De vorbă cu Panait Istrati

de vorba cu panait istrati

eveniment liber sa spunZiua Limbii Române va fi marcată, din nou, de Accademia di Romania din Roma. Joi, 15 septembrie 2016, de la ora 18.00, la Accademia di Romania din Roma, Sala de Conferinţe, va avea loc lansarea volumului bilingv De vorbă cu Panait Istrati/Parlando con Panait Istrati (Roma, Aracne, 2015) de Elena Dumitru. Lucrarea va fi prezentată de prof. Giovanna Motta, prof. Antonello Biagini, prof. univ. dr. Muguraş Constantinescu, Mara Chiriţescu, fondatoarea Librăriei Pavesiana, Mugur Popovici, diplomat, Goffredo Fofi, eseist şi critic literar. Continuă lectura „De vorbă cu Panait Istrati”

Radioul italian a împlinit 90 de ani

radio italia 90 de ani

calendarLa 6 octombrie 1924 a avut loc prima transmisiune radiofonică în Italia. 

Primele cuvinte pronunţate la radio au fost: „URI, Uniunea Radiofonica Italiană. 1-RO: frecvenţa de Roma. Lungime de undă metri 425. Tuturor celor care ne ascultă, Bună seara! Este ora 21, 6 octombrie 1924. Transmitem concertul de inaugurare a primului post radiofonic italian, susţinut de quartetul compus din Ines Viviani Donarelli, la microfon, Alberto Magalotti, Amedeo Fortunati şi Alessandro Cicogniani. Vom asculta Haydn, Quartetto op. 7, prima şi a doua parte.” Continuă lectura „Radioul italian a împlinit 90 de ani”

Dansând în streaming mondial

marianela nunez in giselle

eveniment liber sa spunLa 1 octombrie cinci teatre din întreaga lume au intrat în direct streaming pentru a arăta publicului interesat munca din spatele scenei şi repetiţiile. 24 de ore în backstage pentru a înţelege cum ia naştere un spectacol. 

Aţi văzut filmul Lebăda neagră al lui Darren Aronofsky? V-aţi imaginat (datorită superbelor actriţe Natalie Portman şi Mila Kunis) cum este universul dansului între culise şi primadone pline de angoase, regizori deloc maleabili şi scenografii de poveste?

world ballet day live

Un eveniment live streaming intitulat World Ballet Day Live vă dă posibilitatea să trageţi cu urechea şi să vedeţi ce se întâmplă în momentul creării unui spectacol în cinci din cele mai cunoscute teatre din lume: The Australian Ballet din Melbourne, Bolshoi din Moscova, The Royal Ballet din Londra, The National Ballet of Canada din Toronto şi San Francisco.

Va fi ca şi cum aţi fi prezenţi la repetiţii, printre coregrafi şi regizori, exerciţii la bară, dansatori pe poante, probe de costum şi de lumină.

Cinci teatre au decis să participe la această iniţiativă cu enorm entuziasm. Fiecare companie are la dispoziţie patru ore şi dacă pierdeţi vreo scenă o veţi putea recupera pe youtube.

Primul experiment de acest gen a fost realizat în 2012. A avut un imens succes, a fost văzut în streaming de 200 mii de persoane şi în reluare de 2 milioane şi jumătate.

Pentru a participa va trebui să intraţi pe site-ul celor cinci teatre unde este indicată ora transmisiei în direct (atenţie la fusul orar) şi puteţi chiar să puneţi întrebări pe twitter sau facebook. De asemenea, puteţi trimite materiale video cu dansuri şi piruete din toată lumea care vor face parte ulterior dintr-un documentar montat şi prezentat pe internet ca un omagiu adus coregrafiei în general.

Trailer-ul cu câteva fragmente din backstage – simetrii perfecte, fuste uşoare ca aripi de fluture, chignon, costume – poate fi vizionat deja online.

manon royal balet

Manon, Royal Ballet, Londra

Royal Ballet produce Manon (premiera a avut loc la 26 septembrie la Covent Garden, va fi apoi transmisă în cinemtografe la 16 octombrie) cu legendara dansatoare argentiniană Marianela Nuñez. Şi National Ballet of Canada care îşi deschide oficial stagiunea la 8 noiembrie, a ales aceeaşi operă. Bolshoi în schimb propune Îmblânzirea scorpiei (va fi transmisă în 800 de cinematografe din întreaga lume la 23 octombrie).

Corespondenţă de la Roma de Raluca Niţă

Festival de tango, dansul simţurilor şi muzica pasiunii

tango argentina roma buenos aires raluca nita

Un amestec fermecător de tradiţii, artă şi senzualitate numit tango. Aceasta este „cartea de vizită” a Festivalului „Buenos Aires Tango – Roma, Capital Mundial de Tango”, aflat la cea de-a cincea ediţie. O întâlnire internaţională cu muzica, cântecul şi dansul argentinian care s-a desfășurat la Auuditorium Parco della Musica din Roma în perioada 1–5 octombrie 2014.

buenos-aires-tango-festival-2014 roma 

Festivalul este produs de Fundaţia Musica per Roma cu sprijinul Ministerului Culturii, Sadaic în colaborare cu Instituto Intecambio Cultural Ensamble al Sur.  Directorul artistic Carlos Villalba mărturiseşte că „manifestarea îşi propune să exploreze un univers tradiţional şi în acelaşi timp modern unde se întâlnesc muzica, dansul şi poezia tango-ului”.

Tocmai de aceea, la această ediţie au fost invitaţi artişti în stare să recreeze spiritul arhaic al dansului argentinian. În fiecare seară, Cavea del Auditorium se va transforma într-o adevărată „milonga” cu dj-ul latin Negro Juan, coregraful argentinian Leonardo Esteban Cuello care a lucrat cu Carlos Saura şi Julio Bocca. La Sala Petrassi a putut fi admirat spectacolul Colleciòn tango, patru coregrafii pe muzica compusă de Osvaldo Pugliese, Carlos Di Sarli, Muguel Calò, Francisco Canaro şi Astor Piazzolla.

Dolores Sola spune povestea sufletului „criollo” cântând la chitară pe notele lui Gardel, Corsini şi Magaldi, trecând de la cabaret la „milonga”.

tango

În cadrul festivalului a avea loc şi premiera absolută a spectacolului Infinito tango, o călătorie în universul „Tanguero” de Leonardo Cuello cu cinci cupluri de dansatori: Lucia Aspiroz Larrosa și Miguel Santilan, Andrea Cuna și Juan del Greco, Nuria Lazo și Federico Ibanez, Ayelen Alvarez Mino și Gonzalo Romero şi Lucia Canale și Sebastian Fernandez.

Corespondenţă de la Roma de Raluca Niţă

Irving Stone

irving stone foto by guy webster

calendarFaimosul scriitor american, Irving Stone (pe numele său adevărat, Irving Tannenbaum), născut la 14 iulie 1903 la San Francisco, dispărea la Los Angeles, într-o zi de 26 august a anului 1989.

Autor de romane biografice despre viețile unor personaje marcante ale istoriei și culturii, scria în perioadele dificile ale existenței sale romane polițiste și piese de teatru.

irving stone calendar annie musca

Irving Stone

17 editori i-au refuzat la început romanul Lust for Life*), publicat în 1934, despre tulburătoarea viață a pictorului Vincent Van Gogh, care îi va fi ecranizat în 1956 de regizorul Vincente Minelli, tatăl cântăreței Liza Minelli, cu actorul Kirk Douglas în rolul lui Van Gogh și Antony Quinn în cel al lui Paul Gaugain, pentru care primește și Oscarul pentru „Cel mai bun actor în rol secundar”.

irving stone van gogh michelangelo

Poate vă amintiți și de The Agony and the Ecstasy**), apărut în 1961, despre viața lui Michelangelo Buonarroti, pentru documentarea căruia scriitorul a locuit 5 ani în Italia. Și acest roman a fost ecranizat patru ani mai târziu, cu actorul Charlton Heston în rolul principal, în regia lui Carol Reed.

Numele Stone și l-a „împrumutat” de la cel al soției, Jean Stone, editoarea sa, alături de care va trăi din 1934.

Irving-Stone scrieri

Alte scrieri: Sailor on Horseback (1938), despre viața lui Jack London; Clarence Darrow For the Defense (1941), biografia avocatului Clarence Darrow; They Also Ran (1944, ediția a doua, 1966), despre candidații care au fost învinși la președinția SUA; Immortal Wife (1944), inspirată de viața soției exploratorului John Frémont, Jessie Benton Frémont; Adversary in the House (1947) – despre viața lui Eugene V. Debs și a soției sale Kate, opozanți ai socialismului; Earl Warren (1948), biografia juristului și politicianului Earl Warren; The Passionate Journey (1949), inspirată de viața artistului american John Noble; The President’s Lady (1950), inspirată de viața președintelui american Andrew Jackson și a soției sale Rachel Donelson Jackson; Love is Eternal (1954), despre căsătoria lui Abraham Lincoln cu Mary Todd; Men to Match My Mountains (1956), despre Far West, 1840–1900; Those Who Love (1965), inspirată de viața lui John Adams și a lui Abigail; Adams; The Passions of the Mind (1971), bazată pe viața lui Sigmund Freud; The Greek Treasure (1975), inspirată de descoperirea Troiei de către Heinrich Schliemann; The Origin (1980), viața lui Charles Darwin; Depths of Glory (1985), inspirată de viața pictorului Camille Pissarro.

Annie Muscă

*) Traducere românească: Bucuria vieții

**) Agonie și extaz.

capela-sixtina-peretele-altarului-cu-fresca-lui-michelangelo-judecata-de-apoi

michelangelo capela sixtina

creation-of-adam-michelangelo

michelangelo creatorul

 Michelangelo, Capela Sixtină, frescă

michelangelo pieta

Michelangelo, Pietà

Vincent_van_Gogh autoportret

Vincent van Gogh, Autoportret

irisi de van gogh

Van Gogh, Iriși

van gogh casa galbena

Van Gogh, Casa galbenă

van gogh loteria de stat

Van Gogh, Loteria de stat

van gogh autoportret cu urechea bandajata

Van Gogh, Autoportret cu urechea bandajată

van gogh noapte instelata

Van Gogh, Noapte înstelată

Spazi Aperti XII: What Do Artists Do in Rome?

spazi aperti

eveniment liber sa spunAccademia di Romania din Roma anunţă inaugurarea celei de-a 12-a ediţii a evenimentului Spazi Aperti vineri, 30 mai 2014, ora 19.30. Evenimentul este o platformă de schimb de experienţă şi dialog între academiile şi institutele culturale internaţionale din Roma, fiind rezultatul eforturilor artiştilor participanţi de a prezenta arta contemporană multiculturală din Roma.

Tema de anul acesta a Spazi Aperti este What Do Artists Do in Rome? (Ce fac artiştii la Roma?)

Precum spune Ezio Genovesi, Director Rhode Island School of Design, în Roma este un timp pentru a observa, a gândi, a te întoarce pentru a învăţa din diferenţe, adăugând idiosincrasii; fără a mai învăţa din similarităţi şi emulări precum atunci în copilărie. Este momentul pentru a îndrăzni să găseşti oportunităţi, de a te întâlni şi de a avea dileme, pentru a comunica şi a te întrece. Timpul pentru a aduna putere şi inteligenţă, pentru ca mai apoi să o poţi pune difuza cu inteligenţă în spazi aperti.

Organizat în spaţiile puţin convenţionale ale Accademia di Romania, Spazi Aperti XII va găzdui operele a peste 40 de artişti internaţionali – actualmente bursieri ai altor academii şi institute culturale din Roma, precum şi o seamă de oaspeţi distinşi, participanţi la ediţiile anilor trecuţi. Fiecare artist sau grup de artişti provine din ţări diferite fiind, aşadar, străini într-un oraş străin, pe o „insulă” sau voit pe o platformă de cercetare, înţeleasă atât în sens teoretic, cât şi inspiraţional. Astfel, faptul că ediţia din acest an a Spazi Aperti este o ocazie aparte pentru fiecare de a întâlni alţi artişti, de a interacţiona cu aceştia şi de a-i cunoaşte prin artă.

Cea de-a 12-a ediţie din acest an, coordonată de Leontina Rotaru, este o expoziţie organizată de bursierii „Vasile Pârvan” ai Accademiei di Romania la Roma.

roma

Printre nenumăratele activităţi culturale desfăşurate în paralel, evenimentul va mai găzdui şi lansarea proiectului kaleidomix ep 1 – under a veil of noise corp a grupului kaleidonescu (Bucureşti) – un „fake dj set” ce combina remixuri atât la piesele prezente în setul live cât și fragmente din materiale încă nepublicate. Proiecțiile vor constitui suportul vizual al acestui eveniment concentrându-se pe tipologii de manipulări video consacrate precum „video feedbacking” ce invocă atât epoca de aur a VHS-ului cât și contextele cultural-artistic și social-economic ale perioadei. Iar după ora 22.00, Glue Eyes Project Party powered by Vlad Stoica & Lea Rasovszky (București).

Programul include în expoziţie ca artist invitat un recunoscut fotograf american, Henry Horenstein (Boston, SUA) de asemenea şi critic de artă la Rhode Island School of Design Roma.

Bursieri/ rezidenţi participanţi:

Romanian Academy in Rome – Ciprian Buzilă, Claudia Mandi, Leontina Rotaru, Iulia Stătică, Luca Matei Stoian;

British School at Rome – Ursula Burke, Archie Franks, Daniele Genadry, Mason Kimber, Annika Koops, Cathy Lomax, Tomas Sheridan;

Spanish Academy in Rome – Juancho Arregui, Javier Cardenete, Javier Rubin Grassa, Mar Hernandez, Jesus Herrera, Jorge Peligro, Fernando Renes, Begona Zubero;

American Academy in Rome – Catie Newell;

Swiss Institute in Rome – Benoit Billote, Alan Bogana, Julia Perazzini & Valerio Scamoffa;

Forum Austriaco di Cultura a Roma – Anja Ronacher;

Rhode Island School of Art and Design – Henry Horenstein, Ezio Genovesi; Genevieve Bormes, Yin Bridge, Karen Kuo, Kellie Riggs, Grace Rivera;

Accademia di Belli Arti Roma – Cătălina Manu, Diana Vasiliu;

Universita La Sapienza – Francesco Eramo, Federica Palmer.

Invitaţi speciali:

Henry Horenstein (USA); Kaleidonescu (Romania), Vlad Stoica & Lea Rasovszky (Romania).

Rome-foutain-in-night-Piazza-Navona

Spazi Aperti XII: What Do Artists Do in Rome?

Program

Vineri, 30 mai

19.30 Spazi Aperti XII deschiderea expoziţiei  What Do Artists Do in Rome?

21.00–22.00 lansare proiect (sala de expoziţii) kaleidonescu kaleidomix ep 1 – under a veil of noise corp

22.00–3.00 am Glue Eyes Project (DJ Stoica & viasuals by Lea Rasovszky). Outside party. a/v set + visuals

Sâmbătă, 7 iunie

19.30 Ȋnchiderea Spazi Aperti 2014 Ediţia XII

20.30 Teatru/ performance cu Julia Perazzini & Valerio Scamoffa

Catalogul Spazi Aperti XII: Layout and graphics: Alice James. Editor: Leontina Rotaru & Alice James

Sponsor oficial: Banca Transilvania

Detalii suplimentare: www.accadromania.it

Conferinţa „Prejudecăţi fără frontiere” la Accademia di Romania

academia di romania

La începutul anului, presa londoneză aştepta la aeroport invazia iminentă din partea românilor şi bulgarilor în urma liberalizării pieţei muncii în Anglia. Episodul aminteşte de temerile pe care Italia le-a avut cu privire la cetăţenii români, temeri scoase în evidenţă de presa italiană începând cu 2007. Temerile au avut diverse consecinţe la nivel social şi instituţional cu ordonanţe de urgenţă pe tema imigraţiei, un fenomen care doar în rare situaţii a fost aprofundat.

Conferinţa Prejudecăţi fără frontiere, organizată joi, 6 martie 2014, începând cu ora 18.00, în Sala de conferinţe a Accademiei di Romania de la Roma va încerca să facă o paralelă între situaţia imigranţilor români din Italia şi cei din Marea Britanie. Pe marginea subiectului vor interveni E.S. Dana Manuela Constantinescu, Ambasadoarea României în Italia, Norica Nicolai, europarlamentar, Carmen Okabe, life coach, Mihaela Gavrilă, profesor la Università di Roma Sapienza, Fabio Maria Galiani, avocat expert în imigraţie, Pietro Vulpiani (UNAR) şi Daniela Viţelaru, fondatoarea revistei „Romania in Contact”.

imigranti

În acest context va fi prezentată ediţia italiană a revistei româno-engleze lansată la Londra în 2013, „Romania in Contact”. Iniţiativa aparţine Danielei Viţelaru şi se adresează românilor din întreaga Europă. Cel de-al doilea număr al revistei a dedicat mai multe pagini comunităţii româneşti din Italia.

În cadrul evenimentului va concerta soprana Letiţia Viţelaru (Accademia Teatro della Scala di Milano), acompaniată la pian de Mirco Roverelli.

Hop-așa!

aplauze festival

Nu ne mai enervăm de mult (enervarea face riduri) la concertele la care minunații noștri semeni aplaudă conștiincioși între părțile unei lucrări simfonice, simfonie, suită sau concert cu instrument solist. Dacă am avea puteri supranaturale, i-am opri, dar cum nu avem, nu-i putem opri. Așadar, ne-am consolat. Muzicienii, și ei. Dar, sigur, mai încearcă uneori să oprească prin semne aplauzele dintre părți. Să nu vă faceți însă iluzii, în multe locuri selecte din lume se întâmplă la fel: se aplaudă cu simț de răspundere. Îmi amintesc de un concert la Roma, în urmă cu mulți ani, să tot fie vreo 17. Bilete scumpe, lume îmbrăcată luxos, șampanie ș.a.m.d. Mstislav Rostropovici cânta Concertul pentru violoncel de Dvořák. Ca să fiu sincer, văzând eu asemenea lux și asemenea ștaif, mă gândeam cu mintea mea de acasă cum că… Ei na! Între părțile concertului nu numai că s-a aplaudat, dar s-a aplaudat frenetic, au fost chiar și urale, care, involuntar, mi-au amintit, vai, de sintagma de demult: „Aplauze prelungite. Urale”. S-au auzit și zgomotele făcute cu pantofii în podea, de se cutremura biata sală… Rostropovici a privit lung, dar nu a scos nici o vorbă și nu a schițat nici un gest. Și el, și orchestra au așteptat. Când uralele au încetat, și-au văzut de treabă mai departe, ca și cum nimic nu se întâmplase.

La ediția abia încheiată a Festivalului Internațional „George Enescu” nu au lipsit distinsele aplauze între părți, dar cu obiectivitate trebuie să recunosc că au fost mai puține decât la edițiile precedente. Umilele mele așteptări au fost – n-o să credeți – parțial înșelate. Să explic: sus-numita categorie de public aplaudă cu mare entuziasm la sfârșitul părții a treia (Allegro molto vivace) a Simfoniei nr. 6, „Patetica” de Ceaikovski, fiind convinsă că acesta este finalul simfoniei, mai convinsă decât că soarele va răsări și a doua zi… (Bietul Ceaikovski nu și-a închipuit că scriind un final exploziv acestei părți a simfoniei, după vreo sută de ani… hop-așa! cu uralele…). Evident că vineri, 27 septembrie 2013, sus-numita s-a pornit, hop-așa! pe aplaudat, evident că ar fi urmat, hop-așa! urale, numai că dirijorul Andrew Litton, cunoscând situațiunea, a făcut rapid semn orchestrei să înceapă partea a patra, Adagio lamentoso. Și orchestra, Royal Philharmonic din Londra, s-a conformat, așa că elanul aplauzelor, ca să vedeți, s-a frânt. Să te întreci cu orchestra nu se face!

ROYAL PHILHARMONIC ORCHESTRA - Andrei Gîndac_9

Andrew Litton și Royal Philharmonic Orchestra. Foto: Andrei Gândac

Urma și cealaltă, la fel de umilă, așteptare a mea. Ea însă nu mi-a fost înșelată de publicul entuziast. Din nou o imprudență a bietului domn Ceaikovski, care își încheie simfonia cu o notă lungă la violoncele și contrabași într-o nuanță cât se poate de stinsă (pppp scrie în partitură). Unii încep să aplaude înainte ca aceste instrumente să tacă și efectul se risipește… Și, hop-așa! evident că și vineri, 27 septembrie au aplaudat. Aici dirijorul n-a mai avut soluție…

Mi-am amintit atunci de o întâmplare de la o ediție trecută a Festivalului, mai exact din seara zilei de 18 septembrie 1998, când s-a cântat aceeași simfonie ceaikovskiană. După concert, am plecat la redacție, fiindcă trebuia să scriu şi să înregistrez textul rubricii „Punctul pe cuvânt” pentru emisiunea Matinal (Radio România Actualități) de a doua zi – emisiune realizată în acea perioadă de Pușa Roth. Redau textul rubricii difuzate pe 19 septembrie 1998:

Aplaudați, domnilor, aplaudați!

Bună dimineaţa! Îndrăznesc să cred că nu mă veţi judeca prea aspru dacă vă voi tulbura clipa de tihnă din preajma cafelei matinale. Dacă va fi aşa, îmi cer din capul locului iertare. Iertare pentru că vă voi povesti o întâmplare la care am asistat aseară, la Sala Palatului, cu ocazia concertului extraordinarei Orchestre Simfonice din Chicago, dirijată de Daniel Barenboim. Cuvântul pe care se cuvine să pun punctul îl las la alegerea dumneavoastră.

de ce aplaudam intre partile simfoniei

Conform unei reguli elementare, între părţile unei lucrări simfonice, fie ea simfonie, suită, concert pentru instrument solist şi orchestră, nu se aplaudă. Aceeaşi regulă funcţionează şi în cazul lucrărilor camerale. Este însă foarte adevărat că realitatea, trista realitate, ne contrazice din când în când. Vă asigur că nu se întâmplă numai la noi, ci şi în multe alte părţi ale lumii, considerate mai civilizate. Şi vă asigur că, până recent, publicul românesc greşea foarte rar, aplaudând între părţile simfoniei.

Dar iată faptele. Aseară, în antepenultima zi a ediţiei a XIV-a a Festivalului „George Enescu”, o bună parte a publicului a aplaudat frenetic după partea a treia a Simfoniei „Patetica” de Ceaikovski. Că respectivii nu şi-au închipuit că simfonia are patru părţi, că au fost înşelaţi de finalul acestei secţiuni tumultuoase a partiturii, că s-au luat unii după alţii, putem eventual înţelege. După simfonie, înaintea primului bis, maestrul Daniel Barenboim a rostit elegant, în limba română, următoarele cuvinte: „Public simfonia nr 6 patetica ceaikovski finaladorabil, dar nerăbdător…”

Dar a mai fost un amănunt, era să uit. Un amănunt aproape neverosimil. Imediat ce a răsunat ropotul de aplauze nepotrivite, în întreaga sală s-a aprins lumina. Şi ce lumină: toate lămpile din plafonul sălii şi, pe deasupra, proiectoarele! Şi aşa a rămas, să fim bine înţeleşi. Orchestra americană şi-a văzut înainte de treabă, cu partea a patra a simfoniei. Înainte ca ultimul ei sunet, în pianissimo, la violoncele și contrabaşi, să se stingă marcând finalul, cel mai nerăbdător spectator a strigat din toate puterile: „Bravissimo!”

Ce seară, doamnelor şi domnilor! Bună dimineaţa!

Costin Tuchilă

Fiziologia gustului: Istoria clătitelor

istoria clatitei origine antichitate

Dacă spun clătite, sunt convinsă că miile de papile gustative ale distinşilor cititori s-au trezit și pofta dă năvală, fiindcă nu cred că sunt mulţi oameni pe planetă să nu fi gustat măcar o dată celebra prăjitură.

Clătita ne-a fost lăsată moştenire de greci şi dacă ar fi să traducem denumirea originală, i-am spune „tigăită”, pentru că şi atenienii îi spuneau „tagenites”, „teganites” sau „tagenias”, toate variantele fiind derivate ale cuvântului „tegano” care desemna tigaia de prăjit.

 clatite-invartita-tigaie

În lucrarea sa Deipnosophistaí, cronicarul Athenaeus*) povesteşte cum era preparat acest desert: „plakousul” (compoziţia formată din 500 gr. de făină, 60 ml de vin alb, 60 ml de lapte acru, o jumătate de linguriţă de sare) era prăjit într-o cantitate mică de ulei de măsline. După ce compoziţia începea să facă băşici şi era rumenită pe ambele feţe, se servea caldă, dimineaţa. Se asezona neapărat cu miere şi seminţe de susan, uneori şi cu brânză.

clatite cu capsuni

Hei, doamnelor şi domnilor, clătita şi-a luat zborul din Agora (permiteţi-mi această figură de stil!) spre lume, fiind adoptată fără rezerve, chiar dacă uneori şi-au schimbat ba compoziţia, ba aspectul. În America, amestecul pentru clătite conţine şi praf de copt şi are o formă mai pufoasă şi mai groasă. În Asia grosimea diferă de la o zonă la alta, dar e umplută cam peste tot cu ingrediente sărate (brânză, carne, legume). În Africa, clătitele sunt suport pentru diferitele sosuri şi humusuri, iar popoarele germanice le consumă deopotrivă ca desert şi ca blat moale peste care se pun diverse toppinguri sărate, în timp ce europenii de gintă latină păstrează destinaţia, reţeta şi aspectul clătitelor realizate de greci în Antichitate. În Franţa, savuroasa clătită se numeşte „crêpe” şi are umpluturi diverse. Se spune că a ajuns în România din Franţa sub denumirea de „plăcintă”, trecând apoi în Ungaria pentru a se transforma în „palacsinta”, înainte de a ajunge ca „palatschinke” în Austria de astăzi.

kaisershmarrn

Kaiserschmarrn

Una dintre cele mai neobişnuite reţete de clătite a apărut în timpul Imperiului Austro-Ungar şi poartă o denumire care te duce cu gândul la conducătorii acelor vremuri: „kaiserschmarrn”. „Firimiturile împăratului” preparate pentru prima dată pentru Franz Joseph I (1830–1916), constă în fâşii rupte din clătite (făcute din făină, ouă, lapte), caramelizate, amestecate cu gem şi alune de pădure mărunţite. Soţia împăratului, Elisabeta a Bavariei, frumoasa Sisi, fiind preocupată de silueta sa, dăduse ordin bucătarilor să-i facă doar deserturi uşoare, care să nu îngraşe. La vederea „bombei calorice”, împărăteasa a refuzat să mănânce clătitele astfel pregătite. Exasperat, soţul ar fi exclamat înainte de a mânca deopotrivă porţia sa şi a consoartei: „Ia să văd ce firimituri (schmarrn) a gătit bucătarul!”

sisi imparateasa austriei

Sisi, împărăteasa Austriei

Am să mă întorc în Franţa, în micul oraş medieval Dinan din Bretania, unde este şi un muzeu dedicat clătitei, iar felul tradiţional este „la galette”, o clătită cu diferite ingrediente. Dar să revenim în România la o manifestare tradițională pentru județul Arad și pentru întreaga zonă a Munților Codru Moma. Este vorba de „Festivalul clătitelor”, „Parada clătitelor”, ceea ce demonstreză că oamenii sunt seduşi de acest delicios desert.

Pușa Roth

*) Athenaeus, grec din Egipt, născut la Naucratis, în timpul lui Marc Aureliu, împăratul filozof. Athenaeus aparţinând, fără îndoială, unei familii foarte bogate de comercianţi, a făcut studiile la Alexandria, a trăit între 170–230 şi, ca un mare învăţat al epocii, a fost adus la Roma, ca mulţi dintre marii gânditori. La cererea împăratului, Athenaeus scrie lucrarea Δειπνοσοφισταί / Deipnosophistaí, care poate fi tradusă ca Banchetul sofiştilor sau Banchetul înţelepţilor. Opera sa este, înainte de toate, o imensă compilaţie, citând sute de opere şi sute de autori. În aceasta constă bogăţia operei, dar şi punctul ei slab.

Raport privind imigranții din Italia

coperta dosar emigratie

Centrul de Studii şi Cercetari Idos din Italia, Roma anunţă că a finalizat traducerea Raportului intitulat Dossier Statistico Immigrazione 2012 Caritas e Migrantes în limbile engleză, română, spaniolă, germană şi portugheză şi îl poate pune la dispoziţia instituţiilor sau asociaţiilor interesate de evoluţia comunităţilor de imigranţi din Italia, informează Agenția Romanian Global News.

Pe site-ul http://www.dossierimmigrazione.it sunt coordonatele Centrului Idos condus de doctoral Franco Pittau, franco.pittau@dossierimmigrazione.it

Dosarul Statistic al Imigraţiei 2012, sau cele anterioare, reprezintă efortul de a radiografia fiecare comunitate de emigranţi care se dezvoltă în Italia şi reprezintă un instrument de lucru pentru instituţiile şi organismele internaţionale care monitorizează acest fenomen, iar pentru instituţiile publice din Italia şi România ar trebui să reprezinte un instrument de lucru pentru construcţia de politici publice în sprijinul acestor comunităţi.