Din Bucureștiul de altădată: Primarii Capitalei (15)

primarii bucurestiului istoric pusa roth parcuri bucuresti calea grivitei

Lucian Skupiewski (februarie 1923–aprilie 1923) a fost unul dintre prietenii regelui Carol al II-lea şi face parte din familia strămoşilor preşedintelui Poloniei, Lech Kacinski, decedat într-un accident aviatic. Lucian Skupiewski şi-a dedicat întreaga viaţă îngrijirii bolnavilor şi a organizat şi condus toate spitalele de răniţi din împrejurimile Bucureştiului, în timpul Primului Război Mondial. În timpul mandatului său, şi-a continuat activitatea medicală. A lucrat în cadrul organizaţiei „Refugiilor pentru lăuze sărace” şi a fost director al maternităţii din Calea Griviţei, pe care mai apoi a transformat-o într-un spital specializat.

Alte nume, alte mandate: I. Costinescu (aprilie 1923–aprilie 1926, primul mandat) şi Anibal Teodorescu (aprilie 1926–iulie 1927). Anibal Teodorescu a fost jurist şi membru corespondent al Academiei Române. A publicat mai multe lucrări în care trata problema administraţiei locale şi a autonomiei locale. Principiul său era acela că autonomia locală duce la o descentralizare administrativă.

În iulie 1927 revine la conducere Primăriei Capitalei, pentru al doilea mandat, I. Costinescu (iulie 1927–noiembrie 1928) Urmează Gh. Gheorghian (decembrie 1928–ianuarie 1929, al doilea mandat).

Cel de-al 53-lea mandat îi revine lui Dem I. Dobrescu (februarie 1929–ianuarie 1934), supranumit „primarul târnăcop” din cauza numeroaselor proiecte urbanistice pe care le-a derulat. El a fost cel care a iniţiat construcţia de ştranduri în Capitală, a lărgit marile artere ale Bucureştiului, spre exemplu Calea Victoriei, şi a amenajat parcurile Snagov şi Băneasa. Spunea că vrea să îi facă pe bucureşteni să iubească Bucureştiul.

arcul de triumf bucuresti

Arcul de Triumf

A fost acuzat că a realizat lucrările din zona Unirii doar pentru a-şi sluji grupurile de interese: pavajele s-au deteriorat repede şi trebuiau refăcute. Faptul că Dobrescu a dispus construirea ştrandurilor din Capitală nu a fost pe placul tuturor. Acest obicei nu era privit cu ochi buni la vremea respectivă. A fost ameninţat cu moartea pentru că a vrut să amenajeze lacurile din zona Colentinei, pentru că se presupunea că acolo s-ar fi scăldat Mihai Viteazul.

Din martie 1934 şi până în ianuarie 1938 la cârma Capitalei s-a aflat Al. Gh. Donescu. În timpul primariatului său, în Bucureşti a fost iniţiată o sărbătoare anuală a oraşului, „Luna Bucureştilor”. În plus, a fost construit Arcul de Triumf actual şi a fost inaugurată Grădina Botanică.

Pușa Roth

Fiziologia gustului: Plătica de Snagov

Dragii mei cititori, astăzi vă propun să pornim pe urmele lui Alexandru Odobescu, care, ducându-se la Snagov să se documenteze și lăsându-i cu gura căscată pe călugării care nu înţelegeau ce trebuinţă avea vizitatorul de inscripţiile de pe pereţi, de pe morminte, de pe argintării, pe care le transcria cu atâta osârdie, a descoperit plătica de Snagov. N-ar fi ajuns la această bucurie, dacă bieţii călugări l-ar fi hrănit cu altceva, dar ei s-au văitat îndelung, convingându-l pe scriitor că abia îşi duc zilele. „Plătica de Snagov ar merita o lungă disertaţie ştiinţifică şi multe amănunte despre viaţa ei intimă”, mărturiseşte autorul. Dar tot el se întrebă: ,,Ce fel! Va zice vre-un cititor înamorat de ideile eteree, de ce vrei să vorbeşti de prozaice bucate? Vrei să târăşti muza poeziei şi a istoriei pe taraba pescarului? O, Doamne, în ce greşeală adâncă te-ai afundat, iubitul meu cititor, îi voi răspunde, oare nu e una din cele mai fericite însuşiri ale spiritului omenesc, de a poetiza orice lucru, după placul său? În orice faptă, în orice stare a sa, omul poate găsi comori de încântare pentru imaginaţia şi gusturile sale.”

Aşa scria Odobescu, despre bucuria omenească a gustului, cu tot alaiul ei poetic, la anul 1862. Astăzi, m-am folosit de această întâmplare ca să vă îndemn să ieşiţi la iarbă verde – e încă bine şi cald– şi, de ce nu, la o plătică ce-şi aşteaptă rândul să treacă de pe dogoreala cărbunilor direct în farfuria dvs. Cu bine şi cu bucurie.

Pușa Roth