Premieră la Opera Națională București: „Bal mascat” de Giuseppe Verdi

Premiera spectacolului Un ballo in maschera (Bal mascat)  de Giuseppe Verdi închide stagiunea 2011– 2012 a Operei Naţionale Bucureşti. Pentru a oferi cât mai multor iubitori de operă posibilitatea de a vedea acest titlu celebru într-o montare deosebită, ONB a programat două reprezentaţii la sfârşitul stagiunii: sâmbătă, 30 iunie şi duminică, 1 iulie 2012, de la ora 19.00).

La finalul a aproape nouă luni de activitate în care a oferit publicului o varietate de evenimente speciale de o înaltă calitate artistică, premiere de operă şi balet, invitaţi din ţară şi străinătate, spectacole aniversare, lansări de carte, expoziţii, ateliere pentru copii şi tineri ş.a., Opera Naţională Bucureşti se apropie de lăsarea cortinei peste stagiunea 2011–2012.

Compusă la şase ani distanţă faţă de celebra La Traviata, Bal mascat, pe un libret de Antonio Somma după piesa Gustav al III-lea de Eugène Scribe, reprezintă încă un pas realizat de Giuseppe Verdi înspre transformarea operei într-o structură dramatică de o complexitate maximă, în care subiectul să reflecte nu numai un caz de viaţă concret, ci şi posibile semnificaţii pentru publicul din toate categoriile sociale.

Maria Callas, Giuseppe di Stefano, Tito Gobbi, Leontyne Price, Shirley Verrett, Carlo Bergonzi, Luciano Pavarotti sunt doar câţiva dintre cei care au dat viaţă personajelor dramatice ale acestei opere. A rămas astfel de neuitat aria celebră „Eri tu” din actul al III-lea, în care Renato decide să-şi pedepsească prietenul („S-a terminat. Nu a mai rămas decât ură şi moarte”).

Ultima producţie din stagiunea ONB este pusă în scenă de către regizorul de origine bulgară Plamen Kartalov, care nu este la prima întâlnire cu artiştii români. După o colaborare cu Opera Naţională Română din Iaşi, în anii ’90, el a montat la Bucureşti, tot în această perioadă, spectacolul Aida de Verdi, aflat în continuare în repertoriul ONB.

„Opera Bal mascat este o alegorie a răului moral şi istoric neaşteptat, deoarece este construită în jurul ideii de ucidere, care conduce la ideea de destin fatal şi predestinare. Am decis astfel că plasarea în timp şi spaţiu a acţiunii să fie interpretată simbolic. Caracterul, numele eroilor, intensitatea muzicii nu ţin de spaţii precum Suedia, America sau Italia, de aceea pot fi plasate oriunde, în orice epocă. Din aceste motive, dacă am fi impus «o ramă» istorică poveştii, indiferent care ar fi fost aceasta, am fi limitat valoarea simbolică a acesteia”, a declarat regizorul Plamen Kartalov.

În calitate de director al Operei şi Baletului din Sofia, Plamen Kartalov a stabilit o formă eficientă de autofinanţare, bazată pe cooperare internaţională şi realizarea de coproducţii. Sub direcţiunea sa, Opera din Sofia s-a prezentat pentru prima dată cu un succes enorm în turnee în Brazilia şi Japonia. Ca regizor, Plamen Kartalov a fost invitat să monteze în ţări precum Statele Unite ale Americii, Egipt, Australia, Grecia, Cipru, Malta, Serbia, Croaţia, Macedonia, Polonia, Cehia, Ungaria, Turcia, Germania, Elveţia. Pe lângă aceste realizări, Kartalov a contribuit la evoluţia şi cariera internaţională a multor artişti tineri. Împreună cu marele bas Boris Christoff, el a fundat Academia Bulgară de Artă şi Cultură de la Roma.

Dirijorul Iurie Florea clasifică opera Bal mascat drept „o capodoperă unde fiecare notă este la locul său”. „Dintre numeroasele capodopere ale lui G.Verdi, opera Bal mascat este cea mai romantică şi sinceră. Toate compartimentele participante: orchestra, corul, soliştii necesită un nivel ridicat de vituozitate artistică. Intriga fascinantă propusă compozitorului de libretist se transformă într-un mare tablou de dragoste şi pasiuni adevarate, de o eleganţă nemaipomenită”, este de părere Iurie Florea.

Din echipa de realizatori a noii montări de la Bucureşti fac parte: Stelian Olariu, maestru de cor; asistenţi de regie: Vera Beleva, Cătălin Voineag; Ivo Knezovic, scenograf decoruri; asistent coregrafie: Mădălina Slăteanu; mişcarea scenică: Mirela Sminiceanu; concept de lumini: Cornel Dume.

Distribuţia noii producţii reunește artişti deja consacraţi şi aplaudaţi pe scena ONB şi în străinătate, dar şi tinere talente aflate înaintea unei cariere promiţătoare: Riccardo: José Manuel Chu/ Hector Lopez / Daniel Magdal; Renato: Iordache Basalic /Eugen Secobeanu; Amelia: Adriana Dumitriu / Silvia Sorina Munteanu / Radostina Nikolaeva; Ulrica: Liliana Neciu /Andrada Ioana Roşu; Oscar: Veronica Anuşca / Ioana Mitu / Valentina Tudose / Marta Sandu; Silvano:Vasile Chişiu / Florin Simionca; Samuel: Mihnea Lamatic / Horia Sandu; Tom: Marius Boloş / Filip Panait / Iustinian Zetea; Un giudice / Un servo di Amelia: Şerban Cristache / Constantin Negru. Solişti balet: Oana Bădănoiu, Lucas Campbell, Elio Clavel, Liliana Nică, Raul Oprea, Magdalena Rădulescu.

Premiera mondială a operei Bal mascat, aşa cum a gândit-o compozitorul, dar cu acţiunea plasată în Lumea Nouă, a avut loc la data de 17 februarie 1859, la Teatro Apollo din Roma.

Povestea care stă la baza libretului este inspirată dintr-un caz real, asasinarea regelui Gustav al III-lea al Suediei, ucis în 1792 la Opera Regală din Stockholm, în timpul unui bal mascat.

Opera Bal mascat a fost pentru prima oară prezentată în ţara noastră la Iaşi, în stagiunea 1864–1865, de către trupa italiană condusă de G. Spiro, în aceeaşi perioadă în care opera avea premiera în Austria, la Viena.

Povestea operei Bal mascat în istoria operei din Bucureşti începe în anul 1887, când trupa română întreprinde, la sfârşitul lunii februarie, primul său turneu, la Iaşi. Era prima ieşire a trupei bucureştene şi fost un eveniment de senzaţie în capitala Moldovei, deoarece trupa s-a prezentat cu nu mai puţin de şapte titluri. În anul 1921 se împlineşte visul muzicienilor români ai vremii, acela de a avea la Bucureşti un teatru de operă subvenţionat de stat. Din a doua stagiune, de acum, a primei scene lirice a ţării, Bal mascat intră în repertoriu într-o nouă producţie, cu premiera în data de 3 mai 1923.

 

Mari vedete în recital: soprana Silvia Sorina Munteanu

În cadrul Stagiunii Camerale „Luni la ora 5 – După-amiaza unui interpret”, luni 30 ianuarie 2012, la ora 17.00, în Sala „Mircea Eliade” a Bibliotecii Metropolitane București (str. Tache Ionescu nr. 4, lângă Piața Amzei), va avea loc Recitalul sopranei Silvia Sorina Munteanu. La pian: Mădălina Florescu. Prezintă: Dr. Mirela Zafiri, Costin Tuchilă. În program: Aria Santuzzei, „Voi lo sapete” din Cavalleria Rusticana de Pietro Mascagni; Aria Adrianei, „Io son l’umile ancella” din Adriana Lecouvreur de Francesco Cilea; Aria Giocondei, „Suicidio!… in questi fieri momenti tu sol mi resti” din La Gioconda de Amilcare Ponchielli; Aria Violettei, „Addio del passato” din La Traviata de Giuseppe Verdi; Aria Ameliei, „Morrò, ma prima in grazia” din Un ballo in maschera de Giuseppe Verdi.

Intrarea este liberă.

Director artistic al stagiunii desfășurate cu sprijinul Bibliotecii Metropoliane București: Dr. Mirela Zafiri.

Silvia Sorina Munteanu și-a început studiile muzicale la Arad, cu profesorul Ioan Zahu, elev al lui Petre Ștefănescu Goangă, urmând apoi Facultatea de Arte din Timișoara (absolvită în 1995), unde a beneficiat de îndrumarea mezzosopranei Lucia Papa-Kriska. S-a perfecționat la Academia de Muzică „Gh. Dima” din Cluj-Napoca, la cursul de masterat al prof. univ. dr. Alexandru Farcaș, obținând în 1996 diploma de Master în Stilistica interpretativă – Canto. De asemenea, a urmat cursuri de masterat de scurtă durată cu Mariana Nicolesco (1996), Alexandru Farcaș (1997), Ionel Pantea (2000), Renato Bruson (2004).

Silvia Sorina Munteanu a debutat la Cluj în 1995, ca mezzosoprană, cu rolul Rosina (Bărbierul din Sevilla de Rossini), urmat în 1996 de Carmen, apoi, la numai două săptămâni, de Dorabella din Così fan tutte de W. A. Mozart. În cele patru stagiuni la Opera din Cluj a mai interpretat rolurile Santuzza (Cavalleria Rusticana de Mascagni), Eboli (Don Carlo de Verdi), Flora (La Traviata de Verdi), Maddalena și Giovanna (Rigoletto de Verdi), Suzuki (Madama Butterfly de Puccini).

În paralel cu activitatea scenică, își începe cariera pedagogică în calitate de asistent la Academia de Muzică din Cluj, între 1999 și 2002 fiind preparator și asistent universitar la Catedra de Canto a Facultății de Arte din Timișoara. În 2001 revine pe scenă, ca soprană dramatică, în rolul Abigail din Nabucco de Verdi.

În 2002, în urma unui concurs, este angajată ca prim-solistă la Opera Națională din Timișoara, unde a apărut în montări cu Turandot de Puccini (rolul titular), Don Giovanni de Mozart (Donna Anna), Tosca de Puccini (Floria Tosca).

În 2003 este angajată prim-solistă a Operei Naționale București, unde în același an debutează în rolul Aida. Între 2004–2006 participă la turnee și producții de operă în Europa și SUA. În 2006 revine la Opera Națională București, interpretând rolul Leonora (Trubadurul de Verdi). Unul dintre marile succese ale Silviei Sorina Munteanu este rolul Lady Macbeth din Macbeth de Verdi (2008), în care impresionează prin „demonstrația de vocalitate, spectaculoasă și totodată fidelă cerințelor compozitorului romantic. Există un eroism solistic la această soprană ce s-a impus în stagiunile recente pentru categoria «grea» a vocilor spinto-dramatice, față de care îi suntem recunoscători.” (Grigore Constantinescu).

În 2007 își reia activitatea pedagogică, devenind cadru didactic asociat la Catedra de Canto a Universității de Muzică din București.

Silvia Sorina Munteanu a fost invitată a Operelor din Budapesta (Turandot), Skopje (Nabucco), Bratislava (Turandot, Nabucco, Cavalleria Rusticana, Requiem de Verdi), Praga (Turandot), Essen (Turandot), Frankfurt (Nabucco), Graz (Nabucco), Iași (Nabucco), Timișoara (Turandot, Nabucco, Cavalleria Rusticana, Aida), Cluj (Turandot, Aida), Galați (Aida, Nabucco, Simfonia a IX-a de Beethoven), Craiova (Turandot) ș.a. Colaborează permanent cu Orchestrele Radio, Filarmonicile din Arad, Timișoara, Cluj, Iași. A participat la festivaluri de prestigiu: „Seri de mai” (Skopje), Toscana Opera Festival, Festival Lirico del Lazio, San Gimignano Festival, Festivalul „Nae Leonard” (Galați), Timișoara Muzicală, la concerte de gală și recitaluri de muzică de cameră.

A colaborat cu dirijorii Francesco Rosa, Nicola Giuliani, Tamás Pal, Ioan Iancu, Iurie Florea, Cornel Trăilescu, Adrian Morar, Leonard Dumitriu, Tiberiu Soare, Gheorghe Costin, Ciprian Teodoraşcu, Ondrej Lenard.

A fost distinsă cu Medalia „Gh. Dima” și Premiul VIP pentru cea mai bună solistă de operă. Presa germană a numit-o „Eine Rumänische Caballé”, pentru rafinamentele tehnice utilizate.

În prezent este și formator pentru tehnica de respirație și stilistică interpretativă al proiectului „Studiopera”, derulat în colaborare cu Accademia Teatro alla Scala din Milano.

Pianista Mădălina Florescu a absolvit cursurile Academiei de Muzică din București, secția Pedagogie muzicală, Muzicologie, Compoziție, Muzică instrumentală – pian, obținând Diploma de formator „Train the Trainer”.

În perioada 1990–2001 a fost profesoară de pian și corepetitor (clasele de canto, vioară, contrabas, corn, flaut) la Liceul de Muzică „Dinu Lipatti” din București. Începînd din 1991 până în prezent activează ca maestru corepetitor la Opera Comică pentru Copii, iar din 2001 este angajată în aceeași calitate la Opera Națională București.

A susținut recitaluri de muzică de cameră la București (Filarmonica „George Enescu”, Palatul Șuțu, Palatul Cotroceni, Sala Radio, Opera Națională, Institutul Francez), în alte centre culturale din țară (Brașov, Sibiu, Constanța, Târgu Mureș, Ploiești) și din străinătate (Bergen, Oslo, Marsilia, Santander, La Coruna). Are un repertoriu foarte bogat, cuprinzând opere de Mozart, Rossini, Donizetti, Verdi, Gounod, Bizet, Boito, Ceaikovski, Puccini, Enescu, lucrări camerale de Bach, Beethoven, Schubert, Brahms, Grieg, Sibelius, Poulenc, Piazzolla ș.a.

A fost distinsă cu Premiul de excelență aniversar, oferit de Forumul Muzical Român (2008), Premiul criticii muzicale „Bianca” la Concursul Național de Interpretare Muzicală „Mihail Jora” (ediția a VIII-a, 1998), Premiul „Martha Joja” pentru stil cameral la Concursul Național de Interpretare a Liedului „Ionel Perlea” (ediția a VIII-a, 1998).

Costin Tuchilă