A apărut nr. 7, pe luna iulie, al revistei „Orizonturi culturale italo-române”

Revista bilingvă online „Orizonturi culturale italo-române” / „Orizzonti culturali italo-romeni”, cu o cadenţă lunară, promovează dialogul intercultural dintre România şi Italia, propunând interviuri, anchete, studii, prezenţe literare şi contribuţii ale colaboratorilor şi oaspeţilor români şi italieni, cu un interes predilect pentru traducerea literară ca operă de mediere. Revista dezvoltă, într-un format nou şi un conţinut mai complex şi diversificat, proiectul editorial bilingv „Orizonturi culturale italo-române” / „Orizzonti culturali italo-romeni”, iniţiat în noiembrie 2010 şi realizat de Afrodita Carmen Cionchin.

Revista este promovată de Asociaţia Orizonturi Culturale Italo-Române.

În acest număr, în ediţia în limba română puteţi citi:

• In memoriam Marco Cugno (1939–2012)

În 5 iunie 2012 s-a stins din viaţă profesorul Marco Cugno, titular al catedrei de limba română de la Universitatea din Torino. Românist de prestigiu internaţional, având la activ numeroase traduceri (printre cele mai cunoscute numărându-se scrierile lui Norman Manea şi o monumentală antologie a poeziei româneşti din secolul XX), şi-a dedicat viaţa promovării culturii şi literaturii române în Italia. Publicăm în acest număr textele in memoriam semnate de prof. Smaranda Bratu Elian, acad. prof. Ioan-Aurel Pop şi scriitoarea Doina Ruşti.

• Adela Greceanu: „Să fii poet înseamnă să ţii pasul cu prospeţimea lumii”, interviu realizat de Afrodita Carmen Cionchin

Un moment de reflecţie asupra poeziei în propria viaţă şi scriitură. Ni-l propune Adela Greceanu, pornind de la ideea că „acum, pentru mine poezia are legătură cu un puternic sentiment al ineditului. Cu senzația că mereu totul e nou și de-o rigoare fără cusur. Și că eu sînt contemporană cu totul ăsta și că nu trebuie decît să fiu exact acolo unde sînt. Pare simplu, dar nu e.”

• Între roze şi betoane. Incursiune neaşteptată prin Babelul estului de Aymeric Jeudy, traducere din limba franceză de Veronica Cristodorescu şi Camelia Gintaru

„Lăsând deoparte volumul Mânăstirea din Parma de Stendhal, savurez sub soarele de plumb magnetismul Pieţei Unirii din Timişoara. Mă cufund pentru câteva clipe în cursa nebunească a tânărului Fabrice Del Dongo pe care Stendhal l-a aruncat, atât de tânăr, în intrigile de la Parma şi din Italia începutului de secol XIX. Cu un secol mai devreme, în faţa aceluiaşi oraş, Parma, sucomba Contele de Mercy. Claude Florimond de Mercy, la acea vreme guvernator al Banatului şi al Timişoarei în slujba Habsburgilor, şi-a lăsat amprenta asupra Timişoarei după aproape două secole de prezenţă otomană. Sunt astfel antrenat într-o altă cursă, cea a unui oraş al confluenţelor, la răscruce de drumuri şi de vremuri.”

•„Corriere della Sera”: Timişoara, smart city de Afrodita Cionchin & Oana Grimacovschi

Sub egida „Art & Tourism”, Italia propune prima manifestare internaţională care vizează turismul cultural în societatea actuală (www.artandtourism.it), printr-o nouă abordare care pune în dialog lumea turismului şi cea a culturii (administraţii publice, agenţii de turism şi tour operatori, instituţii şi operatori culturali). Cea dintâi ediţie s-a desfăşurat în intervalul 18–20 mai 2012 la Fortezza da Basso (Florenţa), incluzând şi a zecea ediţie a „Euromeeting”, conferinţa internaţională organizată de Regiunea Toscana şi dedicată politicilor regionale pentru un turism european sustenabil şi competitiv. În acest an, reuniunea a fost consacrată „Smart Cities”, acelor centre urbane în care dezvoltarea economică şi socială merge în pas cu respectarea mediului ambiant şi atenţia pentru calitatea vieţii. Oraşele protagoniste au fost Ghent şi Bruges (Belgia), Zagreb (Croaţia), Erfurt (Germania) şi Timişoara (România).

• Eros și singurătate în proza lui Roberto Pazzi, comentariu şi traducere de Ela Iakab, redactor al revistei „Actualitatea literară”

Îmi voi regreta moartea, pentru că nu te voi mai vedea (Corbo Editore, Ferrara, 2010), cel mai recent roman al prozatorului italian Roberto Pazzi, distins în vara anului 2011 cu Premiul „Eugenio Montale – Fuori di Casa”, nu frapează prin dimensiunea sa documentară, deși narațiunea crește pe fundalul vârstei longobarde a Italiei, când domnia regelui Autari (încoronat în 589, la câțiva ani de la moartea regelui Alboino, după atacul longobarzilor, survenit în perioada unui vid de putere) alunecă, imprevizibil și enigmatic, către sfârșit și regina Teodolinda, admiratoare și prietenă a papei Gregorio, alege, prin căsătorie, un nou rege, în persoana ducelui de Torino, Agilulfo.

• „Eminescu, un gigant al liricii europene”. În dialog cu Roberto Pazzi, interviu realizat de Ela Iakab

Un dialog între scriitor şi critic: Roberto Pazzi discută cu Ela Iakab despre cel mai recent roman al său, Mi spiacerà morire per non vederti più, întrebându-l pe criticul literar cum a receptat această carte, dar şi celelalte două care au fost deja traduse în română, Evanghelia lui Iuda și Conclav. Vorbeşte şi despre Eminescu care, în viziunea sa, „are adâncime filosofică și forță de inspirație ca orice gigant al liricii europene. Poeziile lui Eminescu mă ating cel mai intens acolo unde sentimentul morții şi al vidului este zguduitor, prin viziunea extraordinară a Totului și a Neantului, contopite într-o singură dimensiune. Numai mari poeți ca Rainer Maria Rilke, Verlaine, Lorca, Montale, Ungaretti mi-au mai comunicat o asemenea senzație”.

• „Dolce stil novo” n-a existat? de Laszlo Alexandru

Lumea prezentului e ocupată să trăiască, nu are încă perspectivă şi clarviziune taxonomică imediată. Pentru mai buna cunoaştere a trecutului se cristalizează, abia în gîndul cercetătorului, unele grupuri de personalităţi şi trăsături decelabile ulterior. Ele primesc astfel nume şi identitate. Perioada interbelică n-a existat, cu această terminologie, decît după al doilea război. Cei ce trăiau în anii ’30 habar n-aveau că va mai urma o conflagraţie mondială. Sau, aşa cum arăta G. Călinescu în eseurile sale despre estetică, gînditori ca J. Burckhardt şi Doamna de Staël au impus în istoria culturii structuri şi denumiri (Renaşterea, Romantismul), pentru fapte şi situaţii neutre, pe care ei le-au identificat retrospectiv şi le-au asociat. „Aceste formulări nu sunt arbitrare decît fiindcă faptele pe care se bizuie sînt autentice; dar subiective, adică ieşite din mintea unuia singur, sunt cu siguranţă.”

• Mariana Codruţ, Premiul de Publicistică 2011 al Filialei Sibiu a USR

Mariana Codruţ a primit Premiul de Publicistică „Octavian Goga” al Filialei Sibiu a Uniunii Scriitorilor din România pe anul 2011, pentru volumul Românul imparţial (Editura Dacia XXI). Festivitatea de premiere a avut loc la Biblioteca ASTRA din Sibiu în data de 12 iunie 2012. Despre publicistica sa, Andrei Pleşu afirma că „ea valorifică o sumă de calităţi native, rare în gazetăria de azi, în ciuda proliferării ei inflaţioniste: e vorba de limpezimea nobilă a stilului, de simţul nedegradat al limbii şi de rigoarea atitudinii. Mariana Codruţ scrie ca un om drept, atent la realitate, atent la nuanţe, dar străin de echivocul oricărei negocieri. Ştiinţa de a valorifica detaliul, dexteritatea optimei formulări şi, în plus, farmecul unei emotivităţi reţinute – sînt notele constante ale scrisului său”.

• Tendinţe şi implicaţii ale migrației moldovenilor în Italia de Olga Coptu

Fenomenul migrației moldovenești în Italia este relativ recent, își are începuturile la sfârșitul anilor ’90, dar ia amploare și înregistrează dimensiuni importante către 2010, când implică peste 130 de mii de persoane, din care ¾ sunt femei. Urmările acestui fenomen sunt evidente atât pentru țara de origine a migranților, cât și pentru țara lor de destinație.

Emigrarea în masă a muncitorilor moldoveni a condus la o reducere constantă a indicatorilor angajării în câmpul muncii din țară (de la 54,8% în 2000 la 42,5% în 2007), din cauză că majoritatea persoanelor emigrează la vârsta când sunt apți de muncă. Totodată se înregistrează o micșorare a numărului de șomeri (în Moldova numărul persoanelor care se află în șomaj se menține în jurul a 5%, față de media europeană de 8%).

Efectele pozitive, dar și negative ale migrației sunt deja evidente pentru țara de origine, avantajul cel mai important sunt remitențele, după cum ne mărturisesc rezultatele unui studiu comisionat de către Banca Mondială. Aceste sume de bani sunt utilizate pentru consum, făcând posibilă o viață mai bună pentru rudele rămase în patrie și permit migranților să investească în propria țară. În același timp, aceste remitențe generează locuri de muncă pentru cei din Moldova și pentru foștii migranți.

Sugestii ale poeziei bacoviene: negrul şi palidul, eseu de Ştefan Lucian Mureşanu

Motto: „În poezie m-a obsedat întotdeauna un subiect de culoare. Pictura cuvintelor sau audiţie colorată. […] Îmi place mult vioara. Melodiile au avut pentru mine influenţa colorată. Întâi am făcut muzica şi după strunele vioarei am scris versuri. Fie după note, fie după urechea sufletului, acest instrument m-a însoţit cu credinţa până azi. Am făcut şi compoziţie pentru mine. Pictorul întrebuinţează în meşteşugul său culorile: alb, roşu, violet. Le vezi cu ochii. Eu am căutat să le redau cu inteligenţa, prin cuvinte. Fiecărui sentiment îi corespunde o culoare. Acum, în urmă m-a obsedat galbenul, culoarea deznădejdii. De aceea şi ultimul meu volum poartă titlul Scântei galbene. Roşu e sângele, e viaţa zgomotoasă […]. În plumb văd culoarea galbenă. Compuşii lui dau precipitat galben. Temperamentului meu îi convine această culoare. După violet şi alb, am evoluat spre galben […]. Plumbul ars e galben. (I. Valerian, De vorbă cu G. Bacovia).

Andreea Gheorghiu, Ieșirea din sine

Ştefan Lucian Mureşanu surprinde câteva dintre sugestiile poeziei bacoviene, legate de prezenţa şi semnificaţia negrului şi palidului. „Pentru Bacovia, negrul înseamnă pământul, spaţiul provizoriu de observaţie, pentru că adevărata lui meditaţie are loc în încăperile umede ale dedesubtului teluric. Palidul, cenuşiul, negrul pământului sunt doar coduri ale unui spaţiu iniţiatic al poetului, el cunoaşte greutatea plumbului care este mult mai apăsătoare chiar decât cea a pământului pe care încă mai calcă până la revelaţie”.

• Scriitura „migrantă” din Italia. Corina Bebereche, debut la Salonul de Carte de la Torino

Salonul Internaţional de Carte de la Torino din acest an a adus şi un debut literar în ceea ce priveşte scriitura „migrantă” din Italia. Este vorba despre Corina Sofia Bebereche, născută în 1978 la Măcin. A ajuns în Italia în 2002, stabilindu-se la Torino, unde a început să scrie în italiană. La Standul României din cadrul Salonului şi-a lansat, în 11 mai, cartea de poveşti intitulată Cuore di Vipera (în traducere Inimă de Viperă), apărută în 2012 la Editura Sottosopra. A urmat prezentarea din 23 iunie, la Libreria Zanaboni din Torino.

„Cartea s-a născut în primul rând din pasiunea scrisului, dar şi din dorinţa de a lăsa ceva în urma mea. Am scris-o gândindu-mă la copii, care sunt bucuria noastră. Văzându-i minunându-se în timp ce ascultă o poveste, observând zâmbetele lor gingaşe, cel mai mare dar pe care ni-l pot oferi.

Volumul cuprinde 15 poveşti ilustrate, care se adresează atât celor mici, cât şi celor mari: Cuore di Vipera (Inimă de viperă), Tremani (Treimâini), La madre del Sole e Allodola (Mama Soarelui şi Ciocârlia), Il volto del piccolo grande uomo (Chipul micului mare om), La principessa Lacrima e la strega (Prinţesa Lacrima şi vrăjitoarea), La mendicante (Cerşetoarea), I dieci alberi (Cei zece copaci), Gina Eugina, Marusia, Il saggio coniglietto (Iepuraşul înţelept), La libellula millantatrice (Libelula lăudăroasă), La terra dei diavoli (Tărâmul diavolilor), Glabro e il bastone del re (Spânul şi bastonul regelui), La sarta e l’occhio di gatto (Croitoreasa şi ochiul de pisică), Fienile (Fânarul).”

• Master în „Civilizaţie italiană şi cultură europeană”, Facultatea de Litere, Istorie şi Teologie, Universitatea de Vest din Timişoara

Programa de studii a masterului în „Civilizaţie italiană şi cultură europeană” din cadrul Facultăţii de Litere, Istorie şi Teologie de la Universitatea de Vest din Timişoara poate fi consultată pe site-ul Universităţii de Vest din Timişoara.