„O poveste… cum alta nu este!” de Florentina Dănilă

curcubeu copii proza scurta florentina danilaproza scurta rubrica liber sa spun„Ştefan cel Mare era mic de statură şi-l ajutau fetele să urce pe cal.” De ce râdeţi? Are dreptate copilul! Domnitorul era mic de statură… dar mare la fapte. Cât despre ajutorul fetelor… Păi, băieţii se luptau cu unii şi cu alţii! Aha! Iar mustăciţi! Adică… „pălăria” gurii – mustaţa se ridică în semn de neîncredere. Eu vă sfătuiesc să mustăciţi în semn de respect. Respect pentru copilărie şi pentru toate gândurile ei năzdrăvane! Păi, ce… nu ştiţi că tata e un prinţ şi mama o prinţesă? A!!!!!!! Vă întrebaţi cine mai face mâncare? Nicio problemă! Face mama-prinţesă o vrajă – cum numai ea ştie să facă! – şiiiiiiii… imediat apare o pizza uriaşă cât roata carului! Şi-aşa prichindeii nu au dinţi pentru că a venit Zâna Măseluţă şi i-a adunat pe toţi. I-a dus în împărăţia ei şi i-a pus cu grijă în cutiuţe. Uite! Cutiuţa asta mică şi roşie are dinţişorii de lapte ai lui Vlad. De ce e roşie? Pentru că lui îi plac tare mult fructele roşii: cireşele, merele, căpşunile şi altele… roşii. Continuă lectura „„O poveste… cum alta nu este!” de Florentina Dănilă”

Recurs la memorie: arta Elenei Murariu

elena murariu constantin brancoveanu

În perioada 29 ianuarie–22 februarie 2015, la Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” din București, Sala „Gheorghe Focşa” va fi deschisă expoziţia Bradul, pictură, grafică, fotografie şi obiect de Elena Murariu. Vernisaj: joi, 29 ianuarie, ora 16.00.

elena-murariu1

Elena Murariu

„[…] Iconar şi restaurator de artă bisericească, Elena Murariu este unul din acei pictori de viţă aleasă care îşi trage seva din marea tradiţie românească, inclusiv atunci când mâna îşi permite să îi zburde liber, în aceeaşi arie a reflecţiei hagiografic-duhovniceşti, dar în afara formulelor stricte ale canonului. Şi asta, întrucât artista îşi înţelege libertatea de creaţie ca aşezare iubitoare şi inspirată în umbra Duhului.

Am remarcat-o în 2004, an omagial Ştefan cel Mare, în care artista şi-a adus obolul Sfântului Voievod printr-o serie de icoane create special pentru acest eveniment. Icoane originale – termen ce pare oximoronic, dar e valabil atunci când prototipul iconografic lipseşte şi trebuie creat. Un prototip iconografic aşteptat de 500 de ani. Cum să interoghezi 500 de ani de evlavie populară, pentru a descoperi prototipul zămislit de subconştientul cucerniciei colective? Elena Murariu s-a achitat exemplar de această sarcină, concepând o suită de modele iconografice dedicate Sfântului Voievod: Ştefan în faţa Tronului Judecăţii – icoană de tip acatist, cu scene biografice, Adormirea Cuviosului Ştefan… – compoziţii pline de forţă, realizate după toate regulile erminice, respirând robusteţe teologică şi o verde vigoare voievodală, despre care nu ţi-ai fi închipuit că sunt puse în pagină de o femeie.
elena murariu iconografie
Dar iată că vrednica zugrăvitoare de frumos continuă să se lase inspirată de zestrea de sfinţenie, încă nepusă suficient în valoare, a neamului românesc: există încă atâtea lumini care pâlpâie sub obrocul uitării, iar a le scoate la iveală este un recurs la memorie, ce ţine de geniul artistului preocupat de redescoperirea identităţii naţionale. Şi astfel, de ani buni, impulsionată, după cum mărturiseşte, de bardul Ioan Alexandru, un alt mărturisitor al sfinţeniei româneşti, dar condusă şi de alte intuiţii, Elena Murariu şi-a găsit un nou izvor de meditaţie: viaţa Sfinţilor Martiri Brâncoveni.
elena murariu brancoveanu 3Constantin, cu cei patru fii ai săi, Constantin, Ştefan, Radu şi Matei şi cu sfetnicul Ianache, alături de doamna Maria Brâncoveanu, martoră şi jeluitoare a sfintelor mucenicii ale soţului şi fiilor săi şi de aceea numită de artistă „Mironosiţă – iată personajele ciclului pictural al Rădăcinilor brâncoveneşti, expus la Muzeul Ţăranului Român [27 iunie–19 iulie 2013, n.n.] şi reprodus în cadrul albumului omonim editat de artistă.
O tainiţă de frumuseţe prosternată şi proaspătă veneraţie mărturisitoare, scrisă în culori delicate pe lemn şi hârtie – iată ce ne oferă Elena Murariu în ciclul de ofrande picturale brâncoveneşti, lucrat cu credinţă şi devoţiune timp de mulţi ani.
Înrâurită de duhul amplei înfloriri artistice brâncoveneşti, Elena Murariu plonjează în epoca de graţie a culturii române, fără a se lăsa contaminată de fastul şi tumultul aulic. Înzestrată cu armătura de sensibilitate a artistului creştin contemporan, Elena Murariu discerne, chiar şi între filele vremilor, zgomotul jurnalistic de sunetul esenţial, pentru a aşterne în faţa văzului postmodern pagini fundamentale ale războiului nevăzut al istoriei noastre. Renunţând la anvergura monumentală ce guverna ciclul Marelui Ştefan, artista coboară, cu o virtuozitate cel puţin egală, în zona reflexivităţii interiorizate a miniaturistului-cărturar. Din duhul acestora se inspiră ciclul Rădăcinilor brâncoveneşti. De aici libertatea compoziţiei şi improvizaţia cuminte, bine adaptată subiectului, delicateţea liniei şi a formei, aerul diafan, aproape transparent al artefactelor. Până şi piesele destul de robuste de lemn de tei, cu suprafeţe delicat modelate, vopsite în alb, pictate cu aureole de sfinţi şi contururi discrete ale semnelor vieţii, simţi că îşi iau zborul.
Imponderal, lipsit de unghiuri ascuţite, rezolvat în tonuri de ocru, verde şi auriu dominate de alb, întregul ciclu brâncovenesc parcă e pregătit să îşi ia zborul.
Elena Murariu este unul din puţinii artişti iconari contemporani care conferă meşteşugului miniaturii funcţia de caligrafiere cerească. Trăitoare a sensului mistic al icoanei, artista transformă hagiografia în poezie vizuală, pentru a se face ea însăşi lucrătoare de erminie.” – Elena Dulgheru, Un caligraf al sfinţeniei – Elena Murariu, „Lumina”, 27 iulie 2013.
elena murariu brancoveanu
„[…] Elena Murariu are o experienţă foarte vastă a picturii brâncoveneşti. A lucrat la Gura Motrului, Bolniţa Mânăstirii Bistriţa, Fundenii Doamnei din Bucureşti, Polovragi, Dintr-un lemn, deci zona aceasta, zonă eminentă a picturii brâncoveneşti, zona Vâlcei şi zona Ilfovului îi sunt foarte bine cunoscute şi îi este foarte bine cunoscut Hureziul.
Elena Murariu este limpede obsedată, ăsta-i cuvântul, obsedată în chip frumos, de crearea unei iconografii, o spun apăsat, şi rog distinsele feţe bisericeşti să o ia exact aşa cum eu o s-o spun, a unei iconografii de tip modern. Biserica noastră de la nivelul ierarhilor şi până la clerul mai mărunt începe să se modernizeze în ceea ce priveşte viziunea asupra picturii mai ales dar şi asupra arhitecturii. Dar n-a ajuns încă la acea deschidere extraordinară la care acum aproape 100 de ani ajunseseră unii intelectuali şi clerici ruşi din epoca revoluţiei, vremea în care un Tatlin, o Goncearova, pictorii constructivişti făceau icoane, creau o iconografie care poate ar fi evoluat pe un făgaş anume dacă nu venea 1924 şi nu dispărea Lunacearski şi nu venea Stalin. Acestă iconografie a Elenei Murariu poate să fie Scara Brâncovenilor sau poate să fie chiparosul sau bradul – aceşti pomi cu înţelesuri în Orient şi la noi, pe care îi cunoaşteţi cu toţii. Elena Murariu este obsedată de capetele retezate ala Brâncovenilor şi al Văcărescului, obsedată de o întreagă legătură între natura însufleţită şi trupurile neînsufleţite! Cum bine spunea Directorul Muzeului Ţăranului Român, domnul Virgil Niţulescu, «această expoziţie deschide un ciclu anume». Elena Murariu a creat în ultimii ani prolegomenele unei pe drept meritate comemorări vizuale dar şi literare a momentului brâncovenesc. […]” – Acad. Răzvan Theodorescu, Cuvânt rostit cu prilejul deschiderii expoziţiei Rădăcini brâncoveneşti la Muzeul Ţăranului Român, 27 iunie 2013 (apărut în volumul Constantin Brâncoveanu, puterea viziunii).
elena murariu 2
din seria pictura brancoveanu elena murariu
bradul elena murariu
butucul inflorit elena murariu
recurs la memorie elena murariu
lucrari de elena murariu
expozitie elena murariu
lucrari expozitie elena murariu
stefan elena murariu
Lucrări de Elena Murariu. © Elena Murariu
Blog Elena Murariu: http://www.icoane.arts.ro/

Gheorghe Cozorici – portret de Annie Muscă în Revista Teatrală Radio

gheorghe cozorici revista teatrala radio

Astăzi, 16 iulie 2014, ne amintim de actorul Gheorghe Cozorici (16 iulie 1933–18 decembrie 1993).

Distincție, discreție și generozitate.

Modestie și gravitate. Siguranță.rubrica remember annie musca revista teatrala radio

Un mare taciturn.

Știa să asculte, deși îți dădea impresia că-i sunt departe gândurile.

Dăruit cu forța glasului, actorul Gheorghe Cozorici și-a lăsat amprenta pe zeci de roluri în teatru și film, dar și în spectacole radiofonice păstrate în Fonoteca de Aur.

Sobrietatea rostirii i-a adus roluri importante în teatru, și, mai ales, eternitatea eroului de cinema, deși, privind retrospectiv, cinematograful românesc pare să-i fi rămas dator unui actor de talia sa.

Din viața unui actor…

Inevitabil revin la anul 1933, prolific în apariții de viitori artiști pe scenă, pe marele ecran sau dincolo de camera de filmat sau de ciclop. Dacă în ultima vreme mi-am amintit de Silvia Popovici, de George Constantin și de Ion Săsăran, astăzi m-a dus gândul la colegul lor de generație, Gheorghe Cozorici, Ghiță sau Prințul, cum îi spuneau cei apropiați, născut și el tot în ’33, într-o zi de 16 iulie, în comuna Arbore (jud. Suceava).

Fiul familiei Cozorici, care avea să devină peste ani un remarcabil actor, exponent al Promoției de Aur a Teatrului Românesc, primise la botez nume ales, de purtător de biruință.

A urmat cursurile primare și secundare în locul natal înzestrat cu o istorie aparte, iar cele superioare la Institutul de Artă Dramatică din București.

hamlet gheorghe cozorici

Gheorghe Cozorici în rolul lui Hamlet, regia: Vlad Mugur, Teatrul Național din Craiova, 1958

Primele emoții scenice în inima Olteniei…

După absolvire, Gheorghe Cozorici pleacă la Teatrul Național din Craiova, alături de alți șase colegi de promoție – Sanda Toma, Silvia Popovici, Constantin Rauţchi, Amza Pellea, Victor Rebengiuc și Dumitru Rucăreanu, însoțiți de Vlad Mugur, asistent universitar la clasa maestrului Nicolae Bălţăţeanu.

„Unii dintre colegii noștri au ajuns la Bacău, printre care şi Silviu Stănculescu, iar alţii la Timişoara şi la Baia Mare, cum a fost cazul meu. Gheorghe Cozorici era deja căsătorit, iar soţia lui, fiind casnică, pregătea de multe ori mesele pentru colegii soţului ei, sosiți în turnee și în trecere prin Craiova…” (Annie Muscă, Dan Puican – „Radioul este viața mea”, București, Editura Adevărul, 2013).

În anii ̓50, tinerii actori, alături de Vlad Mugur și de regizorii Radu Penciulescu și Dinu Cernescu, împreună cu scenograful Ion Popescu-Udriște, au dat viață Naționalului craiovean, iar la mai puţin de 25 de ani, Gheorghe Cozorici îl întruchipa deja pe Hamlet sub bagheta regizorală a lui Vlad Mugur (premiera: 29 mai 1958). Era o reprezentație importantă și îndrăzneață a perioadei postbelice, în care Silvia Popovici a întruchipat-o pe Ofelia, iar Amza Pellea s-a erijat cu mare talent în rolul lui Horatio. Cu tânărul prinț era obișnuit din anul III de studenție. Îl jucase la clasa profesoarei Aura Buzescu. Citește integral în Revista Teatrală Radio. Portret monografic, detalii despre Promoția de Aur 1956, filme integral cu Gheorghe Cozorici („Urgia”, 1977, „Capcana mercenarilor”, 1981); „Luceafărul” de Mihai Eminescu, recitat de Gh. Cozorici (singura versiune integrală a poemului din Fonoteca de Aur a Radioului); fragmente din mari spectacole radiofonice: „Danton” de Camil Petrescu (1972), „Henric al IV-lea”, partea I și a II-a de William Shakespeare (1984), „Apus de soare” de B. Șt. Delavrancea (1984)

Annie Muscă

Festivalul de Artă Medievală „Ştefan cel Mare”

cetatea de scaun a sucevei

Spectacole de teatru, turniruri, muzică medievală și acrobaţii sunt incluse în cea de-a VII-a ediţie a Festivalului de Artă Medievală „Ştefan cel Mare”, care se va desfăşura, în perioada 15–18 august 2013, în Cetatea de Scaun a Sucevei. Organizatorii evenimentului au anunţat că în cadrul festivalului sunt incluse spectacole de teatru pentru copii, piesa de teatru Romeo şi Julieta, pusă în scenă de Trupa Clan-destin din Bucureşti, în regia Teodorei Câmpinean, dar şi turniruri, spectacole cu foc, scenete comice, muzică medievală, acrobaţii cu cai sau tir cu arcul.

Parada Festivalului de Artă Medievală va avea loc în seara de 15 august în municipiul Suceava şi se va desfăşura pe traseul Obcine–str. George Enescu–Primăria municipiului Suceava–Bulevardul Ana Ipătescu–Cetatea de Scaun a Sucevei.

suceava cetatea

Tot în cadrul festivalului vor fi organizate concursurile pentru copii „Descoperiţi comoara” şi „Noaptea supravieţuitorilor în Cetate”.

Ediţia din acest an a Festivalului de Artă Medievală „Ştefan cel Mare”, care se desfăşoară la Cetatea de Scaun a Sucevei şi în Muzeul Satului Bucovinean, în perioada 15–18 august, este organizată de Muzeul Bucovinei, Primăria Suceava şi Consiliul Judeţean Suceava.