Încă mai vin, încă mai plec
Eu plec cum vin, firesc și demodat,
C-un ”ne sait quoi” miop, dus în privire,
Și împrumut iubire-n comodat,
Cu false clauze de prelungire.
În scurtele momente mă dedic,
Timid, evlavios, ca mântuire,
Acelora ce nu mai au nimic,
Și mai disting păcatul de iubire.
Prin cețuri dese rătăcesc hoinar,
În ploi de-Apollinaire peste Paris,
Caleștii mele propriu-mi birjar,
Sunt Sacré-Cœur-ul unui paradis.
Încă mai vin… și uneori mai plec,
Cu vers și-amprentă pusă la vedere,
Prin alt Montmartre pasul îmi petrec,
Și nu spun nimănui la revedere.
Augustin Jianu
26 ianuarie 2016
Vezi: