Controlorii de gunoaie

 gunoi-fapt-divers

fapt divers liber sa spunStăteam şi mă gândeam, uitându-mă pe ştirile cotidiene care ne informează cât s-a furat, cum s-a furat, cine e cercetat, cine e achitat, cine e condamnat, ce crime, violuri, bătăi s-au mai întâmplat, mă gândeam că viaţa noastră, a celor neimplicaţi fizic, este o goană nebună în ritmul evenimentelor derulate pe micul ecran. Avem guvern, miniştri, mulţi, parlamentari mulţi cum n-are nimeni pe pământ, care parlamentari au echipe, soferi, maşini, secretare, consilieri, şefi de cabinet etc., adică nenumărate persoane. Vă imaginaţi că dacă n-ar fi fost Palatul Parlamentului, unde ar fi încăput atâta amar de oameni? Poate pe stadion, mă gândesc eu. Asta e legea şi unde-i lege nu-i tocmeală.

tomberon gunoi

Am făcut o mică divagaţie despre cei aleşi, despre cei care sunt mâini drepte, mâini stângi (unii sunt stângaci!), capul sau picioarele aleşilor, pentru a trece la o categorie „socio-profesională”, cea a controlorilor de gunoaie. Spun asta fiindcă au ajuns o breaslă, cu teritorii bine delimitate, căci până şi câinii comunitari i-au învăţat. Dacă apare un intrus, ei, câinii, dau alarma, lătră de parcă au venit lupii la stână. Dar şi aceştia sunt împărţiţi pe categorii. Cu ceva timp în urmă am prins un crâmpei de conversaţie dintre doi controlori şi am aflat că-şi făcuseră case şi căutau firme de termopane care să aibă preţuri convenabile. Aceştia aleg peturi, electronice şi electrocasnice şi nu umblă prin resturi menajere. Alţii umblă prin gunoaie şi se hrănesc cu ce găsesc, fiindcă orice bănuţ este dat pe băutură şi droguri, în special aurolac. Ar mai exista o altă categorie, cea care adună de toate, haine vechi, tigăi, sticle, borcane şi dacă sunt primii la tomberoane, iau cu toptanul în cărucioarele special amenajate. Nu cer de pomană decît cei care beau şi se droghează, ceilalţi sunt tăcuţi şi îşi fac treaba fără să-ţi arunce măcar o privire. Toată lumea sau aproape toată lumea a înţeles că gunoiul se pune în pungă menajeră sau într-o pungă oarecare, în nici un caz aruncat din găleată. Efortul este inutil, spun eu, fiindcă aceşti saci sunt „hăcuiţi” de cei sus menţionaţi şi ideea europeană de a pune gunoiul pe categorii şi în saci este o dulce ironie.

Pușa Roth

Ghid practic ortodox al tânărului contemporan

Pe 1 decembrie 2012, la Editura Grai Românesc, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Ioan Selejan, Arhiepiscopul Covasnei și Harghitei, a apărut cartea Ghid practic ortodox al tânărului contemporan. Volumul (157 de pagini, format A5) cuprinde aproape 150 de întrebări ale adolescenților români din toate colțurile țării, la care răspund, în funcție de specialitatea fiecăruia, următorii autori:

Virgiliu Gheorghe, biofizician şi doctor în bioetică, autor al cărţilor: Efectele televiziunii asupra minţii umane (2005), Revrăjirea lumii (2006), Efectele micului ecran asupra minţii copilului (2006), Ştiinţa şi războiul sfârşitului lumii (2008), Pornografia, maladia secolului XXI (2011). Este coordonator al secţiunii ştinţifice a revistei „Familia Ortodoxă”.

• Conf. dr. Claudia-Elena Ţuclea (Bucureşti), cadru universitar la Facultatea de Comerţ, Departamentul de Turism și Geografie, autoare de cărţi și articole ştiinţifice în ţară şi străinătate. Între anii 1995–2001 a fost director economic și coordonator al colecţiei economice a Editurii Nemira.

• Dr. Ioana Bratu (Bucureşti) a absolvit Facultatea de Pediatrie UMF Bucureşti (1972). Preocupată de problema gravă a dependenţei de droguri, a urmat trei ani cursuri în domeniu, susţinute de Fundaţia olandeză ,,De Hope”, obţinând certificatul de consilier în adicţii şi cotrainer. A funcţionat patru ani ca voluntar la o comunitate terapeutică pentru fete dependente de droguri, la Câmpina. În cadrul unui parteneriat cu Penitenciarul Jilava a mers la întâlniri săptămânale cu deţinuţii consumatori de droguri, timp de un an (2010–2011), ca voluntar cu acţiuni medico-socio-culturale.

• Laurenţiu Dumitru (Pitești), teolog, publicist şi editor ortodox, implicat în activităţi misionare cu tinerii. Din 2008, editează o revistă de lifestyle orthodox, „Orthograffiti”, care se adresează în mod special tinerilor de liceu.

• Pr. dr. Ştefan Negreanu (Arad), asistent universitar la catedra de Istorie Bisericească Universală a Facultății de Teologie Ortodoxă, din cadrul Universităţii „Aurel Vlaicu” din Arad. Din anul 2004 este duhovnic la biserica Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Arad.

• Anamaria Jitea (Arad). „Sfinţii Părinţi nu clasifică oamenii în buni şi răi, în morali şi imorali, ci în bolnavi sufleteşte, cei în curs de vindecare şi cei vindecaţi.” (Hierotheos Vlachos). Aneimaria îi place să creadă că face parte acum dintre oamenii ce se află în curs de vindecare sufletească. A căutat mulţi ani până când, într-un târziu, dar nu prea târziu, l-a aflat pe Hristos. E absolventă a Facultăţii de Drept.

• Dr. Violeta-Olivera Radosav (Timişoara), absolventă a Universităţii de Medicină şi Farmacie din Timişoara (2001), medic specialist de medicină de familie. Este voluntar formator în campania „Vreau să aflu” a Fundaţiei Creştine „Părintele Arsenie Boca”.

• Protosinghel dr. Teofan Popescu de la Mânăstirea Putna. Între 1995–1999, a fost preşedintele ASCOR Bucureşti. Între 1997–2000, a fost redactor-şef al revistei „Schimbarea la faţă”. Din 2001, este închinoviat la Mânăstirea Putna. În 2004, a fost hirotonisit preot, iar în prezent împlinește ascultarea de ghid la muzeul mânăstirii. În anul 2010, a susţinut lucrarea de doctorat.

• Dumitra Mioara Amihăesie (București) a absolvit Facultatea de Psihologie şi Sociologie, master în Psihoterapie Cognitiv-Comportamentală; formare în terapie de grup şi individuală, având atestat de liberă practică ca psihoterapeut. În prezent, preocuparea ei prioritară este a-i ajuta pe tinerii cu probleme sufletești.

• Pr. drd. Ioan Irimia (Suceava) a absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă, din București, secția Pastorală (2002). În prezent este coordonator al secţiunii Cultura Duhului a revistei „Familia Ortodoxă”.

• Cristian Filip (București), absolvent al Facultăţii de Electromecanică Navală din cadrul Institutului de Marină „Mircea cel Bătrân” din Constanţa, a profesat ca ofiţer electromecanic maritim până în 1993, după care a intrat în sectorul privat, desfăşurând activităţi manageriale comerciale şi financiare. Din 2008 este implicat în sectorul social înfiinţând, alături de Dan Lucinescu (scriitor, om de ştiinţă şi fost deţinut politic), Fundaţia creştină „Părintele Arsenie Boca”. În prezent este şi student la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti.

• Pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu (Sf. Gheorghe, Covasna) a susținut doctoratul în teologie ortodoxă, în anul 2008, la Sibiu cu tema „Semnificaţia şi valoarea Înţelepciunii divine în spiritualitatea românească”, sub îndrumarea pr. prof. dr. Ilie Moldovan. Actualmente este consilier cultural al Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei şi director al Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”.

Sucevița

Cartea cuprinde 7 capitole și trei anexe. Capitolele sunt următoarele: Viaţa şi sensul ei; Familia mea de acasă şi Biserica Ortodoxă; Şcoala, cariera, integrarea în societate; Cum să înţelegem iubirea şi căsătoria?; Distracţii şi patimi; Iubirea de Dumnezeu şi de neam; Necazurile şi moartea.

Acest Ghid este doar un început, care sperăm să rodească în sufletele tuturor cititorilor lui. Pe coperta 4 există și un mesaj către ei, alături de anunțul că la adresa ghidultanarului@yahoo.com cei interesați pot trimite întrebări, la care unul dintre autorii Ghidului le va răspunde prompt și concis.

Prețul cărții: 8 RON. Pentru comenzile mai mari de 10 cărți se acordă 10% reducere. Editurile care vor sprijini răspândirea și vânzarea acestei cărți vor avea o reducere de 30%.

Cumpărând această carte, veți spijini și eforturile noastre de a construi, în anul 2013, o Comunitate Terapeutică Ortodoxă pentru persoanele cu adicții, la Malnaș-Băi, în județul Covasna. Această Comunitate va fi pusă sub ocrotirea Sfântului Marelui Mucenic Efrem cel Nou.

Vă rugăm să ne sprijiniți în efortul nostru ca această carte să ajungă la cât mai mulți tineri, spre folosul lor și al neamului nostru.

Ghidul poate fi procurat contactându-ne la tel. 0740788876 sau pe adresa ciprioan@yahoo.com

În numele autorilor,

Pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu

coordonatorul Ghidului

Counseling relațional

A preveni este posibil este o sintagmă mai puţin folosită în România, poate şi din cauză că prevenţia (prevenirea) are altă direcţie decât cea relaţională. Pentru a afla amănunte despre Counselingul relaţional, am invitat un specialist, pe doamna Elisabeta Petrescu, counselor profesionist și profesor în cadrul proiectului național italian PREPOS.

Pușa Roth: Sunteţi coordonatoare şi responsabilă de APREVENIESTEPOSIBIL pentru dezvoltarea proiectului PREPOS în România şi încercaţi să dezvoltaţi această ştiinţă care se adresează sufletului şi în conştiinţa oamenilor dornici să descopere şi alte căi relaţionale. Cum definiţi counselingul relaţional?

Elisabeta Petrescu: Omul sfințește locul și timpul pe care îl ocupă. Cel puțin așa era până acum. Timpurile moderne au lansat, după revoluția industrială a lui Taylor și Ford, un nou mod de a gândi și anume că omul valorează cât consumă, deci locul este subiect exploatat, iar timpul trebuie să fie eficientizat. Sacralitatea timpului și a locului a fost atinsă, violată, lipsită de respect. Ființa umană nu mai este un potențial care onorează viața, dar o populează și o consumă într-o strânsă competiție cu semenii săi, însă urma scapă turma…

Industria și proletariatul au în comun banda de montaj ca loc de sacrificiu al timpului care odată era petrecut cu familia și reformularea unei conștiințe care acompaniază eficientizarea producției cu depersonalizarea individului. Artizanatul care are valoare în însăși identitatea sa, dispare ca ineficient, rezistă ca și demodat, dar tocmai supraviețuirea lui trebuie să fie încă surprinsă și relansată în viața de zi cu zi.

P. R.: Vă invit, doamnă Petrescu, să vorbim şi de momentul apariţiei acestui model de „artizanat educativ” în Italia, locul în care s-au pus bazele acestei forme de educaţie.

E. P.: Pe acest fundal sensibil, se naşte şi se răspândeşte din 1993 Prevenire è Possibile (www.prepos.it), care pe întreg teritoriul italian, cu ajutorul Artizanatului educativ răspunde nevoilor actuale de comprehensiune şi de disconfort dinlăuntrul persoanei. Instrumentele artizanatului educativ permit recunoașterea dificultăţii chiar înainte de manifestarea ei efectivă, permiţând o prevenire eficientă prin dezvoltarea resurselor ascunse de către diferitele idelatipuri sociologice. Formularea într-un limbaj comun ale acestor idelatipuri sociologice nu este nici diagnosticantă şi nici etichetantă şi se găseşte în istoria filosofiei şi literaturii plecând de la cele şapte păcate capitale care Aristotel le numea „hainele răului” şi care au fost descrise în Divina Comedie de către Dante Alighieri.

P. R.: De ce Artizanat educativ? De ce aţi ales această formulă sau, mai degrabă, formulare, pentru că în planul înţelegerii imediate, asocierea pare surprinzătoare?

E. P.: Pentru că educația nu este un mijloc sau un obiectiv care se produce sau se cumpără iar parametrii săi nu sunt obiectivi, dimpotrivă ea trebuie personalizată în funcție de individ. Educația este o artă și ca atare în „mâinile” counselor-ului devine creativitate, meșteșug.

P. R.: Cum aţi defini rolul counselor-ului?

E. P.: Counselor-ul – artizanul relațiilor umane pregătește persoana pentru „uzul” cotidian în propria relație cu sine, cu familia, cu locul de muncă, cu ambientul, îmbunătățește calitatea vieții prin activarea unui proces de cunoaștere de sine și a relațiilor intra-personale, importante puncte de plecare pentru crearea unui suport solid a unei noi colectivități de persoane.

Counselor-ul este acel instrument uman care favorizează dezvoltarea umanităţii clientului. Counselor-ul operează prin relații de afinitate sociosolidală cu clientul; el devine ceea ce clientul are nevoie cu scopul de a dezvolta acele dimensiuni umane încă necunoscute sau critice pentru client. În funcţie de stilul său de lucru, a teoriei de referință și a activităţii sociale, counseling-ul relaţional nu este o activitate psihologică. Counseling-ul relaţional decretează existența raportului de ajutor interpersonal cât mai paritar posibil, determină existenţa unei atitudini afective faţă de celălalt, tinde la extinderea conștiinţei clientului.

Giorgione, Furtuna, 1507–1508

P. R.: V-aţi întâlnit cu oameni de toate vârstele, din diverse locuri, cărora le-aţi vorbit despre artizanatul educaţiv. Care au fost reacţiile acestor oameni? Cum s-au redefinit ei în raport cu această nouă „provocare”?

E. P.: După un seminar, un student mi-a spus în timp ce mă saluta cu o îmbrățișare că: „Frumusețea înseamnă a fi prezenți înlăuntrul cuvintelor spuse…” Nu se referea la estetica cuvintelor rostite, dar la spiritul pronunțării acelor cuvinte care ar fi putut să și doară dacă ar fi fost nevoie. Cuvintele care i-au fost adresate și pe care cine știe de câte ori le-a auzit, i-au trezit curiozitatea de a asculta, de a se asculta, de a se goli pentru a face loc unei mici renașteri în care el s-a văzut, s-a simțit și nu numai a gândit.

P. R.: Cum aţi defini omul modern, din punctul dvs. de vedere raportându-l la counseling-ul relațional?

E. P.: În acest moment istoric de criză economică nu ar fi cazul să ne întrebăm că dacă această materialitate este bolnavă, suferindă e poate pentru că adevărata criză vine dinlăuntrul nostru, acolo unde cândva o legendă spunea că zeii au ascuns divinitatea?

Chiar suntem ceea ce producem sau ceea ce mâncăm, ceea ce consumăm? Cred că mult înainte de toate acestea suntem o lume de relații subtile, dense care trebuiesc reatinse, revitalizate și retrăite. Tot restul sunt straturi grosolane care ne fac decor în filmul vieții noastre. Deci, dacă credeți că ceva trebuie să se schimbe, atunci vin spontan întrebările: Cum să construim relații evolutive și pline de satisfacții? Cum să gestionăm gânduri, emoții și sentimente pentru ca să experimentăm bucurie și iubire?

Atunci când avem tendința să creăm continuu conflicte din cauza propriilor condiționări, atunci suferim din cauza incapacității de a aduce armonie în relații. Dificultățile relaționale vehiculează un mare bagaj de suferință și solicită costuri din ce în ce în exces. Dimpotrivă, relațiile bune, sănătoase, reprezintă un mare patrimoniu în domeniul bunăstării, iar costurile lor sunt reduse sau nule.

Vincenzo Masini, fondator PREPOS și Elisabeta Petrescu

P. R.: Vorbeam înainte de valoarea cuvântului în counseling-ul relaţional şi mă gândeam la necesitatea unui dicţionar, poate pentru a fi mai explicit acest concept…

E. P. : Cu puțin timp în urmă am lansat ideea formulării unui dicționar, intitulat Dicționar de perete, unde cuvântului îi este recunoscută și ultima sa proprietate și anume aceea de fibră emoțională, un dicționar în care încerc să îi justific potența sa în counseling-ul relațional, unde cuvântul formează un text, participă la un context, dar vibrează în subtext. Propun ca încheiere cuvântul persoană. Persoană vine din latinescul persona care reprezenta o mască de lemn purtată de către actorii Greciei antice și ai Italiei. Trăsăturile sale erau exagerate pentru ca spectatorii să deducă ușor caracterul personajului interpretat, iar gura măștii era confecționată astfel încât permitea ca sunetul vocii să fie ranforsat. Până aici, aparent, nimic în comun cu argumentul counseling, dar dacă încercăm să intrăm în sensul termenului de persoană, atunci observăm că de fapt înseamnă o capacitate de relație şi o deschidere către celălalt și pentru a o promova în cotidian, persoana trebuie să fie ireductibilă contextului material şi fizic – biologic, de care este bine caracterizată. Citez pe colega și prietena Rita Gherghi: „Persoana este o unicitate spirituală care are nevoie de corpul său pentru a comunica şi a acţiona în viața de zi cu zi, o spiritualitate care se manifestă prin intermediul corpului său, cu care devine un tot unitar. Astăzi este tot mai necesară centrarea studiului privind persoana, iar vechea idee a filosofiei grecești de a se centra pe individ ca să-l ajute să se transforme în persoană trebuie din nou să emeargă pentru a ajunge într-o zi să ilumineze inima omului. Counseling-ul relațional a redescoperit această valoare enormă și cred în mod ferm că persoanele care au credinţă în această valoare trebuie să muncească pentru ea, pentru că acest lucru înseamnă să contribui pentru binele societăţii şi a calităţii vieţii. Drumul este lung şi cu siguranţă deloc uşor, dar merită efortul pentru realizarea acestei valori.”

P. R.: Un înţelept spunea că orice călătorie începe cu un singur pas. Vă urez în călătoria cunoașterii drum bun, căci a preveni este posibil!

În România, A PREVENI ESTE POSIBIL, prin Elisabeta Petrescu, adoptează și introduce modelul Artizanatului educativ creat de către prof. Vincenzo Masini, directorul Școlii italiene de Counseling Relațional PREPOS (Prevenire è Possibile). Elisabeta Petrescu este counselor profesionist și profesor în cadrul proiectului național italian PREPOS. A studiat cultura și tradiția Indiei antice în care a obținut licența la SIYR (Piacenza), are un Ph. D. în Psihologie Indovedică și un Master în Teologia Vaișnava la Centro Studi Bhaktivedānta (Pisa). Scrie și publică în Italia texte și articole de profil. Este coordonatoare si responsabilă de APREVENIESTEPOSIBIL pentru dezvoltarea proiectului PREPOS în România.

Interviu realizat de Pușa Roth

Contact: +40.721617061

elisabetapetrescu@prepos.com

apreveniesteposibil.wordpress.com