„Uneori nici noi nu ne cunoaștem propria poveste”

Coperta magda marin paraseste_ma

cronica literara liber sa spunÎntâiul gând care mi-a venit imediat ce am isprăvit de cetit cartea Magdei Marin, Părăsește-mă!*), a fost că avem în față un solilocviu care amintește surprinzător de mult cu La voix humaine a lui Jean Cocteau. În fiecare dintre cele două  scrieri este vorba de o femeie singură care, într-o încăpere, așteaptă un simplu telefon care să îi dea răspunsul îndelung așteptat la întrebările ce o răvășesc. Continuă lectura „„Uneori nici noi nu ne cunoaștem propria poveste””

„Noi, două suflete trase la indigo’’

daniela pitirim

cronica literara liber sa spunCu acest titlu, neașteptat pentru un volum de poezii de dragoste – Îngerul de la etajul IV –, debutează Daniela Pitirim*). Dar nu numai în asta constă frumosul șoc emoțional pe care ni-l provoacă poeziile sale, de un lirism năvalnic, temperat cu multă știință, sub acolada unui dualism generic: ,,Noi, două suflete trase la indigo”. Continuă lectura „„Noi, două suflete trase la indigo’’”

Lansare de carte și audiobook Sergiu Cioiu

nu stim aproape nimic pusa roth in dialog cu sergiu cioiu ars longa

eveniment liber sa spunLuni, 16 mai 2016, la ora 18.00, la Hotelul Marshal Garden din București (Calea Dorobanţilor, nr. 50 B) va avea o dublă lansare: volumul Nu ştim aproape nimic. Puşa Roth în dialog cu Sergiu Cioiu, apărut în colecția „Summa cum laude” a Editurii Ars Longa din Iași. Postfață de Costin Tuchilă; audiobook-ul Sergiu Cioiu în dialog cu dumneavoastră (pe marginea cărții intitulate Nu știm aproape nimic. Puşa Roth în dialog cu Sergiu Cioiu – dublu CD, producție ConArt & Cachaça Prod, 2016, apărut la Editura Ars Longa). Prezintă: Pușa Roth și Costin Tuchilă. Cu participarea extraordinară a lui Sergiu Cioiu (Canada). Continuă lectura „Lansare de carte și audiobook Sergiu Cioiu”

ANDOgrafia 2016, o cronică vie a lumii noastre

ANDO XXXX

Dacă ANDO (adică Octavian Andronic) și-a dorit ca recenta sa expoziție de la Galeriile „Orizont’’ – ANDO XXXX (1975–2015) – să fie o retrospectivă a celor patru decenii de atentă observație a moravurilor și personajelor din „comodia vremii” și o iscusită surprindere a lor într-o panoramă a secvențelor semnificative, cu siguranță că i-a reușit pe deplin. De altfel, ANDO însuși își făcuse publică ideea încă de prin 2011, atunci când a publicat, la Fundația AlegRO volumul ANDOgrafia 2010, care poartă un atât de nimerit subtitlu: Cronica satirică a întâmplărilor și personajelor politice. Carte care, recitită acum, după ce ai vizitat expoziția, rămâne la fel de vie și de incitantă, chiar dacă mulți dintre eroii săi, pe atunci personaje de prim-plan ale scenei publice, s-au retras sau, după caz, au fost retrași prin culise sau prin alt fel de cabine… Continuă lectura „ANDOgrafia 2016, o cronică vie a lumii noastre”

„Păsări măiastre, gândurile mele”

magdalena iordache gandurile melecronica literara liber sa spun„Am strâns la un loc toate cuvintele care, rostite, dor, dar le-am zăvorât într-un loc numai de mine știut, căci am hotărât să mă însoțească de-acum în drumul vieții doar cuvintele care aduc bucurie, liniște, speranță. Nu a fost ușor…” Așa își mărturisește Magdalena Iordache temeiurile tainice și, deopotrivă, temeinice, ale volumului intitulat atât de simplu și cu o emoționantă discreție Gândurile mele…*). De fapt, un florilegiu de poeme în proză căruia bucuria esențială de a fi și de a dărui îi este har și menire. Continuă lectura „„Păsări măiastre, gândurile mele””

Horia Pătrașcu, într-o fugară reconstituire

scriitorul horia patrascu a incetat din viata

O știre răzleață pe câteva pagini de socializare ne spune că a murit Horia Pătrașcu! Pentru unii cititori nici nu ar fi de mare mirare dacă mi-ar răspunde cu vorbele Străinului lui Albert Camus: ,,Asta nu îmi spune nimic, poate că a fost ieri.’’ Dar, despre Horia Pătrașcu, prozator de mare talent, din păcate plecat prea repede și prea nedrept din sfera de interes a unui public tot mai eterogen și ahtiat se senzațiile tari ale efemerului, nu este nici frumos și nici nu este drept să gândești așa ceva, dar, încă, să o și spui! Continuă lectura „Horia Pătrașcu, într-o fugară reconstituire”

Eroina ce-și caută personajul

Ana Pop Sîrbu Poesii cronica de Serban Cionoff

cronica literara liber sa spunM-am întrebat şi eu de ce Ana Pop Sîrbu şi-a numit recenta carte Poesii*)?… Cochetărie stilistică, plăcere calofilă, aplecare spre arhaism şi vechi rostiri? Nici vorbă de aşa ceva! Din câte am reuşit să o cunosc din cărţile sale anterioare, Ana Pop Sîrbu este o poetă cu o rară aplecare spre cuvântul potrivit simţirii sale şi căutărilor unui „eu” liric niciodată împăcat cu odihna, aşa încât explicaţia trebuie căutată în cu totul alte raţiuni lirice. Continuă lectura „Eroina ce-și caută personajul”

Georgeta Dimisianu, o viață împreună cu literatura română

georgeta dimisianu

portrete rubrica liber sa spunAstăzi, 13 decembrie 2015, Doamna Georgeta Dimsianu adaugă încă un an la frumosul buchet al vieţii sale. O viaţă dedicată cu rară devoţiune şi pricepere, slujirii Cărţii, Scriitorului şi Cititorului. Am pus anume majusculele pentru a întări ideea că azi, într-o lume aflată în goană turbată după aparenţe, după imaginea fugară, răvăşită de egoism şi de violenţă, este cu adevărat o Doamnă aceea care se dedică, sincer şi deschis, valorilor esenţiale ale Artei şi ale Umanismului aşa după cum numai ea, Cartea, le poate exprima şi ni le poate dărui. Şi, poate că nu este fără rost să ne mai gândim şi să încercăm a înţelege de ce Jorge Luis Borges îşi imagina Paradisul ca pe o Bibliotecă. Continuă lectura „Georgeta Dimisianu, o viață împreună cu literatura română”

Nevoia de George Ţărnea

george tarnea calendar serban cionoff liber sa spun

calendarO foaie răzleaţă de calendar îmi aduce aminte că azi, 10 noiembrie 2015, George Ţărnea, neuitatul baladist şi veşnicul îndrăgostit, ar fi împlinit 70 de ani! Scriu „din păcate”, fiindcă de mai bine de un deceniu, mai precis din 2 mai 2003, destinul a vrut altfel. Şi totuşi, nu o dată, simt şi simţim nevoia de George Ţărnea.

Motiv puternic să mă întreb dacă despre George Ţărnea, Omul, Poetul şi Prietenul, vom putea vorbi vreodată la timpul trecut? Întrebare care, sincer să fiu, poate suna cumva retoric, dar care, pentru mine, ca şi pentru toţi cei care au legat cu el, de acum cincizeci de ani, o frumoasă şi netulburată prietenie, este una sinceră şi definitivă. Continuă lectura „Nevoia de George Ţărnea”

Un imens izvor de frumusețe și două mici semne de întrebare

caracal primaria

valorile trecutuluiNu spun vorbe mari, fiindcă aceasta este realitatea: fiecare popas al meu la Caracal – „Oraşul meu natal cu flori în gară,/ Cu chioşc în parc şi festival urmat de bal” (aşa cum atât de frumos spun versurile scrise de Constantin Cârjan pentru melodia pe care i-a dedicat-o inegalabilul Radu Şerban) – este asemenea unei întâlniri a lui Anteu cu pământul. Îmi dă forţe noi şi mă încarcă de un optimism nebănuit. Contribuie la asta, desigur, revedrea unor oameni de excepţie, primul în ordinea sufletească fiind Tavi Tianu, cel mai bun prieten, mai bine spus, fratele meu de suflet de care m-am legat din anii copilăriei. Nu pot, însă, trece mai departe fără a spune că, de fiecare dată când revin pe aceste meleaguri binecuvântate, aici, la Caracal, întâlnesc oameni tineri, entuziaşti şi frumoşi, despre care îmi face plăcere să mai vorbesc, fiindcă sunt convins că ei înşişi îmi vor oferi prilejul. Un asemenea tânăr de toată isprava este Octavian Stănescu, inimosul vice-primar al municipiului Caracal, un entuziast şi dăruit iubitor de Cultură şi care, chiar în aceste zile, a păşit împreună cu Doamna Inimii Sale pe un drum nou de viaţă. Prilej minunat, pentru mine, de a mă alătura celor care le urează din toată inima: „Casă de piatră!” şi, după vorba poetului, „Sănătate, Fericire şi Luceferi în Privire!”

Continuă lectura „Un imens izvor de frumusețe și două mici semne de întrebare”