Fiziologia gustului: Roşia

fiziologia gustului rosia de pusa roth lber sa spun

După cum am observat cu toţii, primăvara a devenit prea brusc vară, totul s-a grăbit să crească, fiindcă toamna s-a amestecat cu vara, într-un amalgam pe care omul nu l-a putut descifra. Dar asta nu m-a împiedicat să semăn sau să plantez diverse legume, mai ales de dragul de a le vedea cum cresc şi rodesc, fără stimulenţi, ci doar apa atât de necesară. E adevărat că timpul nu a fost prea generos cu grădina, dar tot m-am bucurat că ici-colo au răsărit şi au crescut legumele sădite de mine. Printre legumele din grădină am să amintesc acum roşiile, pătlăgelele roşii, rotunde, lunguieţe, roşiile-poşetuţă, roşiile sub formă de pară etc. În cinstea lor am să reamintesc întâi de toate poezia Laudă tomatei de Miron Radu Paraschivescu:

„Când vreau să prind în fiece cuvântrosii

Tot ce-i frumos şi spornic pe pământ,

Cum aş putea uita să spun vreodată

De lirica şi rumena tomată?

 

Mai mândre ca aceste pătlăgele

N-au nici curcanii-n salba lor mărgele;

Cireaşa doar, sau strugurii, sub soare

Pot cuteza cu ea să se măsoare.

 

Frumosul fruct, crescut pentru săraci,

Ea nu şi-l suie pe araci,

Nobleţea toată-n miezul plin şi-o strânge

Ea, humei negre, limpezitul sânge.

 

În toiul verii plină de dogoare

Îţi umple cerul gurii de răcoare,

Iar umbra serii moale când se lasă

E lampă vie strălucind pe masă. legume rosia portocalie

 

De pâine şi de apă ţine loc;

Nici să n-o fierbi şi nici s-o coci la foc:

Ea dăruieşte omului, mereu,

Ca şi pământul forţă lui Anteu

 

Nepreschimbată, crudă nentrerupt,

Cum dintr-a lui rotire s-a şi rupt,

Iar când o muşti cu însetata gură,

Primeşte-o ca pe-o cuminecătură

 

Şi află taina-n carnea-i străvezie:

Putere-i doar ce-i şi lumină vie.”

rosie in forma de para

Roșia, pătlăgica roșie sau tomata numită științific Solanum lycopersicum este o plantă din familia Solanaceae, apropiată pe linie genetică de următoarele plante, de asemenea originare din „Lumea Nouă”: tutun, ardei, cartof, vânătă și physalis alkekengi. Roșia este o plantă nativă a sudului Americii de Nord și nordului Americii de Sud, având un areal natural de extindere din centrul Mexicului pînă în Peru.

Cuvântul tomată, respectiv toate variantele sale din spaniolă, engleză și alte limbi, este un cuvânt derivat din limba populațiilor mezo-americane Nahua, tomatl. Numele științific al plantei, care provine din latină, lycopersicum, semnifică „piersică-lup”, conform lyco – lup și persicum – piersic(ă). Din punct de vedere botanic, roșia este un fruct. În România a fost cultivată foarte târziu, cam prin 1907, când după acţiuni repetate şi eşuate de a convinge populaţia despre virtuţile gustative ale legumei fruct, oamenii de cultură şi ştiinţă ai vremii au ajuns să consume public în centrul capitalei noastre roşii, special pentru a promova această legumă. Poporul italian şi cel german au denumit tomatele în limbile lor pomo d’oro (măr de aur), iar germanii paradiesapfel (măr al paradisului), ca o recunoaştere a valorii sanogenetice ieşite din comun, cât şi pentru calităţile lor cromatice sau gustative.

bunol tomatina

Tomatina, Buñol, Spania

Că să ne mai şi amuzăm, vă reamintesc că la Buñol, un orăşel aflat lângă Valencia, în fiecare an, în ultima zi de miercuri a lunii august are loc la Tomatina, o mare bătaie cu roşii. E de încercat, nu-i aşa!

Pușa Roth

bataia cu rosii spania

 La_Tomatina bunol espana

 Tomatina

Eveniment: „Freamăt și zbor”, expoziție personală de pictură Petre Chirea

afis expo petre chirea

eveniment liber sa spunFreamăt și zbor se intitulează expoziția personală de pictură a artistului Petre Chirea, care va putea fi vizitată la Biblioteca Metropolitană București (Sediul Central, str. Tache Ionescu nr. 4, lângă Piața Amzei) în perioada 1–20 aprilie 2013. Vernisajul va avea loc joi, 4 aprilie, la ora 17.00. Prezintă: Costin Tuchilă.

Program de vizitare: luni–miercuri: 9.00–19.00; joi–vineri: 9–16.00; sâmbătă: 9.00–13.00; duminica închis. Intrarea liberă.

petre chirea pictori contemporani

Petre Chirea

Născut pe 4 decembrie 1959, la Prundu, județul Giurgiu, Petre Chirea este membru al Uniunii Artiștilor Plastici Alba. După studii la Școala Populară de Artă (secția pictură) cu prof. George Paul Mihail, a urmat Facultatea de Marketing și Afaceri Economice Internaționale din București (specializarea Marketing).

Expoziții personale: De la București la Balcic, septembrie 2011, Sărbători în culori, decembrie 2011, Despre gust și culoare, aprilie 2012 – Sala OSIM București; Portret de artist, 2012, Galeria Elite Prof Art București.

Petre Chirea a participat la Tabăra de la Balcic, „Orizonturi Europene” (iunie 2012).

Expoziții colective: Art Gallery Balcic, Bienala „Ion Andreescu” Buzău, Bienala „Gheorghe Petrașcu” Târgoviște, Salonul Național de Artă Alba Iulia, Galeria Elite Prof Art București, Cercul Militar Național București, Pavilion B Herăstrău ș.a.

Petre Chirea are lucrări în colecții particulare din țară și străinătate.

balcic petre chirea

Petre Chirea, Balcic

„Am urmărit constant în ultimele luni evoluţia pictorului Petre Chirea, dominante fiind tablorile care prezentau fie străzi din vechiul Bucureşti, fie locuri istorice din Balcic. Îmi imaginez câtă bucurie a simţit Petre Chirea când a ajuns la Balcic, pe urmele atâtor celebri artişti interbelici şi din zilele noastre. Este un sentiment unic, ce poate să fie bănuit numai de cei care privesc lucrările sale mai noi sau mai vechi, toate inspirate din locurile care au aparţinut cândva stalului român. Faptul că domnul Chirea a avut acolo o prestaţie foarte bună este dovedit şi de invitația care i-a fost făcută pentru ediţia 2013, la Balcic.” (Aristotel Bunescu).

 Tablouri de Petre Chirea

petre chirea peisaj pe strada gutenberg

Peisaj pe strada Gutenberg

flori si fructe

Flori și fructe

peisaj cu casa la tara petre chirea

Peisaj cu casă la țară

sfarsit de iarna petre chirea

Sfârșit de iarnă

strada lipcani iarna petre chirea

Strada Lipscani iarna

lanariei bucuresti petre chirea

Strada Lânăriei din București

petre chirea ulita la balcic

Uliță la Balcic

castel in lleida petre chirea

Castel în Lleida, Spania

tanara-in-costum-spaniol petre chirea

Tânără în costum spaniol

autoportret petre chirea

Autoportret

„Occidentul românesc”, o poveste de dragoste a ei, a lui, a mea, a ta, a voastră…

occidentul-romanesc-spania

eveniment liber sa spun„În luna martie a anului 2011, vedea lumina tiparului publicația «Occidentul românesc», un vis împlinit al câtorva oameni ambițioși și dornici de a face palpabilă dragostea pe care o împărtășeau cu toții de ceva vreme. Un proiect curajos, destul de dificil de materializat, dar nu imposibil. Astăzi, după doi ani de existență, «Occidentul românesc» pășește cu pas hotărât și sigur într-un nou an de tipar și îmbracă hainele de gală pentru a sărbători o vârstă ce poate părea mică, însă o perioadă care se traduce prin 24 de ediții și 576 de pagini color în care cititorii au putut citi informații utile, interviuri, știri, au putut face dedicații, publica anunțuri etc.” Citește integral interviul cu Kasandra Kalmann Năsăudean, redactor șef al Ocicdentului românesc, realizat de Ana-Maria Marinescu. 

Cu ediția tipărită pentru luna martie 2013, „Occidentul românesc” intră în al treilea an de existență.

kasandra-kalmann-nasaudean

Kasandra Kalmann Năsăudean

Publicația se poate citi și pe site-ul: www.occidentul-romanesc.com
Lectură plăcută!

Redacția „Occidentul românesc”

Un clujean este primul român care va face înconjurul lumii cu autostopul

timotei rad cluj ocolul lumii autostop

După trei experienţe similare în Europa, care au însumat 30.000 de kilometri, îşi ţine prietenii la curent pe reţeaua de socializare Facebook. A terminat Facultatea de Geografie, secţia Cartografie, iar visele din copilărie s-au combinat cu studiul din timpul facultăţii şi rezultatul este o aventură în jurul lumii. „A început cu o idee ca în Jules Verne sau cu un Singur pe lume, cu un roman citit în copilărie, cu un Coliba unchiului Tom. Îţi faci curaj în timp”, spune Timotei Rad. „Bănuiesc că este cam la fel pentru toată lumea. Mai e nevoie să fii şi o persoană fără prea multe frici sau griji. Umblasem destul de mult cu autostopul în România, aşa că mi-am zis: «Bă, cât e să te duci până la Viena, după aceea de la Viena la Praga şi tot aşa, încet, până la Paris câteva zile şi ajungi înapoi, că nu ai ce păţi.» Am făcut asta şi mi-a plăcut foarte mult. S-a întâmplat să fie nevoie să dorm în sacul de dormit pe plajă, la Veneţia. A fost fain pentru că a fost cald, era iulie. Nu a fost nici o problemă. Mâine dimineaţă o să pornesc spre Sahara şi îmi fac bagajul din seara asta. Nu sunt o persoană pretenţioasă.”

Plaza-de-Espana

Călătoria a început anul trecut şi va urma încă doi ani, după spusele şi planurile lui Timotei. „În momentul de faţă am venit în Spania să lucrez, să cobor în Maroc şi Sahara Occidentală săptămâna viitoare, aşa că nu mă întorc direct, ci pe ocolite, şi atunci din Spania o iau spre Insulele Britanice. Vreau să văd Irlanda, Nordul Scoţiei, Amsterdam, Berlin şi Polonia. Nu mă mai întorc în nici o altă parte. Pornind din România, spre est, planific să stau vreo trei luni prin Rusia, vreo lună prin Mongolia şi vreo 2-3 luni prin China. Asta ar însemna circa 6 luni. Din Vietnam în Laos şi Cambodgia. Ideea e să mă întorc de pe cealaltă parte: să o iau spre est şi să vin dinspre vest. Deci din Indochina vreau să cobor în Indonezia, apoi în Australia, din Australia să trec Oceanul Pacific în America de Sud şi să iau Americile de la Sud la Nord. În America de Sud şi America Centrală vreau să petrec mult timp. Din America de Nord – de undeva din Canada – de unde e distanţa mai scurtă, să trec în Europa cu vaporul.”

autostrada in munti

O idee, o aventură care ne va aduce cu siguranţă altfel de poveşti din toate colţurile lumii, prin ochii lui Timotei. „Nu sunt primul care face asta. Sunt oameni care au reuşit să facă înconjurul lumii pe jos. Sunt 4 români care în 1911 au început o călătorie care a durat 6 ani şi doar unul dintre ei a ajuns înapoi în viaţă. Are un muzeu undeva, în apropiere de Bacău. Înconjurul lumii a mai fost făcut şi de alţii. Eu am această noutate cu autostopul. Unii consideră că e mai periculos cu autostopul, dar nu e.”

L-am întrebat pe Timotei cum îl primesc oamenii din localităţile în care se duce şi le spune că a plecat să vadă lumea pe jos, cu autostopul? „Oamenii sunt amabili. Tuturor li se pare fain şi faptul că am cartea asta de vizită, toată lumea care te ia cu maşina ca să intre în vorbă, te întreabă: «Ce faci? De unde vii? Unde mergi?» şi spui că mergi în Sahara sau, mă rog, la Madrid şi te întrebă: «Cum? De la ce aeroport vii?» Omul se gândeşte care o fi oraşul mai mare în care a aterizat avionul cu care am venit… Sunt unii care nu pricep de la început. Li se pare de nerealizat. M-a luat un soldat american undeva în Italia, lângă Vicenza şi îi spuneam că vin din România şi nu îi venea să creadă. Îi ziceam că merg la Paris şi mi-a propus, la modul cel mai serios, să îmi cumpere bilet de avion din Milano la Paris şi nu am vrut. Îmi plac poveştile, îmi place ca experienţele să fie cât mai variate şi să fie cât mai multe de învăţat din ele.”

sahara

Din Spania, Timotei Rad a plecat spre Sahara. „Da, o să ajung. Nu îmi fac nici o problemă. Am prieteni care au mai fost în Maroc cu autostopul şi spun că marocanii sunt oameni amabili. Nu-i o problemă. E mai greu de circulat cu autostopul în Spania, pentru că spaniolii sunt mai reticenţi, însă britanicii sunt cei mai reticenţi. E foarte greu în Marea Britanie pentru că stai ore în şir până să te ia cineva. Dar se zice că în Maroc e foarte bine. Şi drumurile sunt foarte bune. Prefer de cele mai multe ori să nu mă informez decât minimum necesar, ca să existe sentimentul acela de a descoperi singur. Punându-te în situaţiile noi, îţi dezvolţi orientarea şi anumite instincte. Mă rog, o călătorie în ziua de astăzi, în 2013, o poţi planifica în cel mai mic detaliu dacă vrei şi aloci timp. Stai pe internet şi găseşti tot ceea ce te interesează. Atunci pierzi farmecul, pentru că până la urmă e farmec şi în a te pierde.”

timotei rad

Am vrut să mai aflu de la Timotei dacă a avut momente în care a vrut să renunţe. „Sunt situaţii dificile pentru că mergând multe ore, se întâmplă să adormi. Omul nu cunoaşte foarte bine drumul, zona şi pierzi ieşirea. Dacă eşti pe autostradă, trebuie să te lase undeva, într-un Peco, înaintea joncţiunii care se face între drumul tău şi drumul lui. Chiar să zicem: el o va lua spre sud, tu spre nord. Şi atunci omul a uitat să te trezească sau tu ai adormit, aşa că te lasă în următorul Peco şi de acolo fă bine şi întoarce-te. Nu-i la fel de uşor ca la noi, pentru că la noi, dacă ai luat-o într-o direcţie opusă, te dai jos din maşină şi treci pe partea cealaltă a drumului. Dar nici măcar nu mi-a trecut prin cap până acum să nu fac asta şi să mi se pară că e greu. E drept, poate fi greu din punct fizic, psihic, emoţional, poți fi foarte obosit. La un moment dat m-am ambiţionat să fac 3100 de km în continuu, 65 de ore şi a fost foarte obositor, dar oricât de greu a fost, nu mi-a trecut prin cap să renunț. Deci numai chiar constrâns, nu ştiu, adus înapoi acasă cu escortă… Eu am studiat Cartografie. În meseria asta eşti un tehnician care învaţă să facă hărţile folosind un calculator. Munca de teren e ceva concret. Te duci şi măsori, dar astea sunt informaţii tehnice care nu ţin de orientare. Am fost într-o situaţie în care am luat o mașină de ocazie şi am adormit. Șoferul m-a trezit şi mi-a zis că am ajuns la destinaţie şi, cum eram buimac de somn, am mulţumit, am salutat şi m-am dat jos. După aceea mi-am dat seama că nu ştiu unde sunt. Şi ziceam: «No, acum hai să vedem cum stai cu orientarea. În ce parte e Franţa, în ce parte e Spania!» Sau în alte situaţii întrebi localnicii unde e cutare loc, unde vrei să ajungi şi te îndrumă greşit pentru că nu ştiu. Ca eu să circul cu autostopul prin Europa de Vest, trebuie să stau în benzinării care sunt pe marginea autostrăzii. De multe ori nu e ușor să ajungi la aceste benzinării, pentru că nu au fost amplasate ca să ajungi la ele pe jos. Trebuie să o iei poate un pic pe câmp, pe marginea autostrăzii, să mergi pe jos, pe unde poţi şi atunci oamenii, chiar dacă sunt din localitate, îți zic: «Ştiu că acolo e o benzinărie, dar nu ştiu cum să ajungi acolo pentru că tot timpul am mers cu maşina» sau îţi zic: «Du-te şi încearcă pe acolo», direcția indicată e în contradicţie cu orientarea ta în teren şi de fiecare dată trebuie să mergi pe unde știi tu. Îţi dezvoltă instinctele.”

Între timp Timotei a ajuns în Sahara şi se pregăteste pentru un nou traseu care să-l aducă cu fiecare zi mai aproape de împlinirea visului său. Îi urăm mult succes şi îl aşteptăm cu poveşti din jurul lumii.

Mădălina Corina Diaconu

Zaragoza: Invitaţie la pace şi toleranţă

fetita

eveniment liber sa spunJoi, 21 şi vineri, 22 februarie 2013, între orele 10.00–20.00, la Casa de las Culturas Zaragoza va avea loc expoziţia de pictură dedicată copiilor români din această zonă, intitulată Suflet de copil.

Tema evenimentului: Pacea – Semnificaţia acestui cuvânt pentru copii. Această acţiune este organizată de Asociaţia Rumanos sin fronteras în colaborare cu profesorii de limba română care coordonează proiectul Limba, Cultura şi Civilizaţia Românească: Mariana Toma şi Lucian Codruţ.

Condiţii de participare:

Fiecare copil se va prezenta cu 3–10 lucrări. În funcţie de numărul de copii participanţi, ne rezervăm dreptul de a selecta lucrările care vor fi expuse. Fiecare copil participant va avea cel puţin o lucrare expusă.

Data limită de înscriere: 19 februarie 2013.

Date de contact: Şerbu Cătălin, telefon: 617. 723.546

Mail: rumanossinfronteras@yahoo.es

Sursa: „Occidentul românesc”, nr. 24, februarie 2013.

Expoziție Goya la Muzeul Naţional de Artă al României

goya dezastrele razboiului

eveniment liber sa spunPână în 27 ianuarie 2012, la Muzeul Naţional de Artă al României (Rotonda Sălii Auditorium, str. Ştirbei Vodă nr. 1) poate fi vizitată expoziția Goya, cronicarul tuturor războaielor: Dezastrele şi fotografia de război (curator: Juan Bordes). Deschisă în 2 decembrie 2012, expoziția este organizată de la Muzeul Naţional de Artă al României şi Institutul Cervantes din Bucureşti și prezintă publicului din România seria integrală a celor 82 de gravuri Dezastrele războiului, realizată de Francisco de Goya în perioada 1810–1820.

În paralel cu gravurile lui Goya sunt expuse fotografii din timpul Războiului civil spaniol (1936–1939), eveniment care s-a aflat în atenţia presei internaţionale, beneficiind de prezenţa unor fotografi renumiţi precum Robert Capa, David Seymour, Gerda Taro, Augustí Centelles sau Alfonso Sánchez, cărora li se adaugă nenumăraţi fotografi locali sau anonimi.

Această alăturare este menită să extindă denunţul lui Goya până în zilele noastre, să identifice în discursul fotoreporterilor de război ecoul atitudinii lui Goya faţă de conflictele armate.

goya gravura 71 impotriva binelui general

Goya, Dezastrele războiului, nr. 71: Împotriva binelui general

Prin intermediul gravurilor care ilustrează scene din timpul războiului împotriva trupelor napoleoniene (Războiul de independenţă spaniol, 1808–1814), Goya denunţă ororile războiului: cruzimea, fanatismul, teroarea, nedreptatea, suferinţa şi moartea. Atitudinea sa imparţială, prin ilustrarea atrocităţilor comise de ambele tabere implicate în conflict, transformă actul creativ într-unul de protest, de condamnare a războiului, fără precedent în istoria artei.

goya 74 Esto es lo peor!

Nr. 74: Asta este cea mai rea!

Dincolo de valoarea artistică şi calităţile tehnice incontestabile, gravurile din seria Dezastrelor au rol de mărturie (Am văzut, Aşa s-a întâmplat – sunt titlurile unor planşe), de cronică a unor evenimente reale. De un mare impact vizual, în aceste gravuri pot fi identificate caracteristici care anticipează estetica fotografiei de presă: evitarea compoziţiilor complexe, surprinderea spontanului, a insolitului, prezenţa zonelor parazitare de negru sau a zonelor goale care au rolul de a concentra atenţia asupra porţiunii din imagine care conţine informaţia principală.

În expoziţie gravurile sunt grupate pe şapte teme majore: frontul, victimele, execuţiile, exodul şi jafurile, foametea, ipostaze ale femeii în război şi perioada de după război – o critică la adresa regimului absolutist instaurat de regele Ferdinand al VII-lea.

goya dezastrele razboiului gravura 41 escapan entre las llamas

Nr. 41: Scapă printre flăcări

Goya a început seria Dezastrelor în 1810, dar ultimele plăci vor fi terminate spre 1820, timp în care a realizat mai multe planşe de probă şi a imprimat doar 3 exemplare complete ale seriei, sub titlul Fatalele consecinţe ale sângerosului război cu Bonaparte în Spania.

În 1862 Academia de Arte Frumoase San Fernando a achiziţionat 80 de plăci gravate din cadrul seriei, celelalte două fiind donate în 1870. Titlul Dezastrele războiului apare în prima ediţie publicată de Calcografia Naţională în 1863.

gravuri goya dezastrele razboiului 1863

Până în prezent au fost imprimate şase tiraje ale seriei, iar primul tiraj complet, cu 82 de gravuri, a fost realizat în 1963.

Din vasta arhivă fotografică spaniolă a Războiului civil au fost selectate fotografii care corespund grupărilor tematice ale gravurilor lui Goya, tocmai pentru a pune în evidenţă forţa universală a imaginilor din seria Dezastrele războiului – precursoare a cronicilor fotografice ale viitoarelor războaie.

„Occidentul Românesc”, decembrie 2012

occidentul-romanesc-spania-publicatie-decembrie 2012

A apărut ediția pe luna decembrie a publicației independente Occidentul Românesc, adresată în special comunităţii de români din Spania. Conţinutul editorial, de o foarte bună calitate, este pregătit de o echipă redacţională profesionistă, sub coordonarea directă a jurnalistului Michael H. Cronkite din California – SUA, american de origine română.

Alături de articole cu informaţii practice şi utile, publicaţia oferă cititorilor săii şi teme de interes şi cultură generală, pregătite de jurnalişti români din Spania, SUA, România şi Australia.

Vă prezentăm câteva dintre rubricile permanente: Consultanţă juridică, Sfatul psihologului, Tradiţii româneşti, Bucătărie românească, Interviuri cu personalităţi din România, Pagina sportivă, Informaţii ale autorităţilor române din Spania, Ştiri din Spania şi din România.

Ziarul este gratuit, Occidentul Românesc ajungând direct în locurile frecventate de românii din Spania, sau în care aceştia au acces.

martin-rico- la torre de las damas en la alhambra de granada 1871 72

Martin Ríco, La Torre de las Damas en la Alhambra de Granada, 1871–72

Din ediţia pe luna decembrie am selectat câteva titluri pentru cititorii din România:

• Prezentarea diplomatică a României în Regatul Spaniei, informaţie utilă pentru toţi românii, rezidenţi, cetăţeni spanioli de origine română, sezonieri sau turişti.

• Asociaţia Jurnaliştilor Români din America de Nord (NARPA) a celebrat ziua României alături de românii din Sacramento, California

• Valencia. Congresul avocaţilor români din Spania: 22–23 decembrie 2012

• Despre greşelile noastre şi ale greşiţilor noştri, rubrică permanentă semnată de Dan Caragea, critic literar, Portugalia.

• Când e vorba de ţara mea, nu fac compromisuri. Interviu realizat și editat de Gabriela Căluțiu Sonnenberg cu Mihaela Mihai, din care vă prezentăm un fragment:

G. C. S.: O viață palpitantă și o carieră ca-n filme, s-ar putea spune! Contrar aparențelor, însă, dacă este să aruncăm o privire asupra tractoriei pe care ați urmat-o după revenirea în țară, cu greu ne putem decide care din perioade a fost mai interesantă: sunteți la ora actuală Director de Comunicare al Consiliului National al Audiovizualului din București (din anul 2000); între 2006 și 2008 ați deținut Președinția Federației Naționale a Sindicatelor din Cultură și Artă – Cartel-Alfa, iar din anul 2005 sunteți Președinta Uniunii Artiștilor Liber-mihaela mihaiProfesioniști din România (U.A.L.P.R.). Depășind sfera artisticului, în anul 2008 ați candidat pentru postul de Primar General al Capitalei. Judecând după numărul mare de responsabilități oficiale pe care vi le-ați asumat începând cu anul 2001, ca personalitate publică, se poate spune că ați inaugurat o nouă etapă în viață?

M. M.: Cred că am făcut trecerea de la acumulare la valorificarea experienței adunate. Fără îndoială că îmi doresc de pe acum să pun în practică ce am învățat și să ajut acolo unde este mai multă nevoie, acolo unde românii sunt neglijați și dezavantajați. Pentru început mi-am îndreptat atenția spre colegii mei de breaslă și sunt mândră că am reușit să fiu inițiatoare, autoare și membru în Comisia pentru punerea în aplicare a Legii 109/2005. Legea reglementează îndemnizația pentru activitatea de liber profesionist a artiștilor intrepreți sau executanți din România… Din 2006, grație acestei legi, în jur de 7000 de artiști primesc lunar, prin Casele de pensii, această îndemnizație pe care o așteptau de 50 de ani…

G. C. S.: Înțeleg că v-ați îndreptat atenția și spre reprezentarea României în afara granițelor, mizând pe experiența acumulată în cei 24 de ani petrecuți în Franța. În ce mod intenționați să interveniți pe plan european? Vă propuneți să interveniți și pentru românii din străinătate?

M. M.: În anul 2009 mi-am depus candidatura pentru Parlamentul European. Deși candidam ca politician independent, fără a avea un partid care să mă susțină, am reușit să adun 60.000 de semnături pentru acest demers. Fiind alegeri uninominale, a fost o încântare să constat cât de mult mă apreciază românii. Mulți mi-au scris că mă iubesc și că mă respectă ; singura problemă este să afle că sunt candidat. Intenția mea este să candidez din nou la alegerile pentru Parlamentul European din anul 2014 și sper de data aceasta într-un final fericit. Cunosc problemele românilor din străinătate din proprie experiență. Comunitatea română nu este la fel de bine închegată ca aceea a polonezilor, portughezilor sau a altor nații. Știu de ce și pot propune soluții, atât pentru consolidarea solidarității românilor din străinătate, cât și pentru obținerea și respectarea drepturilor noastre în contextul european.

G. C. S.: Concret, care ar fi măsurile la care v-ați gândit?

M. M.: Voi face demersuri pentru a obține în cadrul Uniunii Europene dreptul la muncă al cetățenilor români, recunoașterea diplomelor, recunoașterea drepturilor la asigurări sociale (reciprocitatea drepturilor de pensie, gratuitatea îngrijirilor medicale, ajutoarele pentru handicapați etc.). Acestea sunt drepturi care se negociază prin acorduri cu UE și se semnează de către Guvernul României. Noi, parlamentarii, avem datoria să facem presiuni, în scris, asupra Guvernului României pentru a accelera aceste negocieri spre rezolvarea problemelor românilor din diaspora europeană…”

juan miro ferma 1922

Juan Miró, Ferma, 1922

• Despre dualitatea sufletului omenesc în „Viaţa pe fugă”, un roman de Mirela Roznoveanu (New York)

„…Romanul Mirelei Roznoveanu, Viaţa pe fugă, este elaborat dinamic ca stil, dramatic. Staticul rezultă din singurătatea destinului pe care autoarea îl prezintă. În carte se detaşează mirela roznoveanusondarea morală, puterea de discernământ şi luciditatea analitică a scriitoarei. Personajele sunt realizate prin trasături repezi şi incizii. Aparent, personajul principal al volumului Mirelei Roznoveanu este o femeie, Angela. Simbolic însă, adevăratul personaj principal din Viaţa pe fugă este o întreagă lume devenită fiinţă, o societate, o Cetate numită Lumea Nouă, cu obiceiurile, regulile şi prejudecăţile ei. Arta Mirelei Roznoveanu constă tocmai în ştiinţa portretizării structurii acestei Lumi Noi, căreia îi inventariază atent, toate unghiurile.” (Octavian D. Curpaş, Arizona/USA).

Pentru că ne aflăm în ultima lună a anului 2012, luna bilanţurilor activităţii noastre, mulţumim colegilor de la publicaţia Occidentul românesc pentru efortul făcut de a informa comunitatea românească din Spania. Ei sunt: Kasandra Kalmann Năsăudean şi Florin Barbu, fondatori; coordonator: Michael H. Cronkite (CA); redactor şef: Kasandra Kalmann Năsăudean; editori: Ana-Maria Marinescu (Spania), Dan Caragea (Portugalia) Irina Georgescu Şova (România), Lucian Oprea (Colorado), Marian Petruţa (Illinois), Tudor Petruţ (California); redactori: Alexandru Stancu (Asturias), Anastasia Criste (Barcelona), Gabriela Căluţiu Sonnenberg (Alicante), Mircea Fluieraş (Málaga), Sebastian Rus (Boston), Vasile Mureşan (Illinois), Tiberiu Grădiştean (Timişoara),Timeea Opreanu (Cluj-Napoca), Zoe Stoleru (Valencia); specialişti: Ionuţ Niţu, avocat, Jeni Chiriac, psiholog; redactor investigaţii : Cristian Ioanoviciu (Spania).

Pușa Roth

http://occidentul-romanesc.com/

Concert Victor Socaciu la Zaragoza

Vineri, 7 decembrie 2012, ora 20.00, în Spania, la Zaragoza, Centrul Civic „Salvador Allende (antiguo Matadero), Calle Florentino Ballestero nº 8, va avea loc concertul extraordinar susţinut de cantautorul Victor Socaciu, spectacol organizat de Asociaţia „Rumanos sin Fronteras” – Zaragoza.

„Pe sfoara de rufe” de Dinu Flămând

Marți, 27 noiembrie 2012, ora 20.00, la Librăria „ 80 Mundos” din Alicante, Spania va avea loc lansarea antologiei de poezie a lui Dinu Flămând, versiune bilingvă, Pe sfoara de rufe (En la cuerda de tender), apărută la Editura Linteo și publicată cu sprijinul Institutului Cultural Român. Traducere, studiu introductiv și note de Cătălina Iliescu Gheorghiu.

Evenimentul va avea loc în cadrul celei de-a cincea săptămâni culturale românești din Alicante.

„Occidentul Românesc” – un an de existență

Ediţia lunii februarie 2012, numărul 12 al publicaţiei „Occidentul Românesc”, a ieşit de sub tipar. Cu această ediţie se împlineşte un an de când „Occidentul Românesc” a văzut pentru prima oară lumina tiparului: 12 ediţii, a câte 24 de pagini fiecare, integral color.

În tot acest timp am încercat să fim alături de voi, alături de românii din Spania şi nu numai, lună de lună, oferind informaţii utile, sfaturi de la specialiştii noştri, poveşti de viaţă ale românilor din comunitate, ştiri din ţară şi de pretutindeni.

A trecut un an, timp în care, lunar, s-au tipărit şi distribuit în toate zonele Spaniei, între 10 şi 30 de mii de exemplare, în funcţie de buget, fără să fim nevoiţi să apelăm la diverse finanţări.

În toată această perioadă nu ne-a sponsorizat nimeni nici măcar cu un cent. Am finanţat această publicaţie lună de lună din publicitate şi din bugetul personal. Datorită colaboratorilor noştri am reuşit să vă fim aproape cu fiecare reportaj, articol sau material de investigaţii, cu fiecare sfat de specialitate.

Aş dori să mulţumesc şi pe această cale echipei „Occidentul Românesc”, colaboratorilor noştri şi în special lui Mich Harrison pentru sfaturile sale extraordinare privind tehnoredactarea.

Vă mulţumesc tuturor şi vă invit să rămâneţi în continuare alături de noi, alături de „Occidentul Românesc”, o publicaţie despre şi pentru românii din Spania.

Kasandra Kalmann-Năsăudean

Redactor şef, „Occidentul Românesc”

 „Occidentul Românesc”, ediția electronică