Editura Mușatinia la aniversare

Editura Muşatinia din Roman împlineşte în această lună, cea a lui gustar, 10 ani de activitate şi 100 de apariţii editoriale. Echipa „Liber să spun” urează Editurii Muşatinia „La mulţi ani !”, multe apariţii şi succes.

Pentru a onora această aniversare am preluat un fragment din interviul doamnei Emilia Ţuţuianu, fondatoarea editurii.

„Am fondat această editură în mai 2002, la îndemnul poetului Daniel Corbu, iar în luna august am editat prima carte… Am pornit la acest «dificil» dar frumos drum, în colaborare cu publicistul Gheorghe A. M. Ciobanu, filosoful prof. univ. dr. Tudor Ghideanu, poeta Cecila Pal, doamna Felicia Dumbravă şi diaconul Ciprian Ignat. Deşi tânără, trecută uneori sub tăcere, Editura Muşatinia a reuşit să dea cititorilor opere de mare valoare pentru cultura naţională şi implicit pentru cultura romaşcană. Am editat într-un timp destul de scurt în jur de 26 volume… iar acum în 2012 numărul titlurilor editate a ajuns la cifra simbolică de 100!

[…] „Editura Muşatinia face saltul cultural către maturitatea valorică, a edificării şi scoaterii în lumină a caldei asumări de către cititorii Cărţii frumoase şi adevărate. Peste puţin timp va ieşi de sub tipar un volum bibliofil, dedicat celor trei poete: Ioana Balaban, Irina Brânduşa Irimescu şi Viviana Michiu, plecate mult prea devreme dintre noi… Umbre ce dispar iremediabil, ceea ce nu se întâmplă cu veşnicia, această implacabilă eternitate abstractă şi impenetrabilă gândirii noastre… Un volum argumentativ despre ceea ce a pierdut literatura română prin moartea prematură a acestor poete… Am realizat acest volum printr-o frumoasă colaborare cu scriitorul pietrean Ermil Bucureşteanu. În perspectivă editorială anunţăm, cu deplin curaj şi înaltă responsabilitate, publicarea Cronicii Romanului, operă datorată marelui episcop de Roman, Melchisedec Ştefănescu (secolul al XIX-lea), istoric de mare valoare, atât de preţuit de către Nicolae Iorga.

Reeditarea de către Muşatinia a ediţiei princeps (1875) a Cronicii Romanului se bucură de colaborarea cunoscutului filosof ieşean prof. univ. dr. Tudor Ghideanu, de la Universitatea «A. I. Cuza» din Iaşi, specialist în istoria filosofiei româneşti. Şi tot în perspectivă, o dorinţă mai veche, editarea albumului de artă dedicat pictorului romaşcan Victor Stanciu. Rămâne să vedem în ce condiţii vom reuşi.”

Întâlnire cu scriitorul Daniel Drăgan

Asociaţia Universul Prieteniei şi Muzeul Literaturii Române Iaşi organizează joi 21 iulie 2011, la ora 17, la Galeriile Pod Pogor din Iași manifestarea „Să facem cunoștință cu scriitorul Daniel Drăgan”. Vor fi lansate romanele Biedermeier și Subreta.

Daniel Drăgan revine în actualitatea literară într-un moment de apogeu al maturităţii sale artistice,odată cu aniversarea a 75 de ani de viaţă şi 60 de ani de activitate literară, răspunzând unor grave întrebări existenţiale şi de conştiinţă artistică.

Opera lui Daniel Drăgan cuprinde peste 30 de volume (romane, poezie, nuvele, publicistică, teatru) comentate şi apreciate de renumiţi critici literari: N. Steinhardt, Laurenţiu Ulici, Marian Popa, Mircea Iorgulescu, Ioan Groşan, Cornel Moraru, M. N. Rusu, Tudorel Urian, A.I. Brumaru, Petru Poantă, Mona Mamulea ş.a. Proze de Daniel Drăgan s-au tradus şi s-au publicat în limbile germană, franceză, engleză, maghiară, rusă. Autorul a fost distins de trei ori cu Premiul Uniunii Scriitorilor (Braşov, 1984, 2003, 2005) şi cu Premiul Opera Omnia în 2006.

Poet, prozator şi publicist, Daniel Drăgan (n. 20 decembrie 1935, Glodeni, judeţul Dâmboviţa) începe şcoala primară în satul natal, apoi Colegiul Naţional Militar „Nicolae Filipescu” de la Mănăstirea Dealu. Între 1949 şi 1952, este elev al Liceului „Ienăchiţă Văcărescu” şi colaborează cu poezii, recenzii, reportaje la gazeta „Chemarea” din Târgovişte, unde şi debutează în 1950. Orfan de tată, este nevoit să lucreze ca muncitor necalificat la Sovromtractor din Braşov, perioadă când participă la activităţile cenaclului literar de la clubul uzinei. Timp de trei ani (1953–1955) este elev la Şcoala de Literatură „Mihai Eminescu” din Bucureşti. Timp de trei ani (1953–1955) este elev la Şcoala de Literatură „Mihai Eminescu” din Bucureşti. Reîntors în Braşov, este încadrat redactor la ziarul „Drum nou” (1955–1958) şi, din nou, muncitor necalificat la Uzina de Tractoare. Revine ca redactor la ziarul „Drum nou” (1960–1966, 1968–1980), lucrând din 1966 la revista „Astra”, ca secretar general de redacţie. Se înscrie la Facultatea de Ziaristică din Bucureşti (1978–1983). În 1980 ste numit redactor-şef al revistei „Astra”, de unde se retrage în 1990. A iniţiat şi condus seria nouă a revistei „Braşovul literar şi artistic” (1979–1981,1986), iar mai târziu, în regim privat, revista „Coresi” (1990–1993) şi Editura Arania (1991). Este ales preşedinte (1994) al Societăţii Patronilor de Edituri din România, între 1996 şi 1999 îndeplinind funcţia de preşedinte de onoare al aceleiaşi societăţi.

După începuturile publicistice de la Târgovişte, debutează cu versuri în revista „Tânărul scriitor” (1953). Colaborează la „Luceafărul de ziuă” (Braşov), „Viaţa românească”, „Contemporanul”, apoi, după 1960, la „Argeş”, „Cronica”, „Ramuri”, „Tribuna”, „Convorbiri literare”, „România literară”, „Luceafărul”, „Orizont”, „Tomis”, „Ateneu” ş.a. Ca editor, după 1990, se preocupă de publicarea postumelor lui Darie Magheru, precum şi a altor opere importante ca, de exemplu, romanul lui Hans Bergel, Dans în lanţuri. În 1978, îi apare prima carte, romanul Doi ori doi.

În intervalul de aproape trei decenii de la debutul publicistic, până la apariţia romanului Doi ori doi, Daniel Drăgan a publicat versuri, a practicat gazetăria şi a scris două librete de operă: Trandafirii Doftanei (1961, muzica de Norbert Petri) şi Idolulsfărâmat (1968).

Doi ori doi este urmat de romanele Oceanul (1980), Podul (1982), Ursa mică (1985), Tare ca piatra (1987), Ursa mare (1988), Presimţirile (1989). Volumul de povestiri şi nuvele Mărgele roşii, apărut în anul 1984, primeşte Premiul pentru proză al Asociaţiei Scriitorilor din Braşov. După 1990, şi-a editat în volume povestirile pentru copii Cherry din Dover (1992), Zgubilici şi Scândurica (1992), a publicat culegerea de versuri, Hohote mari auzind (1995), Clipa de Apoi. Discurs mistic (2000), romane şi piesa de teatru Revelion cu Paloma Blanca (2003). Apărut în 1996, Dincolo de Arania este versiunea definitivă a romanului Ursa mare, urmat de Stăpânii lumii (1999), Părintele Thom (2002), Caravana (2003), Ciuma boilor (2004), Diavolul, aproapele nostru (2006), Umbra Marelui Protector (2008), Subreta (2010), Biedermeier (2011).

Costin Tuchilă