România ca topos literar

carti imagine

Luni, 15 aprilie 2013, în cea dintâi zi a London Book Fair, la standul României din complexul expoziţional Earls Court s-au desfăşurat două evenimente care au atras un public numeros. Acestea au reunit câţiva dintre scriitorii britanici cei mai cunoscuţi şi mai influenţi, care au ales România ca temă sau sunt apropiaţi biografic de România, precum şi mai mulţi autori români ale căror cărţi au apărut de curând, în traducere sau direct în limba engleză, la edituri din Marea Britanie.

Primul eveniment, dezbaterea România ca topos literar, i-a avut ca participanţi pe Paul Bailey – prozator şi eseist, Alan Brownjohn – poet, romancier şi publicist, Tessa Dunlop – scriitoare şi jurnalistă, George Szirtes – poet, traducător şi editor. Invitaţii au început prin a-şi evoca experienţele româneşti, au descris relaţia specială pe care o au cu ţara noastră, pentru ca după aceea să discute despre modul în care spaţiul românesc este prezent în operele britanicilor. Cuvântul de întâmpinare a fost rostit de Horia Gârbea, vicepreşedintele Institutului Cultural Român, şi Dorian Branea, directorul ICR Londra.

targul de carte londra 2013

Al doilea eveniment le-a fost dedicat autorilor români publicaţi recent în Marea Britanie: prozatoarea şi poeta Carmen Bugan, cu volumul autobiografic Burying the Typewriter, aflat pe lista nominalizărilor de anul acesta la George Orwell Prize, prozatoarea Cecilia Ştefănescu, cu Sun Alley, romanul Intrarea Soarelui, tradus în engleză de Alexandra Coliban şi Andreea Höffer, dar şi universitarii Irina Marin, cu Contested Frontiers in the Balkans: Ottoman, Habsburg and Communist Rivalries in Eastern Europe, şi Marius Turda, cu Crafting Humans. From Genesis to Eugenics and Beyond. A participat din nou scriitorul Paul Bailey, care a sfârşit de puţin timp lucrul la un roman a cărui acţiune se petrece în Bucureştiul interbelic.

romania bucuresti

Au luat parte, de asemenea, editorii Susan Curtis-Kojakovic, de la Istros Books, editura unde a apărut Sun Alley al Ceciliei Ştefănescu, Ramona Mitrică, de la Profusion Publishers, care publică o serie de proză noir românească şi Miranda Spicer, de la Plymouth University Press, editura universitară ce a tipărit în ultimii ani, în condiţii grafice deosebite, o serie de proză şi poezie sprijinită financiar de ICR, din care a apărut de curând al doisprezecelea titlu, volumul Small Changes in Attitude de Răzvan Petrescu. Evenimentul a fost deschis de către E. S. dr. Ion Jinga, ambasadorul României, un cititor împătimit, prezent la fiecare ediţie a Târgului, şi a fost moderat de către scriitorul Mike Phillips OBE. În încheiere, prozatorii au fost invitaţi, spre deliciul publicului, să citească fragmente din cărţile lansate.

Seria dezbaterilor organizate la stand de Institutul Cultural Român a continuat marți, 16 aprilie, la ora 11, cu Cinci decenii de traduceri româneşti în Marea Britanie. Seara, începând cu ora 19, la sediul ICR Londra, a avut loc vizionarea expoziţiei cu acelaşi titlu, aflată sub patronajul E.S. dr. Ion Jinga şi pregătită împreună cu Biblioteca de pe lângă School of Slavonic and East European Studies a University College London.

Bursele „Europa”

jurnalism

Bursele „Europa” se adresează jurnaliştilor străini şi constă din subvenţia unui stagiu de documentare de o lună în România, pentru a realiza proiecte vizând ţara noastră şi cultura română, în scopul promovării acestora în afara graniţelor. Acest program îşi propune promovarea fenomenului cultural românesc în presa străină. Astfel, Institutul Cultural Român acordă burse jurnaliştilor străini care propun proiecte de lucru vizând România şi cultura română. Numărul de burse acordate anual este de 10 burse, distribuite în funcţie de perioada convenită împreună cu jurnaliştii desemnaţi câştigători. Aceştia îşi vor desfăşura perioada de documentare pe durata unei luni petrecută în zonele vizate de subiectul acestora.

Data limită pentru depunerea dosarelor a fost 15 martie 2013, dar, IMPORTANT! Noul termen limită a fost prelungit până la data de 10 mai 2013.

Valoarea unei burse este de 1500 EUR/lună.

Numărul de burse acordate anual: 10 burse.

Domeniile pentru care se organizează evaluarea şi selecţia: jurnalism cultural/film documentar-fotoreportaje.

Durata burselor: maximum 1 lună.

Documente necesare pentru înscriere (dosarul de solicitare a bursei):

– formularul de înscriere ;

– CV;

– copie după actul de identitate/paşaport;

– descrierea proiectului de cercetare, care va conţine 3 pagini minimum (MS Office) – având în vedere paşii pe care îi va urma cercetarea, spaţiile pe care candidatul le are în vedere, necesitatea desfăşurării acestei cercetări în România,

– un portofoliu conţinând articole/înregistrarea unor emisiuni;

– DVD-uri conţinând filme documentare, înregistrarea unor interviuri, CD-uri conţinând emisiuni în format audio;

– un număr de 20 de fotografii, alături de albume foto care să demonstreze interesul candidatului în acest domeniu;

– o scrisoare de recomandare din partea conducerii ziarului / postului de radio/TV/Asociaţiei unde activează sau a activat candidatul;

– scrisoare de intenţie (într-o limbă de circulaţie internaţională).

Documentaţia va fi redactată în limba engleză.

ziaristica

Adresa la care se trimit documentele: Institutul Cultural Român, Aleea Alexandru nr. 38, sector 1, 011824 Bucureşti.

Contact:

Dana Berdilă, Coordonator Program Burse, Centrul Național al Cărții, Direcția Generală a Promovării Creației

e-mail: dana.berdila@icr.ro; tel.: (+4) 031 71 00 675

Turneul scriitoarei Flavia Cosma în Franța și România

De pe Portalul scriitorilor româno-americani din New-York, „Vetiver”, vă prezentăm articolul dedicat scriitoarei Flavia Cosma despre lansările de carte din Franţa şi România, varianta în limba română.

Flavia Cosma este scriitoare şi traducătoare româno-canadiană, născută în România, câştigătoare a numeroase premii internaţionale. Este licenţiată în Inginerie Electrică la Institutul Politehnic Bucureşti şi a studiat teatru în România. Este de asemenea producătoare, regizoare şi scenaristă pentru filme documentare de televiziune. Vorbeşte fluent engleza, româna, franceza şi spaniola; este autoare de opere originale şi traduceri în aceste patru limbi. Flavia Cosma a publicat 22 volume de poezie, un roman, o carte de memorii de călătorie şi cinci cărţi pentru copii. Volumul său de versuri Leaves of a Diary a fost acceptat în cadrul Universităţii din Toronto, la catedra E. J. Pratt Canadian Literature ca material didactic pentru anii 2007–2008. Poemele şi cărţile sale au obţinut numeroase premii. Flavia Cosma este membră a Uniunii Scriitorilor din România, The Writer’s Union of Canada, The League o Canadian Poets, British Comparative Literature Association, Union Hispanoamericana de Escritores, etc. Recent, Flavia Cosma a fost distinsă cu Titlul de Membră de Onoare şi decorată cu Medalia de Aur de către Casa del Poeta Peruano, Lima, Peru în cadrul celui de-al III-lea Festival Internaţional de Poezie din localitatea Huari, Peru, pentru opera sa poetică şi pentru contribuţia sa la promovarea culturii în lume, septembrie 2010.

După lansarea cărţii de poezie Le miel trouble du matin, la Paris, unde de altfel s-a şi publicat cartea, Flavia Cosma revine în România cu ultimul volum de versuri în limba română, Trupul lunii (Editura Ars Longa), carte tradusă deja în limbile engleză şi spaniolă şi pe cale de a fi publicată în Peru şi Statele Unite. Prima lansare a avut loc pe 27 noiembrie 2012, la Oradea, a doua pe 5 decembrie la Baia Mare, apoi urmează Iaşul cu lansarea la Muzeul Unirii pe 12 decembrie şi cu o conferinţă la Academia Română, filiala Iaşi (10 decembrie 2012), pentru a-şi încheia turneul cu prezentarea acestei cărţi duminică, 16 decembrie 2012, ora 18.00, la Bucureşti, la Sala Oglinzilor de la Uniunea Scriitorilor. Prezintă: Victoriţa Duţu, Clelia Ifrim şi Costin Tuchilă. Cu participarea atașatului cultural de la Ambasada Canadei la Bucureşti, doamna Ligia Marincus.

http://vetiver.weblog.ro/2012/12/04/flavia-cosma/

Rembrandt Peale, pictor american (1778–1860), Rosalba Peale

***

De pe acelaşi portal am reţinut Sonetul XVIII de William Shakespeare în traducerea lui Dan Dănilă:

Shall I compare thee to a summer’s day?

Thou art more lovely and more temperate:

Rough winds do shake the darling buds of May,

And summer’s lease hath all too short a date:

Sometime too hot the eye of heaven shines,

And often is his gold complexion dimmed,

And every fair from fair sometime declines,

By chance, or nature’s changing course untrimmed:

But thy eternal summer shall not fade,

Nor lose possession of that fair thou ow’st,

Nor shall death brag thou wander’st in his shade,

When in eternal lines to time thou grow’st,

So long as men can breathe, or eyes can see,

So long lives this, and this gives life to thee.

Leonardo da Vinci, Cap de tânără cu părul ciufulit (Leda), c. 1508

Să te compar cu-o zi de vară? Ție

Ți-e felul mult mai dulce și mai blând:

În mai cad mugurii sub aspra vijelie

Iar timpul verii trece prea curând.

Ades, sub ochiul verii prea fierbinte

Pălește, vai, chiar auriul cel bogat,

Orice-i frumos, de sine se dezminte,

De soartă sau schimbare blestemat.

Dar vara ta nu piere niciodată,

Nici al tău farmec nu se va topi

Căci umbra morții e înduplecată

Și-n versul cel etern vei dăinui.

Cât va mai fi suflare și privire

Poemul meu te va păstra în fire.

http://www.poemhunter.com/dan-danila/biography/

De la figurativ la non-figurativ

Galeria Elite Prof Art din București a găzduit în perioada 28 iunie–7 iulie 2012 expoziția de pictură Andreea Gheorghiu – Cristina Tămaș, intitulată Dincolo de cuvinte. Titlul ar trimite la intenția celor două artiste de a propune spații plastice desprinse de determinarea, să zicem, conceptuală sau, mai degrabă, rigid-conceptuală (o temă, un motiv care pot avea în spate o „poveste”), de posibilitatea de a verbaliza ceea ce de fapt nu trebuie tradus în cuvinte. Pe de altă parte, poate că și calea de la figurativ la non-figurativ pe care această expoziție l-a propus într-o formulă aparte, a contribuit la acest titlu generic.

Cu stiluri, modalități de abordare și tehnici diferite, lucrările celor două artiste au certă individualitate. Personalități artistice puternice, distincte s-au reunit în spațiul elegant al Galeriei din Cotroceni. Dar, dincolo de ceea ce se poate spune, inevitabil în cuvinte, despre universul plastic al fiecăreia, prin selecția lucrărilor și prin felul în care a fost organizată expoziția, se poate observa de îndată un raport de complementaritate. Drumul de la figurativ la non-figurativ, tratarea formei prin stilizarea detaliilor până la esențializare sau, dimpotrivă, dispariția formei, coloristica bogată lângă specularea reflexelor pe care le poate crea o singură culoare sunt doar câteva dintre elementele care susțin ideea de complementaritate. Este unul dintre motivele care mă fac să cred că alăturarea celor două pictorițe în aceeași expoziție a fost o alegere inspirată.

Acordurile cromatice puternice, de multe ori îndrăznețe, apropiindu-se uneori de viziunea expresionistă, predomină în lucrările Andreei Gheorghiu (acrilice pe pânză, ulei pe lemn): flori, peisaje, portrete, compoziții tematice etc. Teme și motive consacrate, cu o lungă istorie, sunt abordate dintr-un unghi personal, eliberat de influențe, liber și ușor abstractizat, ca în Amurg violet, Veneția, Köln. În prima, formele consacrate ale peisajului venețian se estompează până la a rămâne doar sugestii sau reflexe cromatice, dar chiar și lumina „amurgului violet” s-a desprins de orice urmă de melancolie, de lunga serie de imagini picturale pe această temă, care revine automat în mintea privitorului, ca reminiscență livrescă. Cealaltă Veneție se impune prin unghiul folosit, într-o coloristică relativ diferită: de sub arcul unui pod se vede reflexul în apă al unui palat venețian, impresia fiind că privim imaginea formată pe retină, mirajul care convoacă imaginația. În general, pictura Andreei Gheorghiu are forță și deschidere spre speculația abstractă, care de fapt conduce la un fel de reconstruire a universului imaginar.

Andreea Gheorghiu, Bărci la Ayvalik

Ca temă, Bărci la Ayvalik amintește de marii maeștri ai picturii românești, care au pictat marine (Dărăscu, de exemplu), dar are evident un mod de tratare și expresie originale, atât din punct de vedere compozițional, cât și cromatic. Lumina spațiului mediteranean la care peisajul Andreei Gheorghiu face aici trimitere este mai degrabă o invitație la reflecție, într-o atmosferă de liniște ușor stranie, decât un răsfăț solar. Apus de floare nu este doar un joc de cuvinte: floarea-soarelui a devenit, contrar poate așteptărilor noastre, o imagine a stingerii treptate, în tonuri de galben și roșu care, deși conservă încă lumina și căldura, vestesc curgerea ireversibilă. Remarcabile sunt și portretele Andreei Gheorghiu din această expoziție, portrete pe care le-aș numi tematice, fie că pornesc de la o idee, o stare sau o experiență cromatică: Lună albastră, Philippe, Pas de douleur sau Sidef, în care o culoare minerală dovedește a avea nebănuite resurse de expresivitate în ordine afectivă. Portretul intitulat Noaptea Sânzienelor sugerează caracterul magic al sărbătorii, prin privirea hipnotică a „personajului” portretizat.

Andreea Gheorghiu, Noaptea Sânzienelor

Unice prin tehnică sunt picturile în ulei pe interiorul scoarței pe copac (Opium, Sufletul copacului). Ideea de a picta pe interiorul scoarței, este cât se poate de ingenioasă – din câte știu, unicat. Nu-mi amintesc să mai fi văzut o experiență similară. Dar nu experimentul, dacă e un experiment (astăzi se poate face orice, după cum observăm pretutindeni) e cel care dă tonul aici, ci modul de realizare plastică a acestei idei îndrăznețe. (Fără conținut artistic real, experimentul nu e nimic.) Aceste două „picturi pe scoarță de copac” ale Andreei Gheorghiu se disting însă tocmai prin spațiul plastic creat surprinzător, un spațiu poate ușor misterios, care ar conduce eventual la ideea de palimpsest, dacă aceasta nu ar fi doar o impresie speculativă. Fibra care adăpostea altădată viața vegetală, secretul ei mut, în care prefacerile nu se lasă ușor de deslușit, dictează un spațiu compozițional cu geometrie aparte, înșelătoare. Dar tocmai în acest spațiu până la urmă bizar, ideile plastice dobândesc relief. Iată, ideea de narcoză, de halucinație sugerată de acești maci pe fond albastru, cu titlul Opium. Sau, în Sufletul copacului, fragmentul de scoarță, ivit grație hazardului în fața artistului, cu toate „accidentele” formei sale, ajunge să evoce întregul, arborele falnic de altădată. Dacă vreți, un fel de arheologie: dintr-o frântură se poate reconstitui imaginar unitatea pierdută.

Andreea Gheorghiu, Opium

Andreea Gheorghiu, Sufletul copacului

Și pentru că am vorbit de abstractizare, observ pasul făcut, cu bune rezultate, de Andreea Gheorghiu spre non-figurativ, într-un tablou foarte recent, care nu s-a aflat în expoziție, Ieșirea din sine, în care compoziția circulară ar putea avea semnificația „rostirii” metamorfozelor secrete ale imaginarului, surprinse de ochiul lăuntric.

În tehnică mixtă, folosind tridimensionalitatea, Cristina Tămaș stilizează în manieră proprie imagini, pornind de la peisaje, chipuri umane, obiecte, forme vegetale, devenite prilej de meditație plastică. Abstractizarea formei este, uneori, realizată cu măsură, atât cât trebuie pentru a sugera o idee sau o stare, ca în Păpușa balerină. În Ielele, Cosmos sau Camee, cu tonuri dominante de albastru și acorduri cromatice rafinate, imaginația plastică a Cristinei Tămaș, cu cât pornește de la o temă identificabilă, cu atât are, paradoxal, mai multă libertate. Din mitologia ielelor, pictorița nu reține neapărat accentele magice, folclorice, cu particularitățile lor specifice, cât latura misterioasă la modul general, cu impresia de apropiere și distanțare progresivă, totul tratat în nuanțe de verde, albastru și ocru auriu. Un verde marin, parcă, făcând să vibreze această „vegetație” imaginară. De altfel, constat că pictorița are o preferință specială pentru sugerarea vieții vegetale, secrete, chiar în forme abstracte, dar care păstrează încă un contur recognoscibil. Ca simbolistică, s-ar putea interpreta că dintr-o asemenea metamorfoză a vieții interioare se naște în fond, în imaginația artistului, cosmosul întreg.

În Camee, dimpotrivă, impresia de efigie devine suverană, cu nuanța suprapunerii straturilor minerale, subînțeleasă din tema tabloului. Desigur, pe lângă ideile pe care ele le valorifică, sugestiile mitologice, impresia ușor fantasmatică și tratarea personală, de la ansamblul compozițional la detaliu, individualitatea acestor tablouri este conferită de tehnica tridimensională: materiale diferite, combinaţii de materiale, mai exact, sunt aşternute pe pânză şi apoi colorate. Relieful realizat prin folosirea acestor materiale este de fapt o modalitate folosită ingenios, chiar surprinzător, pentru a potența jocul cromatic, alternanța fină de lumină și umbră pe care un volum sau altul o creează. Jocul volumelor se răsfrânge, uneori cu efecte neașteptate, cu dozaje fine de umbră colorată, ca în Marina reprodusă mai jos.

Cristina Tămaș, Marină

Pasul de la figurativ la non-figurativ se dovedește a fi adesea doar o chestiune de accent în lucrările Cristinei Tămaș. Exemple edificatoare în acest sens sunt seria de Domnișoare plimbându-se în parc (fără nici o concesie vreunei mode retro), Apus de soare?, Turnul singurătății mele, Ciupercă, Phoenix… din cenușă. Ultima, de mari dimensiuni, ar fi chiar o compoziție cu linii „clasice”, imaginea consacrată a păsării de foc reînviind din propria cenușă fiind însă tratată în planuri cromatice mari, cu contraste care conferă dinamica necesară.

Cristina Tămaș, Phoenix… din cenușă

Explozia cromatică din unele lucrări conduce la pulverizarea formei, dar impresia de spațialitate, de relief se păstrează, creând efectul dorit: Vulcan, un tablou de mici dimensiuni, dar care degajă o energie tulburătoare. Remarcabile prin coloristică, în game diferite, dar și prin felul în care este folosit spațiul plastic sunt, de asemenea, Insula fanteziei și Cocon.

Cristina Tămaș, Vulcan

Demne de apreciat sunt și desenele Cristinei Tămaș selectate în expoziția de la Galeria Elite Prof Art – și ele în tehnici diferite și chiar în stiluri diferite – dintre care aș remarca în mod special Credință. Călătoria mea, Pace interioară, De neuitat, Intrare.

Costin Tuchilă

Vernisajul expoziției „Dincolo de cuvinte” – Andreea Gheorghiu, Cristina Tămaș. Film de Daniel Ciobanu

 

Andreea Gheorghiu, Amurg violet

Andreea Gheorghiu, Veneția

Andreea Gheorghiu, Sidef

Andreea Gheorghiu, Apus de floare

Cristina Tămaș, Păpușa balerină

Cristina Tămaș, Ielele

Cristina Tămaș, Domnișoare plimbându-se în parc

Cristina Tămaș, Turnul singurătății mele

Cristina Tămaș, Credință. Călătoria mea

TRADUKI, program pentru încurajarea schimbului cultural

TRADUKI este o reţea europeană dedicată literaturii şi cărţilor din care fac parte Albania, Austria, Bosnia-Herţegovina, Bulgaria, Croaţia, Elveţia, Germania, Kosovo, Macedonia, Muntenegru, România, Serbia şi Slovenia. Reţeaua TRADUKI a fost iniţiată de Ministerul Federal al Afacerilor Europene şi Internaţionale din Republica Austria, Ministerul Afacerilor Externe din Republica Federală Germania, Fundaţia culturală elveţiană „Pro Helvetia”, KulturKontakt Austria, Institutul Goethe şi Fundaţia S. Fischer.

Programul TRADUKI urmăreşte încurajarea schimbului cultural între ţările participante și finanţează costurile de licenţă şi onorariile de traducere pentru opere din domeniile beletristică, non-fiction şi literatură pentru copii şi tineri.

Mai multe informații despre rețea și despre finanțări pe pagina  http://www.traduki.eu (există și o secțiune în limba română).

Punctul de Contact Cultural al României

info_c2k@eurocult.ro, www.cultura2007.ro

Centrul de Cercetare și Consultanță în Domeniul Culturii

str. Barbu Delavrancea 57, sector 1, București, 011353

Tel / fax: 021 316 60 60; 021 316 60 61