Poezia săptămânii: „Ajun” de Daniela Pitirim

paul-gauguin-gradina-sub-zapada

Ajunpoezia-saptamanii-rubrica-liber-sa-spun

M-am trezit în ajun, în voci de cocoși taciturni
Prevestind răsăritul în miros de tăciuni,
În glasuri zglobii de copii cu nasuri roșite
Ce cântă colindul cu voci răgușite
Și țanțoși ca niște mini-haiduci,
Umplând ale lor trăstioare,
Cu covrigi, mere și nuci… 

Mirosul de lemn și de foc și de lut,
Face să fie atât de cald și de sfânt,
Și toată iubirea ce o primesc și o simt
O pun în cutii de cadou sub brăduț,
Fără vreun schimb, doar cu gânduri cernut. 

Arome de iarnă și de cuget curat,
Primesc alb în suflet, îl redau și-l prefac
În lumina divină și-n dragoste mare,
Arhivată în mine, creând un nou Soare. 

Trăiesc intens într-o albă poveste,
Ce mintea o scrie și gândul o țese,
Renasc Eu din Mine, pe aripi de Lună,
Pe zboruri de raze și luciu de drum,
E iarnă, e alb, e Crăciun,
Și sunt a mea versiune cea mai bună,
De până acum…

Daniela Pitirim

daniela-pitirim

Daniela Pitirim

rubrica-poezia-saptamanii-liber-sa-spun

logo-liber-sa-spunVezi: arhiva rubricii Poezia săptămânii

Poezia săptămânii: „Dumnezeu ne colorează clipa” de Irina Lucia Mihalca

Frederick-Carl-Frieseke-Baie de soare

Dumnezeu ne colorează clipapoezia saptamanii rubrica liber sa spun mic

Pe drumul către eternitate,
în căutarea viselor,
o lumină fantastică pătrunde
prin faliile gândului.
Dintr-o picătură de sânge
amintirile se-nvârt prin timp,
peste nisipul deşertului
marele flux de emoţii ne-aruncă
toate umbrele
de pe dantela timpului.

Păşind în lumina din soare,
pornirea a fost sfâşiată,
gândurile s-au unit,
până la sâmbure
simţirile dătătoare de viaţă
s-au căutat,
umplându-ne spaţiul,
dar undeva dorul
rămâne treaz, mereu crescând.
O iubeşti pentru că există
dar dincolo de orice minune,
dincolo de drumul pornit,
ai înţeles, ea te-a iubit!

Dumnezeu ne colorează clipa
contopită în rotunjimile sunetului,
surprinsă-n echilibru, cu fiecare
nouă picătură,
cu fiecare respiraţie adâncă.
Un strop de nemurire,
o clipă doar în dansul nostru cosmic!
 Iubito, ce cuvânt, ce minune, ce prezenţă!
 Veşnic îndrăgostit, fără tine nu ştiu ce fac,
 respir, dar oare respir?!
 Nu mai ştiu de când nu eşti aici, 
 nu mai ştiu dacă trăiesc,
 lacrima să şteargă 
 orice netrăire a depărtării,
 chiar dacă nu îmi spui nimic,
 dacă te simt e totul.
 Îmi era cerul pustiu, stelele au căzut, 
 nu erai aici să mi le cobori în suflet. 
 Cum să le-aduc când
 numai tu ştii să le dai strălucirea?!
Cu o privire îţi cuprinzi întreaga viaţă,
ascunse sunt toate în tine,
niciodată nu vei rămâne singur!

 Dacă tu eşti, cerul îmi va vorbi din nou,
 în mine eşti tu,
 cea mai frumoasă dintre femei!
Scăldată în privirea ta, povestea
începe şi se termină cu noi.
Acolo, la înălţimi, vântul şi soarele
se luptă la fiecare pas!
Când apari nu mai ştiu cine sunt,
 eşti cu un pas mai departe,
 chiar mai departe,
 te-aş săruta vieţi şi alte vieţi,
 sunt fericit, simţindu-te, 
 în apele tale vindecătoare mă pierd.
 Dă-mi să beau,
 te privesc şi nu mă mai satur! 
– în aburii dimineţii, îi şopteşti.

Irina Lucia Mihalca

Irina Lucia Mihalca

Irina Lucia Mihalca

poezia saptamanii rubrica noua site liber sa spun

logo liber sa spunVezi:  arhiva rubricii Poezia săptămânii

Lansare de carte: „Trupul lunii” de Flavia Cosma

ivan aivazovski noapte cu luna la bosfor

Ivan Aivazovski, Noapte cu lună la Bosfor

Duminică, 16 decembrie 2012, ora 18.00, la Bucureşti, în Sala Oglinzilor de la Uniunea Scriitorilor din Bucureşti, va avea loc lansarea volumului de poeme Trupul lunii de Flavia Cosma (Editura Ars Longa), carte tradusă deja în limbile engleză şi spaniolă şi pe cale de a fi publicată în Peru şi Statele Unite. Prezintă: Victoriţa Duţu, Clelia Ifrim şi Costin Tuchilă. Cu participarea atașatului cultural de la Ambasada Canadei la Bucureşti, doamna Ligia Marincus.

edtitura-ars-longa-trupul-lunii-flavia-cosma

Prima lansare a acestui volum prefațat de Clelia Ifrim a avut loc pe 27 noiembrie 2012, la Oradea, a doua pe 5 decembrie la Baia Mare, apoi la Iaşi (12 decembrie), în cadrul unui turneu al scriitoarei Flavia Cosma în Franța și România.

„Materia sufletului, o evoluție armonică” – expoziție de sculptură și pictură Riccardo C. Raimondi

Riccardo C. Raimondi, Peisaj în mișcare

În perioada 24 noiembrie–15 decembrie 2012, la Biblioteca Metropolitană București, sediul central (str. Tache Ionescu nr. 4, lângă Piața Amzei), va fi deschisă expoziția personală de sculptură și pictură a artistului Riccardo C. Raimondi (Italia), intitulată Materia sufletului, o evoluție armonică. Vernisajul va avea loc sâmbătă 24 noiembrie, la ora 11.00. Prezintă: Dr. Ezio Peraro și Costin Tuchilă. Recital de pian: Aida Chiciudeanu. În program: Suita în stil vechi de George Enescu, Partita I de Bach, Elegie de Rahmaninov.

Expoziția este realizată în colaborare cu Institutul Italian de Cultură „Vito Grasso” din București. Sponsor: Cantina Soc. Coop. „P. Tauro”, Via Cavour n. 88 – 70011 Alberobello (BA). Tel. / Fax: +39080 4321285; +39080 4321067. e-mail: cantina.oleificio.tauro@virgilio.it

Program de vizitare: Luni–Miercuri: 9.00–19.00; Joi–Vineri: 9–16.00; Sâmbătă: 9.00–13.00; Duminica închis. Intrarea liberă.

„Identitatea mea artistică nu este altceva decât o influență constantă și o mărturisire a ceea ce suntem și a ceea ce ne înconjoară.

Contaminările muzicii, reminiscențele istorico-arheologice, miturile antice și observarea atentă a naturii stau la baza emoțiilor mele, a creativității mele.

Materia în formă de plasmă devine sensibilă și renaște; aceasta devine conștientă și absoarbe din univers elementele lingvistice și simbolice și se manifestă în mod autonom.

Acest lucru permite inconştientului să se exprime prin intermediul materiei pentru ca invizibilul să devină vizibil şi sensibil; iată cum trebuie să arate o operă de artă.” (Riccardo C. Raimondi, sculptor).

Riccardo C. Raimondi

Artistul plastic Riccardo C. Raimondi s-a născut la 24 decembrie 1981, în oraşul San Cataldo din provincia Caltanissetta (Sicilia). Copil fiind, este atras mai mult de desen şi de pictură decât de jocurile copilăriei, pasiune moştenită de la tatăl său care este pictor şi decorator. Artistul lucrează cu materiale diverse ca argila, ipsosul, lemnul, plasticul şi piatra, dovedind o mare versatilitate.

În anul 2000 termină Liceul de Artă Aplicată „Filippo Juvara” din oraşul natal San Cataldo, urmând apoi cursurile Accade¬miei di Belle Arti din Catania (Sicilia).

În anul 2004, tânărul Raimondi îl cunoaşte pe marele sculptor Giuliano Vangi, care îi insuflă pasiunea pentru sculptură. Peste doi ani, în 2006 îşi ia licenţa cu specializarea în sculptură.

Între anii 2006–2008 este masterand la Accademia di Belle Arti din Reggio Calabria. După această perioadă, devine profesor la Institutul Statal de Artă „Bernardino di Betto” din Perugia, iar din anul 2011 predă cursul de sculptură în lemn și ebenistică.

 Jocuri de război

Expoziţii personale şi de grup:

• aprilie 2005, expoziţie de pictură, Enna, Sicilia

• septembrie 2005, expoziţia Talente ascunse, Caltanissetta, Sicilia

• februarie 2007, expoziţie de artă în domeniul reciclării la Accademia di Belle Arti, Reggio Calabria

• martie 2007, expoziţia Sperietoarea, Artă şi Riciclare, Sculpturi realizate cu diverse materiale, Reggio Calabria

• octombrie 2007, expoziţie colectivă de sculptură şi pictură, San Cataldo, Sicilia

• mai 2008, a participat la concursul pentru Premiul Nascimben, Treviso

• iulie 2008, expoziţia Metamorfoza Artei IV, patru secole de atestare documentară a oraşului San Cataldo (1607–2007)

• 8 martie 2010, expoziţia Pasiunea femeilor, Caltanissetta, Sicilia

• 19–20 martie 2011, expoziţia de artă figurativă Spice de Artă, San Cataldo, Sicilia

• în 2012 a deschis o expoziţie permanentă la Biserica Maria din Nazareth din oraşul San Cataldo, Sicilia

• 21 aprilie–13 mai 2012, expoziţie colectivă de pictură şi sculptură la Studioul de Arte Liberty, Angera (Varese).

Timpul, 3, ipsos patinat

„Noi avem aceeași pasiune pentru sculptura tradițională și aceeași reciprocă pasiune și admirație profundă pentru marele sculptor Adolf Wildt. Caracteristicile artei lui Riccardo C. Raimondi sunt legătura cu tradiția artistică și dorința de a inova.” (Luca Santanicchia, profesor de Arte Plastice, sculptor – Perugia, Italia).

„Modalitatea de exprimare a lui Riccardo C. Raimondi se poate rezuma astfel: a face, dar mai ales a educa și a transmite știința sa, gest înțelept, cu adevărat cultural.” (Marco Mariucci, profesor de Arte Plastice, sculptor – Perugia, Italia).

„Pictura lui Riccardo C. Raimondi este una senzorială și imprevizibilă, în care lumina evidențiază culorile sidefate.” (Atanasio Giuseppe Elia, pictor – San Cataldo, Caltanissetta, Italia, Investigaţii într-o lume nouă).

Nike, tehnică mixtă pe carton vegetal

„Operele lui Riccardo C. Raimondi sunt pline de speranță. Chipul din tabloul intitulat Nike apare pe neașteptate într-o lucrare care folosește descompunerea pentru a reda spațiul, mișcarea, viitorul, în contrast cu privirea întoarsă spre trecut.” (Claudia Bottini, istoric de artă – Perugia, Italia).

„Riccardo C. Raimondi desenează și pictează formele sufletului și armoniile universului intim. Geometria sa compozițională caută articulații constructive care sunt mărturia unei cercetări profunde. În producţia lui artistică recentă este interesant de notat că artistul merge dincolo de aspectul formal şi caută să obțină un echilibru pe care îmi place să-l definesc muzical. Liniile riguroase, ca notele unei muzici care curge prin vene, caută lumina infinitului şi se regrupează pentru a da forță și energie materiei. Culorile galben, roșu și albastru se caută în spaţiul iconic, iar lumina le compune așa cum ai compune partitura unei muzici pline de culoare. Lumea lui picturală se bazează în mare măsură pe abstracțiune, pe magia viselor şi pe misterul călătoriei. Pânzele sale, pline de tensiune, sunt compuse din texturi care depăşesc limitele imaginaţiei. Visul lui creator merge de fapt dincolo de imaginaţie. Fiecare compoziție este o surpriză, având forța elementelor care alcătuiesc universul. Actul său creator este o continuare sigură a acțiunii generatoare a naturii. Pe de altă parte, artistul este continuatorul autorizat al acţiunii creatoare a Universului. Pentru tânărul artist care are în ochi lumina Siciliei, galbenul sulfului aprinde orice suprafață, roşul aurorei dă foc pânzelor, iar albastrul mării închide orizontul. Lucrările sale sunt o călătorie în lumea culorilor, în formele secrete ale naturii, în mirosuri, în sunete, în nuanțele insesizabile ale mamei noastre, Terra, generatoarea vieții noastre. Îi urez lui Riccardo Raimondi mult succes, succesul pe care îl merită visul lui creator și dorinţa lui de a fi şi de a face.” (Prof. Univ. Paolo Giansiracusa, Docente Ordinario presso l’Accademia di Belle Arti di Catania, Italia, Storico dell’Arte, Catania, 22 octombrie 2012).

Soarele și Luna, relief în ipsos și praf de marmură, culori de apă

ART 4 you in autumn

4ART vă invită la vernisajul expoziției ART 4 you in autumn, care va avea loc vineri, 2 noiembrie 2012, la ora 18.00, la Cafeneaua Literat Coffee din București (str. Barbu Ştefănescu Delavrancea nr. 39).

Spațiile neconvenționale pentru deschiderea de expoziții devin din ce în ce mai preferate de câtre tânăra generație de artiști. Arta capătă în aceste condiții o triplă valență: cea a decorării unui spațiu, cea a dialogului dintre artistul vizual și public și, nu în ultimul rând, cea a educării vizual estetice. Toate acestea se realizează prin intermediul unei scenografii complexe punctate de ambient și modelată compozițional prin lucrările artiștilor vizuali.

La îndeplinirea acestor valențe contribuie și cei patru artiști ce formează grupul 4ART: Alina Manole, Cristian Crestincov, Răzvan Stanciu și Petre-Emanuel Ghergu. Cei patru tineri au în palmaresul lor multiple participări la expoziții de grup, dar și expoziții personale, în Capitală și nu numai.

Alina Manole, Dans

Alina Manole, un artist vizual cu un parcurs clar și firesc, dovedește o stăpânire a spațiului plastic, spațiu care îi completează armonios viața proprie. Completă – prin pregătirea profesională – și complexă – prin abordarea multiplelor domenii ale artei, de la graphic design la pictură de șevalet, Alina Manole uimește de fiecare dată publicul prin compozițiile sale și prin abordarea cromatică ce însoțește fiecare subiect sau fiecare serie de lucrări. Complexe prin tratarea lor, lucrările artistei sunt armonios echilibrate de tușele cromatice ce creează un stil matur, inconfundabil. Toate acestea sunt însumate și potențate de omul Alina Manole, cea care alătură sensibilitatea umană cu stăpânirea domeniului, rezultatul fiind unul cât se poate de original pentru arta contemporană roânească.

Cristian Crestincov, Gârbovitul

Cristian Crestincov este singurul, dintre cei patru, care abordează lumea artelor de la bidimensional – schițele proiect – la lucrările finite, tridimensionale. Sculptura este universul lui. Universul în care forma, căci ea este cea supusă metamorfozei continue, prinde contur sub mâna lui Cristian Crestincov. Lucrările sale reprezintă echilibrul între figurativ și abstract, încadrându-se în arta modernă contemporană. Linia, forma, raportul dintre lumină și umbră și cel dintre plin și gol devin elemente de baza în arta sa. Toate aceste elemente, alături de creativitatea și ideile ce invadează melodios spațiul artistului, îl definesc pe omul Cristian Crestincov prin sensibilitate și o continuă evoluție.

Răzvan Stanciu, Casa Mița Biciclista

Răzvan Stanciu, deși student în anul I al secției de pictură din cadrul Universității Naționale de Arte din București, este un artist vizual ce menține deschis dialogul său cu simezele, având un bogat palmares în domeniul expozițional. Subiectele sale cuprind o întreagă panoplie de imagini: de la peisaje la naturi statice și elemente de arhitectură. Însă Răzvan Stanciu nu se oprește aici. Unul dintre subiectele sale favorite este portretul. Astfel, el încearcă să rezoneze cu personalitatea fiecărui om portetizat, surprinzând în compozițiile sale stări specifice unui anumit moment al vieții. Lucrările sale sunt cu atât mai complexe cu cât personajele sunt oameni marcanți ai culturii românești și ai culturii universale: de la actori la muzicieni sau chiar oameni ce și-au adus contribuția lor la realizarea istoriei. Omul Răzvan Stanciu, prin viziunea sa artistico-plastică, pune în valoare o întreagă galerie de stări sufletești. Prin calitățile sale umane și stăpânirea spațiului plastic, Răzvan Stanciu ne invită la o adâncă meditație a compozițiilor sale.

Petre-Emanuel Ghergu, Soarele artistului

Petre-Emanuel Ghergu se află într-o continuă căutare, o căutare a stării primordiale, a sensului vieții și a problemelor existențiale ale omului. Contopind două domenii dragi: arta și teologia, Petre-Emanuel Ghergu încearcă să transpună aceste căutări în compoziții cu un simbolism complex. Cromatica sa, pendulând între cea solară și cea a pământurilor, este pusă în slujba subiectelor pretext. Subiectele, compozițiile clare și lipsite de detalii inutile aduc un plus de originalitate lucrărilor sale.

Acest grup de prieteni – în primul rând – și artiști vizuali dorește să promoveze arta, aducând-o din spațiile somptuoase ale muzeelor și galeriilor de artă, în spații în care omul, în momentele sale de relaxare, poate interacționa nemijlocit cu artistul și cu opera sa, astfel dialogul fiind unul benefic și, de ce nu, unul constructiv/educativ.

Drd. Petre-Emanuel Ghergu

Toamna satului românesc

O reușită, în ansamblu, este Salonul de Toamnă al Asociației Artiștilor Plastici București, expoziție de pictură deschisă în Pavilionul B din Parcul Herăstrău (21 septembrie–4 octombrie 2012). Urmând consecvent ideea organizării de expoziții trimestriale, în fiecare anotimp, membrii Asociației au propus de data aceasta un Salon tematic, intitulând expoziția Toamna satului românesc. Tema, generoasă, s-a dovedit a capta interesul celor 55 de artiști care expun: Elena Alecse, Vasilica Adăniloaie, Cristiana Anton, Suzana Bantaș, Aurelia Bălăiei, Mihai Boroiu, Claudia Bucur, Maria Burcă, Amalia Cătescu, Cristian Chifu, Petre Chirea, Corina Chirilă, Paul Ciuciumis, Severina Cojocaru, Elena Constantinescu, Atena Corlățeanu, Ioana Dascălu, Irina Deac, Radu Dumitrescu, Cristian Duțulescu, Maria Gardan, Andreea Gheorghiu, Ioan Gorun, Ion Hultoană, Mircea Ionel, Doina Ionescu, Gelu Istrate, Cristina Liu, Petru Mălin, Mihai Mafteuță, Ecaterina Meteescu, Ecaterina Mihai, Steluța Năstase, Traian Nica, Dumitru Nicolae-Chilia, Nicolae Papadopol, Adriana Pălăceanu, Georgiana Pârlogea, Nina Poșan, Titu Proca, Mihaela Radian, Anita Rădulescu, Lia Sturzoiu, Jana Svedcenco, Valeria Ștefan, Constantin Tanislav, Carolina Tănase, Viorica Teodorescu, Marinella Tucaliuc, Georgeta Tudoran, Petru Udrea, Felicia Urziceanu, Alexandru Vărășteanu, Georgeta Vizuroiu.

Diversitatea de stiluri, de modalități de abordare plastică, de mentalități artistice, de la tradiționalism la viziunea modernă, de la tratarea realistă la metafora vizuală și la simbol, s-a dovedit fructuoasă pentru reliefarea intențiilor tematice ale expoziției: peisaje care surprind imagini rustice în culorile toamnei, naturi statice, compoziții în care se întrevede preocuparea pentru valorificarea unor elemente tradiționale românești, un fond arhaic care răzbate în forme moderne, ca sugestie de perenitate. Așa cum spunea la vernisaj pictorul Mihai Boroiu, președintele Asociației Artiștilor Plastici București, dorința organizatorilor a fost, ca prin tema propusă, să stimuleze imaginația participanților la expoziție, membri ai Asociației, în sensul reinterpretării particularităților spațiului autohton, cu tot ce înseamnă trăsătură distinctivă, fără a aluneca însă în conformism sau tradiționalism desuet.

Toamna, anotimpul exploziei de culori, poate fi imaginea declinului lent al naturii, dar, deopotrivă, anotimpul maturității și împlinirii. Privind în general, aș spune că vizitatorul expoziției din Herăstrău se desparte cu un sentiment tonic după parcurgerea lucrărilor de pe simeze.

Constantin Tanislav, Cândva

O casă țărănească cu pridvor, pictată în tușe largi, pete de culoare care creează o dinamică specială, devine pentru Constantin Tanislav o întoarcere în timp, cu o nostalgie solară (Cândva). Față de alte lucrări ale artistului, aici forma este tratată mai sumar, mai mult sugerată din alăturarea petelor de culoare.

Petre Chirea, Casa bunicilor

Tonuri de auriu, portocaliu într-un acord parcă muzical cu griuri colorate, albastrul cerului în lumina blândă a toamnei se desprind din Casa bunicilor de Petre Chirea, excelent peisagist, creând o atmosferă distinctă, recognoscibilă în fiecare dintre tablourile sale. În Casă la Bordeni, impresia de întoarcere la o arhaitate generică este susținută, poate contrar așteptărilor, într-o coloristică vie, cu remarcabilă unitate a tonului.

Petru Udrea, Toamnă târzie

Nori uriași, încremeniți pe cer, copaci pictați în tonuri de roșu și portocaliu, o casă pe o colină, căpițe de fân și personaje abia schițate compun o atmosferă stranie, de timp încremenit, de sorginte suprarealistă, în Toamnă târzie de Petru Udrea.

Mihai Boroiu, La marginea satului

Mihai Boroiu expune lucrări de pictură, grafică și sculptură, dovedind deplină stăpânire a unor tehnici diverse, reflecție și tratare sintetică. La marginea satului pare să sugereze, prin tratarea formelor peisajului și culoare, liniștea enigmatică a unui spațiu de care ne-am îndepărtat și pe care cu greu încercăm să ni-l facem din nou familiar. O natură statică cu ștergar și porumb, o alta cu ghebe și usturoi se evidențiază prin armonie compozițională.

Andreea Gheorghiu, Moața

În Moața de Andreea Gheorghiu, portret tematic, o temă tradițională devine motiv de reflecție și invită ochiul grăbit de astăzi să regândească rosturile străvechi, să-și însușească sensurile simplității, ale statorniciei și ale acelui gen de familiaritate naturală cu universul, așa cum simbolurile de pe poarta maramureșeană (soarele, funia răsucită, arborele vieții), pictată în spatele unui chip de copil aflat în prag de lume, sugerau că legătura dintre cer și pământ, dintre om și univers era nu numai posibilă, ci fapt viu, certificare a echilibrului și, astfel, formă de veșnicie.

Construit pe verticală, Toamna satului românesc de Carolina Tănase se reține prin liniile perspectivei tratate neconvențional și armonie cromatică. Jocul rafinat de umbră și lumină într-un registru crepuscular atrage în Uliță de sat de Cristiana Anton. La antipodul acestor modalități de abordare plastică, Titu Proca rămâne fidel temelor și tratării clasice, cvasi-realiste (Natură statică, Pe Argeș în sus). Nina Poșan expune lucrări realizate în coji de ouă colorate. Fântâna Valeriei Ștefan aduce, în culori pastelate, liniștea formelor patriarhale, contemplate cu un ușor regret.

Costin Tuchilă

Constantin Tanislav, La Bordeni

 

Petre Chirea, Casă la Bordeni

Mihai Boroiu, Natură statică cu porumb

Andreea Gheorghiu, Apus de floare

Carolina Tănase, Toamna satului românesc

Cristiana Anton, Uliță de sat

Titu Proca, Natură statică

Nina Poșan, Casă țărănească

Valeria Ștefan, Fântâna

Dimineață marină

Andreea Gheorghiu, Bărci la Ayvalik, acrilice pe pânză, 2012

O dungă roșie-n zări se iscase

și plopii, trezindu-se brusc, dinadins

cu umbrele lor melodioase

umerii încă dormind, mi i-au atins.

Mă ridicam din somn ca din mare,

scuturându-mi șuvițele căzute pe frunte, visele,

sprâncenele cristalizate de sare,

abisele.

Va fi o dimineață neobișnuit de lungă,

urcând un soare neobișnuit.

Adânc, lumina-n ape o să-mpungă:

din ochii noștri se va-ntoarce înmiit!

Mă ridicam, scuturându-mi lin undele.

Apele se retrăgeau tăcute, geloase.

Plopii mi-atingeau umerii, tâmplele

cu umbrele lor melodioase.

Din vol. Sensul iubirii, 1960

„La Mer”, muzica și versurile: Charles Trenet, 1946. Interpretează: Charles Trenet 

Fenomen astronomic extrem de rar, vizibil și din România

Tranzitul planetei Venus peste discul Soarelui, un fenomen astronomic extrem de rar, va putea fi putin vizibil, miercuri 6 iunie 2012, dimineaţa, şi din România, a anunţat Magda Stavinschi, cercetător la Institutul Astronomic al Academiei Române.

Potrivit sursei citate, la Bucureşti, Soarele va răsări miercuri la ora 5,32, iar ultimul contact exterior al planetei Venus cu cel al Soarelui va avea loc la 7,55.

Cei care doresc să urmărească fenomenul sunt sfătuiţi să poarte ochelari speciali de eclipsă. În secolul al XIX-lea, fenomenul a fost observat de două ori, în secolul al XX-lea, niciodată, în secolul al XXI-lea, a mai fost un astfel de fenomen, acesta fiind al doilea. Următorul va avea loc abia în anul 2117.

Mărțișorul, simbol al primăverii

În perioada 24–29 februarie 2012, Muzeul Naţional al Ţăranului Român din București (Şoseaua Kiseleff nr. 3) organizează Târgul Mărţişorului, care va avea loc exclusiv în spațiile exterioare ale muzeului şi în sala Acvariu, între orele 10.00–18.00. Peste 200 de meşteri ţărani, artişti plastici şi studenţi vă aşteaptă să târguiţi mărţişoare tradiţionale, mărţişoare de criză şi suprarealiste, vintage și recycle, meşterite din lut, textile, lână, hârtie sau fetru – mărţişoare de toată mâna.

Pornind de la această informaţie, cred că este necesar să reamintim câteva date din istoria mărţişorului, simbol al primăverii, al bucuriei şi, de ce nu, al dragostei. Pentru că un dar îl faci doar celor pe care îi iubeşti sau îi apreciezi. Obicei păstrat de la romani, consemnat de istoriile de specialitate, a căpătat în zilele noastre o altă dimensiune simbolică. Cine îşi mai aduce aminte că pe data de 1 martie mărţişorul se oferea înainte de răsăritul soarelui, atât fetelor cât şi băieţilor? Şnurul la care era este ataşat mărţişorul, alcătuit din două fire de lână răsucite, alb şi roşu, sau alb şi negru, reprezintă unitatea contrariilor: vară-iarnă, lumină-întuneric etc. Legat la mână sau prins la piept, se purta de la 1 martie până când se arătau semnele primăverii. Atunci, mărţişorul se lega de un trandafir sau de un pom înflorit, ca să aducă noroc sau era aruncat în direcţia de unde veneau păsările călătoare, rostindu-se: „Ia-mi negretele şi dă-mi albetele”.

Există legende populare în care se spune că mărţisorul ar fi fost tors de Baba Dochia în timp ce urca cu oile la munte.

Într-un studiu dedicat mărţişorului, poetul George Coşbuc explica: „Scopul purtării lui este să-ţi apropii soarele, purtându-i cu tine chipul. Printr-asta te faci prieten cu soarele, ţi-l faci binevoitor să-ţi dea ce-i stă în putere, mai întâi frumuseţe ca a lui, apoi veselie şi sănătate, cinste, iubire şi curăţie de suflet… Ţăranii pun copiilor mărţişoare ca să fie curaţi ca argintul şi să nu-i scuture frigurile, iar fetele zic că-l poartă ca să nu le ardă soarele şi cine nu le poartă are să se ofilească.”

Coşbuc cunoştea foarte bine tradiţia şi a remarcat că la şnur s-a adăugat o monedă de argint. Moneda era asociată soarelui, iar acest obicei este explicat, într-o oarecare măsură şi de legenda care reaminteşte că un tânăr a eliberat Soarele care fusese furat. A alergat trei anotimpuri şi în cel de-al patrulea, primăvara a reuşit să învingă dragonul. Sângele voinicului rănit a căzut pe zăpada şi de aici deducem semnificaţia culorilor şnurului.

Cu acest bănuţ se cumpărau vin roșu, pâine şi caş proaspăt pentru ca purtătorii acestui simbol să aibă faţa albă precum caşul şi rumenă precum vinul roşu.

În volumul Cu bastonul prin București, Tudor Arghezi, a cărui proprietate a primit numele de Mărţişor (astăzi Muzeul „Tudor Arghezi”) făcea următoarele consideraţii privitoare la acest simbol al primăverii: „…La început, atunci când va fi fost acest început, mărţişorul nu era mărţişor şi poate că nici nu se chema, dar fetele şi nevestele, care ţineau la nevinovăţia obrazului încă înainte de acest început, au băgat de seamă că vântul de primăvară le pătează pielea şi nu era nici un leac. Cărturăresele de pe vremuri, după care au venit cărturarii, făcând «farmece» şi făcând şi de dragoste, au învăţat fetele cu pistrui să-şi încingă grumazul cu un fir de mătase răsucit. Firul a fost atât de bun încât toate cucoanele din mahala şi centru ieşeau în martie cu firul la gât.

…Vântul uşurel de martie, care împestriţa pleoapele, nasul şi bărbia, se numea mărţișor şi, ca să fie luat răul în pripă, şnurul de mătase era pus la zinţii de marţ. Dacă mai spunem că firul era şi rosu, înţelegem că el ferea şi de vânt, dar şi de deochi.”

Doamnelor şi domnilor, să ne reamintim că la geto-daci anul nou începea la 1 martie. Astfel, luna Martie era prima luna a anului. Acest calendar popular avea două anotimpuri: vara şi iarna. Mărţişorul era un fel de talisman menit să poarte noroc şi era oferit de Anul nou. Sigur, există multe poveşti sau legende legate de semnificaţia mărţişorului, dar cred că prin exemplele pe care le-am prezentat, am cam lămurit „misterul”, aşa că nu-mi rămâne decât să vă urez o primăvară frumoasă şi să vă ofer, imaginar, câte un mărţişor. Toate gândurile bune!

Pușa Roth