Scrisoare către Mirela Zafiri

mirela zafiri

Astăzi, marți, 26 noiembrie 2013, soprana Mirela Zafiri ar fi împlinit 44 de ani. În dimineața zilei de luni, 27 august 2012, lumea muzicală a fost cutremurată de vestea morții Mirelei Zafiri, în urma unei cumplite suferințe.

Ieri, 25 noiembrie, am primit de la Liviu Crăciun această scrisoare emoționantă, scrisă la timpul prezent, cu rugămintea de a o citi în deschiderea recitalului sopranei Marta Cristina Sandu, care a avut loc la Biblioteca Metropolitană București luni, 25 noiembrie, ora 17.00, în cadrul Stagiunii Camerale „Luni la ora 5 – După-amiaza unui interpret”, proiect care a aparținut Mirelei Zafiri și a fost pus în practică în toamna anului 2009. Am ajuns acum, iată, la cea de-a cincea stagiune…

Cu aceeași emoție cu care am citit ieri această scrisoare, v-o încredințez acum, dvs., fideli vizitatori ai acestui site. (C.T.)

Dragă Mirela,

În ultimele săptămâni ți-am pomenit foarte des numele, atât de des încât simt nevoia să-ți scriu această scrisoare de mulțumire. Mă bucur că am șansa să te cunosc ca om și ca artist, de la Tine am învățat extrem de multe, m-ai inspirat prin felul tău de-a fi. Când vorbesc despre Tine, spontan folosesc prezentul – doar prezentul – căci exact așa te percep ca făcând partescrisoare catre mirela zafiri din „Universul lui acum-și-aici”. Acum, de ziua Ta, 26 noiembrie, este momentul să duc scrisoarea la poșta și să o trimit… dincolo de Timp, dincolo de spațiu… cu convingerea că va ajunge la Tine.

Ți-am spus de mai multe ori că stilul tău de-a scrie și de-a vorbi mă inspiră, căci tu ai acel har de-a vorbi putin și a spune multe. O propoziție care ție îți este tare dragă a devenit cumva parte organică din mine:

„Cel care are darul de-a se bucura de succesul altora atrage implicit succesul și asupra sa.”

Evenimentul acesta, „Luni la ora 5 – După amiaza unui interpret”, este cel mai concludent exemplu că ai dreptate, că știi să atragi succesul asupra ta și a celor din jur.

Totul a început de la o idee, o viziune. Apoi clipa de inspirație ai știut să o transformi în fapte palpabile, concrete. Cu o tenacitate de furnică, ai reușit să organizezi primele manifestări și să contaminezi cu optimismul tău debordant alți oameni care te sprijină acum.

Pentru curajul de a-ți interpreta propriile vise te admir și te respect în mod deosebit.

De ziua ta, 26 noiembrie, mă gândesc la tine și îți trimit energia și lumina.

Cu deosebită admirație,

Liviu Crăciun

Germania

Schubertiada – recital Verona Maier, Sanda și Aurelian Octav Popa

schubertiada recital luni la ora 5

eveniment liber sa spunSchubertiada se intitulează recitalul la care Verona Maier (pian), Sanda Crăciun-Popa (violă), Aurelian Octav Popa (clarinet) vă invită luni, 29 aprilie 2013, la ora 17.00, în sala „Mircea Eliade” a Bibliotecii Metropolitane București (str. Tache Ionescu nr. 4, lângă Piața Amzei). Prezintă: Costin Tuchilă. Reînviind spiritul Schubertiadelor, întâlniri muzicale între prieteni, cei trei muzicieni propun un program alcătuit din muzică de Schubert, Mendelssohn-Bartholdy, Weber. Recitalul este programat în cadrul Stagiunii Camerale a Bibliotecii Metropolitane București, „Luni la ora 5 – După-amiaza unui interpret”. Fondator: Mirela Zafiri. Intrarea este liberă.

afis schubertiada stagiunea bmb

Născută la 31 decembrie 1961, în Bucureşti, Verona Maier a început studiul pianului la vârsta de 6 ani, la Şcoala de Muzică şi Arte Plastice nr. 2 din Bucureşti, urmând apoi cursurile Liceului de Artă „George Enescu” din Bucureşti. În 1984, a absolvit Universitatea de Muzică din Bucureşti, la clasa de pian a profesoarelor Ioana Minei şi Ana Pittiş. În 1983 a beneficiat de o bursă de studii acordată de Guvernul francez pentru cursurile de pian ale Academiei de Vară de la Nisa. Din 1990 este cadru didactic la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti. În 2006 a obţinut titlul de Doctor în muzică al aceleiași universităţi cu teza Alegerea spontană a tempourilor pentru preludiile şi fugile din „Clavecinul bine temperat” de J. S. Bach. A desfăşurat o bogată activitate artistică, materializată în recitaluri, concerte şi cursuri de măiestrie susţinute atât în ţară, cât şi în străinătate. A participat, între altele, la Festivalul Internaţional „George Enescu” din Bucureşti (1992–2007), Festivalul Internaţionalverona maier al Muzicii Noi, Bucureşti (1992–2002), Festivalurile Internaţionale de la Palencia şi Santander, Spania (1995), Festivalul „Max Deutsch”, Paris (2002).

Verona Maier are o preferinţă deosebită pentru muzica de cameră, atât pentru repertoriul clasic, cât şi pentru creaţia modernă şi contemporană. A cântat numeroase lucrări în primă audiţie. Din 1987 și-a îndreptat atenţia şi în direcţia muzicii vechi, evoluând în formaţii în care susţine partida de clavecin. Repertoriul său de clavecinistă cuprinde lucrări din secolele XI–XII, Renaștere și Baroc. Susţine, de asemenea, concerte la orgă, cu piese din repertoriul Barocului.

Evoluând alături de prestigioşi dirijori şi interpreţi din România şi din străinătate, Verona Maier a apărut frecvent în formaţii restrânse, dar şi în cadrul unor orchestre de cameră: Orchestra de Cameră Radio, Orchestra de cameră „Simfonietta”, Orchester Contemporary Opera Zürich. Colaborează cu Orchestra Filarmonicii „George Enescu”, Orchestra Naţională Radio, Daniel Kientzy (saxofon), Pierre Yves Artaud (flaut), Aurelian Octav Popa (clarinet), Remus Azoiţei, Florin Croitoru, Mayuko (vioară), Ion Ivan Roncea (harpă) ș.a. În 1990, alături de Georgeta Stoleriu, Anca Iarosevici și Robert Dumitrescu, a pus bazele Studioului de Muzică Veche, formație prestigioasă, cu o bogată activitate concertistică. A realizat înregistrări şi a participat la numeroase emisiuni pentru radio şi televiziune, fiind prezentă pe şapte CD-uri editate în ţară şi în străinătate.

sanda craciun popaSanda Crăciun-Popa a studiat viola, în liceu, sub îndrumarea profesoarei Jeanine Costescu, urmând, în continuare, cursurile Universităţii de Muzică din Bucureşti. Tatăl său, cunoscut dirijor şi profesor de dirijat coral, i-a deschis perspectivele culturii muzicale. Din 1973 a devenit violistă în Orchestra Filarmonicii „George Enescu”, având privilegiul de a cânta sub bagheta lui Sergiu Celibidache şi începându-şi, în acelaşi timp, cariera solistică şi camerală. În 1977, alături de Aurelian Octav Popa, a înfiinţat Orchestra de cameră „Quodlibet Musicum”, ca prim-violistă. În 1980 a fondat Ansamblul de muzică veche „Consortium Violae”, cu care a susținut numeroase concerte, a făcut înregistrări radio și TV și înregistrări discografice la Casa „Electrecord”: Comori ale barocului, Dowland – Palestrina, Timpul regăsit (lucrare compusă de Miriam Marbe pentru Sanda Crăciun-Popa şi ansamblul său de viole. Repertoriul Sandei Crăciun-Popa cuprinde toate stilurile, de la Renaştere până la muzica de astăzi, multe lucrări fiind special compuse pentru ea sau fiind aranjamente proprii pentru violă.

Împreună cu Aurelian Octav Popa alcătuiește un duo redutabil, pentru care mulți compo-zitori români au scris lucrări apreciate. Primul CD al celor doi muzicieni, România Azi (Sonoton-München) a reprezentat un mare succes de public și de critică, apărând în mai multe ediții și fiind considerat unul dintre cele mai bune CD-uri ale anului 1997 de către DRS Elveția.

Sanda Crăciun-Popa a predat viola ca profesor asociat la Universitatea „Ovidius” din Constanța și la Universitatea Națională de Muzică din București. Este doctor în muzică, cu teza Viola între tradiție și inovație (2009).

traditie schubertiada

Clarinetist, dirijor, compozitor, Aurelian Octav Popa este unul dintre cei mai apreciați muzicieni români de astăzi. Personalitatea sa complexă are darul de a fascina: interpretul, unul dintre marii clarinetiști ai lumii, considerat astfel încă de la începutul carierei, este dotat cu acele calități artistice rare, care se rezumă – atât cât se poate traduce în cuvinte – prin expresie și har. Repertoriul său cuprinde practic întreaga literatură muzicală dedicată instrumentului, concertele pentru clarinet și orchestră, lucrările camerale cu clarinet și creații din perioada contemporană, multe dintre ele fiind scrise special pentru Aurelian Octav Popa. La acestea se adaugă numeroase transcripții, aranjamente pentru clarinet sau pentru diverse formații instrumentale, dar și compoziții proprii. Recitalurile sale sunt de fapt o amplă incursiune în istoria sonoră, cu idei și conexiuni de multe ori neașteptate. Îndrăgostiţi de „sunetul de aur” al clarinetului său, francezii i-au editat la Paris două CD-uri, unul imediat după 1989 şi încă unul în anul 2006, cotate cu nota maximă de cele mai prestigioase aurelian octav popapublicaţii muzicale din Franţa. Ziarul german „Berliner Morgenpost” scria că „star-clarinetistul român face păsările să cânte.”

Aurelian Octav Popa s-a născut la 10 octombrie 1937, la Amara, județul Cetatea Albă (azi în Ucraina). A urmat Liceul „Matei Basarab”, Liceul de Muzică și Conservatorul din București, după care a urmat stagii de perfecționare la Paris și în SUA, apoi cursurile de dirijat susținute de Sergiu Celibidache la Trier. A obținut numeroase premii la concursuri internaționale, cel dintâi la Concursul Internațional „Primăvara la Praga” (1959), fiind primul instrumentist român care a obținut Premiul I în străinătate. Din 1962 până în prezent a fost instrumentist, apoi solist instrumentist la Filarmonica „George Enescu” din București. După 1989 a devenit și dirijor al Filarmonicii „Marea Neagră” din Constanța. A cântat în primă audiție în România piese camerale ale unor compozitori importanți ai secolului al XX-lea: Bartók, Stravinski, Berg, Schönberg, Messiaen, Honegger și concerte cu orchestră: Concertul de Aaron Copland (dirijor compozitorul), Concertul de Hindemith (dirijor: Constantin Bobescu), Preludii de dans de Lutoslawski (dirijor: Serge Baudo), Scaramouche de Darius Milhaud (dirijor: Cristian Mandeal), Concertul de H. U. Lehmann (dirijor: Paul Popescu) ș.a. Foarte semnificativă este seria de concerte pentru clarinet scrise de compozitori români: Aurel Stroe, Tiberiu Olah, Anatol Vieru, Ștefan Niculescu, Adrian Iorgulescu, Wilhelm Berger, Cornel Țăranu, Tiberiu Fatyol, Alexandru Pașcanu, Mihnea Brumariu. Seria de compoziții pentru clarinet solo este extrem de numeroasă, piesa-simbol aparținând lui Tiberiu Olah: Sonata „Pasărea măiastră”.