Premieră la Teatrul Naţional Radiofonic: Patru povestiri de Petre Barbu

petre barbu teatru radiofonic

Marţi, 12 martie 2013, la ora 23.03, la Radio România Actualităţi, Teatrul Naţional Radiofonic prezintă în premieră Patru povestiri de Petre Barbu: „Gerul iubirii”, „Rolul vieţii mele”, „La o crâşmă din Fundeni”, „Vai, sărmanul tată!”. Regia artistică: Attila Vizauer. În distribuţie: Vlad Ivanov, Dan Condurache, Dan Tudor, Andreea Vasile, Marioara Sterian, Ana Maria Ţoghină. Regia tehnică: Mihnea Chelaru. Regia de montaj: Bogdan Golovei şi Radu Verdeş. Regia de studio: Milica Creiniceanu. Regia muzicală: Mădălin Cristescu. Redactor: Domnica Ţundrea. Spectacolul va putea fi audiat în avanpremieră luni, 11 martie 2013, la ora 11.00, la clubul Ramada-Majestic de pe Calea Victoriei din Bucureşti.

Spectacolul radiofonic aduce în atenţia publicului patru poveşti de viaţă, impecabil alcătuite, patru întâmplări aşezate într-un crescendo dramatic răscolitor, patru crâmpeie ale unui univers interior neliniştitor şi lucid, îmbinând firescul cotidianului cu fiorul tragic, de sorginte aproape metafizică… pentru că fiecărei experienţe de viaţă îi corespunde o anumită filosofie şi fiecare fapt relatat aduce cu sine o viziune despre lume.

Albert Camus spunea că „totul începe prin conştiinţă şi nimic nu are valoare decât prin ea”. Petre Barbu reuşeşte să capteze datele esenţiale din cotidian şi, filtrându-le prin propria luciditate, să recompună, cu forţă de expresie, un univers tulburător. Se creează astfel o sinteză între lume şi spirit, iar spectacolul ne prilejuieşte apropierea de o problematică umană de maximă însemnătate, de la lucruri fireşti, de fiecare zi (atât de importante, în fond!) până la fiorul tragic al iminenţei morţii şi, finalmente, chiar până la contactul cu moartea, relatat însă cu un fel de îngheţare a emotivităţii, ceea ce sporeşte evident tensiunea dramatică şi conferă montării radiofonice profunzime şi forţă filosofică.

petre_barbu

Petre Barbu

Opera lui Petre Barbu reprezintă o constantă a carierei regizorale a lui Attila Vizauer, astfel încât se poate vorbi, fără îndoială, de acum, despre o relaţie dramaturg-regizor bine sudată în timp şi exersată în multiple ocazii, scenice sau radiofonice. Faptul nu putea fi decât benefic pentru intuirea exactă, de către regizor, a intenţiilor autorului, pentru valorificarea tuturor meandrelor, nuanţelor psihologice ale personajelor, pentru acea condensare a timpului dramatic, care ne determină să ne transpunem cu totul în atmosfera spectacolului şi, ascultându-l cu atenţie, să ne lăsăm copleşiţi de emoţie.

luminita gliga compozitie 27

Luminita Gliga, Compoziție 27

Montarea radiofonică se distinge prin calitatea compoziţiei auditive, prin tonul şi ritmul secvenţelor dramatice, printr-o atentă distribuire a planurilor sonore, prin crearea de imagini, de la cele ale unui cotidian aparent banal şi până la construcţii stranii, dedublări ale acţiunii şi dialogului, evocări pe calea memoriei, proiecţii în imaginar… Sunetul devine un adevărat personaj în spectacol, un partener al eroului principal (acelaşi în cele patru povestiri), sonorităţi speciale creează o realitate paralelă, ambianţa ne copleşeşte şi ne potenţează reacţiile afective.

Vlad Ivanov, în rolul personajului principal, se dovedeşte remarcabil prin firescul interpretării, prin emoţie reţinută şi interiorizare, prin măsura dozei exacte, prin uşurinţa de a trece de la tonul unei discuţii obişnuite la trăiri profunde, marcate de tragism şi frământare lăuntrică, iar ceilalţi actori îşi susţin partiturile cu talent şi profesionalism, contribuind la crearea unei lumi extrem de percutante de realităţi concrete şi imagini. La tot pasul, descoperim adevărul vieţii, adevărul despre noi înşine şi ne recunoaştem în aceste trăiri, în aceste întâmplări, în aceste emoţii.

Domnica Ţundrea

Spaima zmeilor

spaima zmeilor pusa roth ioan slavici

Duminică, 24 februarie 2013, ora 9.05, Teatrul Național Radiofonic pentru Copii vă invită să ascultați Spaima zmeilor, scenariu radiofonic de Puşa Roth după basmul lui Ioan Slavici. Regia artistică: Vasile Manta. În distribuţie: Mihai Constantin, Constantin Codrescu, Virginia Mirea, Ion Siminie, Jeanine Stavarache, Eugen Cristea, Gelu Niţu, Mircea Constantinescu, Mugur Arvunescu, Titi Dumitrescu, Adrian Ungureanu, Violeta Berbiuc, Virginia Rogin şi copiii: Vladimir Preda, George Leaua, Alexandra Rinu, Maria Bobeico, Robert Ilie. Redator: Costin Tuchilă. Producător: Irina Soare. Regia de montaj: Marilena Barabaş. Regia de studio: Violeta Berbiuc. Regia muzicală: Mihnea Chelaru. Înregistrare din anul 2004.

„Textul este o interpretare dramatică foarte convingătoare a poveştii fantastice publicate de Slavici în Calendarul Minervei pe anul 1909, o piesă de teatru construită ireproşabil, modern, egală în expresivitate cu modelul sau. Puşa Roth este autoarea unor piese care au reprezentat succese deosebite ale teatrului radiofonic în ultimii ani: Şambelan la viezuri după Pagini bizare de Urmuz, jucată şi pe scenă, la Teatrul „Bacovia” din Bacău, Roman de Bucureşti, Ringhişpilul (în colaborare cu Leonard Popovici), Mantaua, dramatizare a nuvelei lui Gogol ş.a.

silvia onisa satul pe deal

Silvia Onișa, Satul pe deal

Urmând cu fidelitate amestecul ingenios dintre planul real şi cel fantastic dar şi particularităţile de viziune şi stil ale scriitorului, Puşa Roth a construit această piesă de teatru individualizând pregnant personajele unui basm neconvenţional şi transformându-le în caractere. Fantasticul, elementele supranaturale nu sunt în această poveste clasică din literatura română decât un alt mod de a percepe realitatea, o proiecţie a dorinţei şi, într-un fel, o alegorie socială.

Doi ţărani săraci, Ion şi Maria, se roagă sa aibă un copil. Domnul le dăruieşte câte unul pentru fiecare rugăminte. Convenţia basmului este umanizată, socializată. Între planul sacru şi cel profan diferenţa nu e semnificativă, la fel cum personajele fantastice, zmeii şi «tărâmul celălalt» repetă psihologia ţărănească, semănând până la amănunt cu civilizaţia rurală arhaică. Zmeii par, în viziunea dramaturgului, un fel de «prostul satului». Ţăranul isteţ îi ridiculizează echilibrând ordinea morală şi socială. Dumnezeu este un bătrân sfătos, care vorbeşte rar, cu ton bonom. Mama zmeilor nu e decât o zgripţuroaică hoaţă, căreia trucurile îi sunt repede dezvăluite.

florentin max sat romanesc

Florentin Max, Sat românesc

Identitatea acestei lumi, trecerea subtilă de la planul real la cel fantastic, atmosfera specifică a satului şi «copia» lui, tărâmul de dincolo, au fost conturate foarte expresiv, cu relief stilistic de regizorul artistic Vasile Manta şi regizorul muzical Mihnea Chelaru.

A rezultat un spectacol plin de nerv şi culoare, de nuanţe fixate cu îndemânare, condus cu o logică teatrală impecabilă şi beneficiind de un joc actoricesc excelent. În rolul lui Ion, Mihai Constantin a creat un personaj veridic, bine individualizat, trecând cu uşurinţă de la o situaţie la alta.

Fără nici o exagerare în ton, Constantin Codrescu s-a impus prin ritmul şi timbrul vorbirii, atât de potrivite rolului lui Dumnezeu, aşa cum este el conceput în versiunea dramatică a prozei lui Slavici. Deşi tipologia lor este comună, în rolurile lor trei zmei Gelu Niţu, Eugen Cristea, Mircea Constantinescu au nuanţat subtil, cu diferenţe de efect, acelea care fac ca personajele să se reţină. Virginia Mirea (Maria) şi Jeanine Stavarache (Mama zmeilor) au subliniat plastic caracterul personajelor, la reuşita spectacolului contribuind şi vocile de copii folosite eficient de regizor.” (Eugen Comarnescu, „Cronica Română”, miercuri, 24 noiembrie 2004).

84 de ani de teatru radiofonic românesc

ce stia satul teatru radiofonic

eveniment liber sa spunLuni, 18 februarie 2013, la ora 11.00, la clubul Ramada-Majestic de pe Calea Victoriei din Bucureşti, Teatrul Naţional Radiofonic vă invită la o întâlnire pentru a marca sărbătorirea a 84 de ani de teatru radiofonic românesc.

În 18 februarie 1929, avea loc prima difuzare a unei producţii de teatru radiofonic, cu piesa Ce ştia satul de V. Al. Jan, în interpretarea actorilor Teatrului Naţional din Bucureşti, Maria Filotti şi Romald Bulfinski. Reprezentaţia în direct se dovedea fără îndoială încărcată de emoţie şi de febrilitate, actorii interpretându-şi rolurile cu promptitudine şi mobilitate a jocului, efectele tehnice fiind realizate „pe viu”, cu grija de a împleti sugestiv vocile şi intervenţiile sonore care alcătuiau aşa-numita „culisă acustică”.

Spre a sărbători cei 84 de ani de teatru radiofonic românesc, noi vă propunem, la audiţia de la Ramada-Majestic, o altă montare a piesei Ce ştia satul de V. Al. Jan (I. Valjan), varianta din anul 1979, în regia artistică a lui Paul Stratilat. Adaptarea radiofonică: Leonard Efremov. În distribuţie: Radu Beligan, Ileana Stana Ionescu, Ioana Casetti, Constantin Botez. Regia muzicală: Romeo Chelaru. Regia tehnică: ing. George Buican.

I. Valjan

I. Valjan

La audiţie, vor participa scriitori, oameni de teatru, jurnalişti, ascultători fideli şi, bineînţeles, echipa Teatrului Naţional Radiofonic. Publicul va primi CD-uri cu înregistrările spectacolelor Ce ştia satul de V. Al. Jan şi Ion Valjan sau Fascinaţia teatrului – scenariu radiofonic de Michaela Gulea şi Magda Duţu, realizat, în anul 2012, în seria „Biografii, memorii”, în regia lui Petru Hadârcă.

Bucurându-se de privilegiul de a fi teatrul cu numărul cel mai mare de actori, având posibilitatea de a-şi alcătui distribuţiile prin selectarea celor mai buni interpreţi ai scenei româneşti, Teatrul Naţional Radiofonic a realizat, de-a lungul anilor, un portofoliu impresionant de spectacole excepţionale, adunând, pe principiul unităţii în diversitate, propuneri spectacologice dintr-o mare varietate de epoci, de spaţii geografice şi spirituale.

aniversare teatru radiofonic

Este evident faptul că, în timp, Teatrul Naţional Radiofonic s-a definit ca o artă cu legi de sine stătătoare, diferite de cele ale limbajului scenic, iar mijloacele de expresie proprii universului sonor s-au reînnoit în permanenţă, în funcţie nu doar de modificarea tipului de sensibilitate estetică, ci şi de progresele tehnice ale radiofoniei. Astfel încât se poate detecta o evoluţie din ce în ce mai sigură a artei teatrale radiofonice spre rafinament şi cizelare a expresiei artistice, sub raportul arhitecturii şi al plasticii auditive.

Dacă Teatrul Naţional Radiofonic a ştiut să-şi atragă mari nume ale scenei româneşti, el a reuşit, totodată, să-şi creeze propriile personalităţi şi să-şi contureze propriul drum artistic. Aici au lucrat autori redutabili de scenarii radiofonice, aici piesa românească şi-a găsit totdeauna locul în repertorii, aici actorii au putut juca marile roluri visate, în care nu fuseseră distribuiţi pe scenă – şi tot aici s-au format individualităţi regizorale de marcă, practicându-şi profesia cu dăruire, împlinindu-şi vocaţia de a crea din sunete o întreagă lume, cu o desăvârşită atenţie la puterea de pătrundere emoţională a cuvântului rostit.

teatru radiofonic

La fel cum Teatrul Naţional Radiofonic are cele mai bogate posibilităţi de a-şi crea spectacolele, de a-şi alege textele dramatice şi actorii, el este, în acelaşi timp, şi teatrul cu cel mai mare număr de spectatori, cu un public extrem de diversificat, chiar eterogen.

Aşadar, Teatrul Naţional Radiofonic a devenit, fără îndoială, de-a lungul timpului, o instituţie culturală cu adevărat naţională, cu un prestigiu indiscutabil, aşa cum îi dorea Tudor Vianu. Şi, tocmai fiindcă această moştenire culturală s-a dovedit a fi remarcabilă, intenţia noastră este de a găsi o fericită complementaritate între valorile trecutului şi realizările actuale – şi unele, şi celelalte înfăptuite cu pasiune, talent şi inteligenţă a expresiei artistice.

Spectacolul radiofonic Ce ştia satul de V. Al. Jan va fi difuzat vineri, 22 februarie 2013, la ora 14.05, la Radio România Cultural.

Audiţie plăcută şi La mulți ani Teatrului Naţional Radiofonic!

Domnica Ţundrea

 Vezi și: Primul spectacol de teatru radiofonic românesc

„Nopţile gri ale pisicii albastre”, în premieră la Teatrul Naţional Radiofonic

teatru radiofonic ana maria balescu gavriil pinte

eveniment liber sa spunJoi, 7 februarie 2013, la ora 19.00, la Radio România Cultural, Teatrul Naţional Radiofonic prezintă în premieră Nopţile gri ale pisicii albastre de Emil Cătălin Neghină. Adaptarea radiofonică şi regia artistică: Gavriil Pinte. Interpretează Ana-Maria Bălescu. Regia de montaj: Dana Lupu. Regia de studio: Milica Creiniceanu. Regia muzicală: Stelică Muscalu. Inginer de sunet: Iulian Iancu. Redactor şi coordonator de proiect: Domnica Ţundrea.

noptile gri ale pisicii albastre

Spectacolul se distinge printr-o viziune regizorală aparte, prin inventivitate la nivelul expresiei radiofonice, prin bucuria de a experimenta multiple forme estetice auditive şi prin căutarea unor combinaţii stilistice ingenioase. Piesa este o monodramă a cărei acţiune se întâmplă în doi timpi – cel al prezentului şi cel al amintirilor, personajul principal fiind o fată crescută de o bunică agresivă, în lumea circului, unde, pe când era doar o copilă, executa un număr: în lumina reflectoarelor, era pisica albastră… Când va creşte, fata va începe să frecventeze cluburile de noapte şi va descoperi jazzul, echivalent, în ceea ce o priveşte, cu o formă de libertate, iar, în planul spectacolului radiofonic, prilej de căutare a unor noi niveluri de expresie, de dezvoltare a unor mijloace artistice moderne şi provocatoare.

ana maria balescu

Ana-Maria Bălescu

Rafinamentul decorului sonor, atmosfera spectacolului şi inflexiunile vocii actriţei Ana-Maria Bălescu acţionează aproape senzorial asupra percepţiei noastre, determinându-ne să vedem cu ochii minţii imagini: lumea adesea halucinantă a circului, viaţa confuză a fetiţei terorizate de o bunică nemiloasă şi violentă, chipul clovnului Pierrot care veghează ca un tată asupra copilei şi-i conduce paşii prin mediul de circ, ochiul simbolic care se aşează deasupra pisicii albastre, devenind o prezenţă-absenţă bizară, evident metaforică, la care fata se raportează constant, în diferite feluri: cu deznădejde, cu încredere, cu speranţă, cu dorinţa de a-i împărtăşi gândurile, de a fi şi ea înţeleasă de cineva. Toate aceste elemente ale universului piesei îşi găsesc corespondenţe sonore fie în tonalităţile vocale, parcurgând o întreagă gamă, de la şoaptă la ţipăt, fie în momentele de jazz, fie în anumite motive muzicale ce sunt reluate pe parcursul spectacolului, fie în ambianţa atât de specială care ne învăluie şi ne fascinează.

actori debut teatru radiofonic ana maria balescu

Ana-Maria Bălescu debutează spectaculos, în rolul pisicii albastre, la Teatrul Naţional Radiofonic, cu talent şi dăruire, cu o mare disponibilitate interpretativă, care-i permite să abordeze firesc diferitele faţete ale rolului, jucând practic mai multe personaje, întruchipând convingător resemnarea fetiţei lipsite de copilărie, dar şi duritatea bunicii, evocată în amintire şi mai cu seamă explozia de feminitate a adolescentei care devine conştientă de posibilitatea de a evada şi de puterea vindecătoare a iubirii.

Spectacolul Nopţile gri ale pisicii albastre de Emil Cătălin Neghină va putea fi ascultat în avanpremieră luni, 4 februarie 2013, la ora 11.00, la clubul Ramada-Majestic de pe Calea Victoriei din Bucureşti.

Domnica Ţundrea

„Fragmente dintr-o existenţă translucidă” la Teatrul Naţional Radiofonic

Joi, 22 noiembrie 2012, la ora 19.00, la Radio România Cultural, Teatrul Naţional Radiofonic prezintă în premieră Fragmente dintr-o existenţă translucidă, spectacol după poeme de Florentin Sorescu. Scenariul radiofonic şi regia artistică: Cezarina Udrescu. În distribuţie: Valeria Seciu, Marian Râlea, Dan Condurache, Nicolae Călugăriţa, Florin Anton, Orodel Olaru.

În spectacol, Cristina Uruc şi Cătălin Creţu interpretează fragmentele muzicale vocale Amintiri din epoca de aur, Frumoasele şi bestia, Spleen. Muzica originală şi regia muzicală: Cătălin Creţu. Au fost integrate fragmente din lucrări corale religioase ale compozitorilor Giovanni Pierluigi da Palestrina, Carlo Gesualdo şi Sandro Gorli.

Regia de montaj: Mirela Anton şi Robert Vasiliţă. Regia de studio: Milica Creiniceanu. Regia tehnică: ing. Mirela Georgescu. Redactor şi coordonator de proiect: Domnica Ţundrea.

Spectacolul radiofonic se distinge prin amestecul de stiluri şi nota modernă, prin modalitatea de creaţie liberă şi prin intensitatea senzaţiilor şi a imaginilor pe care le creează. Scenariul alcătuit de Cezarina Udrescu reprezintă o ţesătură de întâmplări şi convenţii, de gânduri şi emoţii dezvăluite făţiş, poemele lui Florentin Sorescu fiind adunate şi înglobate într-o viziune teatrală, remarcabilă prin libertatea cu care adună experienţe, amintiri, idei, senzaţii, proiecţii în imaginar.

Acţiunea pare a fi croită după tiparul visului discontinuu, ca în expresionism – şi totuşi, există o coerenţă în toate acele reflecţii, închipuiri, sentimente, anxietăţi, obsesii, care ascund de fapt adevărata şi profunda realitate ce sălăşluieşte îndărătul vieţii exterioare a omului. Scenariul se dezvoltă pornind de la ideea relaţiei mamă-copil, mergând până la identitate, până la a atinge şi explora firele invizibile, inepuizabile ce stau la baza acestei dependenţe. De aici, evocarea unor întâmplări din trecutul familiei, a unor episoade traumatizante din copilăria fiului, dezvoltarea, prin asociaţii libere, a unor poveşti paralele, care, la un moment dat, converg şi interferează.

Montarea accentuează fragilitatea condiţiei umane, insecuritatea, iar episoadele fantastice încarcă întâmplările de enigmatic. Viaţa inconştientului iese la iveală din toată această înlănţuire de simboluri, metafore şi parabole, care ţin de o adevărată mitologie a familiei şi care se comunică firesc de la mamă la copil. Actorii dau viaţă acestor gânduri, cu o intensitate aparte, dar şi cu măsura dozei exacte, inflexiunile vocilor încărcând de stranietate fondul dramatic al spectacolului.

Dugourd Pascal, Transparență

Muzica se dovedeşte a fi deosebit de inspirată prin amestecul stilistic, prin asocieri neaşteptate, prin intensitate emoţională şi mai cu seamă prin modul cum reuşeşte să sugereze auditiv acea „existenţă translucidă” despre care vorbeşte titlul spectacolului – sonorităţi de dincolo de fiinţă, din adâncul inconştientului, din aspaţialitate şi atemporalitate.

Spectacolul Fragmente dintr-o existenţă translucidă va putea fi audiat în avanpremieră luni, 19 noiembrie 2012, la ora 11.00, la clubul Ramada-Majestic de pe Calea Victoriei din Bucureşti.

Domnica Ţundrea

„Noaptea bufonilor”, spectacol de Alexa Visarion

Luni, 29 octombrie 2012, la ora 11.00, la clubul Ramada-Majestic de pe Calea Victoriei din Bucureşti, Teatrul Național Radiofonic vă invită la audiţia premierei Noaptea bufonilor, spectacol radiofonic de Alexa Visarion. În distribuţie: Anton Tauf, Vasile Manta, Alexa Visarion.

Supranumit „lamento dramatic” şi închinat memoriei actorului Ştefan Iordache, spectacolul radiofonic Noaptea bufonilor de Alexa Visarion reprezintă un copleşitor strigăt de durere, de revoltă la adresa trecerii implacabile a timpului, de neputinţă a omului în faţa scurgerii ireversibile a vieţii, a actorului Svetlovidov în faţa efemerităţii artei sale. Piesei într-un act Cântecul lebedei de Anton Pavlovici Cehov, pe care autorul ei o considera „cea mai mică dramă din lume”, i se adaugă pasaje de William Shakespeare (dincolo de cele deja invocate în textul cehovian), precum celebrul Sonet 66, gânduri ale lui Richard al II-lea şi Richard al III-lea, replici ale bufonilor shakespearieni ş.a.m.d., toate menite să sublinieze fantasmele ce-l bântuie dureros pe Svetlovidov, frământările, amintirile, regretele, amărăciunea, ideea deşertăciunii vieţii, a sfârşitului iminent.

În rolul actorului Svetlovidov, Anton Tauf se dovedeşte cutremurător, de o sensibilitate adâncă şi, în acelaşi timp, de o forţă remarcabilă. El întruchipează perfect deziluzia, ratarea personală, rememorează atât momentele de succes, cât mai ales pe cele de singurătate. Durerea provocată de trecerea nemiloasă a vieţii este dublată de conştiinţa condiţiei tragice a artei teatrale – spectacolul se naşte şi-n aceeaşi clipă moare, actorul-bufon se dăruieşte pe sine şi-n acelaşi timp se deposedează de viaţă.

„În fiecare text cehovian există multiple variante de spectacol, toate viabile, toate vii, diferite. Cehov îţi dă voie să te bucuri de ceea ce înţelegi”, declara Alexa Visarion într-o emisiune radiofonică. Noaptea bufonilor ilustrează din plin această teorie, prin tehnica deschisă, modernă şi precisă, cu care adună şi recompune, din elemente disparate, un univers sonor coerent, perfect articulat, subtil şi percutant în acelaşi timp, remarcabil prin vibraţie şi emotivitate.

Alexa Visarion

Premiera radiofonică a spectacolului „Noaptea bufonilor” de Alexa Visarion va avea loc vineri, 2 noiembrie 2012, la ora 14.05, la Radio România Cultural.

Regia de montaj: Florin Bădic. Redactori: Oana Cristea Grigorescu şi Domnica Ţundrea. Regia tehnică: Vasile Manta. Regia muzicală: George Marcu. În spectacol, au fost folosite fragmente  din Concertul pentru oboi şi orchestră de coarde de Alessandro Marcello. Înregistrările au fost realizate în Studioul de Radio Cluj.

Domnica Țundrea

Comediile lui Caragiale în viziunea lui Sică Alexandrescu: „O scrisoare pierdută”

Nu a fost bineînţeles o întâmplare că în ziua în care se considera că se împlinea un veac de la naşterea lui Caragiale, miercuri 30 ianuarie 1952, ascultătorii posturilor România şi Bucureşti 2 s-au răsfăţat cu O scrisoare pierdută şi încă la o oră de difuzare de maximă audienţă: 20.00. Se încheia astfel, la teatrul radiofonic, difuzarea primei serii a comediilor lui Caragiale în regia lui Sică Alexandrescu, căreia i-am dedicat primele patru filme documentare cu ocazia Anului în care comemorăm Centenarul Caragiale, 2012. În 28 decembrie 1951, la ora 22,20, pe posturile Bucureşti 1 şi Craiova se transmitea D’ale carnavalului. În a doua parte a lunii ianuarie postul național continua seria montărilor lui Sică Alexandrescu: O noapte furtunoasă în 20 ianuarie 1952, la ora 17.00, pe postul Radio Bucureşti 1. După cinci zile, în 25 ianuarie 1952, ora 22,20, la Radio Bucureşti 1: Conu Leonida faţă cu reacţiunea şi Trei schiţe scenarizate (Arendaşul român, Lanţul slăbiciunilor, Tren de plăcere). Amănunte despre acestea v-am oferit în primele trei emisiuni de pe Portalul „Centenar Caragiale”.

Cea de-a patra emisiune este dedicată celor două versiuni ale comediei O scrisoare pierdută, în regia lui Sică Alexandrescu, din 1952 și 1961. Pe lângă documente, comentarii și fragmente din cele două spectacole radiofonice, îl puteți asculta pe regizorul Sică Alexandrescu vorbind despre turneele în străinătate ale Teatrului Național din București cu O scrisoare pierdută și montările sale cu piesa lui Caragiale la teatre europene, într-o înregistrare din 1967.

Vezi cele patru emisiuni pe Portalul „Centenar Caragiale”.

Costin Tuchilă, Pușa Roth

 Ion Talianu, portret de Bogdan Calciu, realizat pentru emisiunea Comediile lui Caragiale în viziunea lui Sică Alexandrescu (4), septembrie 2012

Comediile lui Caragiale în viziunea lui Sică Alexandrescu: „O noapte furtunoasă”

A doua emisiune audio-video din seria celor dedicate montărilor regizorului la Teatrul Național Radiofonic și pe scena Teatrului Național din București.

Așa cum menționam în textul de prezentare al Portalului „Centenar Caragiale”, Cu emoțiune, în pagina Emisiuni, dar și în ferestrele din dreapta paginii Home a acestui portal vor fi postate 12 emisiuni de circa 30–40 minute, în format audio-video, realizate timp de un an. Din câte știm, acest format de emisiuni audio-video, practic filme cu caracter documentar, reprezintă o noutate la Radio România.

Primele patru emisiuni din această serie sunt dedicate montărilor regizorului Sică Alexandrescu, difuzate în premeră în perioada decembrie 1951–ianuarie 1952, cu prilejul aniversării centenarului nașterii lui Caragiale. Prima din seria celor patru comedii, care s-a difuzat la Radio, mai exact pe posturile București 1 și Craiova, a fost D’ale carnavalului, în seara zilei de 28 decembrie 1951, spectacol căruia i-am dedicat cea dintâi emisiune. A doua dintre acestea patru emisiuni dedicate regizorului Sică Alexandrescu reface contextul difuzării în premieră a comediei O noapte furtunoasă, în 20 ianuarie 1952.

Puteți viziona noua emisiune pe Portalul „Centenar Caragiale”.

Costin Tuchilă, Pușa Roth

Audiție la Majestic: „Conu Leonida Popescu”

Luni, 11 iunie 2012, la ora 11.00, la clubul Ramada-Majestic de pe Calea Victoriei din Bucureşti, Teatrul Naţional Radiofonic vă invită la audiţia premierei Conu Leonida Popescu, scenariu radiofonic de Gavriil Pinte după Conu Leonida faţă cu reacţiunea de Ion Luca Caragiale, cu două Interludii onirice şi un Epilog după Cristian Popescu. Regia artistică: Gavriil Pinte. În distribuţie, actori ai Teatrului Naţional „Radu Stanca” din Sibiu: Dan Glasu, Dana Taloş, Mariana Mihu, Mihai Coman. Asistenţa tehnică: Adrian Zaharescu şi Cătălin Coman. Regia de studio: Milica Creiniceanu. Regia muzicală: Stelică Muscalu. Regia tehnică: ing. Mirela Georgescu. Redactor şi coordonator de proiect: Domnica Ţundrea.

Spectacolul, dedicat Centenarului Ion Luca Caragiale, se distinge prin calitatea scenariului, prin atenta elaborare sonoră, prin ineditul viziunii regizorale, de o subtilă şi rafinată expresivitate. Piesei caragialiene i se inserează în chip insolit textul cuceritor al lui Cristian Popescu, ce reia leit-motivul cuplului Efimiţa-Leonida în cheie tragică, modernă, accentuând grotescul personajelor şi vehiculând dureros obsesia morţii.

Spectacolul devine astfel un dialog cu tentă fantastică şi onirică, un joc de simboluri, menit să exploreze abisul sufletului omenesc, să pună într-o nouă lumină personaje, teme binecunoscute, să nască armonii specifice, aducătoare de afinităţi şi purtătoare de forţă de sugestie. Virtuţile absurde ale textului sunt valorificate prin excelente echivalenţe radiofonice, iar prezenţa crainicului creează un efect de distanţare brechtiană, ironică şi lucidă. Comentariul regizorului, atitudinea sa faţă de toată acea lume bizară, gândurile de dincolo de textul rostit se simt la tot pasul. Jocul cu efecte acustice accentuează viziunea onirică, absurdul, clătinarea convenţiilor.

Carmen Simon Flack, Visul, acrilice pe pânză, 2009

Prin calcul şi ritm teatral, spectacolul radiofonic capătă o sonoritate impecabilă, cu accente stranii, în acord cu orchestrarea atât de aparte a textului. Interludiile onirice şi Epilogul lui Cristian Popescu pot fi înţelese ca răsfrângere şi interioritate, pe de o parte, iar, pe de alta, dezvoltă convenţiile absurde şi nasc o adevărată explozie burlescă.

Ambianţa sonoră se distinge prin rafinament şi tehnica precisă, iar muzica face să se ivească asociaţiile necesare, potenţează sensul dramatic, încadrează inspirat jocul actorilor.

„Profetul” de Kahlil Gibran, la Teatrul Național Radiofonic

Luni, 19 martie 2012, la ora 11.00, la clubul Ramada-Majestic de pe Calea Victoriei din Bucureşti, Teatrul Naţional Radiofonic vă invită la audiţia premierei Profetul de Kahlil Gibran. Traducere de Radu Cârneci. Scenariul radiofonic şi regia artistică: Mihai Lungeanu. Interpretează: Marcel Iureş şi Irina Petrescu. Regia de montaj: Monica Wilhelm. Regia de studio: Violeta Berbiuc. Regia muzicală: Patricia Prundea. Regia tehnică: Vasile Manta. Redactor şi coordonator de proiect: Domnica Ţundrea.

Profetul de Kahlil Gibran a devenit, în transpunerea sonoră, un poem radiofonic fascinant, un spectacol-eveniment, de o uluitoare forţă a expresiei. Textul scris în 1923 de scriitorul, filosoful şi artistul plastic de origine libaneză Kahlil Gibran, stabilit în America, dobândeşte dimensiuni universale, remarcabile fiind căutările spirituale, bogăţia gândirii şi a vieţii interioare şi stilul de o poezie ce emoţionează şi totodată înalţă.

Montarea lui Mihai Lungeanu accentuează inspirat caracterul iniţiatic al scrierii lui Kahlil Gibran, izbutind să cuprindă dimensiunea metafizică, vizionară, să pună în pagină toate acele experienţe sufleteşti, toate acele stări de spirit care conduc la dorinţa de a împărtăşi gânduri, idei, de a dărui umanităţii simboluri revelatoare, de a dezvolta mecanismul unei ample erudiţii şi al unei adânci filosofii de viaţă, proprii acestui cuget profund, răscolitor, original.

Ritmul şi secvenţialitatea, interferenţele sonore, corespondenţa dintre muzica sugestivă şi vocile magice ale celor doi actori conferă spectacolului radiofonic o intensitate aparte şi o energie contaminantă, iar imaginile auditive pe care tot acest amalgam le generează ne îmbogăţesc realmente la nivel mental și afectiv.

Premiera radiofonică a spectacolului va avea loc joi, 22 martie 2012, la ora 19.00, la Radio România Cultural.