Școala în alte timpuri (XIX)

Regele Mihai I copil

De câteva zile, presa online şi cea tipărită se ocupă pe larg de starea de sănătate a venerabilului Rege Mihai I. La cei 94 de ani împliniţi, fostul monarh se poate lăuda cu o viaţă de excepţie. Adulat sau hulit, a rămas continuu de-o modestie şi hărnicie rare chiar şi pentru muritorii de rând. O spun în cunoştinţă de cauză, deoarece în anul 2000, într-o împrejurare oficială prilejuită de profesie, Domnia-sa a trecut pe lângă mine, salutând politicos pe fiecare invitat întâlnit. Fără a fi regalistă, acea scurtă intersectare de energii rămâne în mintea mea una memorabilă, prin pozitivismul ei. Am citit mult despre Casa Regală a României, sunt încredințată că integritatea teritorială şi progresul le datorăm tenacităţii lui Carol I, iar pentru iubirea de pământul pe care te naşti trebuie să le fim recunoscători lui Ferdinand Întregitorul şi Reginei Maria. Am ascultat poveşti de familie sau spuse de prieteni şi îmi imaginez că monarhia constituţională, ca formă de guvernământ, ar putea să le redea românilor demnitatea pierdută acum multe zeci de ani.

Ziarul Universul

Modestia şi buna-cuviinţă arătate de un rege detronat, aflat la senectute, au la bază nu doar înţelepciunea vârstei, ci şi o educaţie solidă, conservatoare. Ca să vă ilustrez cele afirmate mai sus, am cercetat din nou arhivele ziarului „Universul” şi am găsit următorul articol publicat la data de 2 iunie 1928: Continuă lectura „Școala în alte timpuri (XIX)”

Primul tramvai electric din București

primarii-bucurestiului-nicolae-filipescu-introducerea-tramvaiului-electric-in-bucuresti-secolul-XIX

Realizarea cea mai importantă a mandatului primarului Capitalei, Nicolae Filipescu (1 februarie 1893, după alte surse, 9 februarie–7 octombrie 1895) rămâne introducerea tramvaiului electric.

În 1894, 9 decembrie, tramvaiul începe să circule pe traseul Marele Bulevard, astăzi bulevardele Mihail Kogălniceanu, Carol I şi Pache Protopopescu.

nicolae-filipescu-primar-al-capitalei-istoric-primarii-bucurestiuluiÎn Cronologia Bucureştilor de Gheorghe Parusi se precizează faptul că „este pus în funcţiune primul tramvai electric, cu numărul 14 pe linia Cotroceni–Obor (la Târgul Moşilor). Era alimentat de centrala electrică de la Grozăveşti, pusă în funcţiune în 1889. Pornea din faţa acesteia, străbătea bulevardul deschis de Pache Protopopescu în 1888 (Kogălniceanu–Elisabeta–Carol–Pache) şi întorcea la început în faţa actualei Şcoli a Iancului, apoi la Biserica Iancu Vechi (Agricultori–Mătăsari), după aceea dincolo de Piaţa Iancului, în faţa ţesătoriei de azi (pe strada Sătucu, actuala At. Ionescu). Parcul de tramvaie avea 8 vagoane-motor şi 8 remorci.” Filipescu și-a continuat proiectul și a înființat noi linii de tramvai în Capitală. Mai mult, s-a asigurat că orașul va fi iluminat cu gaz și electricitate. Totuși, a fost contestat de presa de atunci din cauza prețului practicat pentru un metru cub de gaz. Dacă la Berlin acesta costa 20 de centime, la București pentru fiecare metru cub de gaz erau percepute 28 de centime.

Pușa Roth

Citește integral: Din Bucureștiul de altădată: Primarii Capitalei (6)

Vezi: arhiva rubricii „Din Bucureștiul de altădată”

Din Bucureștiul de altădată: Primarii Capitalei (9)

podul mogosoaiei 1869 foto m baer

Podul Mogoșoaiei (Calea Victoriei) în 1869. Foto: M. Baer

Vă veţi întreba, doamnelor şi domnilor, de ce am nominalizat în episoadele anterioare doar câţiva dintre edilii Bucureştilor deşi, până astăzi, au ocupat acest important fotoliu 93 de primari, mă refer la mandate, fiindcă mulţi dintre ei au ocupat acest post de două ori. Am ales să-i prezint pe cei ale căror acţiuni au dus la dezvoltarea şi, evident, la modernizarea Capitalei.

Începând cu acest episod, îi vom menționa pe toți în ordine cronologică, din 1864 până astăzi.

Generalul Barbu Vlădoianu (1 august 1864–octombrie 1865) a fost primul primar al Bucureştiului. A avut două mandate, iar în timpul administraţiei sale s-a modernizat Podul Mogoşoaia, s-a creat Oficiul de Stare Civilă, a început construcţia primei linii ferate din România: Bucureşti–Giurgiu şi s-a dat în funcţiune prima linie de tramvai trasă de cai. Tot el a decis ca morile de apă de pe râul Dâmboviţa să fie desfiinţate şi a fost proiectat un sistem de canalizare a râului pentru a împiedica inundaţiile. A organizat și primul corp de pietrari în vederea pietruirii străzilor Bucureştiului.

tramvai cu cai primarii capitalei secolul XIX

Cel de-al doilea edil al Capitalei a fost Constantin Iliescu (noiembrie 1865–martie 1866), urmat de Dimitrie C. Brătianu (martie 1866–martie 1867). Deşi mandatul său a fost de numai un an, el a fost martorul unui eveniment major în istoria ţării noastre: venirea Regelui Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, primul rege al României. Dimitrie C. Brătianu l-a primit pe Carol I în apropierea pădurii Băneasa, unde a ţinut un discurs pro-rege în faţa a peste 30.000 de oameni. Din luna martie 1867 şi până în noiembrie 1868, a ocupat scaunul de primar Panait Costache, urmat de Panait Iatropol (noiembrie 1868–martie 1869). Medicul Panait Iatropol (1832–1876) obținuse titlul de doctor în medicină la Paris, iar după revenirea în București a făcut parte din „comisia de înfrumuseţare şi însǎnǎtoşire a oraşului”, numitǎ de Primǎrie, comisie care se ocupa de deschiderea unor bulevarde, repararea pavajelor ori rectificarea albiei Dâmboviţei. În cele câteva luni cât a fost primar nu a făcut mare lucru, dar trebuie să notăm că până la sfârşitul vieţii a fost medic primar la Spitalul Colentina.

Om politic, jurist, mare latifundiar și preşedinte al Partidului Conservator, Gheorghe Gr. Cantacuzino (mai 1869–ianuarie 1870) a renunţat la salariul ce i se cuvenea pentru funcţia de primar şi, din banii lui, a ridicat pe Câmpia Filaretului o fântână care-i poartă numele. Cantacuzino era faimos în epocă atât pentru averea sa, cât şi pentru faptul că era zgârcit, fiind poreclit „Nababul“. A construit Palatul Cantacuzino, unde acum se află Muzeul Național „George Enescu”. Palatul este cunoscut şi sub denumirea de „Casa cu lei” datorită celor două statuete impunătoare aflate la intrare.

Eftimie Diamandescu (februarie 1870–septembrie 1870) a ocupat pentru scurt timp fotoliul de primar, însă demn de remarcat este faptul că el a ctitorit Spitalul de Psihiatrie „Domniţa Bălaşa” de la Bălăceanca.

Generalul Christian Tell a fost ales primar în luna noiembrie 1870 şi a stat la primărie până în luna ianuarie 1871. Din biografia sa am reţinut că s-a născut la Braşov şi a făcut studiile la Colegiul „Sfântul Sava” din Bucureşti, unde i-a avut ca profesori pe Gheorghe Lazăr şi pe Ion Heliade Rădulescu. La izbucnirea revoluţiei de la 1848, Christian Tell a mobilizat trupele pe care le comanda în sprijinul revoluţionarilor din Ţara Românească, ajungând să fie cunoscut sub numele de „sabia revoluţiei”.

bucuresti vechi Podul-Radu-Voda-foto F-Duschek 1874

Podul Radu-Vodă în 1874. Foto: F. Duschek

C. A. Rosetti a fost pentru puţin timp primar, din ianuarie 1871 până în martie 1871, dar a rămas în istorie ca unul dintre conducătorii Revoluției de la 1848. Despre activitatea din fruntea Capitalei, istoricii au reținut faptul că s-a implicat activ la conducerea comerțului bucureștean. Rosetti a fost unul dintre cei care au conspirat pentru înlăturarea lui Alexandru Ioan Cuza. A creat unul dintre cele mai prestigioase cotidiene ale veacului al XIX-lea, „Românul”, fiind considerat fondatorul presei libere, democratice din România.

Scarlat Kretzulescu a ocupat fotoliul de primar timp de un an şi şapte luni, din mai 1871 şi până în decembrie 1872, iar principala sa realizare constă în faptul că a sistematizat terenul şi căile de acces către Oborul de vite, mutându-l apoi în Târgul Moşilor.

În perioada decembrie 1872–mai 1873, revine la conducerea primăriei, pentru un al doilea mandat generalul Barbu Vlădoianu.

Pușa Roth

Din Bucureștiul de altădată: Grădina Eliad

Situată în apropierea Halelor Obor, Grădina Eliad se afla pe terenul pe care a fost construită Uzina de Mecanică Fină, teren care se afla în proprietatea lui Ion Heliade Rădulescu (6 ianuarie 1802, Târgovişte–27 aprilie 1872, Bucureşti), scriitor, filolog şi om politic român, membru fondator al Academiei Române şi primul său preşedinte, considerat cel mai important ctitor din cultura română prepaşoptistă.

Favorit al domnului Grigore al IV-lea Ghica (1822–1828), Heliade era considerat poet al Curţii, după modelul Curţii imperiale de la Viena. Ion Heliade Rădulescu era proprietar al „câmpului lui Eliad” de la Obor, unde avea „trei case mobilate, compuse din 36 de încăperi, la care se adăugau atelierele tipografiei cumpărată la data de 11 octombrie 1830 şi o litografie”.

Grădina Eliad avea o suprafaţă de şase hectare, iar într-o parte a acestei grădini se organiza în fiecare an celebrul bâlci care coincidea cu vestitul Târg al Moşilor ce se desfăşura în apropiere, pe o suprafaţă de 100 000 de metri pătraţi.

În grădina Eliad, umbrită de copaci seculari, megieşii, locuitorii mahalalelor din apropiere veneau să petreacă de sărbători cu fripturi proaspete şi vin vechi. Grădina Eliad a dispărut de pe harta Bucureştilor la fel ca şi Grădina Tirului German, Grădina Opler, Grădina Luther, Grădina Fierăstrăul Vechi, Grădina Fierăstrăul Nou, Lăptăria şi Vila Regală.

Pușa Roth