Fiziologia gustului: Ridichea

Spune Anton Pann în Povestea vorbei că „dintr-o ridiche patru feluri de mâncări se face: rasă şi nerasă, cute şi felii”.  Şi tot el spune că „omul trăieşte cu ce bagă în gură”. Aşa că, ridichea, fie ea neagră, ridiche de lună, scoate omul din necaz şi îi stâmpără foamea cea neiertătoare.

Continuă lectura „Fiziologia gustului: Ridichea”

Fiziologia gustului: La „Caru’ cu bere”

Doamnelor şi domnilor, tot umblând printre cărţi să mai aflu câte-o poveste despre gusturi şi epoci, m-am oprit la amintirile lui Ion Dulgheru despre vestita cârciumă „Caru’ cu bere”, acolo unde se bea bere prezentată la desfacere şi se puteau mânca frankfurteri şi crenvurşti. Localul a fost înfiinţat pe la 1879 în clădirea vechiului han Zlătari, prin strădania lui Neculai Mircea, gospodar cu scaun la cap, sosit de prin părţile Ardealului. După 20 de ani, Caru’ cu bere s-a mutat pe strada Stavropoleos, unde se află şi astăzi. Preparatele de bază erau crenvurştii speciali cu hrean, frankfurterii graşi cât cârnaţii, ridichea neagră, servită ca supliment şi o brânză grasă, fermentată, considerată o delicatesă, dar care-ţi lua nasul când era pregătită la masa consumatorilor, salată de burduf servită la farfurie, fără ornamente – după care se dădeau în vânt cele mai pretenţioase gospodine –, patricienii fără garnitură, aşezaţi pe talgere de lemn, berea specială fără acid, ce avea darul să îmblânzească toată această adunare culinară. Continuă lectura „Fiziologia gustului: La „Caru’ cu bere””