Programul zilei de vineri, 4 septembrie 2015

festivalul george enescu editia 2015

Sub bagheta lui Christian Thielemann, celebra Staatskapelle din Dresda (Ochetra Capelei de Stat din Dresda) este programată cu două concerte (vineri, 4 și sâmbătă, 5 septembrie, ora 19.30, Sala Palatului), cuprinzând muzică de Enescu (Simfonia de cameră pentru 12 instrumente soliste), Beethoven (Concertul nr. 3 pentru pian şi orchestră, solist: Yefim Bronfman), Bruckner (Simfonia nr. 6) și, în concertul de sâmbătă: Richard Strauss, lieduri (Letzte Lieder – Frühling – Malven – September – Beim Schlafengehen – Im Abendrot, orchestraţie de Wolfgang Rihm;  solistă Anja Harteros) și Simfonia Alpilor. Continuă lectura „Programul zilei de vineri, 4 septembrie 2015”

Orchestra Naţională Radio, de la Bucureşti la Kuala Lumpur

Orchestra Nat Radio_foto Virgil Oprina M

Eveniment extraordinar la Sala Radio

eveniment liber sa spunOrchestra Națională Radio, devenită un adevărat ambasador cultural al României peste hotare, este din nou invitată la un eveniment internaţional de anvergură: pe 9 şi 10 septembrie 2014 ansamblul va cânta în Kuala Lumpur (capitala Malaeziei), la World Summit on Media for Children. Cele două concerte vor fi înregistrate şi filmate de Radioteleviziunea publică din Kuala Lumpur şi vor fi preluate de toţi membrii Uniunii Asiatice de Radio (Asian Broadcasting Union), ajungând potenţial la un număr de peste 4 miliarde de ascultători şi telespectatori, într-un spaţiu geografic ce acoperă jumătate de planetă.

Turneul este organizat de Radio România şi Asian Broadcasting Union, cu sprijinul Institutului Cultural Român.

Publicul bucureştean se va bucura şi el de acest eveniment, vineri, 5 septembrie 2014, ora 19.00, la Sala Radio, iubitorii muzicii clasice sunt invitaţi la avanpremiera turneului internaţional.

afis Kuala Lumpur M

Repertoriul va fi unul deosebit: două creaţii româneşti, veritabile „cărţi de vizită” ale culturii noastre, Rapsodia română nr. 1 – celebra lucrare a lui Enescu – şi Ciocârlia (compusă de Angheluş Dinicu şi devenită celebră în interpretarea şi aranjamentul nepotului său, violonistul Grigoraş Dinicu). Pe lângă acestea, veţi asculta şi partituri din repertoriul clasic internaţional, ca Suită din Lacul lebedelor de Ceaikovski, Burlesca pentru pian şi orchestră, semnată de Richard Strauss și Melodii lăutăreşti, partituri care aparţin violonistului şi compozitorului spaniol Pablo de Sarasate. Faţă de repertoriul din concertul de la Bucureşti, cele două concerte din turneu vor cuprinde şi două lucrări originiare din ţara gazdă, un frumos cadou muzical pentru publicul din Kuala Lumpur.

Atât evenimentul de la Bucureşti, cât şi concertele din turneu se vor derula sub bagheta dirijorului principal al Orchestrelor şi Corurilor Radio, Tiberiu Soare, care a dirijat de altfel ansamblul în toate deplasările importante din ultimele stagiuni. Doi dintre soliştii instituţiei, Gabriel Croitoru – vioară şi Horia Mihail – pian, muzicieni aplaudaţi în numeroase evenimente de marcă la Sala Radio, vor fi apreciaţi pe scena din Kuala Lumpur.

Organizat între 8 şi 10 septembrie 2014, World Summit on Media for Children va reuni aproximativ 2000 de participanţi, o întâlnire la nivel înalt a radiourilor şi televiziunilor din Uniunea de Radio Asia-Pacific. Această participare înseamnă un pas important în contextul extinderii parteneriatelor strategice ale Radio România şi în afara Uniunii Europene de Radio.

Petronas-Towers-2

Concertele Orchestrei Naţionale Radio se vor derula în sala Filarmonicii din Kuala Lumpur, găzduită de legendarele turnuri Petronas – clădire simbol a oraşului – doi zgârie-nori gemeni, consideraţi cea mai înaltă clădire din lume între 1998 şi 2004. Concertul din 9 septembrie va fi adresat participanţilor la Summit, în timp ce al doilea eveniment, din 10 septembrie, va fi un concert destinat publicului larg.

Biletele sunt disponibile pe www.bilete.ro, în oficiile Poştei Române, în Magazinele Inmedio semnalizate „Bilete.ro”, în Magazinele Germanos şi la Casa de Bilete a Sălii Radio.

Pentru alte informaţii legate de Orchestrele şi Corurile Radio vă rugăm să consultaţi site-ul www.orchestreradio.ro.

Accesul la Sala Radio, cu transportul în comun, se poate face cu liniile de tramvai nr. 24 şi 44 până la staţia „Radio România” – Piaţa Virgiliu (Str. Berzei la intersecţia cu Ştirbei Vodă, în apropierea străzii Berthelot). Puteţi de asemenea alege mijloacele de transport care circulă în apropiere – Str. Mircea Vulcănescu, Str. Berzei, Str. Ştirbei Vodă, Bul. Eroilor, Calea Plevnei, Bd. Dinicu Golescu – autobuzele 133, 178, 126, 168, 226, 368 etc.

150 de ani de la nașterea lui Richard Strauss

richard strauss 150 de ani de la nastere costin tuchila

Un „german elin”

calendarDacă anul trecut calendarul ne-a răsfățat cu două aniversări, bicentenarul nașterii lui Wagner și bicentenarul nașterii lui Verdi (chiar dacă pare banal prin prisma trecerii neostenite a vremii, e totuși un privilegiu să le trăiești…), nici 2014 nu este lipsit de astfel de evenimente. În 11 iunie 2014 se împlinesc 150 de ani de la nașterea lui Richard Strauss (11 iunie 1864, München–8 septembrie 1949, Garmisch-Partenkirchen).

Postwagnerian, legat de autorul Tetralogiei prin structuri armonice, cromatice, elemente de orchestraţie, dar şi prin aspiraţiile tematice, Richard Strauss păşeşte hotărât în secolul XX, anticipând cu câteva decenii experienţe de limbaj moderne. De aceea nu este nici o noutate că ascultându-l și reascultându-l astăzi, constați încă o dată cât de modern sună muzica lui și că, mereu, mai ai câte ceva de descoperit, un pasaj pe care poate l-ai trecut cu vederea. Parcursul creator al compozitorului german este, și el, edificator, iar caracterizarea pe care și-a făcut-o singur, elocventă chiar pentru felul în care Richard Strauss înțelegea actul creator. Nu a exagerat niciodată forțând elemente de limbaj care să-l transforme într-un avangardist, dar a fost perfect conștient de deschiderea pe care o producea la finalul unui veac atât de complex. „Muzica mea este muzica secolului al XX-lea, a unui german elin”, rostea, fără nici un orgoliu, Richard Strauss. Curios însă, el este un compozitor al veacului al XX-lea mai ales prin lucrările compuse la sfârşitul secolului al XIX-lea, poemele simfonice Din Italia (1886), Don Juan (1888), Macbeth (1888–1889), Moarte și transfigurație (1889–1990), Till Eulenspiegel (1895), Așa grăit-a Zarathustra (1896), Don Quijote (1898), O viață de erou (1899), și mai puțin prin cele din primele decenii ale secolului al XX-lea, în care e evidentă o nostalgie neoclasică sau conturarea unui stil neobaroc, ca în operele Cavalerul rozelor (1909–1910) și Ariadna la Naxos (1911–1912).

Richard-Strauss poeme simfonice costin tuchila

Richard Strauss

Educat în spiritul muzicii clasice germane, cu oroarea faţă de Wagner pe care o aveau iubitorii armoniei clasice, Richard Strauss devine repede un mare admirator al lui Wagner. „Copilăria nu lăsa să se prevadă destinul său atletic”, scrie Émile Vuillermoz, referindu-se la forţa creaţiei straussiene, la vitalitatea acestei muzici: „Până în ultima lui clipă, acest patriarh de 85 de ani va fi mânuit cu dezinvoltură măciuca lui Hercule.” Vitalitate care provine, desigur, din experienţa wagneriană asimilată.

richard strauss dirijor

Aleg un singur exemplu dintre poemele simfonice ale lui Richard Strauss, Also sprach Zarathustra (Așa grăit-a Zarathustra), întru totul semnificativ pentru felul în care compozitorul german face, conceptual dar și stilistic, trecerea de la muzica romantică, ce dominase veacul, la epoca modernă. Desigur, Richard Strauss nu se desparte complet sau violent, prin negație, de formele muzicale dominante încă, ale romantismului (ar fi fost imposibil, aflându-se în admirația lui Wagner), dar există aici un „limbaj abstract” și mai ales un mod de a concepe desfășurarea muzicală care îl apropie de experiențele secolului următor. Tot aşa cum textul filosofic al lui Nietzsche are, în Aşa grăit-a Zarathustra, un aspect mai degrabă poematic, muzica poemului simfonic al lui Richard Strauss e o interpretare liberă, un ecou liric al ideilor din cartea filosofului german. Terminat în 1896 şi prezentat la Frankfurt pe Main (27 noiembrie 1896) sub bagheta compozitorului, Aşa grăit-a Zarathustra, op. 30 este o fantezie simfonică, purtândalso sprach zarathustra indicaţia „liber după Nietzsche”. Cine va dori să găsească neapărat o „filosofie muzicală” va fi dezamăgit; poemul lui Richard Strauss este un amplu tablou sonor inspirat de lucrarea lui Nietzsche, un tablou al naturii, al raportului dintre om şi natură, în care încercarea de a afla noi forme de exprimare rămâne esenţială. Programatismul acestei muzici trebuie şi el privit cu precauţie; nu o naraţiune sonoră doreşte compozitorul, nu o înlănţuire de episoade anecdotice, ca, de exemplu, în Till Eulenspiegel, compus în anul precedent, ci câteva „trăsături expresive şi maiestuoase”, în bună măsură enigmatice, evocând metabolismul complicat al unor contraste (umbră şi lumină, „bucurii şi pasiuni” lângă „cântecul funebru”, bine şi rău, divinitate şi negare a divinităţii, euforie şi deznădejde, păcat şi castitate, credinţă şi renegare, singurătate absolută şi coborâre în mijlocul mulţimii, ascensiune şi declin etc.). Contrastele nu vor fi totuşi foarte puternice în muzica lui Richard Strauss. Ele se păstrează într-un plan secund, referenţial, de unde, poate, impresia de meditaţie filosofică, în care totul curge, sugerând fluiditatea gândului. Nu un portret al Supraomului vom avea de întâlnit în acest amplu poem simfonic, deschis cu acel celebru tablou al răsăritului de soare, explozivul motiv în Do major, care trimite fără îndoială la Wagner, ci o succesiune măiastră de „strofe” lirice, contrazicând în bună măsură măreţia primelor imagini. Această atmosferă „nebuloasă” a creat probabil şi reacţia de respingere, de descumpănire cu care a fost primit poemul la Viena, unde, amintea Hugo Wolf, nu a avut decât un „succes de ilaritate”.

alpi simfonia alpilor richard strauss

Programul unei lucrări simfonice, spunea Richard Strauss, nu este „o simplă descriere fizică a unor fapte precise de viață. Acest lucru ar veni în contradicție cu spiritul muzicii”, care impune o „formă determinată”. „Ideile noi, adăuga compozitorul, trebuie să-și caute forme noi.”

Costin Tuchilă

Ascultă 

Poemul simfonic „Așa grăit-a Zarathustra”, op. 30 de Richard Strauss, L’Orchestra Nazionale di Santa Ceclia, Roma, dirijor: Antonio Pappano

„Simfonia Alpilor”, op. 64 de Richard Strauss, Orchestra Filarmonicii din Viena, dirijor: Bernard Haitink

Poemul simfonic „Till Eulenspiegel, op. 28 de Richard Strauss, dirijor: Lorin Maazel

Concerte și recitaluri

sambata 21 septembrie 2013 festival enescu

La ora 11.00, la Sala Mică a Palatului, în cadrul seriei „Muzica secolului XXI – Workshop // Enescu şi contemporanii săi”, este programat recitalul lui Laurent Albrecht Breuninger (vioară) și Thomas Duis (pian). În program: Cl. Debussy – Sonata pentru vioară şi pian în sol minor L 140; L. Vierne – Sonata în sol minor pentru vioară şi pian, op. 23; G. Enescu – Sonata nr. 3 în la minor pentru pian şi vioară, „în caracter popular românesc”, op. 25; M. Ravel – Rapsodia „Tzigane”, pentru vioară şi pian, op. 76.

Programul zilei de sîmbătă, 21 septembrie, va continua la Ateneul Român, la ora 17.00, cu recitalul pianistului Jean-Claude Pennetier: G. Fauré – Nocturna nr. 12 în mi minor, op. 107, Barcarola nr. 11 în sol minor, op. 105; G. Enescu – Sonata nr. 1 pentru pian, în fa diez minor, op. 24,1; Cl. Debussy – La cathédrale engloutie, Imagini, volumul 2: Cloches à travers les feuilles, L. 111 (1907); F. Busoni – Sonatina nr. 2, BV 259; Cl. Debussy – 12 studii pentru pian (Caietul 2) L136 (7. Pour les degrés chromatiques; 8. Pour les agreements; 9. Pour les notes répétées; 10. Pour les arpèges composes; 11. Pour les sonorités opposées; 12. Pour les accords).

enescu festival editia 21 septembrie 2013

De la ora 19.30, la Sala Mare a Palatului va avea loc primul concert susținut de Royal Concertgebouw Orchestra din Amsterdam în cadrul actualei ediții a Festivalului. Dirijor: Mariss Jansons. Solist: Emanuel Ax. În program: Concertul nr. 3 pentru pian şi orchestră, în do minor, op. 37 de Beethoven și poemul simfonic O viață de erou, op. 40 de Richard Strauss. Concert prezentat de Ing.

La Ateneul Român, de la ora 22.30, Sir Neville Mariner și Orchestra Academiei Saint Martin in the Fields din Londra propun un program integral Mendelssohn-Bartholdy: Uvertura „Ruy Blas”, Concertul pentru vioară şi orchestră, în mi minor, op. 64 – solist: Boris Brovtsyn, Visul unei nopţi de vară (integral), soliste: Irina Iordăchescu, Maria Jinga. Cu participarea Corului Filarmonicii „G. Enescu”. Dirijorul corului: Iosif Ion Prunner. Concert prezentat de Enel.

Radio România Cultural și Radio România Muzical vor transmite concertele de la ora 11.00, 17.00, 19.30, 22.30.

În Sala Filarmonicii „Oltenia” din Craiova, la ora 19.00, va avea loc recitalul formației Maxim Quartet.

La Sibiu, sâmbătă, 21 septembrie: Dinastia Borgia, spectacol al Ansamblurilor Hesperion XXI și La Capella Reial de Catalunya, dirijate de Jordi Savall.

jean claude pennetier

Jean-Claude Pennetier

Jean-Claude Pennetier este considerat unul dintre cei mai spectaculoși pianiști ai generației sale. S-a remarcat în câteva competiții internaționale, obținând premiul întâi în Concursul „Gabriel Fauré” sau premiul al doilea la Concursul „Marguerite Long”. A continuat lansându-se într-o carieră strălucitoare, fiind invitat să cânte cu orchestre precum Orchestre de Paris, Staatskapelle din Dresda, Orchestra Națională din Lille, Orchestra NHK din Tokyo. De asemenea, este invitat în festivaluri ca La Roque d’Anthéron, Prades, Seattle și the Moscow Nights.

Înregistrările sale cu Beethoven, Schubert, Schumann, Brahms şi Debussy (pentru Lyrinx) au primit premii importante din partea presei muzicale. Printre cele mai recente producții ale sale se numără muzică de cameră de Ravel (Saphir Production), două albume Mozart cu Michel Portal și membrii ai Cvartetului Ysaÿe. În 2009 a văzut i-a apărut primul volum cu înregistrări ale integralei pieselor pentru pian de Gabriel Fauré, compozitor al cărui interpret eminent este; acest album, apărut la Mirare, a primit premiul Diapason d`Or. Al doilea volum lansat pe piaţa internaţională se numeşte Gabriel Fauré’s Complete Piano Music.

Interpretările sale conferite muzicii lui Schubert sunt, de asemenea, de referință; un CD dedicat acestui compozitor a apărut în 2010, de asemenea pentru Mirare și a fost distins cu Diapason d`Or.

Potrivit Gramophone (2008), „Pennetier strălucește cu o lumină clară în adâncimile lichide ale enigmei muzicale”.

Orchestra Regală Concertgebouw este cotată drept una dintre cele mai bune orchestre din lume. Criticii i-au lăudat dintotdeauna sunetul unic: secțiunea de corzi a orchestrei este „catifelată”, sunetul instrumentelor de suflat din alamă e „de aur”, al celor din lemn „deosebit de personal”, iar instrumentele de percuție au o reputație internațională. Criticii de specialitate menţionează și „acustica exceptională” a sălii Concertgebouw, proiectată de arhitectul A.L. van Gendt.

Un alt atu al Orchestrei Regale îl reprezintă amprenta dirijorilor. În cei 125 de ani de existenţă, Orchestra Regală Concertgebouw a avut doar şase dirijori! Şi, nu în ultimul rând, ea străluceşte și prin cei 120 de instumentiști, care provin din peste 20 de țări. În ciuda dimensiunii, orchestra funcționează ca una camerală atunci când vine vorba de sensibilitatea cu care membrii săi se ascultă și lucrează împreună. Un lucru care implică înalte abilități individuale și încredere reciprocă.

royal concertgebouw orchestra

Primul dirijor al Orchestrei Regale Concertgebouw a fost Willem Kes, din anul 1888 până în anul 1895. Au urmat Willem Mengelberg (1895–1945), Eduard van Beinum (1945–1959), Bernard Haitink (1963–1988), Riccardo Chailly (1988–2004) şi Mariss Jansons (numit în septembrie 2004).

Willem Mengelberg a realizat fundamentul pentru mult apreciata tradiție Mahler a orchestrei. Eduard van Beinum a introdus în repertoriu simfoniile lui Bruckner și muzica franceză. Matineele de Crăciun dirijate de Bernard Haitink și televizate în multe țări europene i-au adus Orchestrei Regale o largă recunoaștere. Haitink a fost numit dirijor onorific în 1999. Dirijor emerit din 2004, Riccardo Chailly a impulsionat programarea muzicii contemporane și de operă. Sub conducerea lui Mariss Jansons, orchestra s-a concentrat pe muzica unor compozitori ca Bruckner, Mahler, Strauss și Brahms, Șostakovici și Messiaen, cărora le-au fost dedicate proiecte tematice de mare anvergură.

În timpul celor 50 de ani de dirijat, Willem Mengelberg a invitat compozitori renumiți să colaboreze cu Orchestra Regală Concertgebouw (tradiţie păstrată până azi): George Benjamin, Oliver Knussen, Tan Dun, Thomas Adès, dar şi Richard Strauss, Gustav Mahler, Claude Debussy, Igor Stravinski, Bruno Maderna, Witold Lutosawski, Otto Ketting, Luciano Berio, Pierre Boulez, Hans Werner Henze John Adams.

Există două elemente esențiale ale repertoriului orchestrei: tradiția și înnoirea. Este vorba, pe de o parte, despre interpretările muzicii lui Mahler și Bruckner, precum şi despre menţinerea unor tradiții speciale – „Pasiunea” și „Matineul de Crăciun”. Seria proiectelor speciale „Alive, Adventurous, Alluring” (AAA), include muzica pe diverse teme. Orchestra colaborează și cu dirijori și specialiști renumiți la nivel mondial, de exemplu, Nikolaus Harnoncourt, responsabil de repertoriul din secolul XVIII.

Orchestra Concergebouw a fost fondată în anul 1888. Cu ocazia aniversării a 100 de ani în 1988, orchestra a primit oficial apelativul „Regală”. Susţine annual 80 de concerte la Concertgebouw, în Amsterdam, şi în alte 40 în săli de concert de renumite din toată lumea. Are aproximativ 250.000 de spectatori pe an, la care se adaugă publicul transmisiunilor la radio și televiziune.

A înregistrat peste 1100 LP-uri, CD-uri și DVD-uri, multe dintre ele câștigând distincții internaționale. În 2004, orchestra a lansat propria marcă, RCO Live.

mariss jansons festival enescu

Mariss Jansons

„Este datoria mea să aflu care sunt calitățile speciale ale orchestrei și pe acestea să le păstrez. Atunci, ca într-un proces natural, propria mea personalitate adaugă ceva – ei mă influențează pe mine – și totul va fi în ordine”, spune Mariss Jansons.

Tatăl său a fost dirijor, iar mama sa cântăreață de operă, originară din Letonia. Jansons a studiat vioara și dirijatul la Leningrad, continuându-și studiile cu Hans Swarowsky la Viena și cu Herbert von Karajan la Salzburg.

În 1973, Jansons a fost numit asistentul lui Yevgeny Mravinsky la Orchestra din St. Petersburg, dirijată și de tatăl lui Jansons, Arvīds. Între 1979 și 2000, a fost director muzical al Orchestrei Filarmonicii din Oslo, conducând-o spre un succes internațional.

A apărut de numeroase ori ca dirijor invitat la Berlin, Viena și Orchestra Filarmonicii din Londra, precum și cu orchestre importante din Statele Unite ale Americii. Jansons a fost numit director muzical al Orchestrei Simfonice din Pittsburgh în 1997, post pe care l-a deținut până în 2004 și al Orchestrei Simfonice Radio Bavaria în 2003.

După ce a dirijat în calitate de invitat Orchestra Regală Concertgebouw în 1988, s-a întors aproape în fiecare an și a fost numit dirijor șef în 2004. Este cel de-al șaselea dirijor care deține acest post de la fondarea orchestrei în 1888.

Jansons a primit numeroase distincții pentru realizările sale, între care se află și cea de membru de onoare al Academiei Regale de Muzică din Londra și al Societății Prietenilor Muzicii din Viena. Deține, de asemenea, Decorația Austriacă de Onoare pentru Știință și Artă, Ordinul celor Trei Stele al Letoniei și Ordinul Maximilian al Bavariei pentru Știință și Artă. În octombrie 2012 a primit premiul IJ pentru contribuția sa importantă la dezvoltarea economică și la promovarea orașului Amsterdam.

Costin Tuchilă

 liber-sa-spun-radio-3-net-parteneri-media-festival-george-enescu35

Concert aniversar Ion Dumitrescu

ion dumitrescu centenarul nasterii

eveniment liber sa spunLuni 20 mai 2013, la ora 19.00, la Filarmonica „Ion Dumitrescu” din Râmnicu Vâlcea (Sala „Lahovari”) va avea loc Concertul aniversar dedicat centenarului nașterii compozitorului Ion Dumitrescu. La pupitrul Orchestrei simfonice a a Filarmonicii se va va afla dirijorul Cristian Lupeș. Soliști: pianista Ilinca Dumitrescu și fagotistul Vasile Macovei. În program: Ion Dumitrescu, Suita „Muntele Retezat”; Antonio Vivaldi, Concertul în mi minor pentru fagot şi orchestră; Ludwig van Beethoven, Concertul nr. 3 în do minor pentru pian şi orchestră.

cristian lupes ilinca dumitrescu vasile macovei concert rm valcea ion dumitrescu

Luni 20 mai 2013, chiar în ziua concertului, se împlinesc 100 de ani de la nașterea compozitorului, muzicologului și profesorului Ion Dumitrescu (20 mai 1913, Oteșani, Vâlcea–6 septembrie 1996, Bucureşti).

suita muntele retezat ion dumitrescu

Compusă pentru filmul documentar Muntele Retezat (regia: Paul Călinescu), Suita simfonică „Muntele Retezat” a fost cântată în primă audiție în 1956, de Orchestra Cinematografiei, dirijată de Paul Popescu. Ea depășește caracterul ilustrativ al muzicii de film. O introducere imnică, sugerând priveliştea panoramică a înălţimilor, evocă în prima parte „cetăţile dace”. Răsăritul de soare, cu sunetele învăluitoare ale suflătorilor, peste murmurul plin de culoare al corzilor, imaginea maiestuoasă, dând un sentiment de împăcare, asigură acel echilibru sufletesc pe care îl conferă contemplarea cotelor alpine. Ultima parte, fuga în Do major, intitulată Caprele negre, este o capodoperă. Aici descriptivismul pe care îl putem sesiza în alte părți ale suitei nu mai este uşor de susţinut. După o ascensiune iniţiatică, pare că ai regăsit o solitudine apolinică. Urcuşul este motivul principal al suitei, de la expresia directă la impresia subiacentă, ca în Simfonia Alpilor de Richard Strauss. Un Andante con moto indică pasul ferm, pentru ca mai târziu o surprinzătoare asociere timbrală (un trombon şi două clarinete) să conducă linia melodică a Caravanei care urcă. O senzaţie „lichidă”, trăirea unei nostalgii aurorale, niciodată pronunţată. Muntele Retezat este un opus de o individualitate aparte în creaţia unuia dintre cei mai importanţi compozitori români.

Costin Tuchilă

„Salomeea” de Oscar Wilde, în ediție electronică, la împlinirea a 120 de ani

Contemporary Literature Press, sub auspiciile Universității din București, în colaborare cu British Council și Institutul Cultural Român, anunță publicarea volumului Wilde’s Salomé – 120 years old! de C. George Sandulescu.

Piesa Salomeea, scrisă de Oscar Wilde în limba franceză, împlinește 120 de ani.

Marţi, 16 octombrie 2012, cu ocazia aniversării zilei de naștere a lui Oscar Wilde, Contemporary Literature Press publică piesa Salomé, scrisă în limba franceză și terminată la Torquay în ianuarie 1892.

La această sărbătorire a unui text scris de Wilde de la bun început în limba franceză, nu putem să nu ne gândim nostalgic la meticulozitatea altui scriitor irlandez, Samuel Beckett, ale cărui texte circulă toate în mod curent atât în varianta franceză, cât și în cea cea engleză, în traducerea făcută de autorul însuși. Inegalabilul Oscar Wilde scrie o singură carte în limba franceză – dar o dă altcuiva la tradus în limba engleză. O face oare din mărinimie sau din neglijență? Poate și una și alta, poate nici una, nici alta. Intențiile autorului rămân enigmatice. O dă deci la tradus. Rezultatul inevitabil este o catastrofă de mari proporții: ne aflăm astăzi în fața piesei Salomé, scrisă în limba franceză de un maestru al limbii engleze – și nu există un original englez. Prin aceasta, autorul însuși scoate în evidență importanța limbilor atât pentru Joyce, cât și pentru Beckett și pentru Oscar Wilde, dar într-un mod cu totul diferit pentru fiecare dintre ei. Oscar Wilde dovedește cu prisosință că obstacolul creat de o limbă sau alta rămâne o piedică de netrecut.

Oscar Wilde (16 octombrie 1854, Dublin–30 noiembrie 1900,  Paris)

Compunându-și opera, Richard Strauss rămâne întotdeauna cât se poate de aproape de originalul francez al piesei. Avem de-a face cu o întâmplare reală, descrisă în Biblie, care, de-a lungul veacurilor, a devenit un mit și o legendă în toată Europa. Evoluția literară, purtându-ne în timp din țară în țară, face ca această fabulă să se apropie atât de mult de statutul lingvistic internațional al cărții Finnegans Wake de James Joyce.

Costum de Bakst (Rozenberg) pentru drama Salomeea de Oscar Wilde, 1908

Eu, unul, tind să cred că literatura pan-europeană, atunci când va începe să existe ca entitate indivizibilă, va porni de la acești doi sau trei scriitori irlandezi care, mult prea talentați ca să stea acasă, și-au ales voluntar exilul pentru tot restul vieții. Erau toți foarte culți, în sensul vechi al cuvântului, cu multă latină, cu multă greacă și cu multă germană.

Dansul limbilor în Europa pieței comune și a jocurilor olimpice devine la fel de dramatic, în secolul XXI, ca și Dansul celor șapte văluri pentru bietul Ioan Botezătorul. Trăim într-o vreme când musulmanii obligă pe politicienii de azi să pomenească tot mai des de Iisus Christos. Așa că și noi, atunci când vorbim de Irod și de tăierea capului Sfântului Ioan, ne aflăm clar pe terenul evenimentelor zilei.

Franz von Stuck, Salomeea, 1906

Această carte de izvoare literare publicată de editura noastră pune patru probleme esențiale criticii literare: cum a fost creat mitul și cine l-a continuat, fie numai în cuvinte, fie numai în imagini… dar, mai presus de toate, cine a fost cel care a aproximat capodopera.

Léon Herbo, pictor belgian (1850–1907), Salomeea

În consecință, volumul de față încearcă să definească întreaga operă a scriitorului Oscar Wilde, în totalitatea ei, prin prisma unei singure piese. Găsiți în el textele cu izvoarele lor în engleză, franceză și română, mai ales Mallarmé și Flaubert. Volumul se încheie cu Actele primului Congres Internațional Oscar Wilde (Monaco, 1993).

În iunie 2014, va avea loc la Paris o sărbătorire de mari proporții —The Oscar Wilde Festival (pentru detalii, adresați-vă la THE OSCHOLARS [oscholars@gmail.com] ).

C. George Sandulescu

Wilde’s Salomé – 120 years old! de C. George Sandulescu se lansează oficial marți, 16 octombrie 2012, dar volumul poate fi consultat și descărcat din acest moment la adresa de internet: http://editura.mttlc.ro/sandulescu-oscar-wilde-salome.html .

Editura pentru Literatură Contemporană vă invită să accesați website-ul www.editura.mttlc.ro. Editura publică lucrări atât în limba engleză cât și în limba română. Pentru sugestii sau comentarii, vă rugăm să vă adresați Editurii, lidia.vianu@g.unibuc.ro.

 

George Georgescu – 125 de ani de la naştere

Două concerte extraordinare la Ateneul Român

Filarmonica „George Enescu” din București organizează, în zilele de 4 şi 5 octombrie 2012, de la ora 19.00, două concerte extraordinare, cu ocazia împlinirii a 125 de ani de la naşterea dirijorului George Georgescu (12 septembrie 1887–1 septembrie 1964).

Cele două evenimente de la Ateneul Român vor marca deschiderea stagiunii 2012–2013, fiind susţinute de Orchestra Simfonică şi Corul Filarmonicii „George Enescu”, dirijor: Horia Andreescu; solist: Valentin Gheorghiu; interpreți: Adela Zaharia (soprană), Carmen Topciu (mezzosoprană), Cristian Mogoșanu (tenor), Marius Boloș (bas); dirijorul corului: Iosif Ion Prunner. Institutul Cultural Român este partener al proiectului, alături de TVR.

În program: Ludwig van Beethoven – Fantezia pentru pian, cor şi orchestră, în do minor, op. 80, o evocare a sentimentelor trezite de natură, un mesaj de pace şi bucurie pe un libret de Kristian Kuffner, şi Simfonia nr. 9 în re minor, op. 125, având ca text poemul Odă bucuriei scris de Friedrich Schiller, simfonie socotită capodopera lui Beethoven.

În pauza concertelor din 4 și 5 octombrie va fi lansat un CD Beethoven editat de Casa Radio, care conține înregistrări cu Simfonia nr. 9 în re minor, op.125 și Uvertura „Coriolan”, op. 62, în interpretarea Corului şi Orchestrei Filarmonicii „George Enescu”, sub bagheta marelui dirijor George Georgescu. Personalitatea acestuia va fi evocată de Jean-Charles Hoffelé, jurnalist „Diapason,” muzicolog și editor.

George Georgescu s-a născut la Sulina, la 12 septembrie 1887. Talentul său muzical s-a manifestat de timpuriu, învăţând singur să cânte la vioară. A urmat cursurile Conservatorului din Bucureşti (pe care l-a terminat în patru ani în loc de şapte), continuând studiul violoncelului la Şcoala Superioară de Muzică din Berlin. În urma unui accident, a fost nevoit să renunţe la cariera de violoncelist. Intuind adevărata sa vocație, Arthur Nikisch şi Richard Strauss, mari muzicieni ai vremii, l-au îndrumat către cariera de dirijor. Astfel, în anul 1918 dirijează pentru prima oară Filarmonica din Berlin.

Succesul – atât cel de public, cât şi cel consemnat de critică – a fost remarcabil. La trei ani de la debutul său, Jean Royère scria în „Le Courrier musical”:

„…Un şef de orchestră de geniu – cuvântul nu e deloc prea tare… Georgescu, în această seară memorabilă, a fost însăşi Muzica! Ce stăpânire de sine şi ce măiestrie! Ce ştiinţă şi ce pasiune! Am avut cu toţii sentimentul unei acţiuni cvasi-plasmatice (aici cuvântul «direcţie» nu este suficient), un corp căruia i se dădea un suflet. Singulară, desigur, şi admirabilă posedare, de către un Maestru, a unei formaţii, cum este cea a Societăţii de Concerte a Conservatorului.”

George Georgescu în anii ’20

La 4 ianuarie 1920 susține primul concert la Ateneul Român, iar din anul 1921 devine, pentru patru decenii (cu o pauză de câţiva ani), directorul general al Filarmonicii din București. Este numit, de asemenea, și director al Operei Române, fiind cel care a înfiinţat prima şcoală de balet. În timpul directoratului lui George Georgescu, orchestra Filarmonicii atinge deplina maturitate, ajungând la rangul marilor orchestre ale lumii. Datorită notorietăţii internaţionale şi a relaţiilor de prietenie cu marii muzicieni ai timpului, la Bucureşti vin, în anii în care maestrul a activat, numeroși compozitori şi instrumentişti: Richard Strauss, Maurice Ravel, Pietro Mascagni, Igor Stravinski, Jacques Thibaud, Arthur Rubinstein. În același timp, a promovat compoziția românească, numele cele mai frecvente fiind: George Enescu, Dinu Lipatti, Paul Constantinescu, Mihail Jora, Marcel Mihalovici, Marțian Negrea, Constantin Silvestri.

George Enescu, prietenul său apropiat, cel care l-a sprijinit atunci când a fost înlăturat de la conducerea Filarmonicii, îi scria în 1925:

„Georgescu dragă,

Pentru a treia sau a patra oară în viaţa mea de compozitor care a început acum vreo 24 de ani – am avut adevărata emoţie, nespus de dulce, pe care o resimte autorul când se simte în fine înţeles şi se vede interpretat cu convingere… îndrăznesc să zic, cu dragoste! Îţi mulţumesc din inimă şi mulţumesc şi tuturor camarazilor din orchestră. Să trăieşti pentru bucuria noastră a Românilor şi muzicienilor.”

George Georgescu și George Enescu

George Georgescu a fost apropiat de orchestră și de lumea muzicală până în ultimul moment al vieţii sale. Ultimul concert pe care l-a dirijat în străinătate a fost la Berlin, acolo unde îşi începuse cariera. Cu şapte ani înainte de a se stinge din viaţă (1 septembrie 1964), palmaresul lui George Georgescu era impresionant: dirijase 52 de orchestre din lumea întreagă, 850 de concerte în Bucureşti cu programe inedite – 100 de piese româneşti şi 396 de lucrări străine, majoritatea, partituri contemporane în primă audiţie, colaborase cu 150 de solişti români şi străini. Criticii muzicali au denumit anii în care maestrul şi-a desfăşurat activitatea, „epoca Georgescu”.

Biletele vor fi puse în vânzare marți, 2 octombrie 2012, la casa de bilete a Ateneului Român, tel. 021 315 68 75.

Sursa foto: https://www.facebook.com/gegeorgescu

Orchestra Sinfonica Nazionale della Rai în Festivalul RadiRo

Așa cum anunțam încă din primăvară în prezentarea generală, în cadrul primei ediții a Festivalului Internațional al Orchestrelor Radio, „RadiRo”, vom putea asculta, pe lângă Orchestra Națională Radio și Orchestra de Cameră Radio, trei mari orchestre radio europene: Orchestra RAI, Orchestra Radio France și Orchestra BBC. Prima și ultima vor susține în această săptămână câte două concerte la Sala Palatului, Orchestra Radio France – un concert (miercuri 26 septembrie).

Luni 24 și marți 25 septembrie 2012, de la ora 19.30, la Sala Palatului vom putea urmări cele două programe ale Orchestrei RAI, dirijată de Juraj Valčuha. În prima seară, solist este violonistul Alexandru Tomescu, în interpretarea căruia vom asculta Concertul în Re major pentru vioară şi orchestră, op. 35 de Ceaikovski. A doua lucrare din program este Simfonia nr. 3 în la minor, op. 44 de Serghei Rahmaninov. Marți, orchestra italiană și Christian Zacharias, în ipostază de pianist, oferă un program Brahms – Richard Strauss: Concertul nr. 2 în Si bemol major pentru pian şi orchestră, Poemul simfonic „Till Eulenspiegel” (titlul complet este: „Till Eulenspiegels lustige Streiche”), op. 28 și Suita de concert din opera „Cavalerul rozelor” („Der Rosenkavalier”), op. 59.

La Sala Radio sunt programate începând de astăzi concerte ale unor apreciate formații camerale și concertul Orchestrei de Cameră Radio, toate de la ora 17.00 (24, 25, 27, 28 septembrie). Luni 24 septembrie, Cvartetul cu pian „Rivinius” propune un program alcătuit din: Adagio şi Rondo concertante pentru pian, vioară, violă şi violoncel în Fa Major (D 487 ) de Franz Schubert, „Pirouettes Pierrotiènnes” pentru vioară, violă, violoncel şi pian, op. 142 (2010) de Dan Dediu, „Toccata, Tombeau und Torso” (2009), trei piese pentru cvartet cu pian (dedicate Cvartetului „Rivinius”) de Th. Blomenkamp și Cvartetul nr. 1 pentru pian, vioară, violă şi violoncel în do minor, op. 15 (1876–79) de Gabriel Fauré.

Marți 25 septembrie, vom asculta Cvartetul „Ad libitum” (Alexandru Tomescu, Şerban Mereuţă, Bogdan Bişoc, Filip Papa) cu trei piese în stiluri complet diferite, fiecare dintre ele reprezentând momente importante în evoluția genului: Cvartetul nr. 2 în Re major de Borodin, Trei piese pentru cvartet de coarde de Stravinski, Cvintetul cu două violoncele, în Do Major, op. postum 163 (D 956) de Schubert. Invitat: Julian Steckeș (violoncel).

Orchestra Sinfonica Nazionale della Rai (OSN Rai) a fost înfiinţată în anul 1994, iar primele sale concerte au fost dirijate de către Georges Prêtre şi Giuseppe Sinopoli.

Juraj Valčuha este prim dirijor din noiembrie 2009. Jeffrey Tate a fost prim dirijor invitat între anii 1998–2002 şi dirijor de onoare în perioada 2002–2011. Rafael Frühbeck de Burgos a fost prim dirijor. Gianandrea Noseda a fost prim dirijor invitat din 2003 până în 2006. Din 1996 până în 2001, Eliahu Inbal a fost dirijor de onoare al Orchestrei. Printre alţi mari dirijori care au condus Rai OSN se numără Carlo Maria Giulini, Wolfgang Sawallisch, Mstislav Rostropovič, Myung-Whun Chung, Riccardo Chailly, Lorin Maazel, Zubin Mehta, Iuri Ahronovich, Marek Janowski, Dmitrij Kitaenko, Aleksandr Lazarev, Valery Gergiev, Gerd Albrecht, Yutaka Sado, Mikko Franck, James Conlon şi Roberto Abbado.

Rai OSN este prezentă în stagiuni regulate la Torino, precum şi în stagiuni de primăvară şi în alte cicluri speciale, cum ar fi cel de mare succes cu simfoniile lui Beethoven dirijate de Rafael Frühbeck de Burgos în iunie 2004.

Proiectul Rai NuovaMusica a fost lansat în februarie 2004; acesta este o recenzie dedicată muzicii contemporane, care prezintă noi lucrări simfonice şi de cameră, multe dintre ele fiind comandate special.

Rai OSN susţine adesea concerte simfonice şi recitaluri de muzică de cameră în marile oraşe şi la cele mai importante festivaluri din Italia. Este un oaspete obişnuit la MiTo SettembreMusica şi la Bienala de la Venezia, şi are o serie de apariţii importante în străinătate: orchestra a întreprins turnee în Japonia, Germania, Marea Britanie, Franţa, Spania, Insulele Canare, America de Sud, Elveţia, Austria şi Grecia. În data de 26 august 2006 a fost invitată să susţină concertul de încheiere a Festivalul de la Salzburg, iar în martie 2011 a fost oaspete la Abu Dhabi Classics în Emiratele Arabe Unite. În noiembrie 2011 a concertat în Germania, Slovacia şi Austria, debutând la Wiener Musikverein.

Membrii orchestrei formează, de asemenea, grupuri camerale cu un bogat program de concerte în Italia şi în străinătate.

Rai OSN a participat, de asemenea, la evenimente importante, cum ar fi Conferinţa Interguvernamentală a Uniunii Europene care a avut loc la Torino, concertând pentru a marca Jubileul de Argint al Pontificatului Papei Ioan Paul al II-lea în Piazza San Pietro din Roma; a susţinut un concert de solidaritate organizat de oraşul Torino pentru reconstrucţia Capelei Guarini, a susţinut multe dintre concertele organizate pentru a marca Ziua Republicii Italiene din 1997 până în prezent, precum şi concertul de Anul Nou în 2000, în Piazza del Quirinale din Roma, toate fiind difuzate în direct la televiziune. Un alt concert tradiţional este cel de Crăciun susţinut în Basilica di San Francesco din Assisi.

În zilele de 4 şi 5 septembrie 2010, Rai OSN a participat la realizarea filmului cu opera Rigoletto în regia lui Marco Bellocchio, orchestra fiind dirijată de Zubin Mehta; acest eveniment a fost transmis în direct atât pe Rai1 cât şi în întreaga lume.

În mod similar, în anul 2000, Rai OSN a fost una dintre vedetele evenimentului de televiziune La Traviata à Paris, fiind din nou dirijată de Zubin Mehta. Această producţie Rai a obţinut în anul 2001 Premiul Emmy pentru cel mai bun spectacol muzical al anului şi Premiul Italiei pentru cel mai bun program de televiziune la categoria spectacol.

În data de 27 ianuarie 2001, Orchestra a inaugurat festivităţile oficiale pentru a marca centenarul morţii lui Giuseppe Verdi, cu un concert live pe Rai3, interpretând Messa da Requiem la Catedrala Parma, sub bagheta lui Valery Gergiev.

Toate concertele Rai OSN sunt difuzate pe Rai Radio3, iar multe dintre ele sunt înregistrate şi televizate, pe Rai3. Orchestra are, de asemenea, numeroase înregistrări, în special cu lucrări ale compozitorilor contemporani, iar numeroase CD-uri şi DVD-uri live au fost relizate la concerte sale.

Alexandru Tomescu a dovedit că poate îmblânzi orice formă de muzică, mai ales după proiectul „Paganini – înger sau demon”, care a marcat un hotar în cariera lui. A fost momentul în care violonistul şi-a regândit identitatea şi care marchează o cotitură radicală în drumul pe care Alexandru Tomescu a pornit acum câţiva ani, acela spre schimbarea percepţiei existente în România asupra muzicii clasice. Într-adevăr, de când a revenit în ţară, după studii în Elveţia cu Tibor Varga şi în Statele Unite ale Americii cu Eduard Schmieder, Alexandru Tomescu a dorit să demonstreze că muzica clasică este o fereastră spre armonia cu sine şi cu celălalt, o lume deschisă tuturor şi că fiecare merită şansa de a o explora.

După o mai mult decât fructuoasă carieră realizată în Europa și în lume, presărată cu succese în săli precum Théâtre des Champs Elysées – Paris, Carnegie Hall – New York sau Metropolitan Arts Centre – Tokio, sub bagheta unor Maeştri precum Valery Gergiev, Kurt Masur sau Christoph Eschenbach, Alexandru Tomescu a revenit în România, unde s-a implicat în organizarea unor turnee naţionale de muzică clasică, realizate exclusiv din fonduri private. A înţeles că neconvenţionalul, ca îmbinare între profesionalism şi inovaţie este cheia pentru a atrage publicul larg, drept pentru care a devenit protagonistul unor evenimente-pilot în lumea muzicală românească: a cântat pe vioara Stradivarius într-o staţie de metrou, pentru a dovedi că există receptivitate pentru muzica de calitate; a cântat într-o pădure pentru a milita împotriva exploatării iraţionale a domeniului forestier. A cântat în faţa unei case în ruină, pentru a stopa distrugerea clădirilor aflate în patrimoniul naţional. A cântat pentru adunarea de fonduri pentru Asociaţia Nevăzătorilor din România sau pentru protezarea auditivă a copiilor cu deficienţe de auz. Este printre primii artişti care şi-a făcut o misiune clară din a purta mesajul muzicii clasice în oraşe româneşti în care nu există filarmonici. Este suficient ca numele său să apară pe un afiş pentru ca biletele să se epuizeze cu zile întregi înainte de evenimentul respectiv.

André Martins de Barros, Vioară în roua dimineții

Alexandru Tomescu nu se rezumă doar la a cânta în faţa publicului său, ci cultivă un dialog intens cu acesta, fie de pe scenă, explicând ce cântă, fie prin interviurile pe care le acordă la televiziunile şi radiourile de specialitate şi nu numai. Fie că vorbește la Radio România Muzical sau la Radio Guerrilla, fie că intervențiile sale sunt tipărite în „Dilema Veche” sau în revista Viva!, el explică ce înseamnă să fii artist în România secolului XXI, ce surse îi hrănesc inspiraţia şi de ce muzica clasică merită o şansă.

Angajamentul pe care şi l-a asumat în momentul în care a primit vioara Stradivarius Elder-Voicu, în 2007 a fost acela de a familiariza un număr cât mai mare de români cu sunetul splendidului instrument. După o serie aproape neîntreruptă de concerte desfăşurate în România și în lume, numele violonistului și al viorii sale au devenit sinonime perfecte.

În încheiere – un citat relevant, care deși se referă la un singur concert pe care Alexandru Tomescu l-a susținut în Noua Zeelandă, poate fi extins la întreaga sa carieră: „Alexandru Tomescu scoate o muzică nemaipomenită din Capriciile de Paganini, reliefând contraste, lăsând fiecare frază să trăiască şi să respire. M-am aşteptat la o seară cu şampanie spumoasă, însă Alexandru Tomescu a servit whisky.” (David Larsen, „Metro Magazine”, Noua Zeelandă).

Pentru publicul din țară, toate concertele festivalului vor fi transmise în direct pe frecvențele în FM ale posturilor Radio România Cultural și Radio România Muzical și online pe www.radioromaniacultural.ro și www.romaniamuzical.ro.

Programul complet al festivalului poate fi consultat pe site-ul oficial:  www.radirofestival.ro.

Abonamentele și biletele pentru Festivalul RadiRo s-au pus în vânzare în rețeaua și pe site-ul Eventim (www.eventim.ro), respectiv pe site-ul oficial al festivalului  – www.radirofestival.ro

Costin Tuchilă

Alexandru Tomescu şi cele două concerte de Prokofiev

Alexandru Tomescu se va confrunta vineri 1 aprilie 2011, la ora 19,00, la Sala Radio, cu o adevărată provocare repertorială. Abordarea în aceeaşi seară a celor două opusuri concertante dedicate de Prokofiev viorii (Concertul nr. 1 în Re major și Concertul nr. 2 în sol minor) este un autentic tur de forţă, iar satisfacţia estetică a publicului prezent va fi pe măsură. La pupitrul Orchestrei Naționale Radio se va afla dirijorul Jin Wang. Programul mai cuprinde poemul simfonic Till Eulenspiegel de Richard Strauss.

„O personalitate matură, complexă, tot mai curioasă în descoperirea profunzimilor concertelor pe care le abordează”, Alexandru Tomescu este recunoscut drept unul din exponenţii de marcă ai şcolii violonistice româneşti. Interpretările sale pasionale, dublate de o tehnică impecabilă, poezie şi sensibilitate, au impresionat publicul din Europa, America şi Asia. Solist concertist al Orchestrei Naţionale Radio din 2002, a susţinut concerte şi recitaluri în săli celebre precum Carnegie Hall din New York, Concertgebouw din Amsterdam, Théâtre des Champs Elysées şi Théâtre Chatelet din Paris, Metropolitan Art Center din Tokyo, în compania unor dirijori renumiti: Kurt Masur, Christoph Eschenbach, Philippe Entremont, Valery Gergiev. Preocuparea sa pentru muzica de cameră îl determină ca, în 2003, împreună cu pianistul Horia Mihail şi violoncelistul Răzvan Suma, să formeze „Romanian Piano Trio”. În septembrie 2007, Alexandru Tomescu a câştigat dreptul de a cânta la faimoasa vioară Stradivarius Elder-Voicu 1702 pentru o perioadă de cinci ani.

Dirijorul Jin Wang este un artist care are la activ peste 600 de concerte susţinute la pupitrul unor orchestre europene cunoscute: orchestrele simfonice radio din Copenhaga, Stockholm, Berlin, Filarmonica Regală din Liverpool, Orchestra Filarmonică Toscanini (Italia), Orchestra Simfonică din Praga (FOK), filarmonicile din Helsinki, Bergen, Stockholm, precum şi la pupitrul orchestrelor naţionale din Taiwan, China, Singapore, Coreea, Japonia etc.

A absolvit cursurile de măiestrie pentru dirijat la Conservatorul din Beijing, apoi s-a perfecţionat la Academia de Muzică din Viena cu renumiţii profesori Osterreicher şi Leopold Hager. De asemenea, a beneficiat de îndrumarea maeştrilor Leonard Bernstein şi Zubin Mehta. Este laureat al mai multor concursuri internaţionale printre care Fittelberg (Polonia), Muzica secolului XX (Austria), Budapest Television (Ungaria), Dinu Niculescu (România), Primăvara la Praga (Cehia), Nicolai Malko (Danemarca), Arturo Toscanini (Italia).

Concertele sau spectacolele de operă dirijate de Jin Wang au prilejuit întotdeauna comentarii entuziaste ale publicului prezent în număr neobişnuit de mare, ale muzicienilor cu care a colaborat şi ale presei de specialitate. O altă latură a activităţii sale este şi aceea de compozitor – Suitele „Impresii din Tibet” sau lucrările recente: Variaţiunile Nokia, Würzburg Night-watchman, New Year Hymn, Song from the Roof of the World cuceresc publicul european şi nu numai.

Biletele se găsesc la Casa de Bilete a Sălii Radio (Str. G-ral Berthelot nr. 6064, sector 1) şi prin reţeaua Eventim, magazinele Germanos, Vodafone, librăriile Cărtureşti, Humanitas şi online pe eventim.ro.