„O poveste… cum alta nu este!” de Florentina Dănilă

curcubeu copii proza scurta florentina danilaproza scurta rubrica liber sa spun„Ştefan cel Mare era mic de statură şi-l ajutau fetele să urce pe cal.” De ce râdeţi? Are dreptate copilul! Domnitorul era mic de statură… dar mare la fapte. Cât despre ajutorul fetelor… Păi, băieţii se luptau cu unii şi cu alţii! Aha! Iar mustăciţi! Adică… „pălăria” gurii – mustaţa se ridică în semn de neîncredere. Eu vă sfătuiesc să mustăciţi în semn de respect. Respect pentru copilărie şi pentru toate gândurile ei năzdrăvane! Păi, ce… nu ştiţi că tata e un prinţ şi mama o prinţesă? A!!!!!!! Vă întrebaţi cine mai face mâncare? Nicio problemă! Face mama-prinţesă o vrajă – cum numai ea ştie să facă! – şiiiiiiii… imediat apare o pizza uriaşă cât roata carului! Şi-aşa prichindeii nu au dinţi pentru că a venit Zâna Măseluţă şi i-a adunat pe toţi. I-a dus în împărăţia ei şi i-a pus cu grijă în cutiuţe. Uite! Cutiuţa asta mică şi roşie are dinţişorii de lapte ai lui Vlad. De ce e roşie? Pentru că lui îi plac tare mult fructele roşii: cireşele, merele, căpşunile şi altele… roşii. Continuă lectura „„O poveste… cum alta nu este!” de Florentina Dănilă”