Nu știm aproape nimic. Pușa Roth în dialog cu Sergiu Cioiu

nu stim aproape nimic pusa roth in dialog cu sergiu cioiu ars longa

Lansare de carte și audiobook, Editura Ars Longa

eveniment liber sa spunLuni, 9 mai 2016, la ora 18.00, la Centrul Socio-Cultural Jean-Louis Calderon din București (str. Jean-Louis Calderon, nr. 39, sector 2) va avea loc lansarea volumului Nu știm aproape nimic.sigla-editurii-ars-longa3 Pușa Roth în dialog cu Sergiu Cioiu, apărut în colecția „Summa cum laude” a Editurii Ars Longa din Iași. Postfață de Costin Tuchilă. Invitaţi: Magda Catone, Florina Cercel, Șerban Cionoff, Teodora lonescu, Andrei Magheru, Mircea Nicolau, Andrei Partoș, Cristi Rotaru, Eugen Rotaru, Octavian Ursulescu. Prezintă: Pușa Roth și Costin Tuchilă. Cu participarea extraordinară a lui Sergiu Cioiu (Canada). Intrarea liberă. Continuă lectura „Nu știm aproape nimic. Pușa Roth în dialog cu Sergiu Cioiu”

Două personaje care și-au găsit autorul

noi doi si atat pusa roth eugen cristea cristina deleanu volum summa cum laude ars longa

Puşa Roth în dialog cu Eugen Cristea şi Cristina Deleanu

cronica de carteHotărât lucru, Puşa Roth nu ştie să fie o gazetară „trendy”! Judecaţi şi dumneavoastră. Să ai ocazia să faci o carte cu şi despre doi artişti cu lipici la public, aşa cum nu prea au mulţi alţii la vremea asta – Eugen Cristea şi Cristina Deleanu*) – iar tu, reporter, în loc să îi întrebi: „Nu-ai aşa că soţul dumneavoastră este un delicios?” sau măcar: „Ce vi s-a părut mai super la soţia dumneavoastră?”, începi discuţia aşa: „O întrebare pentru amândoi: Câte chipuri are actoria? Are chipul dăltuit al fiecărui actor sau noi, ascultătorii, spectatorii dvs., îi dăruim chipuri?”

Unde mai pui că nici cu vreo câteva picanterii cochete şi nici cu niscai cancanuri de culise nu se învredniceşte să ne delecteze reportera. Dar las’ că nici invitaţii săi nu vor „să dea din casă” pentru a satisface apetitul publicului dedulcit la telenovele şi la bârfe mondene.

Despre ce discută, atunci, cei trei? În primul rând despre condiţia actorului în această lume avidă să înmagazineze şi să consume imagine. O lume înrobită şi care, la rându-i, se lasă devorată de imagine, de imaginea sa, de aparenţe, o lume în care mimetismul şi artificialitatea tind (şi, din păcate, nu o dată, chiar reuşesc!) să ia locul Artei şi al Actorului. De aici şi categorica despărţire a apelor de uscat pe care ne-o împărtăşeşte Cristina Deleanu: „Mă deranjează că oamenii din diverse medii sociale folosesc sintagma actorii politici, actori de pe terenul de sport, actorii şi iar actorii… Eu cred că acest cuvânt le place, dar ei nu ştiu exact ce înseamnă, pentru că actoria este un lucru greu, un lucru cinstit, un lucru frumos.”

eugen cristea cristina deleanu noi doi si atat pusa roth ars longa

Eugen Cristea, Cristina Deleanu

La fel de franc este şi Eugen Cristea, numai că el merge şi mai departe, văzând una dintre cauzele acestei extrapolări ale noţiunii de actor într-o gravă eroare de raţionament. Mai precis a unui raţionament el însuşi captiv într-o gândire înţepenită în propriile limite: „Noi nu mai avem nuanţe, noi avem ori alb ori negru, ori avem, iertat să-mi fie, nişte aşa-zişi formatori de opinie care, în mintea lor, mai mult sau mai puţin întinsă ca suprafaţă gândesc că deţin adevărul absolut.”

În antiteză, ni se propune o viziune categoric diametrală agresivităţii şi individualismului care pervertesc Valoarea – inclusiv sau mai ales Valoarea Actului Artistic – reducând-o la valoare de schimb sau de întrebuinţare. De aceea, trebuie să spun că unul dintre meritale esenţiale ale acestui colocviu „cu sufletul deschis” este limpezimea gândurilor şi echilibrul sufletesc atât de necesar calmului senin al fiecărei propoziţii trăite şi rostite: „Nimeni nu deţine adevărul absolut”– afirmă în aceeaşi ordine de idei Eugen Cristea, pentru ca, numaidecât, să argumenteze: „Ceea ce vreau să spun e că trebuie să ne străduim şi să găsim în noi această forţă interioară de a ne echilibra, de a deveni într-un fel mai toleranţi, pentru că dacă nu, ne aşteaptă butonul roşu, la capătul căruia este bomba atomică.”

pusa-roth summa cum laude

Pușa Roth

Dintr-o asemenea reprezentare asupra condiţiei omului şi a artistului, ca şi a voinţei de a o transfera din sfera idealului în cea a realităţii de fiecare zi, Cristina Deleanu şi Eugen Cristea au găsit însăşi cheia, esenţa magică a căsniciei lor. Pe care ne-o mărturisesc într-un dialog de o tulburătoare limpezime sufletească:

„E. C.: – Da, eu cred în sufletul pereche, cred în complementaritatea reciprocă, în întregirea reciprocă…

C. D.: – Am devenit un sistem.”

Și, mă grăbesc să adaug numaidecât, nu sunt aceste sintagme memorabile singurele adevăruri de viaţă, idei trăite şi, prin aceasta, mereu întinerite, pe care cei din actori le-au înscris în codul fiinţei lor morale. Condiţia însăşi a actorului este exprimată tot într-o definiţie mai degrabă poematică, i-aş spune, de către Eugen Cristea: „Până la urmă, este vorba de a crea personaje memorabile. Sau cum spunem noi: personaj cu care să plece tânărul acasă.” Citește cronica integral în Revista Teatrală Radio.

Șerban Cionoff

*) Noi doi și atât. Puşa Roth în dialog cu Eugen Cristea şi Cristina Deleanu, biografie artistică şi postfaţă de Costin Tuchilă, Iași,  Editura Ars Longa, colecția „Summa cum laude”, 2014.

Lucia Mureșan la rubrica „Remember” de Annie Muscă

lucia muresan

rubrica remember annie musca revista teatrala radioMâine, vineri, 31 ianuarie 2014, rubrica „Remember” va fi dedicată actriței Lucia Mureșan, născută în 31 ianuarie 1938, plecată spre alte zări în noaptea de 10–11 iulie 2010.

Reamintim că de la 1 ianuarie 2014, la rubrica „Remember” a Revistei Teatrale Radio, Annie Muscă vă oferă în fiecare lună articole cu caracter monografic despre cei sosiți sau plecați în luna respectivă, chiar în ziua care marchează data nașterii sau a trecerii lor în neființă. Intenționăm astfel să păstrăm vie imaginea actorilor care au scris pagini de referință în istoria teatrului românesc.

Seară literară a Editurii Ars Longa la Paris

editura ars longa seara literara paris

eveniment liber sa spunSâmbătă, 12 octombrie 2013, la ora 19.30, la Librăria „La Lucarne des Écrivains” din Paris (115, rue de l’Ourcq), va avea loc Seara literară a Editurii Ars Longa, intitulată D’une langue à l’autre. Cu această ocazie va avea loc lansarea volumelor: Psaumes de Dorel Vișan, ediție în limba franceză a Psalmilor, traducere și prefață de Christian Tămaș (volum apărut în colecția „Perseide”); Théâtre / Teatru de Denis Emorine, ediție bilingvă franceză–română, traducere de Flavia Cosma, prefață de Oltița Cîntec (volumul cuprinde piesele Sur le quai / Pe peron și Après la bataille / După bătălie și a apărut în colecția „Teatru&Teatru”); Le Silence blanc de Christian Tămaș, ediție în limba franceză a Liniștii albe (colecția „Perseide”), carte distinsă cu Prix Naaman, Liban, în 2007 (versiunea în limba engleză) și cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România (filiala Iași), în 2008 (versiunea în limba română).

Participă Dorel Vişan, Denis Emorine, Christian Tămaș, Brândușa Tămaș, editura ars longadirector al Editurii Ars Longa din Iași. Invitaţi: actorii: Delphine Haslé și Romain Jouffroy, care vor citi fragmente din cărțile prezentate. Moderatori: Dana Shishmanian și Armel Louis (patronul librăriei).

Volumul Théâtre / Teatru de Denis Emorine va fi lansat în același timp și în România, la Iași, în cadrul Festivalului Internațional de Teatru pentru Publicul Tînăr (FITPT), ediția a VI-a, organizat de Teatrul „Luceafărul”.

Înființată în 1994 la Iași, Editura Ars Longa oferă cititorilor câteva colecții prestigioase: „Summa cum laude”, „Teatru&Teatru”, „Ridentem dicere verum”, „Literatură irlandeză contemporană”, „Geppetto”, „Arcadia”, „Academica”, „Religio”, seria de traduceri multilingve din opera lui Lucian Blaga ș.a.

brandusa tamas

Brândușa Tămaș

Un loc important este dedicat literaturii clasice și contemporane universale și românești: colecțiile de traduceri din literaturi străine și ediții bilingve: „Literatura irlandeză contemporană”, „Alif” (literatură arabă contemporană), „Carmina” (versiuni din literatura română în latină), „Española” (ediții bilingve ale unor autori spanioli și români) și „Perseide” (ediții bilingve din francezi și români). Editura publică lucrări de teorie și critică literară, lingvistică, știință, studii sociale, religie și spiritualitate, eseuri și dizertații, literatură pentru copii. Prezentă la prestigioase târguri internaționale de carte (Frankfurt, Leipzig, Burgos, Bologna), Ars Longa colaborează cu instituții culturale de prestigiu din mai multe țări: Italia, Spania, Irlanda, Brazilia, Argentina, Peru etc.

dorel visan

Dorel Vișan

Psalmii lui Dorel Vişan implică o atitudine care e departe de a fi una de resemnare. Poetul este un imaginativ eliberat de posibilul convenţionalism pe care temele din această categorie îl pot conţine. Sensibilitatea omului modern impune, chiar în gestul de adoraţie, o anumită distanţă, fertilă, de altfel, poeziei. Dorel Vişan scrie Psalmi numerotaţi de la 151 încolo, ca o Psaumes dorel visancontinuare a celor 150 ai lui David, din Vechiul Testament, sentimentul tutelar fiind acela al solitudinii şi al dorinţei de a afla, pe urme argheziene, un reper care să-i confere sprijin sufletesc: „La grea-ncercare m-ai pus, Doamne, / Grea cruce mi-ai sortit să car / Cu suliţă prea aprigă în coaste m-ai străpuns / N-ar fi nimic, de-aş fi alesul tău, măcar…” (151. Răspunde-mi, Doamne, dacă poţi – Un cântec al încercării). Tema este supusă unei tratări variaţionale prin care se amplifică deopotrivă orizontul sensibil şi figuraţia poemului, cu un spectru care conţine murmurul amar al deşertăciunii, hohotul, întrebarea retorică dar şi visul, speranţa dar şi umbra, penitenţa în faţa unei vinovăţii mai degrabă metafizice dar şi certitudinea apocalipsei. Ultimul Psalm, 200. Ferice de cel care citeşte…, este subintitulat Apocalipsă.

Imaginea întrevăzută a oamenilor fără amintiri este mai înspăimântătoare decât aceea, încă suportabilă, a apocalipsei. Fără amintiri, fără trecut, fără experienţa asimilată sau, şi mai rău, negând-o cu falsă candoare, nu poate exista nimic, sfârşitul însuşi devenind un nonsens. Iată o idee seducătoare, exprimată sugestiv, pe care o pune în pagină, ca un corolar al profesiunii sale de credinţă, un mare actor.

Denis Emorine

Denis Emorine

Denis Emorine s-a născut în apropiere de Paris în anul 1956. Profesor şi traducător,Emorine-Theatre locuieşte în Franţa (Alsacia). A studiat literatura modernă la Sorbona. Este poet, eseist, romancier şi dramaturg. Opera sa este tradusă în mai multe limbi. Are cu engleza o relaţie afectivă specială deoarece mama sa era profesoară de engleză. După tată, este de origine rusă. Temele lui favorite sunt căutarea identităţii, tema dedublării personalităţii şi trecerea timpului. Are o fascinaţie pentru Europa de Est şi pentru România. Piesele sale de teatru sunt jucate în Franţa, în Canada (Québec) şi în Rusia. Multe dintre cărţile sale sunt publicate în Statele Unite.

Colaborează în mod permanent la revista literară „Les Cahiers du Sens”. Conduce două colecţii de poezie la Editions du Cygne. În 2004, a primit primul premiu de poezie la Concursul Internaţional „Féile Filiochta” (Irlanda). Academia din Var (Franța) i-a decernat Premiul pentru poezie în 2009. Cea mai recentă apariţie editorială: Après la bataille, teatru, Éditions du Gril, Belgia, 2011.

Christian Tămaş s-a născut în data de 13 noiembrie 1964, în comuna Letca, judeţul Sălaj. Este licenţiat în limba şi literatura arabă, Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Limbi şi Literaturi străine, secţia arabă – franceză, 1988; masterat în Managementul educaţiei adulţilor, 2006; doctor în filosofie. Scriitor, filosof şi traducător din opt limbi străine: engleză, franceză, arabă, spaniolă, italiană, portugheză, celtă, catalană, Christian Tămaş este Consilier pentru Ştiinţe Umaniste (Arts and Humanities Adviser), International Biographical Centre, Cambridge (Marea Britanie), din 2000. Actualmente este profesor de limba arabă la Centrul de Limbi Străine al Facultăţii de Litere, din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” și cercetător în domeniul științelor umaniste la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași.

christian tamas

Christian Tămaş

Lucrări originale: Cavalerul negru (roman), Iași, Editura Junimea, 1992; Blestemul catharilor (roman), Iași, Graphix, 1993; Labirint (roman), Iaşi, Ars Longa, 1995; Trezirea la nemurire (studii), Ars Longa, 1997; Crize contemporane: disoluţia sacrului, Ars Longa, 2003; Crize contemporane: ofensiva islamului, Ars Longa, 2004; Liniştea albă (nuvele), Ars Longa, 2004; Strategii de comunicare în Coran, Ars Longa, 2007 (Communication strategies in the Qur’an, Lambert Academic Publishing, Saarbrücken, 2011), (E)L. Avatarurile unui articol hotărât, Ars Longa, 2012. A publicat studii de filosofie și filosofia religiilor în volume colective.

Le silence blanc christian tamasA publicat numeroase traduceri:

Din spaniolă: Tereza din Ávila, Cartea vieţii mele, Castelul interior, Drumul perfecţiunii, Întemeierile; Ignaţiu de Loyola, Exerciţii spirituale; F. F. Carvajal, De vorbă cu Dumnezeu; José María Paz Gago, Manual pentru îndrăgostirea prințeselor ș.a.

În spaniolă: Lucian Blaga, Durante el gran paso, Alabanza al sueño, En las cortes del anhelo, En las aguas vertientes; Dorel Vișan, Psalmi/Salmos, ediție bilingvă.

Din italiană: Tadeusz Rostworowski, Din gândirea filosofică a Papei Ioan Paul al II-lea; Gaetano Mollo, Dincolo de angoasă (educaţia etico-religioasă la Soeren Kierkegaard); Marco Bandini, Lettere alla Santa Sede / Epistole către Sfântul Scaun.

Din franceză: Pierre Louys, Psyché; J. F. Thomas, Edith Stein, Simone Weil; P. Dumoulin, Apocalipsa; Molière, Căsătorie cu de-a sila; Jean Cocteau, Părinţii teribili.

Din engleză: M. P. Gallagher, Ajută necredinţei mele; Aine Ní Ghlinn, Lacrimi nevărsate;  Seán Ó Tuama, Moarte în ţara tinereţii; Glen Wright & Juraj Nemec (eds.), Finanţe publice; Nuala Ní Dhomhnaill, Păpuşa spartă; Máirtín Ó Direáin, Copiii lui Cain; Peter Fallon, Ştiri din lume; Vona Groarke, Zbor; Pearse Hutchinson, Cântec de cimpoi; John B. Keane, Un taur în august ş.a.

Din limba celtă (irlandeză): Gabriel Rosenstock, Poeme alese; Cathal Ó Searcaigh, Drumul spre casă; Seosamh O’Guairim, Inima pietrei; Colm Breathnach, Omul fără viaţă; Micheál Ó Conghaile, Poveştile cumetrelor bătrâne; Liam Ó Muirthile, Walking Time; Gearóid Mac Lochlainn, Şuvoi de limbi; Michael Davitt, Partida de squash; Biddy Jenkinson, Cele mai frumoase poeme; Micheál Ó Conghaile, Rătăcirile lui Jack Sheáin Johnny; Celia de Fréine, Despre verze şi regine; Louis de Paor, Insula celor morţi; Jackie Mac Donncha, Supărarea mării; Micheál Ua Ciarmhaic, Râul năvalnic; Micheál Ó Conghaile, Cei cinci din Conamara; Bríd Ní Mhóráin, Seminţe de intuiţie ș.a.

Din limba catalană: Carles Miralles, La ciutat dels plátans / Oraşul cu platani, ediție. bilingvă, Dulci şi aspre.

Din limba arabă: Abd El Rahman El Sharqawi, Vise mărunte.

Un dialog al timpului câştigat, convorbiri cu filosoful Christian Tămaş de Puşa Roth (2006) este veritabil colocviu spiritual, axat pe teme dintre cele mai dezbătute în lumea contemporană.

Costin Tuchilă

„Noi avem nişte oameni care-l bat pe Caragiale de nu se vede”

pusa roth d r popescu cronica de serban cionoff la vol prezentul absent ars longa 2013

Cronică de ȘERBAN CIONOFF la volumul Prezentul absent. Pușa Roth în dialog cu Dumitru Radu Popescu

Pe la jumătatea anilor ’60, lumea literară românească a fost zguduită de un mare scandal. Apăruse în revista „Luceafărul” (seria Eugen Barbu) povestirea Leul albastru, scrisă de Dumitru Radu Popescu şi, peste noapte, în „presa de partid şi de stat” au început să curgă valuri de scrisori în care (după tipicurile proletkultismului) cititorii puneau la zid această scriere şi pe autorul ei, care nu reflectă fidel realitatea… Aflând că tirajul revistei urma să fie retras de pe piaţă, câţiva studenţi „de la filologie” au cumpărat exemplarele care se aflau la tonetele de Difuzare a Presei din Piaţa Universităţii. Drept pentru care un tovarăş super-vigilent de la Centrul Universitar de Partid (bineînţeles, azi, anticomunist jurat!) a convocat o şedinţă în care i-a muştruluit straşnic pe făptaşi ca şi pe dascălii lor… lipsiţi de vigilenţă revoluţionară.

leul albastru d r popescu cronica volum dialoguri pusa roth

A fost, acesta, un prim semnal că „deschiderea politico-ideologică” îşi avea, totuşi, limitele sale drastice şi că, mai ales în materie de literatură şi artă, zicala despre ulciorul care nu merge de multe ori la apă operează fără milă. Au urmat cazurile Reconstituirea, mai întâi nuvela lui Horia Pătraşcu, apărută tot în revista „Luceafărul” şi apoi filmul lui Lucian Pintilie şi Revizorul, montat tot de Lucian Pintilie la Teatrul „Bulandra”, aşa încât funestele „Teze din iulie” (1971) nu au fost decât bomboana pe colivă!…

În felul său, Leul albastru a avut darul de a confirma în Dumitru Radu Popescu un scriitor care rosteşte, răspicat, adevăruri dureroase, pune diagnostice severe şi, pentru asta, îşi scrutează, cu amară luciditate, timpul în care scrie şi trăieşte.

Ceea ce face şi acum, în Prezentul absent*), incitantă suită de dialoguri cu Puşa Roth, cunoscuta realizatoare a unor emisiuni culturale de referinţă la Radio România. Şi, cum aceste dialoguri au început în 1999 şi au continuat până în ianuarie 2012, ele au, cred, depline temeiuri pentru a considera multe dintre spusele lui Dumitru Radu Popescu – pe care în substanţiala postfaţă la această carte criticul Costin Tuchilă îl numeşte a fi mereu „în căutarea adevărului” – a fi adevărate definiţii pentru o realitate atât de şi, nu o dată, dramatică.

d r popescu pusa roth despre caragiale poiticieni azi

„Este formidabil – exclamă la un moment dat scriitorul – la asemenea lucruri nici Caragiale nu s-a gândit. Adică noi avem nişte oameni care-l bat pe Caragiale de nu se vede.” Ideea revine cu o emblematică frecvenţă în dialoguri, pentru a fi luată şi ca sentinţă finală: „Şi ce tăcere mioritică în faţa criminalilor – în acest prezent absent!… Bun simţ, morală, credinţă, conştiinţă – apă de ploaie! A, nu, s-avem pardon!, strigă Pristanda şi începe să numere drept prezenţe absenţele de mai sus – aşa cum numai el şi Robertina Coopertina taichii ştiu să numere steagurile!” Citește cronica integral pe Jurnalul.ro, 6 iunie 2013.

*) Prezentul absent. Puşa Roth în dialog cu Dumitru Radu Popescu. Biobibliografie şi postfaţă de Costin Tuchilă, Iași, Editura Ars Longa, col. „Summa cum laude”, 2013.

Prezentul absent. Pușa Roth în dialog cu Dumitru Radu Popescu

coperta prezentul absent ars longa summa cum laude d r popescu pusa roth

eveniment liber sa spunSâmbătă, 11 mai 2013, la ora 18.30, la Alba Iulia, în cadrul Târgului de Carte „Alba Transilvana” (Alba Mall, str. Tudor Vladimirescu, nr. 50A), va avea loc lansarea volumului Prezentul absent. Pușa Roth în dialog cu Dumitru Radu Popescu, apărut la Editura Ars Longa din Iași, în colecția „Summa cum laude”. Biobibliografie și postfață de Costin Tuchilă. Cartea va fi prezentată de Mioara Pop, director al Bibliotecii Județene „Lucian Blaga” Alba și Costin Tuchilă.

Noua apariție editorială este un adevărat eveniment literar și documentar, în același timp. Convorbirea cu scriitorul D. R. Popescu este o fascinantă incursiune în opera și biografia artistică a autorului Vânătorii regale, cu detalii revelatoare despre o întreagă epocă literară, mărturii de creație și reflecții asupra lumii contemporane.

romane de d r popescu

La întrebarea Pușei Roth, „Ce este prezentul absent?”, D. R. Popescu răspunde:

„Toată ziua-bună ziua vorbim despre democrație, libertate, stat de drept – și de alte asemenea gogoși ce sună din coadă! Democrația presupune, măcar într-o interpretare aproximativă, ca în structura unui stat conducerea treburilor publice să aparțină poporului… Dar când doar unu la sută din populația României deține companii și trusturi economice, gata să investească bani în politică, sperând ca aceste finanțări să le aducă un profit extrem de rotund, cum putem spune că există democrație acolo unde doar unu la sută dintre cetățeni sunt implicați politic în treburile țării? Dacă Lenin vorbea despre democrația societății capitaliste ca despre o democrație pentru bogați, noi n-am putea vorbi despre o democrație din care poporul a dispărut, de o democrație fără popor, ridicolă și absurdă?!

În Europa, și nu numai, vânătoarea regală a oamenilor s-a bucurat în decursul veacurilor de succese remarcabile: războaiele militare, economice, ideologice, mediatice și religioase au fost tot timpul la mare înălțime, iar vânatul mereu a fost pus cu cracii în sus! Cum european este orice ins care locuiește în Europa, putem spune și noi cu mândrie că suntem europeni! Cum european este elementul cu numărul atomic 63, prezent în pământuri rare, putem bănui că și în ADN-ul nostru există niscaiva pământ rar, cu numărul 63! Dacă-i așa, foaita noastră danubiano-pontică de ce-a ajuns să facă din România o țară buimacă, buiacă, iresponsabilă?! Când se-ntâmplă fapte abominabile putem vorbi mereu despre o descompunere morală? Nu!”

În colecția „Summa cum laude” au mai apărut: Poezie de teatru. Puşa Roth în dialog editura ars longacu Mircea Albulescu, 2008; Căutător de destine. Pușa Roth în dialog cu Dorel Vișan, 2008; Anotimpuri de teatru. Pușa Roth în dialog cu Lucia Mureșan, 2009 (biografii artistice și postfețe de Costin Tuchilă). În colecția „Summa cum laude Internațional”: Carles Miralles, Anotimpurile Barcelonei, dialoguri realizate de Pușa Roth. Traducere din catalană, prefață și note: Christian Tămaș. Postfață: Costin Tuchilă, 2011.

Evocare Lucia Mureșan

Editura Buna Vestire din Blaj a lansat recent, la Târgul de Carte „Alba Transilvana” de la Alba Iulia (6–8 mai 2011) volumul omagial Lucia Mureșan …Pași prin lume, antologie de Ion Moldovan și Mioara Pop. Actriţa Lucia Mureşan (31 ianuarie 1938, Cluj-Napoca–11 iulie 2010, Cluj-Napoca) a fost unul dintre fondatorii Festivalului „Lucian Blaga” de la Sebeș și Alba, a cărui primă ediție s-a desfășurat în 1982, paticipând la aproape toate edițiile festivalului timp de trei decenii. Recitalurile sale de poezie au reprezentat ani la rând adevărate evenimente artistice ale Festivalului „Lucian Blaga”, volumul de față consfințind într-un fel și relația strânsă pe care Lucia Mureșan a avut-o cu interpretarea, în manieră personală, a liricii blagiene. Dacă ar trebui să rostesc numele marilor actori recitatori, aș începe fără îndoială cu Lucia Mureșan. Modalitatea sa de a recita atingea perfecțiunea în oricare dintre textele pe care le-a dăruit publicului în recitaluri la teatru, la radio și televiziune, indiferent de autorul abordat, de orizontul stilistic, de epocă, de limbă (recita cu egală măiestrie în română, franceză și germană). Se spune – pe bună dreptate – că un actor mare recreează universul poetic, la fel cum în teatru recreează personajul, găsind adesea prin felul în care pune în valoare unul sau altul dintre elementele lui componente, sensuri ale poemului ascunse pentru cititor. Dar această realitate, a recreării textului prin rostire, se susține numai printr-o fidelitate cu totul specială față de ființa intimă a poemului, la care nu se poate ajunge întotdeauna prin intuiție. Lucia Mureșan era tipul actorului-intelectual, cu o vastă cultură literară, ceea ce se simțea imediat în felul în care nuanțele vocii parcurgeau relieful fiecărui vers.

Considerațiile sale asupra teatrului, experiența personală, rememorată într-o perspectivă amplă asupra fenomenului teatral din ultima jumătate de veac constituie un material monografic prețios, inclus în antologia apărută la Blaj. În cuprinsul ei sunt incluse, la capitolul Mărturisiri, fragmente din volumul Anotimpuri de teatru. Pușa Roth în dialog cu Lucia Mureșan (Iași, Editura Ars Longa, col. „Summa cum laude”, 2009) și interviul realizat de Ion Moldovan, „Am trăit o viață frumoasă, luminoasă, minunată…” (din vol. Dialoguri între viață și artă, Blaj, Editura Buna Vestire, 2009). Anotimpuri de teatru, care cuprinde și Biografia artistică a Luciei Mureșan, reluată și în noul volum, a fost lansat în 7 mai 2009 la Târgul de Carte „Alba Transilvana”, în prezența Luciei Mureşan. Acesta era al treilea volum al colecţiei „Summa cum laude”, prezentată de altfel cu acea ocazie.

Întrebată de Ion Moldovan care a fost „marea întâlnire” în teatru, Lucia Mureșan evoca participarea la Festivalul de la Avignon în 1985, anul centenarului morții lui Victor Hugo, cu spectacolul Les aigles rampent… à la recherche de Victor Hugo, pe un text de Romulus Vulpescu, distins cu Premiul special al juriului OFF pentru cel mai bun spectacol despre Victor Hugo. Atmosfera Festivalului de la Avignon fusese extraordinară iar spectacolul trupei românești, în care Lucia Mureșan îi avea ca parteneri pe Alexandru Repan și Dana Dogaru, a primit numeroase oferte, neonorate, se subînțelege, pentru că autoritățile comuniste nu au aprobat nici o altă deplasare. Ca și în interviul realizat de Pușa Roth, și în această convorbire sunt punctate momente importante din cariera artistică a Luciei Mureșan, legate de Teatrul Național din Cluj și mai ales de Teatrul „Nottara” din București. „Cred – spune Lucia Mureșan în finalul acestui interviu – în respectul față de noi înșine, față de cei ce ne înconjoară, în respectul pentru părinți și dascăli, cred că trebuie să ne preocupre mai mult educația copiilor noștri și modelele pe care le oferim astăzi, acum, aici…” Se observă în ambele convorbiri o blândețe a tonului, finețea reconstituirii atâtor momente importante ale artei scenice din ultimele decenii, simțul analitic și al ierarhiei de valori.

A doua secțiune a volumului cuprinde evocări ale Luciei Mureșan semnate de Elena Anghel, Horia Bădescu, Veta Biriş, Rodica Popescu-Bitănescu, Sorin N. Blaga, Ion Buzaşi, Ioana Cantuniari-Marcu, Elena Caragiu, Nicolae Dan Fruntelată, Rodica Mandache, Adela Mărculescu, Fănuş Neagu, Anca Ovanez, Doina Papp, Mioara Pop, Ştefan Radof, Paula Romanescu, Ana Scarlat, Traian Stănescu, Ilinca Tomoroveanu, Mircea Tomuş, Costin Tuchilă, Neagu Udroiu, Ştefan Velniciuc, Daniela Vlădescu. „Lucia Mureșan, scrie Anca Ovanez, părea o ființă rece pentru că avea pudoarea de a nu-și arăta sentimentele. Ceea ce m-a frapat era zâmbetul ei, aș spune că zâmbea cu ochii și nu cu buzele, pentru că zâmbetul acestei femei era o lumină interioară. […] Era născută sub semnul nevoii de adevăr. Pentru mine a fost o enigmă. Nu am lucrat niciodată cu ea și a fost o actriță care m-a fascinat nu prin ceea ce spunea pe scenă ci prin ceea ce nu spunea și mă făcea să-mi imaginez că ar spune.” „Avea o forță pe care nu o bănuiai”, după cum remarcă Mioara Pop: „Întotdeauna m-a impresionat la Lucia Mureșan forța, forța interioară care i-a permis, alăturată talentului să facă atâtea lucruri minunate în teatru și în film, dar mai ales să facă față în viață unor încercări prin care nu știu cum am fi trecut mulți dintre noi. Delicatețea, atmosfera inefabilă pe care artista o crea în jurul ei, nu te lăsau să bănuiești că în acel om atât de minunat era și o putere pe măsură.” „O artistă împlinită”, o caracterizează Ilinca Tomoroveanu. „A trăit dăruindu-se, împărțind, în jurul ei, bună dispoziție ca pe nestemate, de o generozitate sufletească totală, cum stă bine nobleții înalte, și a fost lumina caldă, cu o anumită dulceață în ea, a numeroșilor ei spectatori și telespectatori, mândria admiratorilor și bucuria prietenilor.” (Mircea Tomuș).

În Addenda sunt publicate un fragment din teza de doctorat a Luciei Mureșan, Rolul cuvântului în realizarea imaginii scenice și Biografia artistică. Acest volum este așadar mai mult decât o carte omagială, este o primă antologie, cuprinzătoare și bine alcătuită, în fapt o evocare critică dedicată actriței.

Costin Tuchilă

Lucia Mureșan în „Micul infern” de Mircea Ștefănescu

Evenimente culturale organizate de Editura Ars Longa la Târgul SibiuBookfest

Invitatul de onoare al Editurii Ars Longa la Târgul de Carte SibiuBookfest, organizat în Piața Mică din Sibiu cu ocazia Festivalului Internațional de Teatru (ediția a XVIII-a), este actorul Dorel Vișan. Vineri 3 iunie 2011, la ora 17,30, vor fi prezentate volumele La curțile dorului de Lucian Blaga (ediție multilingvă), Psalmi / Salmos de Dorel Vișan și Căutător de destine. Pușa Roth în dialog cu Dorel Vișan (col. „Summa cum laude”). Despre aceste apariții editoriale va vorbi scriitorul și filosoful Christian Tămaș.

Proiectul edițiilor multilingve Blaga, cu traduceri inedite, a început în 2007, cu volumul de debut al poetului, Poemele luminii (1919). Pe lângă calitatea în sine a noilor traduceri și caracterul lor bibliofil, volumele din această serie pun în circulație pentru cititorul străin poezia lui Blaga, mai ales că vechile traduceri sunt astăzi greu de găsit. Gestul editorial este cu atât mai salutar cu cât aceste volume intră în mari biblioteci din lume și în biblioteci universitare de prestigiu.

În traducerile lui Paul Villard (Aux cours du grand désir), Christian Tămaș (En las cortas del anhelo), Rodica Albu (At the Courts of Longing), Anneliese Poruciuc şi Andrea Bargan (Am Hofe der Sehnsucht), în volumul La curțile dorului sunt publicate 12 poeme din ciclul respectiv: La curțile dorului, Anno Domini, Lângă cetate, În preajma strămoșilor, Corbul, Iezerul, Trezire, Bunăvestire pentru floarea mărului, Oaspeți nepoftiți, Ciocârlia, Destin, Boare atlantică.

Ediţia bilingvă, româno-spaniolă a Psalmilor lui Dorel Vişan, în traducerea lui Christian Tămaș a fost nominalizată între cei 12 finalişti ai celui mai prestigios concurs mondial de poezie mistică, Premio Mundial de Poesia Mistica „Fernando Rielo” (Spania, decembrie 2010), la care au participat 208 concurenţi, din 32 de ţări. Cele mai bune poeme ale lui Dorel Vişan sunt expresia unei nebănuite meditaţii în faţa unui cadru din care a dispărut rumoarea lumii înconjurătoare. E ca şi cum te-ai privi într-o oglindă care ar şterge în mod neaşteptat tot ce e în jurul tău, eliberându-te de orice decor şi mai ales de orice altă prezenţă. Singur cu propriul chip, iată o stare propice meditaţiei lirice. Psalmii lui Dorel Vişan implică o atitudine care e departe de a fi una de resemnare. Poetul este un imaginativ eliberat de posibilul convenţionalism pe care temele din această categorie îl pot conţine. Sensibilitatea omului modern impune, chiar în gestul de adoraţie, o anumită distanţă, fertilă, de altfel, poeziei. Dorel Vişan scrie Psalmi numerotaţi de la 151 încolo, ca o continuare a celor 150 ai lui David, din Vechiul Testament, sentimentul tutelar fiind acela al solitudinii şi al dorinţei de a afla, pe urme argheziene, un reper care să-i confere sprijin sufletesc.

Apărut în colecția „Summa cum laude”, Căutător de destine. Pușa Roth în dialog cu Dorel Vișan se constituie într-o veritabilă monografie a artistului, în care sunt rememorate cu har etapele carierei sale, rolurile din spectacole de referinţă ale Teatrului Naţional din Cluj-Napoca, precum Woyzeck şi Falstaff, rolurile excepţionale din filme: Iacob din filmul lui Mircea Daneliuc (1988), Ion Creangă (Un bulgăre de humă, 1989), Tudor Bălosu (Moromeţii, 1988), Gardianul „Dumnezeu” (Cel mai iubit dintre pământeni, 1993), Senatorul Vârtosu (Senatorul melcilor, 1995) ş.a. Dialogul conţine deopotrivă reflecţii incitante, nu o dată polemice asupra artei dramatice, a teatrului şi filmului în lumea contemporană, amintiri din teatru şi de la filmări, confesiuni pe marginea volumelor de poezie ale lui Dorel Vişan.

Căutător de destine cuprinde şi o selecţie de articole de Dorel Vişan (Întrebări ce par a nu avea nicio legătură), multe dintre ele cu caracter de proză literară, biografie artistică şi postfaţă de Costin Tuchilă, referinţe critice şi un amplu material fotografic. În amplul interviu realizat de Pușa Roth, Dorel Vişan face următoarea remarcă: „Artistul zilelor noastre îşi pierde rosturile devenind din propovăduitor şi din duhovnic un fel de instrument de divertisment. Dispare seriozitatea, dispare profunzimea, dispare ceea ce Euripide spunea odată, şi nu-l mai citim, că «rostul artei este acela de face suportabilă această vale a plângerii», cum numeşte el viaţa. De altfel, foarte mulţi înţelepţi aduc în discuţie această idee că viaţa este durere. Buddha chiar spune că viaţa este o continuă durere atât pentru obiecte, cât şi pentru oameni şi are foarte mare dreptate. Deci aici este marele necaz al zilelor noastre: funcţionăm la suprafaţă şi nu funcţionăm în profunzime.”

Sâmbătă 4 iunie 2011, la ora 13,00, Editura Ars Longa va lansa în cadrul Tărgului SibiuBookfest Întoarcerea lui Hulagu, piesă de teatru în patru acte de Sultan Bin Mohammed al-Qasimi. Traducere din limba arabă și note: prof. univ. dr. George Grigore (Universitatea din București), Ambasador al Alianței Civilizațiilor pentru România. Volumul a apărut în colecția „Alif”. Autorul, un cunoscut dramaturg, este, în același timp, emirul Sharjah-ului, al treilea emirat, ca importanță, din Emiratele Arabe Unite. Subiectul piesei este istoric: căderea Imperiului Abassid sub loviturile hanului mongol Hulagu. „Din lecturile mele din istoria naţiunii arabe, am înţeles că ceea ce sa întâmplat în statul abbasid înainte de prăbuşirea lui este aidoma cu ce se întâmplă acum la nivel arab, ca şi cum istoria s-ar repeta. Aşadar, am scris această piesă de teatru, dintr-o perspectivă istorică, despre o realitate dureroasă. Toate numele personajelor, locurilor şi evenimentelor din această piesă de teatru sunt reale. Fiece expresie din acest text arată în mod limpede ceea ce i se întâmplă naţiunii arabe.” (Sultan Bin Mohammed al-Qasimi, Cuvânt înainte).

Cartea va fi prezentată de prof. univ. dr. George Grigore, mst. Gabriel Bițună (Universitatea din București, Centrul de Studii Arabe). Invitat de onoare: Excelența-Sa Yacub Yousif Al-Hosani, ambasadorul Emiratelor Arabe Unite în România. Participă: trupa Teatrului Național din Sharjah (EAU).

Costin Tuchilă