Festivalul Filmului European la Centrul Ceh din București

festivalul filmului european

În cadrul celei de-a 20-a ediții a Festivalului Filmului European (București, 5–15 mai 2016), Centrul Ceh din București găzduiește șapte proiecții de filme.

Sâmbătă, 7 mai, ora 20.00:

Hamlet / Margaret Williams, Sarah Frankcom / Marea Britanie, 2015 / 108’
Tânărul prinț al Danemarcei se întoarce la curte, de la studii şi descoperă nu doar că tatăl său a murit, ci şi că mama sa, Gertrude, s-a recăsătorit cu fratele acestuia, Claudius, unchiul lui Hamlet, care acum a ajuns rege. Când fantoma tatălui său îl vizitează pe zidurile castelului, cerându-i să-i răzbune moartea, Hamlet declanșează o serie de evenimente care conduc spre un deznodământ tragic. Continuă lectura „Festivalul Filmului European la Centrul Ceh din București”

Angliştii români, din nou în sesiune londoneză

shakespearologie

eveniment liber sa spunInstitutul Cultural Român din Londra organizează, în perioada 6–7 noiembrie 2015, în parteneriat cu Universitatea de Vest din Timişoara, Societatea Română de Anglistică şi Americanistică şi cu prestigiosul Centru Shakespeare al King’s College Londra, un centru universitar de elită dedicat studiilor modernităţii timpurii şi shakespearologiei, conferinţa internaţională intitulată Shakespeare – Memory and Commemoration. Ediţia din 2015 este cea de a treia pe care angliştii români o organizează la Londra, devenind cea mai importantă platformă de promovare a excelenţei academice româneşti în domeniul anglisticii.

Continuă lectura „Angliştii români, din nou în sesiune londoneză”

Premieră la Opera Națională București: „Falstaff” de Verdi, în regia lui Graham Vick, unul dintre cel mai importanți regizori de operă din lume

graham vick regie opera

eveniment liber sa spunCapodoperă a teatrului liric, Falstaff, ultima operă compusă de Giuseppe Verdi, pe un libret de Arrigo Boito, inspirat de piesele Nevestele vesele din Windsor şi Henric al IV-lea de William Shakespeare, va avea premiera joi, 19 februarie 2015, ora 19.00, la Opera Naţională Bucureşti, într-o montare inedită semnată de regizorul britanic Graham Vick. Dirijor: Guillermo García Calvo. Maestru de cor: Stelian Olariu. Distribuția (19, 21 şi 22 februarie): Falstaff – Ştefan Ignat (debut); Ford – Cătălin Ţoropoc (debut); Alice – Iulia Isaev; Nanetta – Ana Cebotari (debut); Meg Page – Sorana Negrea (debut); Quickly –Andreea Iftimescu (debut); Fenton – Ştefan von Korch (debut); Caius – Liviu Indricău (debut); Bardolfo – Valentin Racoveanu; Pistola – Iustin Zetea (debut). Scenografia: Samal Blak. Lighting design: Giuseppe di Iorio. Asistent de regie: Jacopo Spinei.

Comandor al Ordinului Imperiului Britanic (CBE), cofondator şi actualmente director artistic al Birmingham Opera Company, deţinător al mai multor distincţii printre care Premiul ,,Olivier”, Premiul ,,Royal Philharmonic Society” și Premiul ,,Abbiati” , Graham Vick, considerat a fi unul dintre cei mai importanţi regizori de operă din lume, este renumit pentru montările sale surprinzătoare şi inovatoare prezentate pe scenele marilor teatre lirice.

Spectacolul Falstaff de la Opera Naţională Bucureşti nu face nici el excepţie, fiind o montare modernă, total diferită faţă de felul în care această operă a fost prezentată până acum oriunde în lume. Astfel, Graham Vick mută subiectul operei Falstaff în timpurile noastre, abordând cu un umor tipic englezesc teme contemporane, precum societatea de consum şi consumerismul, virtutea, lăcomia, dar în lumea spirituală a personajelor lui Shakespeare transpusă în teatrul muzical de compozitorul Giuseppe Verdi şi libretistul Arrigo Boito.

Sala ONB

Sala Operei Naționale București

„Abordarea mea este cea a unui dialog imediat, deschis, spontan între scenă şi public. Un public care este atent, care se recunoaşte pe scenă şi se recunoaşte pe sine în marile opere, în opoziţie cu a recunoaşte marile opere. Aceasta este dihotomia… provocarea operei. Nu am venit ca să fac un spectacol grandios, să mă dau mare, ar fi absolut inutil. Am venit ca să trăiesc o experienţă interesantă cu un grup de interpreţi. Ca să îmi aduc abordarea personală şi să lucrez într-o nouă Operă, pentru un public nou, asta mă interesează”, spune Graham Vick.

La rândul său, Răzvan Ioan Dincă, director general al Operei Naţionale Bucureşti, mărturiseşte că şi-a dorit să ofere publicului posibilitatea de a urmări la Bucureşti un ,,altfel” de spectacol de operă: ,,Mi-am dorit foarte tare să-l aducem pe Graham Vick să monteze la Bucureşti dintr-un motiv important, şi anume acela că marii artişti, marii creatori de teatru trebuie să realizeze pe această scenă spectacole care să aducă în prim-plan teme care au legătură cu societatea în care trăim, cu modalitatea în care regizorul, ca barometru al societăţii şi formator de opinie, poate să le pună în evidenţă în spectacolul său. Graham Vick, unul dintre cei mai mari creatori din acest domeniu, este la Opera Naţională Bucureşti pentru a ne arăta modalitatea sa de a face teatru.”

Stefan Ignat si Iulia Isaev

Ștefan Ignat și Iulia Isaev

Noua producție se bazează în mare măsură pe soliștii Operei Naționale București, chiar dacă sau mai ales că majoritatea debutează cu acest prilej în opera compusă de G. Verdi. În fruntea distribuției se află baritonul Ștefan Ignat, unul dintre cei mai cunoscuți artiști ai instituției. Acesta este singurul membru al echipei solistice care a mai lucrat cu Graham Vick, regizorul britanic îndrumându-l în rolul titular din Oedipe de George Enescu, operă pusă în scenă în Italia, la Cagliari, în anul 2005.

Scenografia spectacolului Falstaff este semnată de Samal Blak, câştigător al Premiului Linbury pentru Scenografie în anul 2009. Samal Blak a mai colaborat cu regizorul Graham Vick la spectacole de operă din Marea Britanie şi a semnat decorurile şi costumele pentru producţii ale Teatrului „La Monnaie” din Bruxelles, ale companiei English Touring Opera, ale Scottish Opera & Music Theatre Wales, ale Operei Ostford (Norvegia) şi ale Linbury Studio Theatre de la Royal Opera House din Londra.

La pupitrul Orchestrei Operei Naţionale Bucureşti se va afla Guillermo García Calvo, dirijor al Operei de Stat din Viena şi colaborator al mai multor instituţii muzicale de prestigiu din lume, printre care Deutsche Oper Berlin şi London Symphony Orchestra.

logo liber sa spunVezi arhiva categoriei Muzică

Ziua Îndrăgostiților

calendarÎn multe țări, 14 februarie (Valentine’s Day, Le Jour de Saint-Valentin, Día de San Valentín etc.) marchează celebrarea iubirii, prilej pentru a schimba cuvinte dulci și pentru a proba prin cadouri sentimentul de dragoste. În general se consideră tradafirii roșii ca simbol al pasiunii, asociați, într-o simbologie tradițională, cu rădăcini mitologice, cu imaginea lui Cupidon, zeul roman al dragostei, dar și cu o întreagă iconografie sugestivă, diferind de la o epocă la alta. În raport cu simbolistica bogată a zilei Sfântului Valentin, tradiția trimiterii de felicitări ilustrate, bilețele de dragoste, cărți etc. nu este însă foarte veche, ea luând amploare (până la formele „universale”, de larg consum, de astăzi) începând din secolul al XIX-lea. Continuă lectura „Ziua Îndrăgostiților”

Remember: Cornel Vulpe – de Annie Muscă

cornel vulpe liber sa spun

annie musca eterne reveniri in luna septembrie portrete actoriAstăzi, 4 septembrie 2014, ne amintim de actorul Cornel Vulpe (19 mai 1930–4 septembrie 2002).

Grimase peste grimase, acuitate, vorbă clară și penetrantă. Cornel Vulpe a fost un mare actor de teatru, lucru dovedit din zecile de roluri de pe scena Teatrului de Comedie în cei 30 de ani de colaborare. Apariție ce nu îți dădea răgazul să o uiți, cu un limbaj special, cu gesturi unice, Cornel Vulpe menținea vii personajele întruchipate pe scenă sau în spatele microfonului din studiourile de radio, unde gravitatea vocii sale aducea, nu de puține ori, destinderea.

Născut în Basarabia

S-a născut în ziua de 19 mai a anului 1930 într-un sat basarabean și a absolvit înrubrica remember annie musca revista teatrala radio 1953 Institutul de Teatru „I. L. Caragiale” din București. Anul de final al institutului i-a adus două roluri în două piese de excepție la A.T.F.: Brănescu din Ultima oră(1953) de Mihail Sebastian, sub bagheta regizorului George Timică, și Percihin din Micii burghezi (1953) de Maxim Gorki, cu regizorii George Timică și Ion Simionescu, avându-l ca partener de scenă pe Ștefan Bănică.

Teatrul de Comedie

La Teatrul de Comedie din Bucureşti este angajat în 1969. Aici joacă în spectacole cu piese de Cehov și Bertolt Brecht, de Jean Anouilh și Ben Jonson, de Caragiale și Tudor Popescu, de Goldoni și marele Shakespeare, Marin Sorescu sau Václav Havel, sub bagheta unor mari regizori. Citește integral în Revista Teatrală Radio. Portret monografic, rolurile lui Cornel Vulpe la Teatrul de Comedie din București, în filme, la radio și la televiziune. Scenete video, fragmente audio-video din spectacole radiofonice. 

Annie Muscă

Petre Gheorghiu la rubrica „Remember” de Annie Muscă

petre gheorghiu

Astăzi, 6 august 2014, ne amintim de actorul Petre Gheorghiu (20 iunie 1929–6 august 2000).

Născut la Iași la sfârșitul anilor ’20

annie musca eterne reveniri in luna august rememberDupă studii la Conservatorul de Artă Dramatică din Iași, finalizate în 1950, Petre Gheorghiu debutează la Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, unde creează câteva roluri de succes, printre care cel al spadasinului Tybalt din piesa shakespeariană, Romeo și Julieta, sub bagheta regizorală a lui Val Mugur, dramă în care rolurile îndrăgostiților din Verona au fost excelent interpretate de absolvenții Ion Omescu și Gilda Marinescu, în splendidul decor creat de Mircea Marosin.

La unul dintre spectacole, Petre Gheorghiu este remarcat de Lucia Sturdza-Bulandra și în 1956 este adus la Teatrul Municipal din București, viitorul Teatru „Bulandra”.

Pe scenă la „Bulandra”

Petre Gheorghiu a creat peste 50 de roluri de o mare diversitate, din dramaturgiarubrica remember annie musca revista teatrala radio națională și universală, remarcându-se prin rafinament și autenticitate.

Omul care aduce ploaia de Victor Eftimiu, Azilul de noapte de Maxim Gorki (regia: Liviu Ciulei, 1960), Cum vă place (regia: Liviu Ciulei, 1961), Macbeth (1968) și A douăsprezecea noapte (1973) de W. Shakespeare, Revizorul de Gogol (regia: Lucian Pintilie, 1972) sau Clipe de viață de William Saroyan; Mincinosul de Carlo Goldoni (1971) Ivanov și Livada cu vișini de A. P. Cehov sau Play Strindberg de Friedrich Dürrenmatt. Antologic rămâne și rolul Zaharia Trahanache din piesa O scrisoare pierdută (1972) de I. L. Caragiale, un spectacol în decorul și regia lui Liviu Ciulei. Citește integral în Revista Teatrală Radio. Biografie, referințe critice, filme cu Petre Gheorghiu, fragmente TV, Petre Gheorghiu în rolul lui Trahanache, „O scrisoare pierdută” de I. L. Caragiale (regia: Liviu Ciulei), fragmente din spectacole radiofonice.

Annie Muscă

Emil Botta la rubrica „Remember” de Annie Muscă

emil botta calendar

Revista Teatrală Radio

„Numele meu a fost scris pe o apă

 care curgea în oceanul înfuriat

 Acum, plimbându-mă pe plaje aurii

 mă aud chemat.”

(Idilă de Emil Botta)

annie musca rubrica biografii eterne reveniri luna iulie cuptorÎntr-o zi de 24 iulie 1977, pleca în lumea tainică a umbrelor Emil Botta, unul dintre cei mai fascinanți actori și străluciți poeți din literatura română a secolului XX, născut la 15 septembrie 1911, la Adjud (Vrancea), în familia medicului Theodor Botta și a Aglaiei.

După dispariția tatălui pe front, în Primul Război Mondial, Emil și fratele mai mare, Dan Botta, cel cunoscut astăzi ca distinsă personalitate a lumii interbelice, vor fi nevoiți să trăiască doar sub ocrotirea mamei și să se obișnuiască cu ceea ce ar fi numit, poate, Emil, absurdă absență de tată.

La vârsta de 10 ani, Emil îl pierdea și pe bunicul matern, născut în insula lui rubrica remember annie musca revista teatrala radioNapoleon, iar mama ajunge să fie nevoită să lucreze în apropiere de Câmpulung Muscel, ca directoare a unui orfelinat din zonă.

Cum să fi fost elevul Botta Emil?

Fără îndoială, personalitatea lui se manifesta de pe atunci. Răsfoind Scrierile sale, descopăr că anii de școală i-au stârnit mai târziu aduceri aminte reflectate cu grijă și trăiri în poezii, dar și în cronici de film și sport, publicate în revista „Vremea”. Emil Botta vorbea atât de frumos și sincer despre prima lui ne-întâlnire cu muntele asemuit cu „un patriarh”, cu „un uriaș trup blindat și ramificat”, cu „un ciclop adormit”, care se petrecuse în timpul lecțiilor de geografie, privind harta de pe peretele clasei fără să aibă înțelepciunea ascultării discursului învățătorului.

„Stăteam ipocrit în bancă și aveam aerul că particip laborios, că subscriu și cred. Țineam cruce mâinile pe piept ca mumiile faraonilor și nu trăda nici o perversitate, nici o surzenie, chipul meu. Între timp cineva clandestin și esențial din mine își lua pălăria, deschidea ușile și pleca tăcut. În modul acesta pot afirma că am colindat toată Europa și tocmai când mă pregăteam să trec de stepele Asiei, m-am lovit de un zid: Uralii.” (Emil Botta, Scrieri, București, Editura Cartea Românească, p. 262). Citește integral în Revista Teatrală Radio. Biografie, istoria completă a înregistrărilor de teatru radiofonic cu Emil Botta. Fragmente audio-video din Fonoteca de Aur: „Năpasta” de I. L. Caragiale (1964), „Macbeth” (1956) și „Hamlet” (1971) de William Shakespeare. Poeme de Mihai Eminescu și George Bacovia recitate de Emil Botta. Poeme de Emil Botta în lectura autorului.

Annie Muscă

Revista Teatrală Radio: Luna mai, dedicată actorului George Constantin

george constantin liber sa spun

George Constantin în Iona. Fotografie din arhiva familiei. Sursa foto: www.georgeconstantin.ro

logo revista teatrala radioAșa cum anunțam, consecventă programului său de a vă oferi portrete monografice ale unor mari actori români, readucându-i astfel în actualitate cu mijloacele de care dispunem, Revista Teatrală Radio dedică luna mai 2014 lui George Constantin.

În 26 aprilie 2014 s-au împlinit 20 de ani de la despărțirea de marele actor George Constantin. Născut într-o zi de mai, 3, a anului 1933, la București, părăsea această lume în plină putere creatoare, lăsând o amprentă stilistică inconfundabilă pe scena de teatru, în film și la teatrul radiofonic.

rubrica remember annie musca revista teatrala radioLa rubrica Remember, astăzi, 3 mai, Annie Muscă îl evocă pe George Constantin. Pe lângă portretul de la rubrica Remember, veți citi comentarii, evocări, amintiri despre George Constantin și veți asculta fragmente din înregistrări aflate în Fonoteca de Aur. Luni, 19 mai 2014, la ora 11.00, în cadrul audițiilor de la Clubul Ramada-Majestic din București, Teatrul Național Radiofonic va organiza o Evocare George Constantin, prilej de a-l reasculta în Iona de Marin Sorescu, regia artistică: Dan Puican (1992).

mari actori romani george constantin

tnr-logoDuminică 27 aprilie 2014, la ora 14.00, la Radio România CulturalTeatrul Național Radiofonic a difuzat un spectacol din Fonoteca de Aur, Cymbeline de William Shakespeare, cu George Constantin în rolul titular, în regia lui Cristian Munteanu, înregistrare din anul 1978. Duminică, 4 mai, la aceeași oră, la RRC, vă invităm să ascultați Patima roșie de Mihail Sorbul, regia: Dan Puican (1992, spectacol distins cu Premiul UNITER pe anul 1994). Tot la România Cultural îl veți mai asculta pe George Constantin în Iona de Marin Sorescu (marți, 6 mai, ora 19.00), în Candida de G. B. Shaw, regia: Elena Negreanu, 1983 (duminică, 11 mai, ora 14.00) și în alte spectacole din Fonoteca de Aur.

logo revista teatrala radioReamintim că în martie v-ați reîntâlnit cu  Gina Patrichi, Revista Teatrală Radio publicând substanțiale comentarii și interviuri într-o lună dedicată marii actrițe și încheiată. în 31 martie 2014, cu evocarea de la Majestic.

În 17 aprilie am marcat în Revista Teatrală Radio semicentenarul George Vraca.

Costin Tuchilă

Citește: Revista Teatrală Radio

„De dragul tău”, expoziție de pictură Franco Giannelli

franco giannelli expozitie biblioteca metropolitana bucuresti aprilie mai 2014

eveniment liber sa spunÎn perioada 28 aprilie–24 mai 2014, la Biblioteca Metropolitană București, Sediul central (str. Tache Ionescu nr. 4, lângă Piața Amzei) va fi deschisă expoziția de pictură De dragul tău, a artistului Franco Giannelli (Italia). Vernisajul va avea loc marți, 29 aprilie 2014, la ora 17.30. Prezintă: Costin Tuchilă, Marina Roman. Sigla_BMB_actuala_Moment muzical: Aida Chiciudeanu (pian).

Program de vizitare: Luni–miercuri: orele 12.00–19.00; joi, vineri: 9.00–16.00: sâmbătă: 9.00–13.00. Intrarea liberă.

Franco Giannelli s-a născut în 1940 la Lucca (Italia). Modul său personal de a picta i-a deschis o cale care este în continuă evoluție. Lucrările sale (ulei pe lemn), inconfundabile prin conținutul lor, se bucură de aprecierea publicului și a specialiștilor. A expus în mai multe orașe italiene. Lucrările sale se află în colecții private din Europa și Statele Unite.

„Când eram copil, făceam deseori un joc. Era un joc care îmi permitea să las luma adulților și să gasesc un spațiu doar al meu, făcut din culori, senzații, fantezii ale minții și ale spiritului. Era un joc foarte simplu, fară reguli sau obiective, căci era de ajuns să întredeschid ochii în fața unui câmp de flori, unei pajiști de maci, într-o seră plină de garoafe și să mă abandonez, să mă pierd în culoare, să mă imaginez ca o parte din totul. Detaliile realității se atenuau și eu mă simțeam tot una cu lumina, mai aproape de spirit. De foarte mulți ani nu mă mai jucam în acest fel, dar întâlnirea cu culorile lui Franco Giannelli m-a dus dintr-o dată înapoi în timp, la acel joc atât de simplu și atât de rafinat. Înapoi la o căutare a spiritului care traversează simplitatea cu ochii întredeschiși. Tușa lui Franco este gingașă, evanescentă, aproape onirică. A observa arta sa este ca și cum ai deschide o ușă spre o lume care este departe, peste natura care încearcă să interpreteze, peste detaliul fotografic, peste particularismul realității într-o dimensiune care este senzație pură. Senzație care distilează esența, care joacă în căutarea Ființei.”

Eugenio Giusti, Associate Professor of Medieval Literature and Culture at Vassar College (Poughkeepsie, New York)

melodios ulei pe lemn franco giannelli italia

Melodios

„Lucrările lui Franco Giannelli au farmecul discret, profund și suav al naturii, surprinsă în ipostaze unice. Prin culoare, artistul creează stări, nuanțe ale unui vis înflorit, forfota, rezistența, mișcarea ,,tiptilă”, capriciile, frământarea, raza de trandafir dar și repausul roz. Franco Gianelli surprinde măiestrit simbioza lumii vegetale într-o metaforă a culorii, într-o revărsare de tonuri lirice. Lucirea, zăpușeala, culorile vântului, esența, etericul etc. reprezintă tot atâtea dialoguri scrise sau rescrise prin tușă de culoare. «Personajele» sale, florile, în nuanțe delicate, potențează «melodios» lucrările artistului, aş spune eu, artist al culorii.”

Pușa Roth, scriitor

repaus roz pusa roth franco giannelli

Repaus roz

„Protagonista lucrărilor lui Franco este o natură delicată și solitară, puternic mediată de pensulă și de suflet până când devine poezie.

Apreciabila eleganță formală este întotdeauna în echilibru cu emotivitatea care parcurge peisajele descrise și propuse cu ajutorul unui limbaj de culori cizelate și aproape toate filtrate printr-o lumină slabă, caracteristică unor anumite atmosfere romantice ale naturii, care se întorc la artist din reminiscențele îndelungatei sale experiențe și care se restituie în picturile sale, cu o interpretare personală și cu o emoție intensă.”

Maria Paola Manzo, assessorato alla Cultura del Comune di Pisa

oro di terra aurul pamantului tusa culoare

Aurul pământului

„Întinde-te deasupra unei pajiști, atinge-o, miroase-o, ascultă-i foșnetul brizei prin iarbă, fii conștient de faptul că natura comunică, lasă-te invitat la dialog și reflecție. Apoi privește și observă că verdele este făcut din o sută, o mie de tonuri de verde și de asemenea toate celelalte culori. Franco Giannelli, prin lectura tușei lui, ne oferă intima cunoaștere a vieții unei flori, precum viața unui om care luptă împotriva întunericului, explodează, răzbate la lumină și începe să facă parte din natura miraculoasă. Reținerea senzațiilor și capacitatea de a le exprima sub orice formă de comunicare, fie ea cuvânt vorbit sau scris, pictură…, nu pot fi decât răspunsul la întrebările eterne. Când «morbul» culorii intră în noi, atunci iată uniunea perfectă dintre etică și estetică, ideea se materializează în frumos iar toate acestea ne transportă de la simțirea unei satisfăcute plenitudini la profunde momente de pace cu noi înșine.”

„Memo”, Lucca

fosnet pictura de fanco gianelli

Foșnet

„Studii de flori în peisaj s-ar putea numi, dacă am vrea să găsim neapărat un gen limitativ care să definească intențiile tematice ale artistului, tablourile lui Franco Giannelli. Numai că aceste flori-peisaje sau, mai degrabă, peisaje înflorite fac să transpară cu totul altceva. Ele sunt, aș putea zice, poeme metafizice destinate ochiului – ochiului care visează, întreabă, se frământă, plutește pentru o clipă, se retrage, însă revine și se regăsește într-un orizont care îi este parcă mereu familiar dar și mereu surprinzător, un orizont, de fapt, în permanentă schimbare. Lumina soarelui învăluie discret, adieri de pulberi fine se aștern inspirând liniștea serilor lungi de vară, așa cum se intitulează un tablou (Seară de vară). Alteori aceste peisaje-poeme evocă ritmul secret, imperceptibil al naturii (Tiptil), Foșnetul, muzica interioară la care visăm privind unduirea florilor în bătaia vântului (Culorile vântului) ori, dimpotrivă, Aurul evocator al esențelor.

Se cuvine remarcată în această selecție din lucrările pictorului Franco Giannelli armonia cromatică aparte, pentru că în fiecare tablou artistul își propune și reușește să găsească acel «timbru» al culorii, acordurile cromatice care să o individualizeze, de la senzația tactilă pe care o poți trăi în Dansul soarelui la unduirea volatilă din tabloul intitulat Flori… fluturi.

Costin Tuchilă, scriitor

flori fluturi franco giannelli

Flori… fluturi

„Pământ şi Cer vorbind aceeaşi limbă. Iubindu-se până la contopire. Pentru că în universul pe care Franco Giannelli îl creează nu există limite. Inflorescenţele devin stele, asemenea stelelor care se transformă în flori. Galben şi albastru se recompun, la nadir, în verdele care va colora câmpul cu pensulaţii ferme, uneori tensionate, amintindu-mi – e poate doar un reflex sentimental căruia nu-i pot să mă împotrivesc – de Van Gogh. Tempestoso este o lucrare care cred că generează întreaga poetică a pictorului Franco Giannelli. Aproape shakespearian, şi nu datorită titlului. Furtuna poate fi interpretată ca o criză a naturii pe care, îndeobşte, o socotim de partea noastră: calmă şi tandră. Dar criza, o ştim, este bivalentă, ea poate fi interpretată şi ca oportunitate. Pictorul alcătuieşte şi cerul, şi marea, şi pământul din aceleaşi culori, schimbând dominanta. Iar din ciudata perspectivă pe care o compune nu înţeleg dacă acele globuri carnale sunt coroane de arbori sau fabuloase inflorescenţe din care – cine ştie? – va apărea mâine o nouă specie de oameni… Pentru mine, Franco Giannelli este arhitectul unei lumi de vis. Iar visul nu este altceva decât realitatea primă.”

Marina Roman, critic de artă

 tempestoso de franco giannellitempestoso de franco giannelli

 Tempestoso

Noaptea cărților deschise

23 aprilie 2014 noaptea cartilor deschise

Noaptea cărților deschise este un eveniment ce a avut loc pe data de 23 aprilie a acestui an, în Piața Universității, aici fiind oferite gratuit cititorilor de toate vârstele 10 000 de cărți însoțite de flori.

noaptea cartilor deschise iulia zorzoliu

23 aprilie este o zi simbolică pentru literatura universală: în această zi, în anul 1616, au murit Miguel de Cervantes și William Shakespeare. Așa că în anul 1995, Congresul General UNESCO a declarat 23 aprilie Ziua mondială a cărții și a drepturilor de autor, pentru a aduce astfel un tribut tuturor scriitorilor și de asemenea pentru a încuraja lectura în viața tinerilor și nu numai. Evenimentul a început la ora 18.00, oamenii strângându-se în Piața Universității de pe la ora 16.00. La ora 17.55 se strânseseră în jur de 5000 de bucureșteni care așteptau nerăbdători să vadă ce cărți urmau să le ofere Editura Litera și ziarul „Ring”. Cărțile erau carte-deschisadeschise, așezate pe trotuar și fiecare dintre ele era însoțită de o garoafă. Volumele erau oferite gratuit de Editura Litera, din colecții precum: Biblioteca pentru toți copiii, Bestseller internațional, Biblioteca pentru toți, Mari interpreți de jazz și blues, Mari Compozitori, Biografii, Cronica ilustrată a omenirii, Disney, Tom & Jerry, Thriller, Marvel etc.

După câteva minute de la debutul acțiunii, cărțile se epuizaseră și nu mai rămăsese decât o mare de oameni care răsfoiau nerăbdători volumele. Cei veniți mai târziu s-au mulțumit fiecare cu câte o floare. În final, evenimentul a fost un adevărat succes, obținând ceea ce și-a propus, încurajând lectura și aducând pe fața cititorilor bucureșteni un zâmbet de bucurie.

Iulia Zorzoliu