Din Bucureștiul de altădată: Primarii Capitalei (12)

primarii capitalei istoric de pusa roth imagini bucuresti vechi

Academician, economist, agronom, om politic român, membru titular din 1871 al Academiei Române, preşedinte al acesteia între anii 1901–1904, Petre Sebeșanu Aurelian a condus Primăria Capitalei din octombrie 1895 şi până în decembrie 1895, urmat de Constantin F. Robescu (ianuarie 1896–aprilie 1899). Sub mandatul său, s-a hotărât lărgirea Căii Victoriei. A fost unul dintre fondatorii „Şcolii Speciale de Silvicultură” din Bucureşti.

În perioada aprilie 1899–iunie 1899, Nicolae Filipescu a obţinut cel de-al doilea mandat.

Barbu Ștefănescu Delavrancea (29 iunie 1899–februarie 1901) a fost primar în timpul perioadei de criză economică şi a luptat ca lucrările edilitare, urbanistice şi de înfrumuseţare delavrancea primar bucurestia Capitalei să nu fie oprite, fapt care l-a pus deseori în conflict cu consiliul comunal pe care-l conducea. A fost primar al Capitalei vreme de aproape doi ani, şi pe lângă producţia culturală, Barbu Ştefănescu Delavrancea a lăsat moştenire bucureştenilor iluminatul public, tramvaiele electrice, filtrarea apei potabile, infrastructura marilor bulevarde de azi, a refăcut pavajul cu piatră cubică de pe mai multe străzi importante, printre care Lipscani şi Calea Victoriei, dar şi obligativitatea salubrizării oraşului. A fost prieten bun cu Ion Mincu, cu care a colaborat îndeaproape pentru integrarea stilului românesc în arhitectura bucureşteană.

După marele orator şi scriitor, dar şi un primar eficient, urmează Em. Costinescu (februarie 1901–aprilie 1901), finanţist, politician liberal, deputat, ministru de Finanţe. A rămas în istorie drept unul dintre fondatorii şi directorii Băncii Naționale, dar și pentru faptul că a botezat stațiunea Costinești, înființată pe una dintre moșiile sale. Întrucât a fost primar al Capitalei numai trei luni, nu a reușit să iasă cu nicio inițiativă edilitară în evidență.

Pușa Roth