Stolnicul între contemporani

lansare_stolnicul-intre-contemporani virgil candea

Muzeul Naţional de Istorie a României găzduiește lansarea ediţiei a II-a a lucrării academicianului Virgil Cândea, Stolnicul între contemporani, publicată de Editura IDACO. Evenimentul este organizat de Primăria Oraşului Otopeni și Asociaţiile Sanda şi Virgil Cândea și Renaşterea Obiceiurilor şi Tradiţiilor Româneşti. Lansarea va avea loc luni, 10 noiembrie 2014, începând cu ora 17.00, în Sala Lapidarium a Muzeului Naţional de Istorie a României, din Calea Victoriei nr. 12, București.

Vor fi prezente la eveniment personalităţi ale Bisericii Ortodoxe Române, ale Academiei Române şi ale altor instituţii de cultură din Bucureşti. Apărută acum într-o versiune revăzută și adăugită de Ioana Feodorov, fiica autorului, scrierea prezintă climatul cultural şi diplomatic de la curtea domnului martir Constantin Brâncoveanu, relaţia acestuia cu Stolnicul Constantin Cantacuzino și cu cercurile intelectuale ale vremii, înăuntrul și în afara Țării Românești.

,,Am bucuria să vă invit la un eveniment editorial care este mai mult decât prezentarea unei cărţi ce ne aduce în climatul cultural şi diplomatic de la curtea Domnului Constantin Brâncoveanu şi ne vorbeşte de relaţia acestuia cu Stolnicul Cantacuzino. Am considerat că odată cu subiectul deosebit pe care-l propune volumul, în cadrul Anului Brâncoveanu-2014, să fie şi un omagiu adus d-lui academician Virgil Cândea, la 7 ani de la trecerea la cele veșnice. Neuitarea  marilor personalităţi româneşti ce au adus contribuţii deosebite la cultura universală este datoria ce o avem fiecare dintre noi, ca români, de a o transmite din generaţie în generaţie. TVR – Universul Credinţei a realizat un scurt film documentar care să ne aducă mai aproape de personalitatea d-lui acad. Virgil Cândea, film ce va fi proiectat în cadrul evenimentului. Vă aşteptăm cu emoţiile inerente unei întâlniri la care eforturile tuturor organizatorilor, susţinătorilor au fost deosebite.” – Iuliana Mateescu, Preşedinte al Asociaţiei ,,Renaşterea Obiceiurilor şi Tradiţiilor Româneşti’’.

Din Bucureștiul de altădată: Grădini și grădinari din secolul al XVIII-lea

Vizitând Bucureştii în luna iulie 1786, englezoaica Lady Craven a fost sfătuită de consulul austriac Raicevich să vadă „o frumoasă grădină englezească ce aparţinea unui boier bătrân”.

Este vorba despre celebra grădină a stolnicului Constantin Cantacuzino, ajunsă, prin moştenire, în posesia banului Dudescu. Vizitatoarea engleză a putut constata că între grădina bătrânului Dudescu şi aceea a unui pastor de ţară din Marea Britanie nu era mare deosebire. Din notele de călătorie aflăm că lady Craven a fost impresionată de ospitalitatea boierului român: „Stăpânul casei, un bătrân venerabil, cu barba albă ca zăpada, mi-a oferit din toate fructele ce le avea în grădină”.

În privinţa acestor preocupări este foarte interesantă şi scrisoarea vornicului bucureştean Ştefan Pârşcoveanu care, la 6 septembrie 1780, se adresa prietenului său Hagi Pop din Sibiu: „Pentru grădinar ce-mi scrii că mi-ai găsit şi iaste om meşter şi harnic, foarte bine. Cum şi pentru simbrie că l-ai tocmit pe an cu l00 lei… şi 11 obroace de grâu… şi vedre de vin 20… sunt priimitor a-i da toate acestea pe deplin. Îi voi mai da altfel şi râmători şi alte bacşişuri. Dar cere să fie angajat pe trei ani, nu pe unul. Pentru că, când să zic şi eu Doamne ajută, la al doilea an de întemeierea şi deschiderea grădinii, el să lipsească.” Ştefan Pârşcoveanu mai are încă o rugăminte la Hagi Pop: „Noul angajat să aibă cu el uneltele de lucrul grădinii, de vreme ce eu îi dau atâta simbrie grea… şi să-i dai dumneata bani să cumpere seminţe de care-i va trebui.” În finalul scrisorii îi comunică: „Pentru lămâii ce-mi scrii, vei şti că s-au prăsit şi aici mulţi, ci oameni nu avem ca aceia, să poarte de grijă.”

Din documentele vremii mai aflăm că la marginile oraşului se ridicaseră o serie de chioşcuri, case de vară, cu grădină alături şi cu apă de izvor sau de cişmea. Aici veneau domnii să se recreeze, să scape pentru câteva ceasuri sau zile de agitaţia vieţii de la curte şi de căldura ce domnea în oraş. Aceste chioşcuri ajung în curând locurile preferate de plimbare ale bucureştenilor.

Unul era la mănăstirea Cotroceni, ridicat de voievodul Alexandru Ipsilanti în anul 1780, construcţie care s-a păstrat până în anul 1893, când a fost dărâmată, împreună cu o parte din zidul de incintă al mănăstirii şi cu vechea reşedinţă domnească, pentru a face loc noului palat regal ce s-a construit în acea zonă.

Altul era pe malul lacului Herăstrău şi fusese ridicat tot în timpul lui Alexandru Ipsilanti (1774–1782). Elveţianul Sulzer, care a stat câtva timp la curtea domnului, afirmă că locul avea o insulă, în jurul căreia doamna, însoţită de doamnele de onoare, obişnuia să se plimbe, într-o şaică (luntre mare), „în sunetul melodiilor turceşti”.

Pușa Roth