Portret Octavian Cotescu de Annie Muscă, în Revista Teatrală Radio

octavian cotescu

annie musca eterne reveniri in luna august rememberAstăzi, 22 august 2014, ne amintim de actorul Octavian Cotescu (14 februarie 1931–22 august 1985).

A plecat dintre noi prea devreme, la numai 54 de ani. Ileana Berlogea făcea un paralelism între destinul lui Molière, dramaturgul-actor mort la 51 de ani și cel al lui Octavian Cotescu. Destinul a făcut ca autorul Bolnavului închipuit să dispară „lăsând mulți eroi fără veșmânt de artă.” „Câtă asemănare cu destinul actorului Octavian Cotescu, care a tăcut cu mult înainte de vreme, fără să poată juca tot ceea ce ar fi dorit să joace, fără să întruchipeze în fața spectatorilor toate personajele visate.” (Ileana Berlogea, Un moldovean la Teatrul Luciei Sturdza Bulandra, în Octavian Cotescu, volum îngrijit de Ileana Berlogea și Ion Toboșaru, București, Editura Meridiane, 1993, p. 11). A dorit cu ardoare, de exemplu, să joace rolul luioctavian cotescu liber sa spun Polonius din Hamlet, în regia lui Alexandru Tocilescu, rol pe care l-a și repetat.

Înzestrat cu simț al măsurii și cu zâmbet sarcastic de fin, Octavian Cotescu a interpretat într-un mod cu totul original personaje aflate la granița dintre tragic și comic. El a fost actorul care împrumuta eroului său o paletă întreagă de nuanțe și neliniști. A fost unul dintre preferații actori pentru Teatrul de Televiziune și pentru Teatrul Radiofonic, iar în memoria cinefililor a rămas prin rolurile jucate în cele peste 50 de filme.

A fost și un excepțional pedagog, printre studenții săi numărându-se Valeria Seciu, Mariana Mihuț, Maria Ploae, Horațiu Mălăele, Dan Condurache. Citește integral în Revista Teatrală Radio. Portret monografic, rolurile lui Octavian Cotescu în teatru, film, teatru tv, la radio, profesorul Octavian Cotescu, caracterizări critice, fotografii din spectacole și filme, scenete tv, fragmente din piese de teatru radiofonic. 

Annie Muscă

Coca Andronescu sau „tainica minune a râsului”

coca andronescu

calendarProbabil că pentru marele public Coca Andronescu (3 iulie 1932, Pătârlagele–5 august 1998, București) nu ar fi fost atât de populară dacă nu interpreta rolul feminin din serialul TV de succes Tanţa şi Costel, scris de Ion Băieşu, adaptat şi regizat de Titi Acs şi difuzat în anii ’60, în care juca alături de Octavian Cotescu. Un serial de scenete comice cu două personaje care se cunosc în gară la Lehliu şi care inconştient mimează un sentiment artificial, devenind ridicole prin amestecul de prostie şi candoare. „Am încercat – spunea Ion Băieşu – ca Tanţa şi Costel să exprime această vână ancestrală a românului, capacitatea şi puterea sa morala de a râde fără răutate şi ranchiună, ci din dragoste de bine şi perfecţiune.

Întreaga existenţă a personajelor e învăluită cu o dulce candoare, ele iau lucrurile la modul propriu şi le judecă în chipul cel mai simplu şi franc cu o sinceritate şi o bună credinţă totale. Fireşte, nici Tanţa şi nici Costel nu sunt atât de proşti cum par la prima vedere, simplitatea şi naivitatea lor sunt simulate, mimate, trucate. Spunând enormităţi, ei ne fac cu ochiul şi ne iau complici. Dându-le drumul în lume, personajele şi-au croit singure un destin şi s-au dus. Rămas pe loc, le fac, duios, cu mâna şi le zic: drum bun!”

actori de comedie coca andronescu

Drumul bun al succesului este uneori imprevizibil. Coca Andronescu n-ar fi fost pentru marele public Coca Andronescu fără acest rol de altfel foarte bine compus în compania unui partener de mare clasă. Dar nu trebuie trecute cu vederea marile ei roluri din teatru, din piese clasice sau moderne. Născută la 3 iulie 1932, la Pătârlagele (Buzău), absolvise Facultatea de Teatru la Cluj, în 1953, devenind apoi actriţă a Teatrului Naţional din Bucureşti. Joacă un rol episodic (O elevă) în Steaua fără nume de Mihail Sebastian, montare de referinţă a lui Sică Alexandrescu, din 1956, cu Radu Beligan, Marcel Anghelescu, Costache Antoniu, Marietta Deculescu, Silvia Dumitrescu în distribuţie. În 1957 interpretează rolul Pyrrhei din Ovidiu de V. Alecsandri. La sfârşitul anului 1958, joacă în Minunata pantofăreasă de Federico García Lorca (premiera: 19 decembrie), făcând din rolul Pantofăresei o creaţie memorabilă, în compania lui Mihai Fotino, pentru ca în 1959, Sică Alexandrescu să-i încredinţeze rolul Mirandolinei din Hangiţa de Goldoni (premiera: 31 decembrie), creaţie de asemenea excepţională a actriţei. Juca alternativ cu Sanda Toma acest rol şi pe cel al Dejanirei, avându-i ca parteneri pe Constantin Rauţchi, Emanoil Petruţ, Cella Dima, Dem Rădulescu. Aceste creaţii au impus-o ca actriţă de comedie cu un simţ special al construcţiei şi al efectului artistic, temperamentală, seducătoare, spontană, uneori imprevizibilă. Minunata pantofăreasă a rămas din fericire în înregistrarea radiofonică din 1959 (data difuzării în premieră: 4 octombrie 1959). Citește integral în Revista Teatrală Radio

Costin Tuchilă