Imagini de iarnă

silvia-onisa-iarna-in-maramures

Silvia Onișa, Iarnă în Maramureș

*

Steaua vieţii de Mihai Eminescu

Când norii, palate fantastice negre,
Cu geamuri prin care se vede safir,
Ascult-ale mării lungi cântece-alegre,
Când stele se mir,

Atunci printr-o geană de nouri, deschisă,
Din ochiu-i albastru se vede o stea,
Ce-mi miruie fruntea c-o rază de vise,
C-o rază de nea.

O, steauă iubită ce-abia stai prin stele,
Un sfânt ochi de aur ce tremuri în nori,
Ai milă şi stinge lungi zilele mele ¬
Cobori, o, cobori!

isaac-levitan-boulevard-at-evening-1883

Isaac Levitan, Bulevard seara Continuă lectura „Imagini de iarnă”

Evenimente organizate cu ocazia Zilei Culturii Naționale de Institutele Culturale Române din străinătate

ziua culturii nationale

Lecturi, expoziții, prelegeri, reprezentații teatrale, proiecții de film și dezbateri marchează, la jumătatea lunii ianuarie, în rețeaua ICR din străinătate, Ziua Culturii Naționale.

Accademia di Romania organizează, la sediu, pe 16 ianuarie 2014 un eveniment omagial Mihai Eminescu, cu ocazia împlinirii a 164 de ani de la nașterea poetului. Lect. univ. Nicoleta Neșu va susține o prelegere despre viața și opera lui Mihai Eminescu. Va avea loc, de asemenea, o lectură de poezie în limbile română și italiană cu participarea studenților Universității „Sapienza“ din Roma.

Institutul Cultural Român de la Berlin a găzduit, pe 15 ianuarie 2014, o reprezentație a spectacolului Marea iubire a lui Sebastian, cu Rodica Mandache, Marius Manole, Ana-Ioana Macaria și István Téglás. Bazat pe fragmente din însemnările lui Leny Caler, din jurnalul lui Mihail Sebastian şi din piesa Jocul de-a vacanţa, spectacolul Marea iubire a lui Sebastian are în centru povestea de iubire dintre scriitor şi marea actriţă a perioadei interbelice, interpretată de Rodica Mandache. Spectacolul a fost jucat la Teatrul Godot din Bucureşti.

eminescu

La Institutul Cultural Român de la Budapesta poate fi vizitată, în perioada 15 ianuarie–15 aprilie 2014, expoziţia de pictură Excelsior – pictori contemporani din România. Vernisajul a avut loc miercuri, 15 ianuarie 2014, la ora 18.00. A participat criticul de artă Oliv Mircea. Expoziţia cuprinde 36 de tablouri aparţinând unor artişti precum Paul Gherasim, Horea Paştina, Cristian Paraschiv, Doina Mihăilescu, Gheorghe Ilea, George Mircea, Mihai Sârbulescu, Bogdan Vlăduţă.

La Filarmonica Naţională „Serghei Lunchievici“ de la Chișinău a avut loc pe 14 ianuarie un concert extraordinar dedicat Zilei Culturii Naționale, organizat în colaborare cu Institutul Cultural Român „Mihai Eminescu”. Programul a cuprins lucrări de Ludwig van Beethoven – Concertul nr. 3 pentru pian şi orchestră, George Enescu – Poema Română op. 1, Franz von Suppé – Uvertura „Poet şi Ţăran”, Ion Dumitrescu – Preludiu simfonic şi Doru Popovici – Omagiu lui Sadoveanu pentru violoncel şi orchestră, în interpretarea soliştilor Ilinca Dumitrescu (pian) şi Cristian Florea (violoncel), acompaniaţi de Orchestra Simfonică a Filarmonicii Naţionale „Serghei Lunchievici“, condusă de maestrul Octav Calleya.

Printre evenimentele adiacente organizate de Institutul Cultural Român „Mihai Eminescu“ de la Chișinău pentru marcarea Zilei Culturii Naționale se numără și expoziția Mihai Eminescu… Și timpul crește-n urma mea!, în perioada 15–23 ianuarie 2014, la Galeria de la Rond, în colaborare cu Primăria Municipiului Chișinău. Expoziţia prezintă manuscrise, fotografii, corespondenţă și poezii, având caracter documentar despre viaţa şi opera lui Mihai Eminescu. Vernisajul a avut loc într-o ambianţă de secol XIX, asigurată de actori şi artişti îmbrăcaţi în costume de epocă semnate de artistul plastic Iurie Matei, cu sprijinul Teatrului Naţional „Mihai Eminescu” din Chişinău şi al Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice din Republica Moldova. Evenimentul a inclus o depunere de flori la bustul lui Mihai Eminescu din parcul Grădina Publică, urmată de un recital de poezie organizat în colaborare cu Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova.

adam baltatu peisaj de iarna

Adam Bălțatu, Peisaj de iarnă

Institutul Cultural Român „Mihai Eminescu“ de la Chișinău va mai organiza, în colaborare cu Consulatul General al României la Cahul, Consiliul Raional Cahul, Universitatea de Stat „B. P. Hasdeu” și Liceul „Mihai Eminescu”, o serie de evenimente pentru a marca Ziua Culturii Naționale la Cahul, în perioada 15–17 ianuarie 2014, la Liceul „Mihai Eminescu“, Universitatea de Stat „B. P. Hasdeu” şi Sanatoriul „Nufărul Alb”. Astfel, pe 15 ianuarie, la Liceul „Mihai Eminescu”, va avea loc un concurs de poezie adresat elevilor de gimnaziu și liceu din raionul Cahul. Cele mai bune creații vor fi premiate de ICR Chișinău cu 20 de premii constând în cărți și CD-uri de istorie și literatură. Pe 17 ianuarie 2014, la Universitatea de Stat „B. P. Hasdeu“, va avea loc lansarea unui cenaclu literar menit să încurajeze cunoașterea culturii române. Evenimentul va include un moment poetic dedicat împlinirii a 60 de ani de la nașterea poetului basarabean Vasile Toma, precum şi lansarea lucrării Mihai Eminescu. Dicţionar enciclopedic (autor: acad. Mihai Cimpoi), apărută cu susținerea Institutului Cultural Român. Pe data de 17 ianuarie 2014, la Sanatoriul „Nufărul Alb“ va avea loc un concert de muzică clasică, susținut de soprana Bianca Ionescu și pianistul Ștefan Donică.

Totodată, Institutul Cultural Român „Mihai Eminescu“ de la Chișinău va organiza o serie de expoziții în mai multe orașe ale Republicii Moldova: expoziția Dimitrie Cantemir – homo universalis, în perioada 15 ianuarie–15 februarie 2014, în Piața Centrală din orașul Edineț; expoziția Nichita Stănescu – 80 de ani de la naștere, la Muzeul de Istorie și Etnografie din Soroca, în perioada 16–30 ianuarie 2014; expoziția Sufletul satului românesc, la biserica „Sfinţii Martiri Brâncoveni” din Soroca (Mitropolia Basarabiei), în perioada 16–30 ianuarie 2014; expoziția Poemele limbii române, la Universitatea de Stat „B. P. Hasdeu”, în perioada 17 ianuarie–17 februarie 2014, expoziția Lupta cu inerția – Poeții generației ’60, în perioada 16-30 ianuarie 2014, expoziția Gavriil Bănulescu-Bodoni – un ierarh ortodox promotor al românismului, la Biblioteca Raională Leova, în perioada 17 ianuarie–15 februarie 2014.

silvia-onisa-satul-pe-deal1

Silvia Onișa, Satul pe deal

Institutul Cultural Român „Dimitrie Cantemir” de la Istanbul a lansat, pe 15 ianuarie, o hartă interactivă, disponibilă online pe site-ul institutului, care oferă informații cu privire la moștenirea culturală și istorică românească și obiectivele românești din Istanbul. Pentru acest proiect au fost identificate, fotografiate, descrise și cartografiate monumente, cartiere istorice, zone de interes, artefacte, precum și alte puncte de interes din fosta capitală otomană ce au legătură cu trecutul istoric comun româno-turc. Printre obiectivele deja cunoscute: Muzeul Dimitrie Cantemir, Conacul Musurus Pașa – sediul Institutului Cultural Român „Dimitrie Cantemir” de la Istanbul, Biserica românească Sfânta Parascheva, Fortăreața celor 7 turnuri, Topkapi, Palatul Dolmabahce etc.

De asemenea, Institutul Cultural Român „Dimitrie Cantemir“ de la Istanbul va găzdui, în perioada 17–27 ianuarie 2014, o expoziție a pictorilor moldoveni Mihail Mungiu și Eudochia Zavtur. Lucrările celor doi artiști sunt inspirate de peisaje din Istanbul. Proiectul este realizat în colaborare cu Ambasadele Republicii Moldova și României de la Ankara.

Institutul Cultural Român de la Lisabona găzduiește în perioada 15 ianuarie–15 februarie 2014 expoziția de pictură Fibras de silêncio/Fibre de tăcere a pictorului Laurențiu Midvichi. În cadrul vernisajului, Daniel Nicolescu, directorul Institutului, a susținut o scurtă prelegere cu tema Cultura românească azi. De asemenea, în perioada 15–22 ianuarie 2014, sub titlul 15 ianuarie – Ziua Culturii Naționale, Institutul Cultural Român de la Lisabona va posta zilnic pe pagina de Facebook a institutului poezii şi fragmente de proză din literatura română traduse în limba portugheză, documentare despre România şi despre personalităţi româneşti. Propunerile literare vor fi completate cu informații despre traducerile din literatura română disponibile în librăriile portugheze.

Institutul Cultural Român de la Londra a organizat, pe 15 ianuarie 2014, la sediu, un eveniment de celebrare a Zilei Culturii Naționale. Seara s-a deschis cu un moment teatral Eminescu-Creangă susținut de actorul Constantin Chiriac, urmat de proiecția filmului Undeva la Palilula în regia lui Silviu Purcărete și de o sesiune de întrebări și răspunsuri la care a participat actorul și directorul Teatrului Național „Radu Stanca“ din Sibiu.

Având în vedere succesul de care se bucură evenimentele dedicate copiilor în Madrid, dar şi din dorinţa de a prezenta într-un mod inedit creația lui Eminescu, Institutul Cultural Român de la Madrid a celebrat, pe 15 ianuarie, Ziua Culturii Naționale printr-un eveniment dedicat copiilor – lectura dramatizată a basmului eminescian Făt-Frumos din lacrimă, tradus în limba spaniolă, în interpretarea actorului Ramiro Melgar. De asemenea, a fost proiectat diafilmul omonim realizat de studiourile Animafilm în anii 1975, cu sprijinul Centrului Naţional al Cinematografiei (CNC), a Societăţii Autorilor Români din Audiovizual (DACIN-SARA) şi a Arhivei Naţionale de Filme (ANF).

eminescu semnatura mss

Institutul Cultural Român de la New York organizează evenimentul Eminescu, omul deplin al culturii române. Eminescu, spiritul european al literaturii române, pe 15 şi 18 ianuarie 2014, la Biblioteca şi Muzeul Morgan din New York şi la sediu. Institutul Cultural Român de la New York va prezenta integrala ediției Mihai Eminescu în 11 volume și ediția facsimilată a manuscriselor eminesciene publicate sub îngrijirea academicianului Eugen Simion. La sediul institutului are avea loc, de asemenea, un concert de pian susținut de Matei Varga, cu piese celebre ale muzicii clasice romantice din repertoriul european, precum și un recital de poezie – Eminescu – From Ode in Ancient Meter to Epistles. Poemele selectate vor fi citite în limba română și în traducerea lor în limbi europene. Participă profesori de literatură și limbi europene de la Columbia University și New York University, traducătorul Adrian Săhlean și actorul Florin Penișoară. Doina Uricariu, directorul institutului, va prezenta cele mai importante idei dezvoltate de exegeza lui Constantin Noica. Pe 18 ianuarie, scriitorii, criticii literari, actorii și artiștii plastici din diaspora românească vor sărbători Ziua Culturii Naționale în cadrul unui eveniment organizat de Cenaclul Literar „Mihai Eminescu“, condus de prof. dr. Theodor Damian.

Institutul Cultural Român de la Paris a organizat pe 12 ianuarie, la sala Bizantină a Palatului de Béhague un eveniment omagial dedicat lui Mihai Eminescu intitulat Geniu Pustiu. Ion Caramitru a susţinut un recital de poezie, în acompaniamentul clarinetistului Aurelian Octav Popa. Recitalul a fost urmat de o prelegere susţinută de prof. univ. dr. Nicolae Georgescu şi de un moment muzical oferit de violonistul Constantin Bogdănaș și pianistul Kazuko Hiyana.

Pe 15 ianuarie, Institutul Cultural Român de la Praga a găzduit, la sediul său, un recital susținut de actorul Emil Boroghină – La steaua care-a răsărit. Poeziile au fost însoțite de proiecția traducerilor în limba cehă (realizate de Jitka Lukešová). În același cadru, a fost organizată și o expoziție tematică de carte (cărți de și despre Mihai Eminescu, din fondul bibliotecii institutului), care va fi deschisă timp de o lună.

Institutul Cultural Român de la Stockholm a marcat Ziua Culturii Naţionale printr-un program avându-le în prim plan pe scriitoarea Gabriela Melinescu şi pe naista Dana Dragomir, două personalităţi remarcabile ale culturii române stabilite în Suedia. Evenimentul a avut loc pe 15 ianuarie, la sediul institutului. În prima parte a serii au fost prezentate cele mai recente volume de poezie românească aparute în limba suedeză: Floarea de menghină de Svetlana Cârstean (Ramus 2013, trad. de Athena Farrokhzad), Austerloo de Daniela Crăsnaru (Ellerströms 2013, trad. de Dan Shafran), Pe spatele peștișorului de aur de Gabriela Melinescu (Ellerströms 2013, trad. de Inger Johansson) şi Cerul din burtă de Ioana Nicolaie (10TAL 2013, trad. de Inger Johansson). Pe lângă Gabriela Melinescu, au mai participat editorul Jonas Ellerström, traducătorul Inger Johansson şi directorul Institutului Cultural Român de la Stockholm, Dan Shafran. În cea de-a doua parte a programului, Dana Dragomir a interpretat la nai muzică de inspiraţie folclorică.

mihai-olteanu-rediu-ulei-pe-panza-pictori-contemporani

Mihai Olteanu, Rediu

Institutul Cultural Român de la Tel Aviv în colaborare cu Asociaţia Scriitorilor Israelieni de Limbă Română, organizează, sub egida Zilei Culturii Naţionale, un eveniment literar special, cu titlul „Relaţiile de colaborare şi prietenie dintre scriitorii români și israelieni“, care va avea loc în data de 23 ianuarie 2014, la sediul institutului. În cadrul evenimentului moderat de av. G. Mosari, preşedintele Asociaţiei Scriitorilor Israelieni de Limbă Română, vor fi analizate aparțiile editoriale din 2013 și vor avea loc prezentări de carte şi lectură de poezie. Programul cuprinde prelegerea Relaţiile de colaborare şi prietenie dintre scriitorii români și israelieni – scriitoarea Veronica Bârlădeanu, Asociația Culturală de Prietenie România – Israel; prezentarea volumului Remember Victor Bârlădeanu, autor Veronica Bârlădeanu – lect. univ. dr. Irina Airinei, scriitoare (România); Intermezzo musical; prelegerea Literatura israeliană în anul 2013 și acordarea premiilor Enghelberg – av. G. Mosari; prelegerea Un mare iubitor de literatură: Profesorul israelian de istorie Bercu Enghelberg – Ada Shaulov Enghelberg, scriitoare; lansarea noului număr al revistei „Izvoare” (2014) – Dragoș Nelersa, jurnalist şi editor, „Gazeta Românească” și lectură de poezie – Bianca Marcovici..

Institutul Cultural Român de la Varşovia a prezintat pe 15 ianuarie, în colaborare cu Ambasada României la Varşovia, expoziţia de fotografie „Art Nouveau în România“, precum şi o serie de filme, în limbile română şi engleză, despre cultura şi civilizaţia românească şi valori ale patrimoniului românesc. Autorul expoziţiei „Art Nouveau în România“ este prof. dr. arhitect Sorin Vasilescu, director al Şcolii de Înalte Studii a Universităţii de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu“ din Bucureşti. Panourile înfăţişează clădiri de o valoare deosebită, construite la Bucureşti, Oradea, Cluj-Napoca, Timişoara, Constanţa, Târgu Mureş, Baia Mare etc. Expoziţia reuneşte opere semnate de arhitecţii Ion Mincu, Otto Wagner, Daniel Renard, Cristofi şi Grigore Cerchez, Odon Lechner, Nicolae Ghica Budeşti, Petre Antonescu, Giulio Magni, Constantin Iotzu, Statie Ciortan, Alexandru Săvulescu sau de Anghel Saligny.

IRCCU Veneţia a organizat pe 15 ianuarie, la sediu, în sala de conferinţe ,,Marian Papahagi“, o seară de poezie intitulată Evocări eminesciene la Veneţia cu ocazia Zilei Culturii Naţionale. Evenimentul a cuprins trei momente: lectura a patru poezii (Pe lângă plopii fără soţ, La steaua, Glossa, Mai am un singur dor) însoţite de o scurtă interpretare a acestora; lectura unor fragmente din corespondenţa dintre Mihai Eminescu şi Veronica Micle (textele eminesciene au fost citite în limba română şi, simultan, s-au proiectat traducerile în limba italiană); în încheiere, poetul italian Alessandro Canzian a citit din prelucrarea proprie a Luceafărulului. Au participat: Alessandro Canzian şi Chiara Cavallin, Costanza Burlacu, Carolina Pîslaru, Nicoleta Cheptea, Monica Crişan, Kevin Allotta – studenţi ai lectoratului de Limba, literatură şi cultura română din cadrul Universităţii Ca’ Foscari.

La Viena, pe 17 ianuarie, în cadrul Ferien Messe Wien, va fi prezentată lucrarea Stadt der Verlockungen – Das vormoderne Bukarest zwischen Orient und Europa (București, orașul tentațiilor) a istoricului și publicistului Adrian Majuru, apărută la editura germană Frank & Timme. Eveniment expozițional anual ajuns la cea de-a 38-a ediţie, Ferien Messe Wien are loc în perioada 16-19 ianuarie. În 2013, la manifestare au participat 800 de expozanţi din 70 de ţări, atrăgând aproximativ 150.000 de vizitatori. Ferien Messe Wien reunește profesioniști austrieci din domeniul turismului și public interesat care caută o destinație pentru vacanțe. Prezentarea cărții va fi urmată de o sesiune de întrebări și răspunsuri.

Spaima zmeilor

spaima zmeilor pusa roth ioan slavici

Duminică, 24 februarie 2013, ora 9.05, Teatrul Național Radiofonic pentru Copii vă invită să ascultați Spaima zmeilor, scenariu radiofonic de Puşa Roth după basmul lui Ioan Slavici. Regia artistică: Vasile Manta. În distribuţie: Mihai Constantin, Constantin Codrescu, Virginia Mirea, Ion Siminie, Jeanine Stavarache, Eugen Cristea, Gelu Niţu, Mircea Constantinescu, Mugur Arvunescu, Titi Dumitrescu, Adrian Ungureanu, Violeta Berbiuc, Virginia Rogin şi copiii: Vladimir Preda, George Leaua, Alexandra Rinu, Maria Bobeico, Robert Ilie. Redator: Costin Tuchilă. Producător: Irina Soare. Regia de montaj: Marilena Barabaş. Regia de studio: Violeta Berbiuc. Regia muzicală: Mihnea Chelaru. Înregistrare din anul 2004.

„Textul este o interpretare dramatică foarte convingătoare a poveştii fantastice publicate de Slavici în Calendarul Minervei pe anul 1909, o piesă de teatru construită ireproşabil, modern, egală în expresivitate cu modelul sau. Puşa Roth este autoarea unor piese care au reprezentat succese deosebite ale teatrului radiofonic în ultimii ani: Şambelan la viezuri după Pagini bizare de Urmuz, jucată şi pe scenă, la Teatrul „Bacovia” din Bacău, Roman de Bucureşti, Ringhişpilul (în colaborare cu Leonard Popovici), Mantaua, dramatizare a nuvelei lui Gogol ş.a.

silvia onisa satul pe deal

Silvia Onișa, Satul pe deal

Urmând cu fidelitate amestecul ingenios dintre planul real şi cel fantastic dar şi particularităţile de viziune şi stil ale scriitorului, Puşa Roth a construit această piesă de teatru individualizând pregnant personajele unui basm neconvenţional şi transformându-le în caractere. Fantasticul, elementele supranaturale nu sunt în această poveste clasică din literatura română decât un alt mod de a percepe realitatea, o proiecţie a dorinţei şi, într-un fel, o alegorie socială.

Doi ţărani săraci, Ion şi Maria, se roagă sa aibă un copil. Domnul le dăruieşte câte unul pentru fiecare rugăminte. Convenţia basmului este umanizată, socializată. Între planul sacru şi cel profan diferenţa nu e semnificativă, la fel cum personajele fantastice, zmeii şi «tărâmul celălalt» repetă psihologia ţărănească, semănând până la amănunt cu civilizaţia rurală arhaică. Zmeii par, în viziunea dramaturgului, un fel de «prostul satului». Ţăranul isteţ îi ridiculizează echilibrând ordinea morală şi socială. Dumnezeu este un bătrân sfătos, care vorbeşte rar, cu ton bonom. Mama zmeilor nu e decât o zgripţuroaică hoaţă, căreia trucurile îi sunt repede dezvăluite.

florentin max sat romanesc

Florentin Max, Sat românesc

Identitatea acestei lumi, trecerea subtilă de la planul real la cel fantastic, atmosfera specifică a satului şi «copia» lui, tărâmul de dincolo, au fost conturate foarte expresiv, cu relief stilistic de regizorul artistic Vasile Manta şi regizorul muzical Mihnea Chelaru.

A rezultat un spectacol plin de nerv şi culoare, de nuanţe fixate cu îndemânare, condus cu o logică teatrală impecabilă şi beneficiind de un joc actoricesc excelent. În rolul lui Ion, Mihai Constantin a creat un personaj veridic, bine individualizat, trecând cu uşurinţă de la o situaţie la alta.

Fără nici o exagerare în ton, Constantin Codrescu s-a impus prin ritmul şi timbrul vorbirii, atât de potrivite rolului lui Dumnezeu, aşa cum este el conceput în versiunea dramatică a prozei lui Slavici. Deşi tipologia lor este comună, în rolurile lor trei zmei Gelu Niţu, Eugen Cristea, Mircea Constantinescu au nuanţat subtil, cu diferenţe de efect, acelea care fac ca personajele să se reţină. Virginia Mirea (Maria) şi Jeanine Stavarache (Mama zmeilor) au subliniat plastic caracterul personajelor, la reuşita spectacolului contribuind şi vocile de copii folosite eficient de regizor.” (Eugen Comarnescu, „Cronica Română”, miercuri, 24 noiembrie 2004).

Imagini de iarnă

silvia-onisa-iarna-in-maramures

Silvia Onișa, Iarnă în Maramureș

*

Steaua vieţii de Mihai Eminescu

Când norii, palate fantastice negre,

Cu geamuri prin care se vede safir,

Ascult-ale mării lungi cântece-alegre,

Când stele se mir,

Atunci printr-o geană de nouri, deschisă,

Din ochiu-i albastru se vede o stea,

Ce-mi miruie fruntea c-o rază de vise,

C-o rază de nea.

O, steauă iubită ce-abia stai prin stele,

Un sfânt ochi de aur ce tremuri în nori,

Ai milă şi stinge lungi zilele mele ¬

Cobori, o, cobori!

isaac-levitan-boulevard-at-evening-1883

Isaac Levitan, Bulevard seara

*

Noapte de iarnă de George Topârceanu

Cad din cer mărgăritare

Pe oraşul adormit…

Plopii, umbre solitare

În văzduhul neclintit,

Visători ca amorezii

Stau de veghe la fereastră,

Şi pe marmura zăpezii

Culcă umbra lor albastră.

Iarna!… Iarna tristă-mbracă

Streşinile somnoroase,

Pune văl de promoroacă

Peste pomi şi peste case.

Scoate-o lume ca din basme

În lumini de felinare –

Umple noaptea de fantasme

Neclintite şi bizare.

Din ogeagul de cărbune

Face albă colonadă

Şi pe trunchiuri negre pune

Capiteluri de zăpadă,

Iar prin crengile cochete

Flori de marmură anină, –

O ghirlandă de buchete

Care tremură-n lumină.

Reci podoabe-n ramuri goale

Plouă fără să le scuturi,

Ici, risipă de petale,

Colo, roi uşor de fluturi…

Şi din valul de zăpadă,

Ca o mută arătare

Legănându-se pe stradă,

Un drumeţ ciudat răsare…

Vine cu popasuri multe,

Face-n calea lui mătănii.

Câte-odată stă s-asculte

Clopoţeii de la sănii.

Alteori uimit tresare,

Dă din mâini şoptind grăbit –

Parcă spune-o taină mare

Unui soţ închipuit…

Ca o umbră din poveste

Se strecoară-ncet, şi iar

Stă deodată fără veste

Rezemat de-un felinar.

Faţa lui se lămureşte, –

Pare-nduioşat acum…

Visător şi lung priveşte

Casele de peste drum:

Poartă mică… pomi în floare…

O fereastră luminată…

Streşini albe de ninsoare…

Toate-i par ca altădată!

Şi păreri de rău trecute

Cad pe inima-i trudită,

Ca un stol de păsări mute

Pe-o grădină părăsită:

„Bulgăraş de gheaţă rece,

Iarna vine, vara trece

Şi n-am cu cine-mi petrece…

Bulgăraş topit în foc,

Dacă n-am avut noroc!

Dacă n-am avut noroc…”

Glasul, înecat, se curmă.

Omul, şovăind în stradă,

Pleacă iar, lăsând în urmă

Pete negre pe zăpadă.

dumitru ghiata peisaj de iarna

Dumitru Ghiață, Peisaj de iarnă

*

Ninge! de Otilia Cazimir

Ssst! Micuţa gerului,

Cu mânuţa îngheţată,

Bate-n poarta cerului

Şi întreabă supărată;

– Unde-s stelele de sus?

– Iaca, nu-s!

Vântul rău le-a scuturat

Şi le-mprăştie prin sat.

Uite una: s-a desprins

Dintr-o margine de nor

Şi coboară-ncetişor…

– Oare-a nins?

E un fulg şi-i cel dintâi

Şi aduce-n vânt, ninsoare,

Drumuri albe peste văi,

Râs curat în ochii tăi,

Sănioare,

Zurgălăi…

jean-al-steriadi-peisaj-de-iarna-1922

Jean Al. Steriadi, Peisaj de iarnă

*

Iarna pe uliţă de George Coşbuc

A-nceput de ieri să cadă

Câte-un fulg, acum a stat,

Norii s-au mai răzbunat

Spre apus, dar stau grămadă

Peste sat.

Nu e soare, dar e bine,

Şi pe râu e numai fum.

Vântu-i liniştit acum,

Dar năvalnic vuiet vine

De pe drum.

Sunt copii. Cu multe sănii,

De pe coastă vin ţipând

Şi se-mping şi sar râzând;

Prin zăpadă fac mătănii;

Vrând-nevrând.

Gură fac ca roata morii;

Şi de-a valma se pornesc,

Cum prin gard se gâlcevesc

Vrăbii gureşe, când norii

Ploi vestesc.

Cei mai mari acum, din sfadă,

Stau pe-ncăierate puşi;

Cei mai mici, de foame-aduşi,

Se scâncesc şi plâng grămadă

Pe la uşi.

Colo-n colţ acum răsare

Un copil, al nu ştiu cui,

Largi de-un cot sunt paşii lui,

Iar el mic, căci pe cărare

Parcă nu-i.

Haina-i măturând pământul

Şi-o târăşte-abia, abia:

Cinci ca el încap în ea,

Să mai bată, soro, vântul

Dac-o vrea!

El e sol precum se vede,

Mă-sa l-a trimis în sat,

Vezi de aceea-i încruntat,

Şi s-avântă, şi se crede

Că-i bărbat;

Cade-n brânci şi se ridică

Dând pe ceafă puţintel

Toată lâna unui miel:

O căciulă mai voinică

Decât el.

Şi tot vine, tot înoată,

Dar deodată cu ochi vii,

Stă pe loc să mi te ţii!

Colo, zgomotoasa gloată,

De copii!

El degrabă-n jur chiteşte

Vrun ocol, căci e pierdut,

Dar copiii l-au văzut!

Toată ceata năvăleşte

Pe-ntrecut.

Uite-i, mă, căciula, frate,

Mare cât o zi de post

Aoleu, ce urs mi-a fost!

Au sub dânsa şapte sate

Adăpost!

Unii-l iau grăbit la vale,

Alţii-n glumă parte-i ţin

Uite-i, fără pic de vin

S-au jurat să îmbete-n cale

Pe creştin!

Vine-o babă-ncet pe stradă

În cojocul rupt al ei

Şi încins cu sfori de tei.

Stă pe loc acum să vadă

Şi ea ce-i.

S-oţărăşte rău bătrâna

Pentru micul Barba-cot.

Aţi înnebunit de tot

Puiul mamii, dă-mi tu mâna

Să te scot!

Cică vrei să stingi cu paie

Focul când e-n clăi cu fân,

Şi-apoi zici că eşti român!

Biata babă a-ntrat în laie

La stăpân.

Ca pe-o bufniţă o-nconjoară

Şi-o petrec cu chiu cu vai,

Şi se ţin de dânsa scai,

Plină-i strâmta ulicioară

De alai.

Nu e chip să-i faci cu buna

Să-şi păzească drumul lor!

Râd şi sar într-un picior,

Se-nvârtesc şi ţipă-ntruna

Mai cu zor.

Baba şi-a uitat învăţul:

Bate, înjură, dă din mâini:

Dracilor, sunteţi păgâni?

Maica mea! Să stai cu băţul

Ca la câini!

Şi cu băţul se-nvârteşte

Ca să-şi facă-n jur ocol;

Dar abia e locul gol,

Şi mulţimea năvăleşte

Iarăşi stol.

Astfel tabăra se duce

Lălăind în chip avan:

Baba-n mijloc, căpitan,

Scuipă-n sân şi face cruce

De Satan.

Ba se răscolesc şi câinii

De prin curţi, şi sar la ei.

Pe la garduri ies femei,

Se urnesc miraţi bătrânii

Din bordei.

Ce-i pe drum atâta gură?

Nu-i nimic. Copii ştrengari.

Ei, auzi! Vedea i-aş mari,

Parcă trece-adunătură

De tătari!

iarna-la-neamt-gheorghe-vanatoru

Gheorghe Vânătoru, Iarnă la Neamț

 *

Miezul iernii de Vasile Alecsandri

În păduri trăsnesc stejarii! E un ger amar, cumplit!

Stelele par îngheţate, cerul pare oţelit,

Iar zăpada cristalină pe câmpii strălucitoare

Pare-un lan de diamanturi ce scârţâie sub picioare.

Fumuri albe se ridică în văzduhul scânteios

Ca înaltele coloane unui templu maiestos,

Şi pe ele se aşează bolta cerului senină,

Unde luna îşi aprinde farul tainic de lumină.

O! tablou măreţ, fantastic!… Mii de stele argintii

În nemărginitul templu ard ca vecinice făclii.

Munţii sunt a lui altare, codrii – organe sonoare

Unde crivătul pătrunde, scotând note-ngrozitoare.

Totul e în neclintire, fără viaţă, fără glas;

Nici un zbor în atmosferă, pe zăpadă – nici un pas;

Dar ce văd?… în raza lunii o fantasmă se arată…

E un lup ce se alungă după prada-i spăimântată!

ion-andreescu-iarna-la-barbizon-1881

Ion Andreescu, Iarnă la Barbizon

*

Vine, vine iarăşi iarna de Elena Farago

Vine, vine iarăşi iarna,

Ninge-afară, ninge.

Mulţi copii afară sunt,

Laudă colinde.

Doar bunica stă în casă,

Spune o poveste.

Despre marele Iisus,

Spune o poveste.

alexei savrasov iarna1870

Alexei Savrasov, Iarnă

-Frans_de_Momper_-_Winter_Landscape

Frans de Momper, Peisaj de iarnă

le canal de l Ourcq-en-hiver stanislas lepine

Stanislas Lépine, Canalul de l’Ourcq iarna

claude-monet-drumul-spre-giverny-iarna

Claude Monet, Drumul spre Giverny iarna

paul-gauguin peisaj de iarna efect de zapada

Paul Gauguin, Peisaj de iarnă, efect de zăpadă

stefan-popescu-peisaj-de-iarna

Ştefan Popescu, Peisaj de iarnă

aurel-ciupe-iarna-la-cluj

Aurel Ciupe, Iarnă la Cluj

david croitor iarna

David Croitor, Iarna

Grupaj realizat de Puşa Roth

Pictorița Silvia Onișa a încetat din viață

În ediția de miercuri 27 aprilie 2011, „Adevărul de seară” anunță încetarea din viață a pictoriței Silvia Onișa.

„Vestea trecerii în neființă a pictoriței Silvia Onișa a surprins întreaga comunitate a urbei și deopotrivă, comunitatea artiștilor băimăreni. O viață întreagă dedicată educației artistice, cultivării frumosului, cu ajutorul culorilor prin pictură, Silvia Onișa a avut, de asemenea, realizări importante pe tărâmul creației plastice și al picturii.

S-a născut la 10 martie 1947 în Dorohoi, județul Botoșani. A absolvit Facultatea de Desen din cadrul Institutului Pedagogic de Artă al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, în 1970. Din acest an se stabilește în Borșa, județul Maramureș și înființează, ca profesor de desen si pictură, primul atelier de creație în cadrul Casei Pionierilor și al Casei de Cultură din localitate.

În 1981 a absolvit cursurile de specializare ale Institutului de Artă „Nicolae Grigorescu” din Bucuresti, Sectia Muzeologie – Istoria Artei. După 10 ani, vine la Baia Mare și lucrează ca muzeograf în cadrul Secției de Artă a Muzeului Județean Baia Mare, implicându-se în realizarea fișelor de autor ale artiștilor prezenți cu creațiile lor în muzeu, publicând de asemenea studii de specialitate în „Revista Muzeelor si Monumentelor” din București, precum și în presa locala, informând publicul despre activitățile culturale, expoziționale din oraș și din județ.

A avut de asemenea o activitate pedagogică remarcabilă, începand ca profesor de educație plastică la Școala Generală nr. 8 și Liceul Teoretic din Borșa, 1970–1981; continuând ca profesor de pictură la Școala de Artă „Liviu Borlan” și apoi la Liceul de Artă din Baia Mare, la catedra de pictura și istoria artei. A realizat numeroase expoziții de grup și personale ale elevilor, precum și ale absolvenților de la universitățile de artă, ce i-au fost elevi.

La 25 mai 1996, înființeaza Fundația „Onișa Art”, cu scopul declarat al păstrării și valorificarii patrimoniului artistic plastic local și al descoperirii tinerilor talente, ce se vor consacra ca viitori artiști. Organizează în acest scop cursuri intensive de pictură (inclusiv copii cu dizabilități), organizând cu lucrărilor acestora, 18 expoziții în țară și străinătate (Belgia, Italia, Germania, Spania, Ungaria, SUA, Australia). Adaugăm la acestea cele trei ediții ale taberelor de creație pentru copii și tineret din Baia Mare și Maramureș. La propunerea și susținerea Președintelui Camerei de Comerț și Industrie a Județului Maramureș, ing. Gheorghe Marcaș, Sivia Onișa devine Cetățean de Onoare al Municipiului Baia Mare.

Activitatea profesională a pictoriței Sivia Onișa cuprinde numeroase expoziții personale de pictură în țară și în străinătate (Borșa, Iași, Baia Mare, Botoșani, Bucuresti, Rotterdam – Olanda, Roma – Italia, München, Freising – Bavaria, Berlin – Germania, Lyon, Paris – Franța, Bruxelles, Diest – Belgia), precum și participarea la importante selecţii, pentru expoziţiile colective din ţară şi din străinătate (Baia Mare, Iaşi, Suceava, Botoşani, Bucureşti, Braşov, Suceava, Cluj Napoca, Bistriţa, Sibiu, Oradea, Timişoara etc., Olanda, Belgia, Anglia, Germania, Tailanda, Ecuador, Franţa, Italia, Ungaria, Canada, SUA, Israel).

Participă, de asemenea, la Simpozioane şi Tabere de creaţie plastică în ţară, şi totodată la numeroase excursii de documentare artistică, în România şi în străinătate. Prestigioasa activitate didactică, cât şi cea de creaţie artistică, au fost răsplătite cu numeroase diplome şi importante premii. Este consemnată în Enciclopedia artiştilor români contemporani, în albumul catalog Centenarul Centrului Artistic Baia Mare, în dicţionarul enciclopedic Personalităţi române şi faptele lor, 1950–2000, precum şi în numeroase pliante şi albume realizate de către Filiala UAP Baia Mare.

Breasla Uniunii Artiştilor Plastici din România, Filiala Baia Mare îi aduce un ultim şi pios omagiu pictoriţei Silvia Onişa, cea care mărturisea despre crezul său în pictură: «Fără culoare şi formă, fără armonie interioară şi exterioară, arta mea n-ar avea o verticalitate creatoare… Iubesc oamenii, iubesc natura şi florile, iubesc anotimpurile care mi-au fost mereu subiect de inspiraţie şi meditaţie creatoare».

Dumnezeu să o odihnească în pace!”

Pușa Roth: Maramureşul are o lumină aparte, are o culoare aparte, pe care nu le găseşti chiar în toată România…

Silvia Onișa: Aveţi perfectă dreptate fiindcă albastrul de Maramureş, nuanţele de verde, cele de răsărit şi de asfinţit de soare, umbra dealurilor, a brazilor, a munţilor Rodnei, totul se vede extraordinar şi aşa consider şi eu în peisagistica mea, mai ales că am prezentat peisaje din cele patru anotimpuri, dar ideea de bază o reprezintă simbolul şi tradiţia maramureşeană. Simbolul este casa ţărănească şi mă refer la casa veche, casa din chirpici, casa din lut, din bârne, din piatră, casa învelită cu draniţă, cu paie, mai nou cu material lemnos, casa în toate ipostazele ei, aşa ca o bătrânică ce se „lansează” peste decenii în tehnologia arhitecturii tradiţionale maramureşene.”

„Pictura este esența vieții mele”, interviu cu Silvia Onișa, realizat de Pușa Roth (intregral). Data postării: 10 martie 2011

Silvia Onișa: «Pictura este esența vieții mele»

„Fără culoare şi formă, fără armonie interioară şi exterioară, arta mea n-ar avea o verticalitate creatoare… Iubesc oamenii, iubesc natura şi florile, iubesc anotimpurile care mi-au fost mereu subiect de inspiraţie şi meditaţie creatoare.” (Silvia Onişa)

Silvia Onişa (n. 10 martie 1947) este absolventă a Academiei de Artă din Iaşi, secţia pedagogică – profesor de pictură (1970), a Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, secţia Muzeologie (critică de artă), membră titulară a Uniunii Artiştilor Plastici din România (filiala Baia Mare), secţia pictură.

Din 1996 este preşedinta Fundaţiei Culturale Onişa Art (fundaţie pe care a înfiinţat-o atunci când „Centrul Artistic Baia Mare” împlinea 100 de ani de existenţă, în dorinţa continuării tradiţiilor culturale plastice, a păstrării şi valorificării patrimoniului cultural local, prin educarea şi îndrumarea tinerei generaţii).

Expoziţii personale în ţară: 1967 – Borşa, Casa Tineretului; 1969 – Iaşi, Galeria Cronica; 1970 – Bucureşti, Sala Dalles; 1972 – Expoziţie de acuarelă şi grafică Iaşi, Palatul Culturii; 1976 – Expoziţie de pictură Baia Mare;1977 – Expoziţie tematică de acuarelă „1907”, Botoşani; 1980 – Sala Dalles, Bucureşti; 1982 – Galeria Eforie Bucureşti;1986 – Galeria Anonimus, Bucureşti; 1990 – Galeria Cronica, Iaşi; 1994 – Galeria Centrală, Braşov; 1999 – Căminul Artei, Bucureşti; 2000 – Sala Dalles, Bucureşti; 2004 – Galeria Orizont, Bucureşti; 2007 – Galeria Millennium, Baia Mare.

Expoziţii personale în străinătate: 1991 – Rotterdam,Olanda; 1993 – Roma, Italia ;1994 – München, Germania; 1996 – Lyon, Franţa; 1997 – Bruxelles, Belgia; 1998 – Diest, Belgia; 1999 – München, Germania; 2001– Paris, Franţa; 2002 – Berlin, Germania; 2004 – Freising-Bavaria, Germania; 2005– Freising-Bavaria, Germania.

Expoziţii colective în Baia Mare şi în ţară: 1967 – Baia Mare, Iaşi; 1969 – Baia Mare, Cluj-Napoca; 1970 – Iaşi, Suceava; 1971 – Botoşani, Suceava; 1972 – Baia Mare, Braşov, Suceava; 1973 – Baia Mare, Bucureşti, Sibiu; 1974 – Baia Mare, Suceava, Botoşani; 1975 – Baia Mare, Satu Mare, Cluj-Napoca; 1977 – Baia Mare, Bucureşti, Suceava; 1978 – Baia Mare, Iaşi; 1982 – Baia Mare, Iaşi, Sibiu; 1983 – Baia Mare, Braşov, Botoşani; 1985 – Baia Mare, Suceava, Bistriţa; 1987 – Baia Mare, Bucureşti; 1989 – Baia Mare, Iaşi; 1990 – Bucureşti, Oradea; 1992 – Baia Mare, Cluj-Napoca, Suceava; 1993 – Baia Mare, Piteşti; 1994 – Baia Mare; 1995 – Baia Mare, Timişoara, Sibiu; 1997 – Baia Mare, Bucureşti, Iaşi; 1999 – Baia Mare, Botoşani, Suceava; 2000 – Baia Mare, Oradea, Timişoara; 2001 – Baia Mare, Cluj-Napoca, Râmnicu Vâlcea, Sibiu; 2002 – Bucureşti, Baia Mare, Braşov; 2003 – Baia Mare, Suceava, Iaşi; 2004 – Bucureşti, Baia Mare, Iaşi, Râmnicu Vâlcea; 2005 – Baia Mare, Bucureşti; 2006 – Baia Mare, Cluj-Napoca, Bucureşti; 2007 – Baia Mare.

Expoziţii colective de grup în străinătate: În perioada 1970 – 2007 a participat la expoziţii colective cu lucrări de pictură, grafică şi acuarelă în Olanda, Belgia, Anglia, Germania, Thailanda, Ecuador, Franţa, Ungaria, Austria, Italia, Canada, SUA, Israel, Australia.

Premii: În 1983 i s-a conferit Premiul Ştefan Luchian pentru interpretarea florilor (U. A. P. Bucureşti), iar în 1986 în Olanda (Rotterdam) i s-a acordat Premiul I pentru culoare şi pentru interpretarea florilor, pentru lucrarea „Scai din Munţii Rodnei”. În 1989, premiul I în Ungaria (Budapesta) pentru „Floarea-soarelui”.

În anul 2000, Camera de Comerţ şi Industrie a Municipiului Baia Mare i-a conferit Premiul II pentru cultură, la expoziţia anuală „Topul firmelor”.

Primăria oraşului Baia Mare i-a oferit diploma de onoare, în anul 2002, pentru creaţia artistică clasică.

În 2007 i s-a decernat diploma de excelenţă din partea ziarului „Glasul Maramureşului”, pentru aportul în cultura locală şi naţională. Tot în anul 2007 a primit Diplomă de excelenţă din partea Camerei de Comerţ şi Industrie Baia Mare pentru stabilirea unor schimburi culturale locale, naţionale şi internaţionale.

Activitate publicistică şi de cercetare: Din 1970 începe să publice în presa locală cronici plastice ale expoziţiilor de artă organizate de U. A. P. şi Muzeul Judeţean.

Între 1982 –1997 publică în „Revista Muzeelor şi Monumentelor” (Bucureşti) şi revista „Arta” (Bucureşti). Din 1982 realizează numeroase materiale despre arta şi cultura din Maramureş la Radiodifuziunea Română, cronici plastice, informaţii culturale, vernisaje.

Din anul 1995 este preşedinta Ligii de cooperare Franţa – România, pentru Baia Mare, realizând multe activităţi culturale pentru promovarea şi cunoaşterea culturii celor două ţări.

Tabere de creaţie: 1970 – Botoşani; 1974 – Braşov (Râşnov); 1977 – Suceava; 1982 – Iaşi; 1988 – Braşov; 1992 – Borşa; 1996 – Rîşnov; 1997 –Suceava; 1999 – Iaşi.

Excursii de documentare artistică – în ţară: Maramureşul istoric, Braşov, Cluj-Napoca, Iaşi, Botoşani, Craiova, Suceava, Bacău; în străinătate: Franţa, Belgia, Olanda, Italia, Germania, Ungaria, Austria, Anglia.

Lucrări de pictură, grafică şi artă decorativă semnate de Silvia Onişa se găsesc în colecţiile Muzeelor din: Braşov, Iaşi, Suceava, Botoşani (Ipoteşti), Bucureşti, Bacău, Constanţa. De asemenea lucrări realizate de Silvia Onişa se află în numeroase colecţii particulare din ţară şi străinătate (Bucureşti, Iaşi, Cluj-Napoca, Braşov, Suceava, Baia Mare, Sibiu, Craiova, Ploieşti, Piteşti, Bistriţa, Constanţa, Botoşani etc.) şi în colecţii private din: Italia, Belgia, Ungaria, Spania, Portugalia, Germania, Austria, Thailanda, SUA, Canada, Australia, Grecia, Norvegia, Suedia, India, Israel, Rusia, Olanda, Polonia, Franţa.

Este menţionată în Enciclopedia Artiştilor Români Contemporani, Bucureşti, Editura Arc, 2000, pag. 139 şi în Catalogul Şcolii de pictură băimăreană, realizat la 100 de ani de la înfiinţarea Şcolii Libere de Pictură de la Baia Mare, în anul 1996 (critică de artă). De asemenea, în diferite cataloage realizate de U. A. P. Bucureşti şi Baia Mare, în revista „Arta”, anii 1981, 1986, 1989.

În anul 2007 a fost desemnată Cetăţean de onoare al municipiul Baia Mare pentru meritele în domeniul culturii şi educaţiei maramureşene.

Pușa Roth: Punctul de plecare al conversaţiei noastre îl constituie expoziţia de la Palatul Parlamentului, Galeria Constantin Brâncuşi, expoziţie care a fost deschisă în luna februarie 2009.

Silvia Onișa: Aceasta a fost cea de a 30-a expoziţie personală, mai amplă, pentru că am expus 62 de lucrări, aceasta fiind vârsta pe care am împlinit-o în 2009, 62 de ani. Aceste lucrări reprezintă frumuseţea Maramureşului, aşa am dorit să fie, să aduc un crâmpei din peisagistica Maramureşului istoric dar şi din cea a Maramureşului nou pe simezele Galeriei Constantin Brâncuşi din Palatul Parlamentului. Expoziţia este dedicată tuturor iubitorilor de artă şi vrea să fie un exemplu pentru membrii Fundaţiei Onişa Art, în care lucrez zi de zi, săptămână de săptămână, la cursurile de pictură pe care le-am iniţiat aici.

P. R.: Maramureşul are o lumină aparte, are o culoare aparte, pe care nu le găseşti chiar în toată România…

S. O.: Aveţi perfectă dreptate fiindcă albastrul de Maramureş, nuanţele de verde, cele de răsărit şi de asfinţit de soare, umbra dealurilor, a brazilor, a munţilor Rodnei, totul se vede extraordinar şi aşa consider şi eu în peisagistica mea, mai ales că am prezentat peisaje din cele patru anotimpuri, dar ideea de bază o reprezintă simbolul şi tradiţia maramureşeană. Simbolul este casa ţărănească şi mă refer la casa veche, casa din chirpici, casa din lut, din bârne, din piatră, casa învelită cu draniţă, cu paie, mai nou cu material lemnos, casa în toate ipostazele ei, aşa ca o bătrânică ce se „lansează” peste decenii în tehnologia arhitecturii tradiţionale maramureşene.

P. R.: Am remarcat, în pictura dvs., doamnă Silvia Onişa, multe nuanţe de violet, movuri pe care mulţi artişti le ocolesc. Ce reprezintă această culoare pentru pictură?

S. O.: Violetul adevărat reprezintă, în structura clasică dar şi modernă, umbra adevărată. Am avut foarte buni profesori de culoare, Dan Hatmanu, Podoleanu şi Hârtopeanu de la Iaşi, aici am absolvit artele plastice şi a doua facultate, Muzeologie, critică de artă la Bucureşti, unde i-am avut profesori pe Vasile Drăguţ, Andrei Pleşu, Adina Nanu, Giurăscu jr. De la primii mei profesori am învăţat că perspectiva aeriană, raza de lumină în perspectiva în adâncime nu se redau din culorile neutre alb, negru sau prin roşu, galben şi albastru, care sunt culori principale. Adevărata umbră, adevărata perspectivă aeriană se redă prin culoarea violet. Violetul de prună, violetul de vişină, anumite tonuri şi semitonuri. În aceşti munţi ai Maramureşului, în umbra şi penumbra lor, văd în perspectiva aeriană şi în perspectiva caselor, deci în adâncime, violeturi pe care le consider unice în aceste zone.

P. R.: Doamnă Onişa, aş dori să trecem la o altă culoare prezentă în pânzele dvs., la alb, la nuanţele de alb ce creează o stare aparte vizitatorului.

S. O.: Aţi observat că la casele ţărăneşti, casele vechi bătrâneşti de pe valea Izei sau de pe valea Marei, care sunt înşirate, aşa, ca nişte soldăţei, de o parte şi de alta a gardurilor, colorate în albastru, sunt şi alburi dar toate pornesc de la alburi colorate. Albul este culoarea de bază în amestecul paletei de culoare. La casele bătrâneşti am realizat acele umbre ca o prelungire a bătrâneţii, a vechimii dar şi a importanţei casei din Maramureş.

P. R.: Aţi combinat deopotrivă culorile reci cu cele calde dar şi culori care sunt în contrast aparent. Aţi creat o bogăţie cromatică fără teama de a combina…

S. O.: De data aceasta am fost mai expansivă, mai explozivă în culori, am dorit să aduc o armonie de culori fie pe albastru, fie pe oranj, pe galben sau verde, dar şi o armonie în contrast de culoare.

P. R.: În această expoziţie aţi adus „florile Maramureşului”, care, în lucrările dvs., au alte nuanţe, deosebite de cele clasice şi mă refer, în special, la macii de câmp.

S. O.: În afară de peisagistica din Maramureş, casele vechi, aduc şi florile pe care le găsim pe toate văile, la margine de câmp şi de dealuri, aduc macii, florile sălbatice care au altă mireasmă dar şi altă putere de roşu, roşu spre oranj, roşu spre galben, roşu spre vişiniu şi violet. Am căutat să arunc pe pânză „harnaşamentul” meu coloristic, fie că sunt culori calde, fie că sunt reci. Dar când mă gândesc la un peisaj de toamnă de la Mogoşa, mă gândesc la mesteceni, la lac, dar şi la oranj şi albastru. Totul este complementar, dar armonizat perfect cu irizări din percepţia lacului.

P. R.: Visaţi colorat?

S. O.: Visez colorat aproape tot timpul şi visez ce trebuie să lucrez în săptămâna respectivă sau îmi construiesc mental, uneori în somn, peisajele, astfel încât pot să le ţin minte ani de zile. Doar atunci când am puterea coloristică încep să pictez. Trebuie să „rumeg” un peisaj o lună, două, trei şi apoi, fiind o încărcătură foarte mare, pot s-o arunc pe pânză şi în două-trei zile tabloul este gata.

P. R.: Dacă ne-am juca cu cuvintele, am putea spune că pictaţi cu ochii închişi…

S. O.: Aş putea spune că pictez cu ochii închişi mai ales în atelierul meu din Baia Mare. Fiindcă am amintit de acest frumos oraş medieval, vreau să spun că este un oraş cunoscut în arta plastică încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea. Este consemnat în istoria artelor plastice româneşti şi europene pentru Şcoala Liberă de Pictură de la Baia Mare. Aici s-a petrecut un fenomen deosebit. În mai 1896 a sosit la Baia Mare un grup de tineri artişti însoţit de Simion Holloşi, marele pedagog şi creator de artă din Sighetu Marmaţiei, armean de origine, directorul Academiei Libere de Pictură. Erau peste 30 de tineri artişti însoţiţi de profesori de la Academia de Artă din Bavaria, München. Simion Holloşi, acest mare artist, a avut la vârsta de 28 de ani prima Academie Liberă de Artă. Când spun „liberă de artă”, asta înseamnă că o frecventau nu numai studenţi de la Academiile de Artă care doreau să-şi îmbunătăţească tehnicile, dar şi tineri de la alte discipline care căutau să-şi petreacă timpul liber învăţând pictura cât mai armonios. Din acest motiv s-a spus că s-a petrecut o premieră în genul Barbizon, Paris, în care ei au căutat să elimine acele canoane bavareze, reguli scrise, de atelier, adică să respecte o anumită umbră, o anumită lumină, o anumită coloristică la nuduri, la drapajuri, la mobilierul de interior, ştiind că atunci se lucra foarte mult pictura de şevalet pe interior. Aceşti tineri au venit la Baia Mare cu gândul de a găsi un nou filon în expresia plastică românească şi internaţională. Au constatat că este o diversitate cromatică şi culturală extraordinară, pentru că este altceva să pictezi afară, la anumite ore ale zilei, pentru că lumina diferă de la oră la oră. Ei au observat pe viu influenţa luminii asupra culorii şi toţi cei care au terminat după aceea artele plastice au studiat ceea ce s-a întâmplat la Baia Mare la sfârşit de secol XIX. În lucrarea mea de licenţă în muzeologie am amintit de acest fenomen care a avut repercusiuni în toată Europa, iar după anul 1918, când s-au înfiinţat Academiile de Artă din ţară, veneau la Baia Mare tineri din toate centrele universitare. Eu am fost impresionată de mică, făcând parte dintr-o familie de artişti, de libertatea de a compune a acestor tineri şi acum, când Centrul Artistic Baia Mare sau Şcoala Liberă de Pictură a împlinit 100 de ani, am simţit că vreau să fac ceva nou în artele plastice. Acumulând şi partea teoretică şi practică a artelor, m-am gândit că pot să înfiinţez o fundaţie. Aşa a apărut Fundaţia Culturală Onişa Art, ca o continuare a Centrului Artistic Baia Mare. Sunt aproape 13 ani de când am înfiinţat, pot zice, această Academie Liberă de Artă, iar membrii ei sunt de la copii de 4-5 ani până la oameni de peste 70 de ani. Sunt oameni care doresc să cunoască tainele creaţiei şi acesta este şi scopul fundaţiei. Aici sunt oameni cu alte meserii, unii care nu au putut să se realizeze în acest domeniu din varii pricini, şi acum pot să-şi reverse sufletul şi sentimentele pe pânză. Prin această fundaţie am căutat să reluăm legăturile tradiţionale cu Şcoala de Pictură de la Baia Mare şi cu Centrul Artistic din München, Bavaria. Am organizat până acum trei expoziţii internaţionale, iar din grup au făcut parte copii, tineri dar şi oameni maturi La primăria oraşului Freising din Bavaria, Germania, oraş cu care ne-am şi înfrăţit, am realizat cele mai frumoase expoziţii în care am prezentat Maramureşul aşa cum este el, fie că este centrul vechi, un oraş frumos cu bolte deosebite, un oraş istoric, dar şi frumuseţea peisagistică de aici. Presa scrisă dar şi televiziunile germane au consemnat acest lucru, iar scopul Fundaţiei Culturale Onişa Art şi al meu personal este acela de a realiza primul muzeu de artă contemporană al copiilor, tinerilor şi adulţilor din Maramureş, un muzeu care să fie un nou punct turistic în Maramureş şi în România.

Interviu realizat de Pușa Roth

Musorgski–Ravel, „Tablouri dintr-o expoziție” (I, Promenadă) – Orchestra Filarmonicii din Rotterdam, dirijor: Valery Gergiev