Noaptea preşedinţilor

noaptea presedintilor

Noaptea preşedinţilor, însă eu aş spune mai degrabă nopţile preşedinţilor, pentru că trupa Distractis a gândit să ne prezinte o realitate electorală comică, în trei spectacole jucate pe toată perioada alegerilor prezidenţiale. Este de înţeles de ce debutul acestui proiect a avut loc, deloc întâmplător , în seara primului tur de scutin, urmând ca ultimul spectacol să se desfaşoare duminică, 16 noiembrie 2014, seara celui de-al doilea tur de scrutin.

Un show complex, bine gândit şi structurat, o comedie a timpurilor noastre, descoperind într-o satiră fină triste aspecte ale vieţii politice şi sociale actuale. Muzică, parodie, improvizaţie într-o sută de minute de bună dispoziţie, care însă te trimit subtil cu gândul la întrebarea: Eu cu cine votez ?

trupa distractis

Îi recunoaştem în trupa Distractis pe membrii trupei Divertis, cărora li s-au alăturat în mod fericit actorii Paula Chirilă şi Dan Rădulescu. Aceeaşi talentaţi promotori ai umorului de bună calitate, ce creează personaje memorabile, membrii trupei ne invită, aşa cum au făcut în repetate rânduri, să le descoperim sufletul artistic care se îmbogăţeşte continuu pentru bucuria celor care le urmăresc spectacolele.

Pe scena Cinema Pro din București, duminică, 16 noiembrie 2014, într-un ultim spectacol Noaptea Preşedinţilor îi puteţi revedea pe îndrăgiţii membrii ai trupei Divertis: Ioan Gyuri Pascu, Florin Constantin, Doru Antonesi, Cristian Grețcu, Silviu Petcu, Doru Pîrcălabu, Valentin Gora şi pe cei doi actori invitaţi: Paula Chirilă şi Dan Rădulescu.

Ana-Maria Bocai

„Ieri după Shakespeare sau Visul unui preşedinte” de Puşa Roth

pusa-roth-ieri-dupa-shakespeare

Joi, 14 martie 2013, la ora 19.00, la Radio România Cultural și sâmbătă, 16 martie 2013, ora 13.15, la Radio România Internațional, Teatrul Naţional Radiofonic vă invită să ascultaţi spectacolul Ieri după Shakespeare sau Visul unui preşedinte de Puşa Roth, în regia lui Mircea Albulescu.

În distribuţie: Mircea Albulescu, Tamara Buciuceanu, Sanda Toma, Coca Bloos, Mihai Dinvale, Armand Calotă, Andrei Ţârdea, Vlad Leaua, Andrei Bălaşa. Redactor: Costin Tuchilă. Regia de montaj: Radu Verdeş. Regia de studio: Janina Dicu. Muzica originală şi regia muzicală: George Marcu. Interpretează: Daniela Marinache (ţambal), Ştefan Marinache (vioară). Regia tehnică: Mihnea Chelaru. Producător: Domnica Ţundrea. Înregistrare din anul 2007. Detalii despre spectacol, click aici.

 

 

Roman satiric despre Adolf Hitler

roman despre hitler

Er Ist wieder Da (în traducere, S-a întors), un roman satiric despre Adolf Hitler, a ajuns în topul celor mai bine vândute cărți din Germania. Potrivit „The Telegraph”, volumul s-a vândut în peste 40.000 de exemplare de când a fost lansat. Mai mult, potrivit unui top făcut de cotidianul german „Der Spiegel”, cartea se află în fruntea clasamentului celor mai cerute titluri din librăriile nemțești.

Autorul, Timur Vermes, asociază cultul personalității lui Adolf Hitler cu obsesiile lumii de astăzi pentru celebritate. În carte, scrisă cu umor negru, Hitler descoperă tehnologiile moderne, își alege o temă din Walkiria lui Wagner ca sonerie pentru smartphone, vede pentru prima dată blugi sau constată că adresa de e-mail pe care și-ar fi dorit-o, „Hitler89”, a fost deja înregistrată de altcineva.

Blamat de unii critici literari, scriitorul a declarat că „germanii au prea multe stereotipuri legate de Hitler, iar în esență toate au aceeași bază – monstrul care ne permite să ne liniștim conștiința. De multe ori se întâmplă să spunem că dacă ar apărea un alt Hitler astăzi, ne-ar fi ușor să-l oprim. Din contră, eu am încercat să demonstrez că un nou Hitler ar avea succes chiar și în zilele noastre. Doar că e vorba de o cu totul altă formă”, a declarat scriitorul.

Citim în „Cartea fistichie” a Oficiului nostru exterior (Foreing-Office)

centenar caragiale bobarnacul cartea fistichie chilipir diplomat europa

După cum veţi observa, doamnelor şi domnilor, Europa era privită cu ochi destul de „ascuţit” chiar şi de Domnul Caragiale (chiar dacă în glumă în acest caz!), în privinţa întârzierilor în a se hotărî să recunoască repede şi cu sârg propunerile, hotărârile luate aici, pe malurile Dâmboviţei.

Chiar din titlu observăm că Domnul Caragiale scrie despre o carte fistichie, stârnind deopotrivă curiozitatea, dar şi umorul involuntar, pentru că se referă la o instituţie cu ştaif, Oficiul exterior al ţării sau, cum spunem azi, Ministerul de Externe. Ce cuvânt, fistichiu! Domnul Caragiale apelează la un cuvânt turcesc, fistikî, adică de culoarea fisticului, verde-gălbui, sau figurativ: bizar, ciudat, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insolit, năstrușnic, neobișnuit, original, paradoxal, singular, straniu etc. pentru a ne lămuri ce conţinea ea, cartea. Citește comentariul integral și articolul lui Caragiale pe Portalul „Centenar Caragiale”.

 Pușa Roth

„Omul de zăpadă”, expoziție Florian Doru Crihană

Florian Doru Crihană, Iarna la Paris – Made in China, din seria Omul de zăpadă

În perioada 3 decembrie 2012–15 ianuarie 2013, Biblioteca Franceză „Eugène Ionescu” din Galați (str. Basarabiei nr. 14) va găzdui expoziția artistului Florian Doru Crihană, Omul de zăpadă. Vernisajul va avea loc sâmbătă, 15 decembrie 2012, la ora 18.00.

Caricaturist și pictor apreciat în România, dar și peste hotare, Florian Doru Crihană s-a născut la Galaţi, în 7 aprilie 1958. A absolvit Facultatea de Mecanică – Nave Galaţi, promoţia 1984. După stagiul ca inginer la Şantierul Naval Galaţi, a activat la ICEPRONAV Galaţi, unde a studiat design-ul în colectivul de arhitecţi şi graficieni condus de arhitectul Dan Ujeucă.

Din 1990 s-a dedicat caricaturii şi picturii. În acel an, l-a cunoscut pe Dieter Burkamp, ziarist, colecţionar de caricatură şi organizator de expoziţii. Acesta îi organizează expoziţii şi îi plasează lucrările în evenimente expoziţionale. Astfel, expune în Germania pictură suprarealistă cu teme satirice şi umoristice, alături de lucrări celebre ale artei universale, aparținând lui Pablo Picasso, Salvador Dali, Gustave Doré, William Hogarth, Wilhelm Martin Busch, Charles Antoine Coypel, A. Paul Weber, Walter Hanel, în cadrul expoziţiei Paşii lui Don Quijote la Muzeul de Artă Modernă din Goslar, în 2003 şi la Muzeul Castel din Bad Pyrmont, în 2005.

În 1991 a făcut parte din marea expoziţie Karikatur – Europäische Kunstler der Gegenwart, unde a expus alături de André François, Loriot, Ronald Searle, Ralf Steadman, A. Paul Weber, Sempe, Roland Topor, Adolf Born şi alţii, la Wilhelm-Busch-Museum Hannover.

French Cancan, din seria La Tour Eiffel

Florian Doru Crihană a câştigat peste 80 de premii internaţionale, printre care Premiile I la Praga, Hannover, Zagreb, Santa Cruz de Tenerife, Novi Sad, Legnica de trei ori, Gabrovo, Boechout, Praga, Belgrad.

Lapte

A susţinut expoziţii personale la Muzeul Caricaturii din Varşovia şi la Casa Umorului şi Satirei din Gabrovo în 2004. În 2006 a avut lucrări expuse la Muzeul Societăţii Ilustratorilor din New York, iar în 2008 în expoziţia anului la Muzeul Caricaturii din Basel, Elveţia.

Nuduri, din seria Satiră dezbrăcată

În 2011, în pregătirea unei perioade mai lungi, cu numeroase evenimente expoziţionale în Polonia, Germania, Serbia, Italia, Florian Doru Crihană a făcut o escală în centrul istoric al Bucureştiului. Timp de cîteva luni pe parcursul anului 2011, lucrări din seriile tematice Portretul, Musca, Satiră dezbrăcată, Curtea veche au fost expuse în Buen Humor Café din București. (str. Smârdan nr. 30).

Pălărie, din seria Veneția

„Primele lucrări având ca temă omul de zăpadă le-am realizat în anul 2008 pentru o expoziție de grup. Seria scurtă de 10 lucrări a fost remarcată imediat în străinătate. Am acordat un lung interviu revistei «Epsilon» de la Atena, care a reprodus câteva lucrări la începutul anului 2009. Apoi seria s-a îmbogățit cu prilejul altor evenimente de iarnă și a culminat cu expoziția Snowman de la Centrul European al Caricaturii din Kruishoutem, Belgia. Expoziția de la Biblioteca Franceză cuprinde 30 de lucrări, dintre care două sunt în premieră: Iarna la Paris – Made in China și Omul de zăpadă pe Titanic”, spune Florian Doru Crihană.

 Lucrări de Florian Doru Crihană din seria Omul de zăpadă

Aerobic

Bursa

Mătura

Familia

 

Cafeaua de dimineaţă

Vezi și: https://www.facebook.com/CrihanaFlorianDoru

Fiziologia gustului: Mămăliga

În anul 1908 apărea la Atelierele Grafice Socec & Co, Societate Anonimă, volumul Din trecutul nostru de Alexandru Vlahuţă, grafică semnată de Stoica. Vă întrebaţi de ce oare am început cu prezentarea unei cărţi de istorie, când tema este istoria mămăligii. Ei, bine, în cartea lui Vlahuţă am găsit informaţia conform căreia „de la Şerban Cantacuzino a început să se cultive porumbul în ţară la noi.”

Tot din cartea mai sus amintită aflăm că femeile erau cele care se ocupau de gospodărie, iar bărbaţii de muncile câmpului, evident, pe timp de pace.

„Ele vedeau de casă, torceau, țeseau, creșteau copiii; bărbații, când nu erau în război, duceau la pășune hergheliile, cirezile de vite și turmele de oi, semănau în câmpiile roditoare de la poalele Carpaților grâu pentru negoț, și mei pentru hrana lor – străvechea mămăligă.”

Înainte de aducerea porumbului din America, în ținuturile României de astăzi „mămăligă” era denumirea unei fierturi de boabe de mei. Mămăliga, considerată mâncarea ţăranilor, era folosită în loc de pâine sau ca fel de mâncare în perioadele de vară, când munca grea de la câmp nu mai permitea prepararea pâinii de casă. Se mai spune că motivul pentru care mămăliga este atât de populară în România se datorează faptului că otomanii puneau bir numai pe grâu, porumbul rămânând alternativa cea mai hrănitoare pentru popor. Vă mai aduceţi aminte de celebra sintagmă „mămăliga nu va exploda niciodată”? Nu ştiu dacă am reţinut exact, au trecut peste 22 de ani de atunci, dar se făcea referire la faptul că România nu se va revolta împotriva comunismului. Este vorba de un articol apărut în „Le Figaro”, în vara anului 1989, articol semnat de Alexandra Arbore. Iată că lumea occidentală ne caracteriza după felul, să zicem, principal de mâncare, tradiţionala mămăligă. Dar nu numai românii mănâncă mămăligă ci şi alte popoare au acest preparat, astăzi la „mare modă” prin marile restaurante ale lumii.

Mămăliga este mai bine cunoscută în restul lumii după denumirea italiană (polenta), dar se întâlnște și în multe alte țări ca Ungaria (puliszka), Elveția, Austria, Croația (palenta, žganci, pura), Slovenia (polenta, žganci), Serbia (palenta), Bulgaria, Corsica (pulenta), Brazilia (polenta), Argentina, Ucraina (culeșa), Uruguay, Venezuela și Mexic sau la sașii din Transilvania (Palukes, Pålix). Ca să ne destindem, că de, e cam cald pe afară, chiar dacă ne place sau ne ne place mămăliga (mie-mi place!), să ne amintim de o poezie a lui Constantin Tănase, evident o critică la adresa celor puternici, supărat că guvernul a pus poporul în situaţia de a avea „zi de mămăligă” aici, în patria pâinii:

Lor ce le pasă cum e traiul

În ţara asta, ţara pâinii

Să aibă pâine chiar şi câinii

Guvernul nostru ne obligă

S-avem o zi de mămăligă

Lor ce le pasă cum e traiul

Scumpiră trenul şi tramvaiul

Scumpiră tot, la cataramă

Până şi pâinea şi tutunul

Şi când înjuri pe şleau de mamă

Ei, cică, eu fac pe nebunul.

Ca să păstrăm buna dispoziţie, am preluat două maxime semnate tot de Constantin Tănase: „Sinceritatea este un pericol numai pentru ignoranţi” şi „Idealurile se aseamănă cu stelele: nu poţi ajunge la ele, în schimb te poţi orienta.” Eu, recunosc, m-am orientat: mămăliguţă cu brânză şi smântână. De gustibus… ! Cu bine şi cu bucurie!

Pușa Roth

Graficianul Cristian Marcu a încetat din viață

Luni, 25 iunie 2012, la ora 14, a încetat din viață, după o cumplită suferință, graficianul Cristian Marcu, în vârstă de 53 de ani. Înmormântarea va avea loc miercuri, 27 iunie, ora 13, în Cimitirul din Huși.

Născut la Galaţi, la 29 ianuarie 1959, crescut şi educat la Huşi (a absolvit Liceul „Cuza-Vodă” din Huși), apoi la Bucureşti, Cristian Marcu a făcut studii private de grafică şi pictură cu profesorii Ion Gânju şi Nicolae Aurel Alexi. Grafician şi realizator de filme de animaţie începând din anul 1981, a fost membru al Uniunii Artiştilor Plastici şi al Uniunii Cineaştilor din România, fondator al Asociaţiei Culturale „Punct”.

Cristian Marcu a fost iniţiator şi director artistic al Salonului de Grafică Satirică „Damigenius” de la Huşi, începând din 1989 şi preşedinte al Asociaţiei Culturale „Damigenius”.

Grafician şi caricaturist editorialist al „Jurnalului Naţional”, ilustrator al edițiilor de colecție ale aceluiași ziar, a colaborat la multe publicații din România și din străinătate: „Papagal”, „Academia Caţavencu”, „România Liberă”, „Ziua”, „Ţuşca-Răţuşca”, „Formula As”, „Plai cu boi”, „Flacăra”, „Azi”, „Infractorul”, precum şi de peste hotare: „Courrier International”, „Ludas Matyi”, „Eulenspiegel”, „Feconews”, „Witty World”, „IEJ” (International Education Journal – Australia), „Spilki” ş.a. La „România Liberă” a relansat banda desenată prin serialul social-politic Poveşti pe scurtătură.

Lucrările sale au fost expuse în 8 expoziții personale, în zeci de expoziţii de grup, în Saloane naționale și din Olanda, Turcia, Japonia, Indonezia, Italia etc. Lucrări de Cristian Marcu se află în diverse muzee şi colecţii private din ţară şi străinătate.

A realizat numeroase coperţi şi ilustraţii de carte, cărţi poştale şi afişe.

A fost distins cu 53 de premii, din care 23 peste hotare. Dintre aceste amintim: Marele Premiu (Amstelveen, Olanda, 1993), Premiul I (Istanbul, Turcia, 1995), Premiul de Excelenţă (Tokyo, Japonia, 1987), Premiul Special (Semarang, Indonezia, 1988; Skopje, Macedonia, 1998; Varazdin, Croaţia, 1999; Bucureşti, 1997; Ploieşti, 2001; Daejon, Coreea, 2002), Premiul „Ten Best Artists” (Trento, Italia, 1989), Premiul FECO (Beringen, Belgia, 1995) etc.

Cel mai important site de grafică satirică, „Iran Cartoon”, l-a inclus în spaţiul rezervat celor mai importanţi artişti străini, prezentând două pagini permanente cu lucrările sale.

Cristian Marcu a semnat animaţia la 32 de filme pentru copii şi regia la două filme de autor, în cadrul Studioului cinematografic „Animafilm”: Mozaic 3 şi Mozaic 6 (pilule). A colaborat cu regizori importanţi ca Nell Cobar, Zaharia Buzea, Gopo, Virgil Mocanu, Liana Petruţiu, Lucian Profirescu, Mihai Badica, Zoltan Szilagy ş.a.

De-a lungul timpului, lucrările sale au trezit interesul unor critici de artă ca Tudor Octavian, Corneliu Stoica, Ion Truică, Virgil Mocanu, Călin Căliman, Valentin Ciucă,ş.a., care au avut aprecieri elogioase referitoare la arta sa.

„Cristian Marcu, talent incisiv, plin de nerv şi de idei, cultivă toate genurile de caricatură: caricatura de satiră, caricatura portretistică, caricatura bazată pe metaforă sau simbol, caricatura aşa numită «de şevalet», destinată saloanelor de umor şi sălilor de expoziţie. Subiectele abordate sunt variate, vizând realităţi extrase din mediul social-politic, din viaţa cotidiană românească şi internaţională sau sunt plăsmuiri ale propriei imaginaţii. Formele personajelor sunt clare, au contururi precise, dezarmoniile unor părţi anatomice nu sunt exagerate. Uneori, accente suprarealiste îşi fac loc în compoziţiile sale. Linia desenului este viguroasă, mânuită cu spontaneitate, culoarea vine să mărească expresivitatea reprezentărilor caricaturale. Umorul său este sănătos, acid, bine dispune, dar poate să şi intrige pe cei care se simt vizaţi. Atunci când desenul satiric este doar o ilustraţie la un articol sau la un anumit editorial, artistul se concentrează, găseşte soluţiile cele mai potrivite pentru configurarea unor echivalenţe plastice care să exprime cât mai convingător conţinutul acestora. În multe cazuri, imaginea vizuală este însoţită de texte la fel de acide. […] Important reprezentant al graficii satirice contemporane româneşti, prezent în expoziţii de profil şi în presă, Cristian Marcu este un spirit incisiv, inventiv, riguros în construcţia imaginilor, original, bine cotat pe plan naţional şi internaţional, un artist care mai crede încă în celebrul adagiu «ridendo castigat mores».” (Corneliu Stoica).

Cristian Marcu, portret de Dan Silviu Turculeț

„Desenele sale au personalitate distinctă, sunt uşor de recunoscut după traseul lor elegant. Culoarea intervine în chip fericit, accentuează sensul şi semnificaţia prin alegerea unei tonalităţi adecvate. Îi place să folosească acuarela cu reveniri, care îi permite să ajungă la tonul dorit. În desenele din «Jurnalul Naţional» îndrăzneala lui în linie merge mai departe, îşi ia o libertate totală în imaginarea personajelor pe care le concepe după o «anatomie personală». Se produc mutaţii surprinzătoare în imagine, care măresc forţa şi caracterul şocant. Viziunea sa fantastică are ecouri din suprarealism şi impresionează prin bogăţia de idei vizuale”. (Ion Truică, Efectul de cupolă, Iași, Editura Cronica, 2005).

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Costin Tuchilă

 

Lucrări de Cristian Marcu

Fiziologia gustului: Gura omului e iad, cât să-i dai, tot zice „ad”

Doamnelor şi domnilor, bine v-am găsit, deşi afară numai de bine nu putem vorbi. Cu zăpezi cât casa, cu vânt și geruri, iarna a bătut furios la uşă, dar noi tot despre mâncare vorbim sau, mai bine zis, despre istoria artei culinare pe aici şi pe oriunde. Anton Pann, mare meşter la vorbă şi cântec, n-a putut să nu se oprească la această zonă sensibilă, intitulându-şi poezia Despre mâncare. Cu voia dvs., o reamintim că să luăm aminte, dar să ne mai şi descreţim frunţile:

„Omul trăieşte cu ce bagă în gură,

Pântecele omului n-are fereastră ca să i se vază ce a mâncat.

Pâine cu sare e gata mâncare.

Dintr-o ridiche patru feluri de mâcări se face: rasă şi nerasă, cute şi felii.

Cine caută gurii i să dezgoleşte turii.

Cine mănâcă puţin mănâncă de mai multe ori.

Omul nu trăieşte să mănânce, ci mănâncă să trăiască.

         De aceea

Mâncarea de dimineaţă lasă-o pentru seară.

         Şi

Lucrul de seară nu-l lăsa pentru dimineaţă.

Gura omului e iad, cât să-i dai, tot zice „ad”.

Astăzi să mănânci cât un bou, mâine ceri să mănânci cât doi.

         Însă

Şi un nebun mănâncă nouă pâini, dar e mai nebun cine i le dă.

Orce lucru când e mai puţin să pare mai cu gust.

Găina când se vede în grămadă, râcâie cu picioarele.

Păduchele când se satură iese în frunte.

         Iar

Flămândul codri visează şi vrabia mei.

Posteşte robul lui Dumnezeu, dacă nu găseşte tot mereu.

         Că

Cine poate oase roade, cine nu, nici carne moale.

Cine are bea şi mănâncă, cine nu, stă şi să uită.

Omul care este harnic totdauna are praznic.

Iar nevoiaşul şi prostul şi în ziua de Paşti postul.

        Că

Astăzi când are parale mănâncă zaharicale.

        Şi

Când se caută mâine, n-are cu ce să-şi ia pâine.

Azi are, satură zece, şi mâine flămând petrece.

       De aceea

Gândeşte de astăzi şi pentru mâine.

De ai venituri mititele, mai opreşte din măsele.”

Ce mai, o adevărată istorie despre cumpătare, despre risipa de mâncare, despre viaţa noastră cea de toate zile. Cu bine şi cu bucurie.

Pușa Roth

„Recurs la ilustrație”, expoziție a graficianului Cristian Marcu

Vineri 16 septembrie 2011, la ora 13.00, în spațiul neconvențional oferit de pizzeria „Cuptorul cu lemne” din București (Bd. Pache Protopopescu nr. 63, sector 2) va avea loc vernisajul expoziției graficianului Cristian Marcu, Recurs la ilustrație.

„Cristian Marcu s-a născut la 29 ianuarie 1959, în Galaţi. A absolvit Liceul «Cuza Vodă» din Huşi în 1978, după care a luat lecţii de desen şi culoare în atelierul graficianului Nicolae Alexi. A debutat în revista liceului, Zorile. Este membru al Uniunii Artiştilor Plastici, al Uniunii Cineaştilor din România şi membru fondator al Asociaţiei Culturale «Punct». Din 1989 este iniţiator şi director artistic al Salonului de grafică umoristică «Damigenius» de la Huşi, ajuns în 2008 la a XIV-a ediţie. Şi-a organizat cinci expoziţii personale. Începând din 1984 a colaborat cu caricaturi la publicaţii din ţară (Papagal, Academia Caţavencu, România liberă, Ziua, Ţuşca-Răţuşca, Formula As, Plai cu boi, Flacăra, Azi, Infractorul), precum şi de peste hotare: Ludas Matyi, Eulenspiegel, Feconews, Witty World, IEJ (International Education Journal – Australia), Spilki ş.a.. La România liberă a relansat banda desenată prin serialul social-politic Poveşti pe scurtătură. În prezent lucrează ca grafician la cotidianul Jurnalul Naţional.

A participat cu grafică satirică la o serie de saloane naţionale, obţinând peste 40 de premii şi menţiuni la Costineşti, Tg. Mureş, Vaslui, Focşani, Galaţi, Bistriţa, Brăila, Suceava, Gura Humorului, Bacău, Bucureşti etc. În acelaşi timp, creaţia sa a fost apreciată la manifestările internaţionale de gen cu 23 de distincţii onorante: Marele Premiu (Amstelveen, Olanda, 1993), Premiul I (Istanbul, Turcia, 1995), Premiul de Excelenţă (Tokyo, Japonia, 1987), Premiul Special (Semarang, Indonezia, 1988; Skopje, Macedonia, 1998; Varazdin, Croaţia, 1999; Bucureşti, 1997; Ploieşti, 2001; Daejon, Coreea, 2002), Premiul „Ten Best Artists” (Trento, Italia, 1989), Premiul FECO (Beringen, Belgia, 1995) etc. Este realizator, în calitate de regizor, al filmelor de desene animate Mozaic 3 şi Mozaic 6 (pilule), animator la peste 30 de filme, ilustrator de cărţi pentru copii şi adulţi.

Cristian Marcu, talent incisiv, plin de nerv şi de idei, cultivă toate genurile de caricatură: caricatura de satiră, caricatura portretistică, caricatura bazată pe metaforă sau simbol, caricatura aşa numită «de şevalet», destinată saloanelor de umor şi sălilor de expoziţie. Subiectele abordate sunt variate, vizând realităţi extrase din mediul social-politic, din viaţa cotidiană românească şi internaţională sau sânt plăsmuiri ale propriei imaginaţii. Formele personajelor sânt clare, au contururi precise, dezarmoniile unor părţi anatomice nu sunt exagerate. Uneori, accente suprarealiste îşi fac loc în compoziţiile sale. Linia desenului este viguroasă, mânuită cu spontaneitate, culoarea vine să mărească expresivitatea reprezentărilor caricaturale. Umorul său este sănătos, acid, bine dispune, dar poate să şi intrige pe cei care se simt vizaţi. Atunci când desenul satiric este doar o ilustraţie la un articol sau la un anumit editorial, artistul se concentrează, găseşte soluţiile cele mai potrivite pentru configurarea unor echivalenţe plastice care să exprime cât mai convingător conţinutul acestora. În multe cazuri, imagina vizuală este însoţită de texte la fel de acide. Apreciind că lucrările lui Cristian Marcu sunt expresia unui stil personal şi sunt uşor de recunoscut în expoziţii şi presă, cunoscutul grafician şi critic de artă Ion Truică, profesor în cadrul Facultăţii de Arte Plastice de la Universitatea «George Enescu» din Iaşi, scria în cartea sa Efectul de cupolă (Editura Cronica, Iaşi, 2005): «Desenele sale au personalitate distinctă, sunt uşor de recunoscut după traseul lor elegant. Culoarea intervine în chip fericit, accentuează sensul şi semnificaţia prin alegerea unei tonalităţi adecvate. Îi place să folosească acuarela cu reveniri, care îi permite să ajungă la tonul dorit. În desenele din Jurnalul naţional îndrăzneala lui în linie merge mai departe, îşi ia o libertate totală în imaginarea personajelor pe care le concepe după o „anatomie personală”. Se produc mutaţii surprinzătoare în imagine, care măresc forţa şi caracterul şocant. Viziunea sa fantastică are ecouri din suprarealism şi impresionează prin bogăţia de idei vizuale.»

Important reprezentant al graficii satirice contemporane româneşti, prezent în expoziţii de profil şi în presă, Cristian Marcu este un spirit incisiv, inventiv, riguros în construcţia imaginilor, original, bine cotat pe plan naţional şi internaţional, un artist care mai crede încă în celebrul adagiu ridendo castigat mores”. (Corneliu Stoica, Profil plastic: Cristian Marcu, Revista online de grafică satirică).