Parada iilor la Râmnic

ziua universala a iei

Miercuri, 24 iunie 2015, la ora 10.00, în Parcul „Antonio Copetti” din Râmnicu Vâlcea (lângă Teatrul „Anton Pann”, pe Bd. Tudor Vladimirescu, Prefectură, Str. Calea lui Traian, Str. Carol I,  Biblioteca Judeţeană „Antim Ivireanul” Vâlcea) va avea loc Parada iilorLa ora 11.30, în Holul Mare al Bibliotecii Judeţene „Antim Ivireanul” Vâlcea este programat vernisajul expoziţiei de carte Costumul popular românesc, patrimoniu naţional şi universal.

ie romaneasca modele

Continuă lectura „Parada iilor la Râmnic”

Sânzienele sau Drăgaica și Ziua Universală a Iei

noaptea de sanziene

Muzeul Național al Țăranului Român vă așteaptă marți, 24 iunie 2014, de dimineață și până spre miezul nopții, în curtea Institutului Francez din București, pentru a sărbători Sânzienele sau Drăgaica și Ziua Universală a Iei, cu expoziție de ii din toate zonele României. Muzici și povestea Sânzienelor, ateliere de creativitate cu lecturi, proiecții… stele și mistere y compris.

Program:

10.00–24.00 – În curtea Institutului Francez din București: ii de sărbătoare și cămăși de lucru, ii cu poale și ii fără poale, ie cu altiţă separată şi mânecă lungă, prinsă printr-o bentiţă, ii ciupag, ie de mireasă cusută din marchizet și brodată cu mătase albă, ie pe pânză de casă, cu brezărău, ii cu mărgele, ii cu fodori la mâneci, cămăși cu barburi și cămăşi încreţite la gât…

ie romaneasca

De la ora 12.00 și de la ora 16.00 – Ateliere de creativitate pentru copii

18.00 – Sânzienele și miezul verii, o scurtă cuvântare etnologică susținută de Paul Drogeanu, etnolog

20.00 – Lectură din Noaptea de Sânziene de Mircea Eliade, cu actrița Adriana Mocca

20.30 – Recital Maria Casandra Hauși, Mărturii străbune: cântece străvechi din Maramureș, doine de dor, de dragoste și hore păstorești, prezentate sub forma unui monolog muzical, părțile cântate vor alterna cu altele recitate. O poveste cu povețe pentru cel ce vrea să-nvețe…

21.30 – Proiecție de filme de arhivă

Intrarea este liberă.

Parteneri: Institutul Francez din București, Chez Elvire

Grafică: Mircea Tancău.

Târg de Sânziene

sanziene

Sânzienele plutesc în aer sau umblă pe pământ în noaptea de 23 spre 24 iunie, cântă și dansează, împart rod holdelor, tămăduiesc bolnavii și apară semănăturile de grindină.

Piața Țărănească și Meșter(Ești)! organizează cu această ocazie Târgul de Rusalii, desfășurat în curtea interioară a Muzeului Național al Țăranului Român din București, în perioada 21–23 iunie 2013. Intrarea este liberă.

De dimineață până seara, în curtea interioară a Muzeului vor fi: târgoveți și artizani, dulciuri și podoabe, obiecte vechi și ateliere de creativitate pentru copiii mai mari sau mai mici.

Vor fi prezenți, cu multe și felurite meștereli: iconari, cioplitori în lemn, țesătoare, ceramiști, tineri artizani handmade, cusătorese, împletitoare etc.

Negustorii de antichități aduc de prin satele și târgurile de profil: țesături, mobilier, carte, ceramică, obiecte specifice unei gospodării țărănești, patefoane, ceasuri, gravuri și felurite obiecte de artă. Colecționarii sunt așteptați, ca de fiecare dată, cu diverse obiecte și poveștile lor.

tesaturi romanesti

Se pot târgui: prăjituri tradiționale, miere ecologică și produse apicole din Maramureș, Cozonac Domnesc și Cozonac Bujor, plăcinte întinse de Turnu, halviță și ciocolată de casă din Banat, brânzeturi, dulcețuri, siropuri și zacuști tradiționale din Argeș, Kürtős kalács din secuime, turtă dulce și covrigi de la Pitești și alte bunătăți. La fața locului, pentru pofticioși, preparatele românești la ceaun se servesc cu lipie dâmbovițeană.

Copiii, începând cu vârsta de 4 ani, împreună cu prieteni, părinți și bunici sunt așteptați să participe la diverse ateliere de creativitate, unde vor învăța să picteze pe sticlă, pe lemn, vor coase, croi, inova, modela, povesti, vor interpreta personaje, vor redescoperi lumea poveștilor și personajelor, vor realiza cadouri pentru cei dragi sau obiecte de decor vesele.

Mai multe detalii despre ateliere pe: www.facebook.com/AteliereleDeCreatieMesterEsti.

Delia Nartea și Șerban Gomoi în „Domnişoara Iulia” de August Strindberg

Centenar August Strindberg (22 ianuarie 1849–14 mai 1912)

Joi, 10 mai 2012, la ora 19.00, la Radio România Cultural, Teatrul Național Radiofonic vă invită să ascultați spectacolul Domnişoara Iulia de August Strindberg. Traducere de Viorel Vizureanu. Adaptare radiofonică de Costin Tuchilă. Regia artistică: Liviu Lucaci și Vasile Manta. În distribuție: Delia Nartea, Șerban Gomoi, Sorina Ștefănescu. Muzica originală: Delia Nartea. Redactor: Costin Tuchilă. Regia de montaj: Florina Istodor, Robert Vasiliță, Florin Bădic. Regia de studio: Janina Dicu. Regia tehnică și muzicală: Mihnea Chelaru. Producător: Domnica Țundrea. Înregistrare din 2011. Spectacolul va fi difuzat și la Radio România Internațional, sâmbătă 12 mai 2012, ora 13.15. Înregistrare din 2011.

Domnișoara Iulia, jucată în premieră în 19 septembrie 2009 pe scena Teatrului de Comedie din București, a reprezentat un veritabil eveniment al stagiunii 2009–2010 prin calitatea artistică – viziunea regizorală, jocul actorilor, scenografie şi costume, dar şi prin reacţia publicului. Rareori am văzut la o premieră atât de multă lume adunată la uşa teatrului, încercând cu disperare să ajungă în sală, așa cum s-a întâmplat în acea zi de început de toamnă. Dar nu numai atât: plin de interes a fost, cu certitudine, felul în care a fost receptat spectacolul lui Liviu Lucaci cu această „piesă naturalistă”, cum îşi subintitula Strindberg Domnişoara Iulia (1888), moment de răscruce nu numai în dramaturgia scriitorului suedez ci şi în cea de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Unii, poate, au avut atunci un sentiment de nedumerire că la unele dintre replici s-a râs, fără ca regizorul să fi căutat în mod expres efecte comice, să „îngroaşe” anumite accente, cum se practică frecvent. Această dramă cu două personaje principale, care se consumă într-un timp foarte scurt, însă cu reverberaţii simbolice (Noaptea de Sânziene), îşi dovedeşte după mai mult de 120 de ani de când a fost scrisă nu numai actualitatea, ci şi modernitatea. Pe lângă faptul că August Strindberg anunţă în mod evident expresionismul, el are abilitatea de a distruge într-o manieră personală, uneori imprevizibilă, o serie lungă de convenţii. În teatrul modern limitele dintre genuri (dramă, comedie) nu mai există, modalităţile de abordare interpretativă devenind, parcă prin compensaţie, cât se poate de diversificate. Aspectul este evident şi în Domnişoara Iulia, oricât s-ar crede că piesa este „datată” în perioada naturalismului. Aşa încât între plâns şi râs, între răsfrângerea dramei profunde şi deriziune, între cinism şi ridicol, paşii sunt uneori infimi, mai ales pentru spectatorul de astăzi. Legătura amoroasă născută dintr-un capriciu în Noaptea de Sânziene declanşează în Domnişoara Iulia criza care scoate la lumină, în pură accepţie naturalistă, ereditatea încărcată, sentimentul inferiorităţii sociale, contradicţiile sufleteşti ale eroilor. Legătura dintre valetul Jean şi contesa Iulia (de neacceptat în spiritul conservatorist al epocii) este o iubire tulbure, în care aspiraţia se loveşte de zidul regretului.

Din toate aceste elemente citite cu multă precauţie în cod contemporan, Liviu Lucaci a compus un spectacol admirabil, de un echilibru perfect, ştiind să pună unde trebuie accentele, să creeze eficient relaţiile de joc dintre actori. Într-o oră şi jumătate, drama lui Strindberg se urmărea pe nerăsuflate, fără ca ritmul de joc să pară în vreun moment grăbit. Succesul de la premieră al spectacolului cu Domnișoara Iulia s-a menținut constant și la celalalte reprezentații, varianta sa radiofonică fiind la fel de bine primită.

Într-o nouă traducere, realizată de Viorel Vizureanu, montarea radiofonică, reprezentând la data premierei (17 noiembrie 2011) debutul lui Liviu Lucaci în calitate de regizor de teatru radiofonic, păstrează în bună parte atmosfera de pe scenă, particularitățile jocului celor trei actori, chiar și ritmul de joc, tensiunile, limita fragilă dintre situațiile comice sau aparent comice și cele dramatice. Nu în ultimul rând, din dorința de autenticitate, se cuvine menționat că recuzita folosită pentru crearea efectelor expresive în plan radiofonic a fost una naturală, cu zgomote create la înregistrare în studio, evitând inventarul de zgomote înregistrate.

Spectacolul a marcat totodată debutul la teatrul radiofonic al tinerilor actori Șerban Gomoi, în rolul lui Jean și Sorina Ștefănescu (Kristin).

Actriţă aflată la deplina maturitate artistică, Delia Nartea creează în Domnişoara Iulia un personaj memorabil prin capacitatea de a exprima cele mai fine nuanţe ale psihologiei atât de complexe a eroinei lui Strindberg. De la trufie la umilinţă, de la simplul joc erotic la pasiune, de la încredere la suspiciune, de la iubire la ură, de la momentele de detaşare cinică la revărsarea subconştientului, de la visare la calculul meschin, de la lumină la întuneric, în umbra simbolică a Nopţii de Sânziene, actriţa parcurge cu un firesc desăvârşit şi totodată cu o expresivitate aparte drama personajului. Şerban Gomoi creează la rândul său un personaj cu relief puternic, accentuând complexul inferiorităţii trăit de valet, dar și rafinamentul servitorului stilat care îşi asumă la început situaţia fără a se complica, pentru a deveni apoi tiranic şi cinic în dorinţa sa absurdă de a-şi depăşi condiţia socială, umilind-o pe tânăra contesă.

Costin Tuchilă

Fotografii din spectacol: Bogdan Amarfi

Din Bucureștiul de altădată: Grădina Giafer

Pe Podul de Pământ, Calea Plevnei de azi, la intersecţia cu actuala stradă Vasile Pârvan, se afla vestita Grădină a lui Giafer.

În mijlocul unei livezi de nuci, un turc, pe nume Giafer, a deschis o cârciumă, iar bucureştenii veneau „La Giafer” să petreacă de Sfântul Toader, de Sânziene şi de Carstovul Viilor.

„Se îndreptau bucureştenii spre Giafer cu paporniţele doldora de mâncare, cu ploştile şi damigenele pline ochi…” scriu cronicile vremii. De Sfântul Toader, în Grădina Giafer, bărbaţii îndeplineau un ritual ciudat: datul câinilor în tărbacă. Acest supliciu la care erau supuse bietele patrupede însemna legarea lor cu sfori şi răsucirea în aer cu mare iuţeală până când animalele ameţeau, spre distracţia generală. Aceste obiceiuri au persistat până în anul 1934, când au fost interzise de „Societatea pentru Protecţia Animalelor”.

Grădina Giafer, în care se petrece acţiunea unui capitol din romanul Ipsilant şi Tudor de Gr. H. Grandea („Grădina Giaferului”, în „Albina Pindului”, II, 1869, p. 85), era situată „peste drum de Biserica Sfântul Constantin de pe strada cu acelaşi nume” (localizarea îi aparţine lui I. Roman). Grădina lui Giafer a existat până târziu, iar Constantin Bacalbaşa îşi aminteşte că vara, cu câţiva ani înainte de 1877, „cine rămânea în Bucureşti se mulţumea cu grădinile Stavri şi Raşca, dacă era din lumea bună, sau cu Giaferul, grădina cu cai, leul şi cârnatul, dacă era de a doua mână.” (Bucureştii de altădată, vol. I, ediţia a II-a, Bucureşti, 1935, p. 72)

Autorul descrie şi câteva obiceiuri ale bucureştenilor care se adunau în grădinile Breslea, Barbălată, Cişmigiu şi Giafer. Acolo, fiecare cap de familie îşi întindea masa şi împreună cu amicii beau şi mâncau, după care învârteau o horă strămoşească dar şi dansuri vesele. Bătrânii stăteau răsturnaţi pe iarba verde sub umbra deasă a copacilor şi fumau. Tinerii se aruncau „cu exaltaţie în arena danţului”. Când trecea furia dansului, toată „compania se punea pe bere şi pe mâncare, râzând şi gesticulând ca nişte nebuni”.

Pușa Roth