Eveniment: „Martori ai istoriei” de Pușa Roth, singurul serial de teatru radiofonic dedicat Revoluției din decembrie 1989

eveniment teatral martori ai istoriei de pusa roth

eveniment liber sa spunLa 25 de ani de la Revoluția din decembrie 1989, Teatrul Național Radiofonic vă invită să ascultați serialul Martori ai istoriei de Pușa Roth. Cele cinci episoade vor fi difuzate la Radio România Cultural de luni, 15 decembrie până vineri, 19 decembrie 2014, la ora 21.30. Serialul va putea fi ascultat și la Radio România Actualități, la ora 23.05: luni, 15, marți, 16, miercuri, 17,  joi, 18 și luni, 22 decembrie 2014.

cd martori ai istoriei unicat radio romania

Teatru-document, unicat în media românească

Proiect special al Societății Române de Radiodifuziune, Martori ai istoriei este singurul serial de teatru radiofonic dedicat Revoluției din decembrie 1989. Cele cinci episoade, în regia artistică a lui Vasile Manta, au fost difuzate în premieră în zilele de 15, 16, 19, 20, 21 decembrie 2011, la Radio România Actualități și nu au mai fost difuzate în reluare până acum. 

pusa-roth

Pușa Roth

pusa roth revolutia romana„Am ales cinci subiecte, spune autoarea, cinci momente care mi s-au părut că pot suporta povara ficţiunii, mai ales că există destul de multe semne de întrebare asupra unor evenimente petrecute în decembrie 1989. Pentru acest serial am folosit documente care au fost făcute publice, dar şi declaraţii şi documente care nu au apărut nicăieri până acum.” Într-un limbaj teatral adecvat, expresiv, refăcând atmosfera tensionată, dramatică a acelor zile, elementele de ficțiune potențează reconstituirea documentară a unor momente ale Revoluției din decembrie. O parte dintre personajele cu nume fictive din Martori ai istoriei au identitate reală: „Mulţi dintre interlocutorii mei nu au dorit să apară cu numele reale, de aceea, evident, numele personajelor sunt fictive. Sigur, nu este un lucru obişnuit să ceri unor oameni, mulţi dintre ei greu încercaţi de evenimentele din decembrie ’89, să devină personaje într-o piesă de teatru radiofonic. Nu poţi accepta uşor să devii martorul propriei tale suferinţe! Cred că doar promisiunea fermă a păstrării anonimatului i-a determinat să vorbească.”

vasile-manta-regizor-revolutie-serial-radio-romania

Vasile Manta

Rememorarea, retrăirea momentelor cumplite devin procedeu de construcție în cele cinci acte teatrale ale Pușei Roth. Copleșitoare prin tensiune și emoție dramatică, această reconstituire impresionează totodată prin autenticitate. Regizorul Vasile Manta, care a realizat și coloana sonoră, a alcătuit o distribuție excelentă, cu o varietate de voci, conferind textului ritmul și atmosfera potrivite,  urmând creator elementele de construcție și reliefând detaliile pentru a asigura autenticitatea necesară. Ai într-adevăr impresia că te afli, prin intermediul scenei imaginare a teatrului radiofonic, în locurile în care s-a scris această istorie de foc și sânge. Citește integral în Revista Teatrală Radio. Fragmente audio-video din cele cinci episoade.

Costin Tuchilă

„O natură fericită” de Constantin Stoiciu

o natura fericita coperta constantin stoiciu

–„Vă pierdeţi timpul.

– Ce să fac altceva, dacă am harul?”

Cu acest tulburător motto, se deschide romanul O natură fericită de Constantin Stoiciu, apărut la Editura ALLFA din Bucureşti, secţiunea „Literatură română”.

Scriitor, jurnalist, editor, scenarist, Constantin Stoiciu a realizat 14 filme artistice ca scenarist şi câteva documentare ca regizor.

A primit numerose premii în România şi Europa. A colaborat cu unii dintre cei mai bine cotaţiconstantin stoiciu regizori români: Andrei Blaier, Dan Piţa, Lucian Pintilie şi a scris scenariile pentru filmele Dimineţile unui băiat cuminte (1967); Legenda (1968); Filip cel bun (1977) etc.

Constantin Stoiciu a fost producător de film la Casa de Filme 1 până la plecarea din România. În anul 1982, a emigrat în Canada, stabilindu-se la Montréal. A colaborat şase ani la Radio Europa Liberă. În anul 1983, a pus bazele Editurii de literatură universală de expresie franceză Humanitas și al revistei literare „Humanitas”.

Pentru Constantin Stoiciu, „exilul în sine are o tuşă de tragic foarte profundă”. A publicat Le roman du retour, 1992 (Romanul reîntoarcerii, 1993); De l’insouciance, 1994 (Despre farmecul levantin, 1995); Fragments frivoles d’éternité, 1998 (Fragmente frivole de eternitate, 2001); La surprenante dignité d’un inconnu qui étouffe, 1999; Le fuyard, 2002 (Fugarul, 2004); Pelerinii, 2002; L’Addition, 2006; La Patisserie, 2007 (Patiseria, 2011); Răfuieli, 2009. A semnat cronici în „Cotidianul” (2000–2001) şi, din 2007, scrie o cronică bilunară în revista „Cultura”.

Romanul O natură fericită este o întoarcere în timp, în România pe care autorul a avut curajul să o părăsească în plin comunism şi despre care a scris în cele şapte cărţi pe care i le-a dedicat. Este, după părerea mea, un fel de jurnal, un jurnal al trăirilor, al propriilor acţiuni pe care le-ar fi făcut dacă ar fi fost aici. Revoluţia privită de departe, dintr-o altă perspectivă şi reîntoarcerea la capitalismul întrerupt de cinci decenii de comunism. Revelatoare pentru esenţa cărţii este mărturia din Prolog:

„Am rezistat douăzeci de ani. Nici prea dezamăgit de căderea comunismului, nici prea entuziasmat de triumful capitalismului. Mai curând sceptic că o astfel de schimbare se poate petrece fără poticneli, ca într-o magie ale cărei tertipuri scapă observaţiei invitaţilor la spectacol.

de l insouciance constantin stoiciuChiar dacă nu mă simţeam vizat, am avut dreptate să fiu sceptic. Dacă aş fi fost consultat asupra celei mai bune perioade de a face o revoluţie, cu toate că ideea în sine de revoluţie îmi displace, aş fi preferat vara, când eram în vacanţă la mare. Plecat palid şi obosit dintr-o lume şi reîntors bronzat şi odihnit într-o alta, aş fi fost poate mai dispus să apreciez noutatea şi să-mi aduc contribuţia de cetăţean responsabil. Dar n-am fost consultat – nimeni din anturajul meu n-a fost, de altfel – şi, cuibărit în colţul canapelei, am văzut la televizor revoluţia transmisă în direct. Pentru un sfârşit de decembrie vremea era frumoasă, cei care puseseră revoluţia la cale au fost norocoşi, spre deosebire de mulţi dintre cei care se precipitaseră să vadă totul mai de aproape.

O reîntoarcere în istorie, această nouă lume, capitalismul, existând în urmă cu cincizeci de ani, înfăptuită după regulile unui salt violent înainte, în care aproape totul fusese prevăzut pentru a da iluzia unei adevărate revoluţii: lupte între armată şi terorişti apăruţi de niciunde, morţi, răniţi, plimbăreţi rămaşi în viaţă printr-un miracol, cunoscuţi şi necunoscuţi care au năvălit în Studioul 4 al Televiziunii naţionale pentru a anunţa vestea bună şi telespectatori – poporul, plebea care n-a întârziat să-şi piardă minţile, atât de mare a fost surpriza.”

Prezentul românesc cu toate datele lui sau aşa cum stă scris pe coperta a patra a a volumului, „de douăzeci şi doi de ani se ştie cum trebuie trataţi comuniştii care s-au salvat, nostalgicii dictaturii, naţionaliştii şi fasciştii reînviaţi, dar până în ziua fatidică s-a ştiut prea puţin cum trebuie tratate naturile fericite. Nici cretine, nici sărace cu duhul şi nici fără memorie, ele ar submina prin raporturile lor particulare cu Istoria şi cu realitatea imediată ordinea stabilită. Cei din înaltele sfere ale puterii îşi asumă greşeala de a le fi ignorat şi vor lua măsurile care se impun.”

Pușa Roth

Fața nevăzută a zilelor Revoluției române

revolutia_diin decembrie 1989

Duminică, 16 decembrie 2012, ora 11.00, la Sala Mică a Teatrului Național din București va avea loc conferința susținută de Paul Cozighian, care va vorbi despre Fața nevăzută a zilelor Revoluției române (…în spatele camerelor de luat vederi, al telefoanelor cu fir și al ușilor închise). Preț bilet: 16 lei.

Prin intermediul camerei de filmat, Paul Cozighian, pe atunci student la regie de film, a fost unul dintre martorii privilegiați ai primelor ore ale Revoluţiei. În seara de 21 decembrie 1989, a filmat încleştările dintre populaţia Bucureştiului şi Armată, în zona Hotelului Intercontinental, iar o zi mai târziu a pătruns, o dată cu manifestanții, în sediul Comitetului Central al PCR, unde a filmat evenimentele petrecute după fuga cuplului Ceaușescu.

Acesta a fost doar începutul, pentru că, prin acțiunile întreprinse în zilele următoare, Paul Cozighian s-a aflat în centrul celei mai importante polemici (care nu a fost nici astăzi pe deplin elucidată) legate de Revoluția Română: „a fost sau n-a fost… ?”

decembrie 1989

Regizor şi jurnalist independent, Paul Cozighian s-a născut în 1962 în România, dar trăieşte din 1990 la Paris, unde a obţinut masteratul în audiovizual la Sorbona.paul cozighian

De mai bine de treizeci de ani, lucrează în cinematografie, televiziune şi radio, fiind rând pe rând corespondentul TVR la Paris, apoi corespondent de război la Belgrad pentru France Télévisions, Radio France și TVR, autor de filme documentare şi, din 2000, consultant în comunicare pentru mari grupuri industriale din Franţa.

În prezent, Paul Cozighian este corespondentul France TV la Bucureşti şi, din 2009, iniţiatorul şi animatorul proiectului 2112 care comemorează la sfârşitul fiecărui an memoria martirilor Baricadei de la Intercontinental, din 21 decembrie 1989, unde şi-au pierdut viaţa 49 de români.