Premieră absolută la Teatrul Național Radiofonic: „Insomniile lui Gregor” de Nicolae Sirius

eveniment premiera absoluta nicolae sirius insomniile lui gregor pusa roth dorel visan

Cu Dorel Vișan, Virgil Ogășanu, Mihai Constantin, Maia Morgenstern, Petre Lupu, în regia lui Vasile Manta. Adaptare radiofonică de Pușa Roth
Spectacol realizat cu sprijinul Societății Comerciale Teletext SRL Slobozia

eveniment liber sa spunJoi, 12 iunie 2014, la ora 19.00, la  Radio România CulturalTeatrul Național Radiofonic prezintă în premieră absolută Insomniile lui Gregor de Nicolae Sirius. Adaptare radiofonică de Pușa Roth. Regia artistică: Vasile Manta. În distribuție: Dorel Vișan, Virgil Ogășanu, Mihai Constantin, Maia Morgenstern, Petre Lupu, Mihai Niculescu, Daniela Ioniță. Redactor: Costin Tuchilă. Muzica și regia muzicală: George Marcu. La vioară: Marian Grigore. Regia de montaj: Dana Lupu și Florina Istodor. Regia de studio: Janina Dicu. Spectacolul va fi difuzat în reluare sâmbătă, 14 iunie 2014, la ora 13.30, la Radio România Internațional.

parabola dictatura nicolae sirius insomniile lui gregor pusa roth teatru radiofonic

Piesa lui Nicolae Sirius este o parabolă despre libertatea individului în regimuri totalitare, bazată pe trăiri personale ale autorului, combinate imaginativ cu trimiteri la mituri și figuri universale, ceea ce îi conferă un plus de expresivitate. Într-un timp greu de stabilit, care poate fi orice epocă, dar mai cu seamă se poate răsfrânge în actualitate, la curtea împăratului Gregor se întâmplă fapte ciudate, pe care le decriptăm parțial, ca într-o ieșire din vis. Între somn și trezie, Gregor află că un soldat a văzut marea arzând și vrea să fie executat în palat. Papac, omul de încredere, îi aduce vești ciudate și, în linia bizareriilor repetabile, în același cod al imaginilor care pot sugera o pluralitate de sensuri și pot avea relevanță simbolică, îi povestește vise și îi compune muzică. Aflăm cum „plânge timpul”, aflăm de întâmplări care parcă au mai fost, dar care sunt cu atât mai stranii când revin. Suveranul pare un ins bizar, puterea lui e în clopoțelul cu care își cheamă la ordin supușii. Ca orice dictator, Gregor crede în semne, are un scrib care tălmăcește visele și e suspicios, se teme de complot. Complot care, inevitabil, e pus la cale de unde s-ar aștepta mai puțin. Soldatul fără nume, agent secret, desigur, spionează pentru el și îi relatează totul cu lux de amănunte. Atmosfera e uneori grotescă, alteori fantastă. Dialogul bine condus, cu replici care se rețin, relieful caracterologic al personajelor, răsturnările spectaculoase de situație asigură teatralitatea textului.

vasile manta regie teatru

Vasile Manta

Regizorul Vasile Manta a alcătuit o distribuție ideală, construind expresiv atmosfera piesei și planurile de joc, din care nu lipsesc gramul de umor și o plasticitate aproape vizuală. Jocul lui Dorel Vișan (Gregor) este admirabil, cu toate nuanțele cerute de text, de la curiozitatea simulată la uimire, de la siguranță la incertitudine, cu o gradație care punctează eficient tensiunile. Virgil Ogășanu (Papac) joacă abil supunerea sau, dimpotrivă, devine dominator, la limita dintre planul oniric și cel real. Foarte bine distribuit în rolul Soldatului, Mihai Constantin conferă un relief aparte personajului, într-o excelentă relație de joc. Într-un rol de mai mică întindere, Maia Morgenstern (Împărăteasa Relina) se reține prin culoare și expresivitate, iar Petre Lupu (Gogore, scribul tălmăcitor de vise) punctează plastic atmosfera. Muzica lui George Marcu susține inspirat planul fantastic și bizareriile la limita absurdului, din text. Alte detalii, fragmente audio-video din spectacol, fotografii de la înregistrare în Revista Teatrală Radio.

Costin Tuchilă

Nici o duminică fără teatru

traieste-ti fanteziie indart
ROUTE 66 şi InDart lansează proiectul Nici o duminică fără teatru şi vă invită duminică, 30 martie 2014, de la ora 19.00 să luaţi parte la comedia care a răscolit şi năucit pe toată lumea.

Multpremiata comedie Trăieşte-ţi fanteziile, adaptare după piesa lui John Tobias, este o satiră la adresa cărţilor motivaţionale. De exemplu: „Ce puteţi face pentru a avea o viaţă perfectă”… „Cum puteţi avea un cuplu perfect”… „Cum puteţi deveni o femeie perfectă”… sau „un bărbat perfect”… şi multe alte forme ale perfecţiunii pe care, cu siguranţă, nu le poate atinge nimeni niciodată. O comedie de situaţie plină de savoare şi dinamism, cu răsturnări surprinzătoare şi scene de un comic dezlănţuit, în cel mai clasic stil bulevardier, în care sunt implicaţţi, pe lângă cuplul Cucu şi vecinul voyeur şi hoţul bolnav de ulcer intrat în apartament.

comedia-traieste-ti-fanteziile indart

Trăieşte-ţi fanteziile

indartUn spectacol produs de Teatrul InDArt,în viziunea regizorului Bogdan Gagu.  Distribuţia: Adriana Guluţanu, Cristi Martin, Cătălin Stelian, Alin Brancu şi Silvia Gagu. Scenografia: Răzvan Plăiaşu. Costume: Cătălina Tăbăcaru. Ilustraţia muzicală: Dan Simion. Foto: Ştefan Cociorvei.

Accesul în club se poate face cu o oră înainte de spectacol, iar locurile vor fi ocupate în ordinea sosirii. Biletele se pot rezerva telefonic la: 0735.350.3500735.350.350

Pe durata spectacolului fumatul este interzis.

După piesa de teatru, InDArt va aduce pe scenă şi Runaway, o trupă de tineri plini de energie care va electriza scena.

www.facebook.com/events/286684471482753

De ce tocmai tu?

de ce tocmai tu

Duminică, 6 octombrie 2013, la ora 20.00, la Music Club / Teatrul Roșu din București (str. Bărăției nr. 31, în spatele Magazinului Cocor), va avea loc spectacolul De ce tocmai tu? de Natalie Ester. În distribuție: Cătălin Stelian, Dan Mecu, Ioan Zărnescu.

Rezervări: tel. 0723 196 376.

 

„Roman de Bucureşti” de Puşa Roth, la Teatrul Naţional Radiofonic

pusa roth teatru

Spectacolul Roman de Bucureşti de Puşa Roth, pe care Teatrul Naţional Radiofonic îl va difuza vineri, 23 august 2013, la ora 21.00, la Radio România Cultural, este o comedie amară, construită pe tema cuplului şi inspirată din realitatea cotidiană.

Subtitlul ei, „comedie de moravuri la moment”, e într-o măsură explicit pentru intenţiile satirice ale autoarei. Fina observaţie a societăţii contemporane, a comportamentelor, a clişeelor (inclusiv a celor lingvistice) este sprijinită de capacitatea autoarei de a crea tipuri vii prin situaţii, dar mai ales prin limbajul dramatic folosit cu virtuozitate. Autenticitatea celor patru personaje conferă remarcabilă expresivitate piesei Puşei Roth, montată de regizorul Leonard Popovici, cu o distribuţie excepţională: Virgil Ogăşanu, Dorina Lazăr, Adriana Trandafir, George Ivaşcu. Atmosfera creată de celelalte „voci“, cadrul sonor compus cu abilitate de George Marcu (regia muzicală), Mihnea Chelaru (regia tehnică), Janina Dicu (regia de studio) contribuie la realizarea unui spectacol încântător.

leonard-popovici-regie teatru radiofonic

Leonard Popovici

Câteva opinii despre piesa difuzată în premieră la 1 iunie 2003: „De la gradul zero al scriiturii ajungem, iată, la gradul zero al trăirii. Personajele Puşei Roth reprezintă un extract de nouă umanitate românească. Autoarea seamănă cu un fel de zeitate indiană, Shiva cel cu şase braţe. Există în această piesă construită pe ideea de contrapunct o notă cinică de factură caragialiană dar şi una tandru-romantică à la Tudor Muşatescu. Ele se reunesc în atitudinea unui scriitor care contemplă realitatea de azi cu bonomie şi cu tristeţe.” (Ioan Adam, „Radio România”, nr. 329, 9–15 iunie 2003); „Am fost impresionat să asist la o dramă scrisă în registru de comedie, ceea ce reprezintă o piatră de încercare pentru un dramaturg. Puşa Roth a dovedit că are vocaţie pentru un asemenea gen de teatru şi o felicit din toată inima pentru reuşită.” (Dan Tărchilă, idem); „Dacă aş mai fi director de teatru, aş pune imediat în scenă Roman de Bucureşti, pentru actualitatea ei.” (Constantin Dinischiotu, idem); „Ceea ce am ascultat astăzi nu e o piesă de teatru, ci o pagină de istorie pe care, din păcate pentru unii, din fericire pentru alţii, o trăim. Ficţiunea intervine la sfârşit. Optimismul autoarei se exprimă în final, în sensul că, mai devreme sau mai târziu, fiecare îşi găseşte macrameul pe care-l merită…” (Mircea Dogaru, idem); „O piesă, o dramaturgie de care teatrele noastre ar avea foarte multă nevoie. Impresia unora că nu există dramaturgie originală astăzi este cât se poate de falsă. Apreciez la rândul meu firescul, calitatea dialogurilor şi a replicilor, fineţea cu care autoarea ştie să surprindă în instantanee cotidiene câteva destine marcate de trecerea vremii, dar şi realizarea regizorală şi actoricească.” (Constantin Paraschivescu, idem); „Frumuseţea acestei piese constă în urâţenia vieţii pe care ne-o prezintă. Salut îndrăzneala autoarei de a aborda problematica actuală fără înverşunare, fără patimă, cu francheţe. Şi, nu în ultimul rând, modalitatea de a surprinde şi satiriza noul limbaj de lemn.” (Ion Dodu Bălan, idem); „În legătură cu această ultimă piesă [Roman de Bucureşti], comedie amară, i-am spune tristă prin sugestiile ei mai generale, e de menţionat că autoarea deţine o autentică măiestrie în a construi relaţii şi atmosferă fireşti, de actualitate, în replici succinte, cu nerv, haz şi miez, într-o acţiune cu patru personaje, gradată pe conturarea unui destin.” (Constantin Paraschivescu, „Teatrul azi”, nr. 9-10/2003).

roman de bucuresti comedie pusa roth teatru contemporan

Puşa Roth este autoarea pieselor Şambelan la viezuri, fantezie dramatică după Pagini bizare de Urmuz (Teatrul Naţional Radiofonic, 1999, Teatrul „Bacovia” din Bacău, stagiunea 1999–2000), Dulcea mea doamnă, Eminul meu iubit (Mihai Eminescu – Veronica Micle. Replici, în colaborare cu Costin Tuchilă, TNR, 2001; Teatrul Naţional din Bucureşti, stagiunea 2001–2002), Ringhişpilul (TNR, 2002), Mantaua după N. V. Gogol (TNR, 2004), Spaima zmeilor (TNR, 2004), Duios Anastasia trecea după D. R. Popescu (TNR, 2004); Limir-Împărat (TNR, 2005), Moartea lui Ivan Ilici după L. Tolstoi (TNR, 2006), Ieri după Shakespeare sau Visul unui preşedinte (TNR, 2007), Albă ca Zăpada (muzical pentru copii, TNR, nominalizat la RTR, 2007), Discurs într-un ciorap, dramatizare după volumul Confidenţe fictive de Nina Cassian (TNR, 2007), Motanul încălţat, muzical pentru copii (TNR, 2008), La Vulpea Roşie, muzical (TNR, 2010), Martori ai istoriei (teatru radiofonic serial, 2011).

A publicat volumele: Convorbiri comode, vol. I, București, Editura Viitorul Românesc, 2001; Şambelan la viezuri, teatru, Ploiești, Editura Premier, 2002; Dincolo de curcubeu e lumea, Bucureşti, Editura Viitorul Românesc, 2002; Convorbiri comode, vol. II, București, Chimprest Publicity, 2003; Roman de București, teatru, cu o prefaţă de D. R. Popescu, Bucureşti, Editura Adam,  2005; Un dialog al timpului câştigat, convorbiri cu filosoful pusa-roth-roman-de-bucuresti-2005-bibliografie-cartea-de-teatru-teatru-contemporanChristian Tămaş, Iași, Editura Ars Longa, 2006; Un clasic modern – Ion Dumitrescu, ediţie critică în colaborare cu Costin Tuchilă, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2006; Poezie de teatru. Puşa Roth în dialog cu Mircea Albulescu, Iași, Editura Ars Longa, colecţia „Summa cum laude”, 2008; Timpul care a învins teama. Decembrie 1989 – Decembrie 2007, Iași, Editura Ars Longa, Colecţia „Document”, 2008; Căutător de destine. Puşa Roth în dialog cu Dorel Vişan, Iași, Editura Ars Longa, colecţia „Summa cum laude”, 2008;  Anotimpuri de teatru. Puşa Roth în dialog cu Lucia Mureşan, Iași, Editura Ars Longa, colecţia „Summa cum laude”, 2009; Clasicii dramaturgiei universale, volumul I, în colaborare cu Costin Tuchilă, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2010; Carles Miralles, Anotimpurile Barcelonei, dialoguri realizate de Pușa Roth. Traducere din catalană, prefață și note: Christian Tămaș. Postfață: Costin Tuchilă, Iași, Editura Ars Longa, col. „Summa cum laude Internațional”, 2011; Povești pentru Eric, Povestea alfabetului, cărți pentru copii, Iași, Editura Ars Longa, colecția „Geppetto”, ilustrații de Nicoleta Bida-Șurubaru, 2012; Prezentul absent. Puşa Roth în dialog cu D. R. Popescu, Iași, Editura Ars Longa, colecţia „Summa cum laude”, 2013.

Vezi Pușa Roth – Dincolo de curcubeu e lumea.

Costin Tuchilă

Undercloud

undercloud festival teatru independent

eveniment liber sa spun„Undercloud”, Festivalul de Teatru Independent, ediţia a VI-a, se va desfăşura în perioada 20–31 august 2013, la Muzeul Ţăranului Român din București. Festivalul de Teatru Independent (de orice) propune 29 de spectacole vii.

Actori care participă la ediţia Undercloud 2013: Horaţiu Mălăele, Maia Morgenstern, Marian Râlea, Marius Manole, Ioana Pavelescu, Medeea Marinescu, Vlad Zamfirescu, Cristi Iacob, Ilinca Goia, Mirela Zeta, Andreea Gramoşteanu, Adriana Trandafir, Gabriel Fătu, Magda Catone, Claudiu Bleonţ, Andreea Bibiri şi alţii.

Regizori care propun spectacole în ediţia Undercloud 2013: Claudiu Goga, Cristi Juncu, Horaţiu Mălăele, Radu Beligan, Lia Bugnar, Eugen Jebeleanu, George Dogaru, Gelu Colceag, Catinca Drăgănescu, Chris Simion şi alţii.

Juriul ediţiei a VI-a Undercloud este format din George Ivaşcu ( actor), Sanda Manu (regizor), Anca Sigartău (actriţă), Cristina Bazavan (jurnalist şi blogger).

Festivalul de Teatru Independent „Undercloud” este mai mult decât o întâmplare specială de două săptămâni.

UNDERCLOUD ESTE O STARE care porneşte din dăruirea, inovaţia, originalitatea şi calitatea unor oameni care simt într-un fel.

Molipsiţi-vă!

Program:

• Marţi, 20 august, ora 19.30: Deschiderea Festivalului. MASCĂRICIUL după A. P. Cehov, Trupa Mălăele. Cu: Horaţiu Mălăele, Nicolae Urs. Regia: Horaţiu Mălăiele, Sala Mare (Sala de Cinema „Horia Bernea”).

mascariciul a p cehov

Nicolae Urs și Horațiu Mălăele în Măscăriciul după A. P. Cehov

Ora 21.00: MECANICA INIMII după Mathias Malzieu, Asociaţia Chatarsis & Undercloud Project Lectura. Cu: Maia Morgenstern, Medeea Marinescu, Marian Râlea, Marius Manole, Vlad Zamfirescu. Sala Mică (Clubul Ţăranului).

• Miercuri, 21 august, ora 19.30: ZIC ZAC, UNATC & Godot Café Teatru / teatru-dans. Cu: Andrea Gavriliu, Ştefan Lupu, Gabriel Costin. Un spectacol de Andreea Gavriliu, rezemată de Ştefan Lupu. Sala Mare (Sala de Cinema „Horia Bernea”).

Ora 21.00: OMUL PESCĂRUŞ sau DRUMUL SPRE FRUMOS după nuvela Pescăruşul Jonathan Livingstone de Richard Bach. Compania de Teatru D’aya și Trupa de acrobaţi Xtreme (primul spectacol de teatru-acrobatic din România, inspirat de Cirque du Soleil). Acrobaţii trupei Xtreme şi actorii : Marius Manole, Cristi Iacob, Vitalie Bichir, Gabriela Iacob, Carla Maria Teahă. Coregrafia: Doru Mois. Scenariul şi regia: Chris Simion. Aer Liber (Curtea interioară).

omul_pescarus

Omul pescăruș

• Joi, 22 august, ora 19.30: DONTCRYBABY de Catinca Drăgănescu, după Scufiţa Roşie de Fraţii Grimm. Teatrul Luni de la Green Hours. Ştefan Huluba, Nicoleta Lefter, Camelia Pintilie, Cristina Drăghici, Siluian Vâlcu. Regia: Eugen Jebeleanu. Sala Mică (Clubul Ţăranului).

Ora 21.00: FĂ-MI LOC de Anthony Michineau. Asociaţia Inspira. Cu: Medeea Marinescu şi Marius Manole. Regia: Radu Beligan. Sala Mare (Sala de Cinema „Horia Bernea”).

• Vineri, 23 august, ora 19.00: SHOT după autori americani contemporani. Godot Café Teatru. Cu: Andreea Mateiu, Andrei Mateiu, Andreea Bibiri/Florina Gleznea, Rolando Matsangos. Direcţia scenică: Andreea Bibiri. Sala Mare (Sala de Cinema „Horia Bernea”).

Ora 20.30: CLASA NOASTRĂ de Tadeusz Slobodzianek. UNATC. Spectacol premiat în Gala absolvenţilor. Cu: Gabriel Sandu, Ilona Brezoianu, Mădălina Craiu, Ionuţ Niculae, Alin Stan, Andrei Cătălin, Costin Dogioiu, Dragoş Olaru, Iany Panait, Alecsandru Dunaev. Regia: Simona Măicănescu. Aer Liber (Curtea interioară).

Ora 22.00: KAIROS. UNATC. Spectacol premiat în Gala Absolvenţilor Teatru-dans. Cu: Răzvan Stoian, Dana Marineci, Andrei Iancu, Irina Ştefan, Victor Topeanu, Krista Sandu. Un spectacol de Krista Sandu. Sala Mică (Clubul Ţăranului).

• Sâmbătă, 24 august, ora 19.00: INFANTA de Saviana Stănescu. Teatrul pentru puţini. Cu: Adriana Bordeanu. Regia: Liana Ceterchi. Sala Mică (Clubul Ţăranului).

Ora 19.30: COMEDIE NEAGRĂ după Peter Shaffer. Trupa Independent. Cu: Mădălin Mandin, Andreea Samson, Ana Maria Lazăr, Alina Popescu, Marius Chivu, Mihai Smarandache, Istvan Teglas. Regia: Cosmin Alexandru Purice. Sala Mare (Sala de Cinema „Horia Bernea”).

comedie neagra

Ora 21.00: VIVE LE FUNNY JAZZ 2 Ladies Orchestra/ sau două voci-două piane. Independent. Teatru-concert ÎN PREMIERĂ. Cu: Anca Sigartău şi Manuela Cara (Canada). Sala Mică (Clubul Ţăranului).

• Duminică, 25 august, ora 19.30: ZELDA FITZGERALD/ The Last Flapper de William Luce. Teatrul pentru puţini. Cu: Ioana Pavelescu. Regia: Liana Ceterchi. Sala Mică (Clubul Ţăranului).

Ora 21.00: FRAGIL după Neil LaBute. Godot Café Teatru. Cu: Andreea Grămoşteanu, Radu Iacoban, Mirela Zeta, Marin Grigore. Regia: George Dogaru. Sala Mare (Sala de Cinema „Horia Bernea”).

• Luni, 26 august, ora 19.30: IUBITUL MEU… LEONARD după viaţa lui Leonard Cohen. Inorog Art. Cu: Diana Giubernea. Regia: Mona Gavrilaş. Sala Mică (Clubul Ţăranului).

Ora 21.00: IBRAHIM ŞI FLORILE CORANULUI după Eric Emmanuel Schmitt. Godot Café Teatru & Compania de Teatru D’aya Lectura. Cu: AG Weinberger, Vlad Logigan, Vlad Zamfirescu, Lia Bugnar, Aylin Cadir. Sala Mare (Sala de Cinema „Horia Bernea”).

• Marţi, 27 august, ora 19.30: MĂ MUT LA TATA de Andreas Petrescu. Compania de Teatru D’aya. Cu: Adriana Trandafir, Gabriel Fătu, Andreas Petrescu, Adrian Păduraru. Regia: Gelu Colceag. Sala Mare (Sala de Cinema „Horia Bernea”).

Ora 21.00: BELLA ŞI CAVALERUL de Oliver Emanuel. Trupa Independent. Cu: Ioana Anastasia Anton, Tudor Aaron Istodor, Lucian Iftime. Regia: Vladimir Anton. Sala Mică (Clubul Ţăranului).

bella si cavalerul fara nume

• Miercuri, 28 august, ora 19.30: Aggressive MEDIOCRITY de Catinca Drăgănescu. Teatrul Luni de la Green Hours. Cu: George Albert Costea, Sorina Ştefănescu, Vlad Udrescu, Cristina Drăghici, Ionuţ Oprea. Regia:Catinca Drăgănescu. Sala Mică (Clubul Ţăranului).

Ora 21.00: ALELUIA de Valentin Nicolau. TrupaIndependent. Teatru-lectură în prezenţa autorului. După lectură …o conferinţă neconvenţională cu Valentin Nicolau despre rolul teatrului ca instrument cultural, social. (Distribuţie în lucru, realizată pe bază de casting). Sala Mică (Clubul Ţăranului).

Ora 21.00: UN BĂRBAT ŞI MAI MULTE FEMEI de Leonid Zorin. Trupa Independent. Cu: Magda Catone, Claudiu Bleonţ. Regia: Magda Catone, Claudiu Bleonţ. Sala Mare (Sala de Cinema „Horia Bernea”).

• Joi, 29 august, ora 19.30: LSD Theatre Show de Christopher Durang. Doctor’s Studio & Godot Café Teatru. Cu: Isabela Neamţu şi Matei Chioariu. Regia: Horia Suru. Sala Mică (Clubul Ţăranului).

Ora 21.00: CINĂ CU PRIETENI de Donald Margulies. ArCuB. Cu: Vlad Zamfirescu, Cerasela Iosifescu, Marius Cordoş, Nadiana Sălăgean. Regia: Claudiu Goga. Sala Mare (Sala de Cinema „Horia Bernea”).

Cina_cu_prieteni

Ora 22.00: PISICA VERDE de Elise Wilk. UNATC. Spectacol de licenţă. Premiat la Gala Absolvenţilor. Cu: Diana Roman, Rareş Andrici, Anghel Damian, Mihai Cojocaru, Irina Antonie, Iulia Chiochină. Regia: Cristi Juncu. Sala Mică (Clubul Ţăranului).

• Vineri, 30 august, ora 19.30: COPILUL DIVIN după Pascal Bruckner. Compania de Teatru D’aya, teatru-lectură. Cu: Cristi Iacob, Ilinca Goia, Gabriela Iacob, Vitalie Bichir, Alina Teianu, Gabriel Fătu. Sala Mică (Clubul Ţăranului).

Ora 21.00: 7 DINTR-O LOVITURĂ de Lia Bugnar. Trupa Teatrul nu e o clădire. Cu: Marius Manole, Lia Bugnar, Ilinca Manolache, Maria Obretin, Andrei Runcanu, Anghel Damian, Nicoleta Lefter, Cătălin Babliuc. Regia: Lia Bugnar. Sala Mare (Sala de Cinema „Horia Bernea”).

Ora 22.00: OMUL PERNĂ de Martin McDonagh. UNATC. Spectacol de licenţă premiat la Gala Absolvenţilor. Cu: Rareş Andrici, Cosmin Dominte, Tudor Andronic, George Lepădatu. Regia: Florin Grigoraş. Sala Mică (Clubul Ţăranului).

• Sâmbătă, 31 august, ora 19.30: DIAVOLUL E POLITIC CORECT de Savatie Baştovoi. Undercloud Project, teatru –lectură. Cu: Magda Catone, Andrei Runcanu, Carol Ionescu. Sala Mică (Clubul Ţăranului).

Ora 21.00: AYLIN CADIR. Clouds Production.Teatru-concert. ÎN PREMIERĂ.Aylin & The Lucky Charms. Sala Mică (Clubul Ţăranului).

undercloud

Premiile Festivalului de Teatru Independent „Undercloud”:

Premiul pentru cel mai bun spectacol

Premiul Undercloud – pentru originalitate şi inovaţie

Premiul pentru Regie

Premiul pentru cea mai bună actriţă

Premiul pentru cel mai bun actor

Menţiune: Spectacole lectură sunt spectacole care au ca scop promovarea dramaturgiei contemporane sau a dramatizărilor realizate după texte necesare din literatura actuală şi nu intră în categoria „Concurs” .

Alte amănunte: www.daya.ro.

https://www.facebook.com/FestivalNecesarDeTeatruIndependent

 

Tamara Buciuceanu-Botez

tamara buciuceanu

„Căci drumul care duce pe actor spre un natural cât mai desăvârşit

este şi calea ce îl duce către o umanitate cât mai adâncă.”

Maria Filotti

Ne rotim, de cele mai multe ori, într-un cerc îngust căruia vrem să îi calculăm întotdeauna cu precizie raza. Un spectacol mai mult sau mai puţin fascinant – cel al vieţii –, unde o simplă figură geometrică plană e capabilă să roadă fără pic de compasiune, anulând chiar, prin ipocrizia propriei sale perfecţiuni aparente, conştiinţe. Fie şi aşa, aidoma copacilor care nu cad niciodată îngenunchiaţi în faţa morţii, se mai poate încă vedea astăzi pe o scenă de teatru oarecare, cum se stinge molcom sufletul unui personaj smuls realmente din cotidian ori închipuit subiectiv de către dramaturg, cu o ultimă lacrimă a sa străbătând delicat obrazul cu foarte multă grijă umplut de fard al unui actor. Ssst!… Linişte, vă rog!… Gongul bate, ca într-o veche clopotniţă medievală, de trei ori lung tăcerea – o tăcere complice, am putea spune, în miezul căreia răsare şi asfințește năvalnic ori timid destinul artistului cu rostul şi cu vremelnicia lui cu tot. Lumina începe să îşi stingă încet propria-i fiinţă difuză. Ca prin farmec, viaţa din spatele cortinei prinde a-şi forfoti instantaneu fragila existenţă de doar câteva ceasuri ale serii în efemeritatea decorului cu minuţie construit…

Probabil că mulţi au parcurs, asemenea mie, în cadrul tipic al sanctuarului teatral, magia aceloraşi timpi inefabili ai trecerii. Am avut, într-o măsură sau alta, şansa de a simţi rostogolindu-mi-se acolo, cu o iuţeală de fulger parcă, una câte una, clipele drămuite ale propriei mele vieţi în hăul imens şi destul de colţuros parcă al vămilor nemiloase ale timpului, un timp calculat cu exactitate de către regizor şi actori, deopotrivă, într-un spaţiu cu o istorie personală sălăşluind, în integralitatea sa, printre faldurile somptuoase ale cortinei roşietice de catifea şi în aerul cu adieri de metaforă solemnă al sălii de spectacol. Aici mi se amestecau, cu actori romani tamara buciuceanu botezintensităţi lăuntrice inegale, şi râsul, şi plânsul, şi bucuria, şi clasica durere fără margini a sufletului, oprindu-mi-se aproape organic, pentru o anumită bucată de vreme de „întinderea” unui infinit matematic scurt, suflul firesc al plămânilor, ca şi cum atmosfera aceea compusă din câteva elemente chimice atât de cunoscute tuturor devenea brusc un soi de intrus complet nedorit, în stare să îmi spargă în mii de bucăţi micul edificiu estetico-emoţional, ce tocmai se străduia cu sfioşenie a-şi contura o soliditate concretă într-un teritoriu al spiritului armonizat geometric şi cu bună meşteşugeală de către constructorii lui, după legi fizice numai de ei ştiute.

Un actor de factură stanislavskiană în toată puterea cuvântului: cred că aceasta ar constitui, după mine, tonalitatea distinctivă în care o putem aşeza pe Tamara Buciuceanu-Botez (n. 10 august 1929, la Tighina) alături de artişti precum Maria Filotti, Silvia Dumitrescu-Timică, Leopoldina Bălănuță, Ileana Predescu, Silvia Popovici, George Calboreanu, Toma Caragiu, Rodica Tapalagă, George Constantin ş.a., pentru care marea poezie a spaţiului românesc şi a lumii, respectiv distincţia interpretării dramaturgice reprezentau veritabile laturi congenere cu fiinţa fiecăruia dintre aceştia în parte. Fie şi numai dacă ne ducem cu gândul la cuprinzătoarea dimensiune creatoare a Tamarei Buciuceanu-Botez – dimensiune marcată de un lanţ de date cu vizibilă înclinaţie tragicomică şi consubstanţială nu doar cu temperamentul său vădit dezinvolt, dar şi cu o personalitate sensibilă şi fermă, putem afirma fără vreo urmă de îndoială că acestă actriţă face parte din categoria zeităţilor cu chip de om scoborâte direct din taina nesfârşită a Universului în miezul istoriei teatrului românesc, cu scopul de a naşte o vie şi uniformă ţesătură de lumină spirituală, acolo unde întunericul stăpâneşte în mod nestingherit spaţiul, portret tamara buciuceanutimpul, oamenii, tot…

Căutând cu pasiune a metamorfoza ceea ce cu sensibilitate şi delicateţe sufletească formula cu ani în urmă Dan Mizrahy, Tamara Bucuiuceanu-Botez a dat la iveală în permanenţă acea fascinantă „lume a visurilor colorată de sunete”, după spusele marelui pianist, unde s-au întâlnit cu asupra de măsură nenumărate elemente care alcătuiesc un tipar teatral emblematic pentru spaţiul cultural autohton, dar şi plurivalent, în egală măsură, sub raportul varietăţii lui discursive şi a tehnicilor artistice întrebuinţate. Discutăm, desigur, aici despre un ansamblu unitar sprijinit în genere pe naturaleţe şi spontaneitate, pe expresivitatea chipului şi gestica adecvată rolului, pe vervă molipsitoare şi elasticitatea construcţiei scenice, pe umorul jucat cu nerv şi emoţia descătuşată a lacrimei, pe complexa, până la urmă, broderie a parcursului existenţial al personajului abordat. Căci Tamara Bucuiuceanu-Botez a conceput, cu fiecare reprezentaţie scenică, mereu câte un alt copil perfect al artei dramaturgice româneşti şi universale, încercând să propună prin tot ceea ce a zămislit cu patimă de atâţia zeci de ani o viziune despre actor, aşa cum puţini mai sunt interesaţi să îl vadă în ziua de azi, anume aceea că actorul reprezintă o entitate îndelung reformatoare a actului artistic în sine şi nicidecum o simplă „piesă” ce execută cuminte un întreg set de indicații regizorale experimentale, uneori profund îndoielnice.

teatru contemporan tamara buciuceanu

Scriam că Tamara Bucuiuceanu-Botez este un actor prin excelenţă stanislavskian al spaţiului teatral românesc. Şi asta pentru că interpreta compune în permanenţă din propriile-i trăiri lăuntrice un prototip artistic căruia îi aştepţi cu nerăbdare prezenţa spre a-i respira avid harul. Dacă luăm în calcul aspectul imagologic, dar şi pe cel semiotic al sferei creative propuse de interpreta noastră de teatru şi de film, observăm cum ni se deschid în faţă, cu generozitate, porţile altor şi altor definiţii particulare ale actorului aici analizat. Avem dintr-o dată şansa de a creiona cu fineţe aproape luchianică figura de stil plină de forţă şi de culoare a jocului scenic al actriţei, joc capabil să redea, cu supremă fidelitate, imaginea unei lumi pesonale a personajului construit, deopotrivă, de actor şi de dramaturg. Participăm la întâlnirea de neuitat cu un Actor cu majusculă care vede în profunzime amplitudinea reală a oricărui rol abordat.

Dacă ar fi să o plasez pe Tamara Bucuiuceanu-Botez în intervalul specific al unei anumite direcţii dramaturgice, cred că acestui model teatral atât de bine conturat nu i se pot stabili cu stricteţe particularităţile definitorii decât în complexul angrenaj al creaţiei româneşti de gen. Vasile Alecsandri, Alexandru Kiriţescu, Tudor Muşatescu, Gabriela Adameşteanu ş.a. au fost în mod plenar creionaţi de-a lungul vremii prin manifestarea actoricească plină de voluptate şi de inteligenţă a interpretei. Viaţă, sunete, rosturi, sens, culoare, toate la un loc articulate cu multă originalitate şi căldură de-a lungul anilor, definesc o traiectorie a artisticului delocactori de factura stanislavskiana abstractă ori închisă în varii exerciţii de ordin experimental. Un lucru remarcat cu constanţă la Tamara Bucuiuceanu-Botez este şi faptul că a încercat continuu să rescrie, cu argumentul decisiv al impresionantei sale personalităţi, textul fiecărei partituri dramaturgice studiate.

Dacă despre unii artişti afirmăm că sunt înconjuraţi de o aureolă de tip cehovian, despre alţii de una sculptural-ibseniană ş.a.m.d., prin ceea ce respiră şi împrăştie în jurul său, Tamara Bucuiuceanu-Botez constituie o veritabilă parte integrantă şi integratoare, totodată, a spiritului clasic autohton, un spirit în genere lipsit de disimulare şi contrafacere, dar încărcat până la refuz de emoţia pură a registrului specific al transfigurării scenice. O emoţie intens acaparatoare, în substanţa căreia simţi brusc cum te afunzi până în straturile cele mai adânci ale timpului psihologic şi îţi abandonezi cu bună ştiinţă sufletul. Efervescenţa magiei personajului zămislit de actriţă adună laolaltă, ca într-o reprezentaţie dramaturgică singulară a însuşi autorului piesei de teatru respective, patima fără graniţe fixe a unui ludic continuu reconstruibil, simţul măsurii individuale în raport cu stilistica interpretativă aleasă.

Tamara Bucuiuceanu-Botez nu îşi propune deloc să distrugă sensuri şi nici să adopte semne noi numai de dragul unei semioze teatrale agresive, de tip postmodern. Dimpotrivă. Şi aici artista are un merit decisiv în a conserva şi a susţine un fel de normalitate mult prea bogată în esenţe de tot felul şi în rosturi funciare nobile, care trebuie, desigur, respectate de către generaţiile actuale de actori şi prelungite în chip necesar pe axa timpului viitor, ca pattern cultural exemplar pentru cei care vor urma să construiască de acum înainte albia teatrului românesc.

Ca şi cum ar fi desprinsă dintr-un tablou literar leonidandreevian, dominat de puternice tuşe cromatice, unde destinul personajului imaginat este proiectat cu insistenţă şi vigoare pe retina oricărui participant la lectura vizuală a materialului dramaturgic respectiv, Tamara Bucuiuceanu-Botez rămâne acel prototip artistic care înmoaie miezul comediei clasice în focul purificator al unei lacrimi, compunând prin modalităţile sale de exprimare scenică un original crochiu de hiperbolă non-barocă, dacă ar fi să îl parafrazăm pe inegalabilul comparatist Edgar Papu, în aşa fel încât şi hohotul de râs, şi plânsul par a fi, deopotrivă, nicidecum rezultanta fără semnificaţii majore a unui surplus de forme diferite cuprinse în planul personal al manifestării artistice, ci veritabile instrumente concrete de explorare a celui mai întunecat ungher al sufletului omenesc din structura rolului interpretat.

personaje teatru actori

Pentru unii actori, porţile zeilor se deschid cu generozitate, pentru alţii însă rămân zăvorâte definitiv. În dialogul lor despre Dumnezeu, personajul Luca din celebra piesă gorkiană Azilul de noapte îi răspunde cu francheţe lui Vasca Pepel: „Dacă crezi că există, atunci există; dacă nu crezi – nu există!” Pentru Tamara Bucuiuceanu-Botez – o actriţă, care, prin vibraţia sufletului său, vorba Cellei Serghi în Pânza de păianjen, „crea de la început un climat al ei” –, Dumnezeu sigur a existat întotdeauna cu bucurie şi cu nădejde la cele mai de sus cote ale trăirii ei interioare. Fiindcă, deşi „viaţa este ticăloşită de nişte sălbatici care au pus stăpânire pe ea” (Maxim Gorki), strigătul puternic al conştiinţei de sine a Omului şi a Actorului se mai poate auzi încă şi azi cu tărie, dacă facem referire la glasul artistului stăpân pe crezul lui profesional şi uman. Iar Tamara Bucuiuceanu-Botez întruchipează cu deosebire un astfel de reper fundamental al artei dramatice naţionale.

Aproape întotdeauna, în spatele măştii, bufonul cu chip de rege niciodată învins este, în general, trist… Un fel de duioşie amară amestecată cu un optimism bine disimulat actoriceşte, dar şi cu tristeţea inerentă a propriei vieţi. Nestrăin de zgura sufletească a eternului vagabond gorkian, care zace întristat la masa umilului adăpost nocturn al lui Costîliov şi al Vasilisei, încercând zadarnic a căuta sensul unic de a fi al tragicei sale existenţe pământene, interpretul de teatru îşi aruncă şi el, la rându-i, cu durere, de cele mai multe ori, masca personajului construit spre a se oferi publicului, de fapt, pe sine însuşi ca personaj real de această dată, desprins din geometria celui zămislit de către dramaturg.

scena de teatru

Brusc, începe să mi se facă frig. Cortina cade din nou nemiloasă peste apa tulbure a vremii, iar piesa de teatru abia încheiată se topeşte în nefiinţă, ca şi cum nu ar fi existat niciodată până atunci cu formă precisă şi destin exact în faţa mea. O parte semnificativă din noi mereu se stinge şi ea, încetul cu încetul, o dată cu moartea fiecărui personaj închipuit pe scenă de către actori, ca o măsură parcă a dimensiunii discutabile a timpului nostru fizic, înfipt cu încăpăţânare în cadranul imuabil al unui orologiu ce bate liniştit din peretele lui veşnicia… Povestea teatrului s-a scris şi se va scrie, pe scurt, de fiecare dată numai aşa, indiferent de numele interpreţilor săi.

Magdalena Albu

aprilie 2013

„Infanta” de Saviana Stănescu

infanta saviana stanescu

Sâmbătă, 16 martie 2013, ora 19.00, la Inlight Theater Pub din București (str. Academiei, nr.1A) sunteţi invitaţi la un spectacol născut din joc, poftă şi viaţă, o comedie tragică… o tragedie comică: Infanta de Saviana Stănescu, one-woman-show cu Adriana Bordeanu (câştigătoarea premiului de interpretare la Festivalul Teatrelor de Buzunar cu rolul Infanta). Regia: Liana Ceterchi.

Într-o gară, printre trenuri care vin şi pleacă, o tânără încearcă să-şi spună povestea încă o dată pentru a putea merge mai departe. După ce pică examenul de admitere la Facultatea de actorie de trei ori se refugiază în rolurile ei preferate pe care le joacă în sălile de aşteptare.

gara

După experienţele traumatizante din copilărie fuge de acasă şi rămâne într-o continuă fugă, fuge de trecut. Mereu în mers, mereu în căutarea echilibrului, la final se urcă în Trenul Ei.

Rezervări: tel. 021 32 11 449 sau 0720 136 264

„Ieri după Shakespeare sau Visul unui preşedinte” de Puşa Roth

pusa-roth-ieri-dupa-shakespeare

Joi, 14 martie 2013, la ora 19.00, la Radio România Cultural și sâmbătă, 16 martie 2013, ora 13.15, la Radio România Internațional, Teatrul Naţional Radiofonic vă invită să ascultaţi spectacolul Ieri după Shakespeare sau Visul unui preşedinte de Puşa Roth, în regia lui Mircea Albulescu.

În distribuţie: Mircea Albulescu, Tamara Buciuceanu, Sanda Toma, Coca Bloos, Mihai Dinvale, Armand Calotă, Andrei Ţârdea, Vlad Leaua, Andrei Bălaşa. Redactor: Costin Tuchilă. Regia de montaj: Radu Verdeş. Regia de studio: Janina Dicu. Muzica originală şi regia muzicală: George Marcu. Interpretează: Daniela Marinache (ţambal), Ştefan Marinache (vioară). Regia tehnică: Mihnea Chelaru. Producător: Domnica Ţundrea. Înregistrare din anul 2007. Detalii despre spectacol, click aici.

 

 

Piesa „Am omorât-o pe mama” de András Visky la Londra

teatru

Foto: Dobos Tamas Photography

Piesa Am omorât-o pe mama, semnată de dramaturgul clujean András Visky şi jucată cu succes pe scena Teatrului Maghiar de Stat din Cluj-Napoca a fost produsă la Londra şi va fi jucată la Rosemary Branch Theatre în perioada 5–10 martie 2013. Spectacolul este produs de Summer Dialogues Productions şi prezentat în parteneriat cu Centrul Cultural Maghiar şi Institutul Cultural Român.

Am omorât-o pe mama este povestea lui Bernadett, o Jane Eyre modernă a epocii Ceauşescu, orfană neglijată care, însă, se dovedeşte capabilă să iubească şi să ierte, o fiinţă profund morală. Împreună cu Clip, prima ei dragoste, Bernadett supravieţuieşte abandonului şi instituţionalizării, creându-şi un univers paralel, dominat de speranţă şi ordine. Povestea maturizării sale (inspirată de un caz real) este o mărturie teatrală simplă, dar captivantă, a imaginilor şocante de tabloid care făceau prima pagină a ziarelor cu 20 de ani în urmă.

Regia spectacolului este semnată de Natalia Gleason, iar din distribuţie fac parte Orsolya Csiki (Bernadett) şi Antal Nagy (Clip), actori care au absolvit Universitatea Babeş-Bolyai şi s-au lansat în cadrul companiei Harag György a Teatrului de Nord din Satu Mare. Traducerea textului a fost făcută de Ailisha O’Sullivan şi Agnes Lehoczky.

andras-visky

András Visky

Poetul, dramaturgul şi eseistul András Visky este una dintre vocile cele mai sonore ale literaturii europene contemporane. Născut la Târgu-Mureş, autorul este dramaturg în rezidenţă şi director artistic asociat al Teatrului Maghiar de Stat din Cluj-Napoca, una dintre cele mai importante companii teatrale din România. De asemenea, începând din anul 1994, András Visky predă la catedra de Teatru şi Televiziune a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj.

Premieră: „Oameni ca noi” de Liviu Lucaci

oameni ca noi liviu lucaci premiera

eveniment liber sa spunLuni, 28 ianuarie 2013, la ora 20.30, la Clubul Ţăranului din cadrul Muzeului Ţăranului Român din București (Intrarea Monetăriei) va avea loc premiera spectacolului Oameni ca noi de Liviu Lucaci. În distribuție: Andreea Grămoșteanu, Delia Nartea, Dragoș Huluba, Alex Conovaru. Regia: Liviu Lucaci. Muzica: Delia Nartea. Scenografia: Iuliana Gherghescu. Sunet: Cătălin Munteanu. Sunet și lumini: Radu Valeriu. Feat.voce: Micutzu.

„Pe bună dreptate te întebi cine sunt, domnule, toţi oamenii ăştia pe care-i întâlneşti în metrou, în magazine, în baruri, pe stadioane? Eu ştiu. Oamenii sunt materialul meu de lucru. Şi ştiţi ce fac? Le iau sufletele şi le răsucesc ca pe căptuşelile hainelor ca să aflu ce se ascunde în ele. Fiecare om are o poveste. Nemărturisită de cele mai multe ori. Fiecare om e o poveste. Vino şi ascultă povestea. Şi poate ai să afli ceva despre tine.” (Fragment monolog Entertainer).

Benoit Colsenet asteptare

Benoit Colsenet, Așteptare

Cum înfruntăm încă o zi? Cine sunt cei alături de care ne trăim vieţile? Care sunt motivaţiile care ne împing înainte? Cum reuşim să supravieţuim încercărilor? – întrebări cotidiene la care personajele din Oameni ca noi caută răspunsuri.

Oameni ca noi este un proiect Arcub şi Asociaţia Tam-Tam

Despre Liviu Lucaci