Întoarcerea de acasă

intoarcerea de acasa stefan caraman

Marţi, 15 octombrie 2013, la ora 20.00, Compania de teatru S-Baroc prezintă la Teatru Arca La Scena (Calea Călăraşilor nr. 55, Bucureşti) Întoarcerea de acasă de Ştefan Caraman. Cu: Anis Doroftei, Dan Murzea, Andreea Maletici. Regia: Vinicius Tomescu. Light: Roxana Docan.

„Textul scris de Ștefan Caraman vorbește despre zbuciumul sufletesc al omului care trece pe parcursul etapelor vieții – copilărie, adolescență, maturitate – prin situații în fața cărora nu ia cele mai bune decizii. Ajuns în fața reflectoarelor, personajul principal, Anișoara Doroftei, simte nevoia să facă o analiză sinceră a veții ei, vorbindu-le celor din sală despre abuzurile la care a fost supusă, traumele din copilărie și frustrările ei.”– Anis Doroftei.

 

Târgul Internaţional de Carte şi Muzică Brașov

targul de carte si muzica brasov

eveniment liber sa spunAsociaţia „Libris Cultural” Braşov vă invită la ediţia aniversară, a X-a, a Târgului Internaţional de Carte şi Muzică ce se va desfăşura în perioada 21–24 martie 2013 la Braşov Business Park (str. Ionescu Crum, nr. 1).

„Din luna martie a anului 2003 şi până în luna martie a anului 2013, Târgul de la Braşov, organizat de Asociaţia „Libris Cultural” Braşov şi partenerii săi, a crescut şi s-a împlinit după pilda primăverii, prin vitalitate şi entuziasm, prin dimensiunile sale memorabile. Fiecare ediţie a căutat să aducă mai aproape cultura de braşoveni, să asigure o vizibilitate accesibilă cărţilor şi CD-urilor, într-o atmosferă potrivită intereselor vizitatorilor.

De la prima ediţie şi până astăzi, Târgul de la Braşov a adus laolaltă tot mai mulţi participanţi şi oaspeţi de seamă. Dincolo de abundenţa ofertei, de reducerile practicate de edituri şi casele de discuri, Târgul de la Braşov a mizat întotdeauna pe caracterul dinamic şi viu al culturii, relevat în nenumăratele lansări, recitaluri, mese rotunde şi, desigur, spectacolele de seară pe care le-a oferit celor care i-au călcat pragul.

brasov business park

De la cadrul în care este organizat (Business Park Brașov – cel mai modern centru expoziţional din oraş) şi până la agenda evenimentelor din care nu lipseşte promovarea scriitorilor şi artiştilor locali, dar şi a celor cu renume naţional şi internaţional, Târgul de la Braşov aduce la un numitor comun trecutul şi prezentul, noutatea şi tradiţia”, spun organizatorii.

„Gemenii” la Teatrul Masca

gemenii comedie venetiana teatrul masca

Teatrul Masca din București (Bd. Uverturii nr. 70–72, sector 6), vă invită duminică, 13 ianuarie 2013, ora 19.00, la spectacolul Gemenii, regia Michele Modesto Casarin, un spectacol ce transformă experimentul într-o experienţă unică. Traducere de Adina Teodorescu. În distribuție: Alina Crăiță, Ana Daponte, Cosmin Crețu, Sorin Dinculescu, Valentin Mihalache, Ana Maria Pâslaru, Aurel Sorin Sandu, Răzvan Teodorescu, Ionuț Ghenu. Scenografie și costume: Licia Lucchese, Sanda Mitache. Măști: Stefano Perocco. Maestru lupte scenice: Ion Albu. Profesor canto: Claudia Bara.

gemenii teatrul masca

În România au mai fost încercări de commedia dell’arte, dar de această dată publicul nostru va avea şansa unei reprezentaţii originale din toate punctele de vedere.

Festivalul Internaţional Multicultural „Fără bariere”

Între 18 şi 27 mai 2012, Teatrul de Nord Satu Mare organizează a VI-a ediţie a Festivalul Internaţional Multicultural „Fără bariere”.

Această ediţie are loc la 120 de ani de la inaugurarea clădirii teatrului (care va intra curând în lucrări de consolidare şi restaurare) şi va prezenta spectacole în Sala Mare şi Sala Studio a Teatrului, scena în aer liber amplasată în faţa Turnului Pompierilor şi cea din curtea Muzeului de Artă. Vor apărea în faţa publicului sătmărean trupe de teatru şi formaţii muzicale din Bucureşti, Budapesta, Oradea, Petroşani, Debrecen, Târgu Mureş, Szeged, Miercurea Ciuc, Sfântu Gheorghe, Reşiţa, Bacău. Vom avea oaspeţi din Italia. Vor fi prezente şcolile din Cluj Napoca, Târgu Mureş şi Sibiu cu cele mai proaspete producţii ale anilor terminali.

Pentru zece zile Satu Mare va intra în zodia Spectacolului şi va respira artă şi cultură, într-un festin la care vă invităm cu drag să participaţi.

Preţurile biletelor şi abonamentelor:

Abonament pentru toate spectacolele: 300 lei.

Abonament pentru 12 spectacole (la alegere): 190 lei.

Spectacole la Sala Mare: 20 lei (pentru grupuri de peste 20 pers. 15 lei).

Spectacole la Sala Studio: 15 lei.

Spectacole la Muzeul de Artă: 15 lei.

La spectacolele în aer liber (Turnul Pompierilor) intrarea este liberă.

Pentru spectacolele de la Teatrul Odeon Bucureşti, Teatrul Regina Maria Oradea şi Kamaraszínház Budapesta biletele costă 25 lei.

Programul și informațiile despre spectacole sunt detaliate pe site-ul Teatrul de Nord: http://teatruldenord.ro/g/4/210/P-R-O-G-R-A-M

«Dans alb», spectacol în memoria regizorului Cristian Munteanu

Teatrul Odeon şi Teatrul Naţional Radiofonic vă invită luni 31 ianuarie 2011, la ora 19,00, în Sala Studio a Teatrului Odeon din Bucureşti, la spectacolul de poezie şi muzică Dans alb, organizat în memoria regizorului Cristian Munteanu. Scenariul după poemele lui Cristian Munteanu îi aparţine lui Costin Tuchilă. Interpretează: Irina Mazanitis, Jeanine Stavarache, Delia Nartea, Mircea Albulescu, Mircea Constantinescu, Gelu Niţu, Puiu Pascu (pian), Dan Ioniţă (saxofon alto). Regia artistică: Vasile Manta. Intrarea este liberă.

Născut în 25 august 1936, la Bucureşti, Cristian Munteanu (m. 31 ianuarie 2008, Bucureşti) a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti în 1959. Regizor mai întâi la Teatrul din Piatra Neamţ, a fost angajat în 1962 la Radiodifuziunea Română, ca regizor artistic. După decembrie 1989, a devenit primul redactor-şef al Redacţiei Teatru, care fusese până atunci secţie a Redacţiei Emisiunilor Culturale. Practic, Cristian Munteanu a pus bazele activităţii distincte a acestei redacţii în forma în care se desfăşoară ea astăzi.

Cele patru decenii şi jumătate dedicate teatrului radiofonic înseamnă peste o mie de spectacole cu piese din toate epocile de creaţie, de la antici la contemporani, ilustrând toate speciile de teatru, de la cele consacrate la formule moderne, cum sunt documentarul teatral sau emisiunile scenarizate. Cele mai multe dintre spectacolele sale sunt astăzi înregistrări de referinţă, aflate în Fonoteca de Aur. Amintesc câteva: Broaştele de Aristofan, Orestia de Eschil, Odiseea de Homer, Electra de Sofocle, Cel ce se pedepseşte singur de Terenţiu, Henric al IV-lea, Othello, Troilus şi Cresida şi Cymbeline de Shakespeare, Tragica istorie a doctorului Faust şi Eduard al II-lea de Marlowe, Arden din Feversham, Viaţa e vis de Calderón de la Barca, Faust, Torquato Tasso, Iphigenia în Taurida şi Clavigo de Goethe, Maria Stuart şi Intrigă şi iubire de Schiller, Ruy Blas şi Marion Delorme de Victor Hugo, Roşu şi negru de Stendhal, Pasărea albastră de Maurice Maeterlinck, Brand şi Rosmersholm de Ibsen, Duhul pădurii de Cehov, Lungul drum al zilei către noapte, Anna Christie, Din jale se întrupează Electra, Dramele mării de Eugene O’Neill, Ciocârlia de Jean Anouilh, Cumpăna amiezii de Paul Claudel, Procesul şi Castelul de Kafka, Serenadă târzie de Alexei Arbuzov, Deşertul tătarilor de Dino Buzzati, Labirintul de Fernando Arrabal, Istoria ieroglifică de Dimitrie Cantemir, Răscoala de Liviu Rebreanu, Avram Iancu, Zamolxe şi Arca lui Noe de Lucian Blaga, Iată femeia pe care o iubesc de Camil Petrescu, Salba Mălinei de Dominic Stanca.

În toate, amprenta stilistică a regizorului este inconfundabilă. Ea se traduce printr-un simţ aparte al construcţiei teatral-radiofonice, aspect esenţial în această formă de artă, care, adresându-se unui singur simţ, auzul, recompune un univers întreg. Există fără îndoială reguli nescrise ale acestei specii, teatrul radiofonic, pe care Cristian Munteanu îl considera forma cea mai rafinată de teatru. Dar nici una dintre ele nu poate suplini disciplina interioară a artistului, care presupune, pe lângă o cultură teatrală vastă, asimilată organic, fermitatea opţiunii stilistice şi, astfel, capacitatea de reinterpretare optimă a unui text. A unui text care să fie pregătit pentru a deveni spectacol radiofonic, ştiut fiind că sunt puţini dramaturgi care scriu special pentru teatrul radiofonic. Ceea ce la lectura piesei poate oferi o satisfacţie intelectuală deosebită, ceea ce pe scena de scândură poate crea un efect extraordinar, la radio, dimpotrivă, pot să aibă minimă relevanţă, ba chiar să împiedice coerenţa spectacolului. Am avut cu toţii enorm de învăţat de la regizorul Cristian Munteanu, începând cu selecţia şi pregătirea textului până la forma finală a spectacolului, în care fiecare element era aşezat la locul potrivit şi mai ales avea deplină justificare artistică.

Regizorul, mărturisea Cristian Munteanu, trebuie să facă o orchestraţie. O orchestraţie, îmi permit să adaug în context, care începe chiar de la forma potenţial radiofonică a textului dramatic. Pe bună dreptate, Cristian Munteanu susţinea că oricâtă invenţie şi fantezie s-ar suprapune peste un text care nu a fost adaptat corespunzător tehnicii teatrului radiofonic, rezultatul va fi sortit eşecului. Că uneori, trebuie, cu regret, să elimini fragmente sau să modifici chiar elemente structurale ale piesei, e de la sine înţeles. Fără această „suferinţă”, devine imposibil să faci pasul spre transformarea plauzibilă a unui text pentru radio. Este o lecţie pe care am detaliat-o adesea în compania lui Cristian Munteanu, ale cărei secrete le-am asimilat de la un artist puţin dispus, temperamental, să dea lecţii. Avea însă talentul de a se face înţeles, de a convinge fără lungi ocoluri, de a se impune cu eleganţă dar şi de a şti să dirijeze, adică să aşeze la locul cuvenit sugestiile venite de la actori şi de la ceilalţi membri ai echipei, redactor, compozitor, regizor muzical, regizor tehnic. Îmi este vie modalitatea sa de a lucra, fascinaţia artistică – nu e un cuvânt exagerat – trăită colaborând la câteva spectacole în ultimii ani, primite la superlativ, fie că ele se numesc Adunarea femeilor de Aristofan, Comedia măgarilor de Plaut, Praznicul ciubotarului de Thomas Dekker, Duios Anastasia trecea, dramatizare de Puşa Roth a nuvelei lui D. R. Popescu, Mantaua şi Moartea lui Ivan Ilici, dramatizări ale aceleiaşi autoare după textele lui Gogol şi Tolstoi, O repetiţie moldovenească de Costache Caragiale sau seria de recitaluri în care un actor interpretează cinci roluri, idee pe care Cristian Munteanu a îmbrăţişat-o cu entuziasm în vara lui 2004, regizând şapte asemenea recitaluri: „Dramele puterii”. Cinci personaje în interpretarea actorului Dan Condurache, „Slugi isteţe şi bufoni” – Horaţiu Mălăele, „Peţitoare şi cumetre” – Dorina Lazăr, „Îndrăgostiţi în teatrul lumii” – Delia Nartea şi Cristian Iacob, „Chipuri ale feminităţii” – Virginia Mirea, „Contraste” – Mircea Albulescu, „Lumea ca teatru” – Adriana Trandafir.

De-a lungul timpului, a avut ocazia de a lucra cu mari actori ai scenei româneşti din generaţii diferite şi cred că multe dintre aceste înregistrări i-au marcat deopotrivă pe interpret şi pe regizor. La tinereţe, în 1966, punea în undă Orestia de Eschil, cu Olga Tudorache, Ileana Predescu, Dan Nasta în distribuţie. Pot spune acum, retrospectiv, că teatrul antic a rămas o preocupare constantă a lui Cristian Munteanu. Nu ştiu dacă se afla neapărat printre preferinţele sale, printre – să zicem aşa – priorităţi. Avea însă priceperea rară de a da relief sonor pasajelor corale, lucrând cu migală fiecare nuanţă, îmbrăcând ansamblul într-un context care să-l susţină şi să-i sporească semnificaţia.

Autor dramatic jucat la teatre din Bucureşti şi din ţară, la Teatrul radiofonic, Cristian Munteanu a scris şi poezie. Vorbea însă foarte puţin despre piesele sale, în jur de 30. Şi mai puţin despre poezia sa. Păstra o discreţie aproape totală, poate mai greu de înţeles astăzi, mai ales că volumul Dans alb (Bucureşti, Editura Semne, 2009), reconstituit cu migală de Elisabeta Munteanu, arată un poet autentic. Cristian Munteanu elimină de la bun început tentaţia livrescului, care s-ar putea bănui. Dominantă rămâne meditaţia existenţială, ferită însă de acele ţinte de „filosofie poetică” adesea inutile şi supărătoare. În viziunea autorului Dansului alb, poetul este un medium, primind şi amplificând semnalele lumii, cărora le conferă un plus de valoare şi expresivitate. Nimic însă, aici, care să sugereze practici oculte. Poezia se naşte, pare a spune Cristian Munteanu, atunci când ai dat la o parte tot ce te poate împiedica să ajungi la esenţa lucrurilor pe cale, dacă se poate, cât mai directă. Este sensul desprins din textul cu valoare de artă poetică Medium: „Poetul e un medium / În care vorbesc toate glasurile firii, / Caleidoscop de bucurii şi dureri / Azvârlite ca nişte scoici pe plajă. / De le pui la ureche / Asculţi vuietul mării / Poate mai adevărat decât vuieşte marea însăşi. / Dar când se trezeşte din somnu-i de piatră / E slab şi uscat ca o trestie goală, / Căci prin el au sunat bucurii şi tristeţi / Mai adevărate decât bucuria şi tristeţea însăşi.”

Această căutare a orizonturilor ascunse, a reliefului ce trebuie desprins dincolo de aparenţele de tot felul devine prevalentă indiferent de formula poetică, de motivele lirice sau de timbrul poemului. Ea este de fapt modalitatea de a da expresie lumii sau măcar de a intui că poţi ajunge la o expresie mulţumitoare. Cristian Munteanu are atât capacitatea de a construi din puţine elemente o viziune artistică închegată, cât şi de a o susţine în forme varii, de la lirica erotică la poezia de notaţie imagistică sau la ciclul de psalmi. Căutarea orizonturilor ascunse, a reliefului ce trebuie desprins dincolo de aparenţele de tot felul devine prevalentă indiferent de formula poetică, de motivele lirice sau de timbrul poemului. Ea este de fapt modalitatea de a da expresie lumii sau măcar de a intui că poţi ajunge la o expresie mulţumitoare. Cristian Munteanu are atât capacitatea de a construi din puţine elemente o viziune artistică închegată, cât şi de a o susţine în forme varii, de la lirica erotică la poezia de notaţie imagistică sau la ciclul de psalmi.

Costin Tuchilă

„Orestia” de Eschil

„Broaştele” de Aristofan

„Adunarea femeilor” de Aristofan

„Comedia măgarilor” de Plaut

„Praznicul ciubotarului” de Thomas Dekker

„Faust” de Goethe

„Mantaua”, dramatizare de Pușa Roth după nuvela lui N. V. Gogol

„Duios Anastasia trecea”, dramatizare de Puşa Roth după nuvela lui D. R. Popescu

„Moartea lui Ivan Ilici”, dramatizare de Puşa Roth după nuvela lui Lev Tolstoi

„O repetiţie moldovenească” de Costache Caragiale

„Dramele puterii”. Cinci personaje în interpretarea actorului Dan Condurache

„Îndrăgostiţi în teatrul lumii”. Interpretează Delia Nartea şi Cristian Iacob

Mihai Eminescu – Veronica Micle. Replici

Joi 13 ianuarie 2011, la ora 19,00, la Radio România Cultural și sâmbătă 15 ianuarie, la ora 13,15, la Radio România Internațional, Teatrul Național Radiofonic vă invită să ascultați spectacolul Mihai Eminescu – Veronica Micle. Replici. Scenariu de Puşa Roth şi Costin Tuchilă. Muzica: Laurenţiu Profeta. Interpretează: George Motoi şi Lucia Mureşan. Cântă: soprana Mirela Zafiri. În replică: Valentin Teodosiu. Recită: Cătălin Rusu. Regia de montaj: Vasile Manta.

Difuzat în premieră în 2001 (14 și 15 ianuarie), la încheierea Anului Eminescu, acest spectacol este unul dintre marile succese din ultimul timp ale Teatrului Național Radiofonic. Conceput ca un scenariu de teatru având la bază 22 de scrisori şi fragmente de scrisori, Mihai Eminescu – Veronica Micle. Replici întărește ideea desfăşurării în timp a unui sensibil, complex, nu o dată contradictoriu roman de dragoste, cuprinzând o paletă uriaşă de idei, sentimente, trăiri. Consultând corpusul integral al corespondenţei dintre cei doi, autorii scenariului au ales numai acele texte şi pasaje cu valoare sentimentală şi poetică universală, eliminând detaliile conjuncturale (referiri la persoane, întâmplări din proza vieţii etc.), importante pentru istoria literară, nerelevante într-un spectacol.

„De la publicarea postumelor lui Eminescu nu a mai apărut nimic de o asemenea amploare şi însemnătate în bibliografia eminesciană”, afirma Nicolae Manolescu pe 15 iunie 2000 la lansarea volumului publicat de Editura Polirom din laşi, Dulcea mea Doamnă / Eminul meu iubit, corespondenţă inedită Mihai Eminescu – Veronica Micle, scrisori din arhiva familiei Graziella şi Vasile Grigorcea, ediţie îngrijită, transcriere, note şi prefaţă de Christina Zarifopol-Illias. Deşi contestată de unii, tipărirea celor 93 de scrisori inedite adresate de Mihai Eminescu Veronicăi Micle şi a 15 scrisori ale Veronicăi către poet, din perioada 1879–1883, a pus în altă lumină romanul epistolar al iubirii dintre cei doi. Evenimentul – senzaţional, incredibil, cum s-a spus – a venit să confirme intuiţia lui D. Vatamaniuc: „În condiţiile în care corespondenţa lui Mihai Eminescu s-ar fi păstrat în întregime, ea ar fi însumat cel mai mare număr de scrisori adresate unei singure persoane”.

La data respectivă, în 2001, nu exista o încercare similară de a transforma o parte a acestei corespondenţe într-un spectacol. Genul în care el se înscrie este musicalul. Mai multe motivaţii despre acest demers artistic aflați în argumentul care precede interpretarea celor doi mari actori, George Motoi şi Lucia Mureşan, combinată cu piesele vocale ale lui Laurenţiu Profeta, în versiunea sopranei Mirela Zafiri şi cu poeziile eminesciene recitate de actorul Cătălin Rusu. Cât priveşte muzica de ilustraţie şi cântecele în stil clasic-pop – ele sunt veritabile bijuterii.