Festivalul de Muzică Veche București

festival muzica veche afis

eveniment liber sa spunAjuns la o ediție jubiliară (a zecea), Festivalul de Muzică Veche București este unul dintre cele mai importante evenimente de muzică cultă din România și este cotat pe locul patru între „cele mai frecventate festivaluri din București” (conform Barometrului de consum cultural pe anul 2014 realizat de Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală). De asemenea, Festivalul este considerat cel mai important eveniment de muzică veche din Sud-Estul Europei iar anul acesta a devenit membru (singurul din Europa de Est) al prestigioasei Rețele Europene de Muzică Veche (REMA). Continuă lectura „Festivalul de Muzică Veche București”

Nocturne baroce pe esplanada Bibliotecii Naționale a României

Gerard ter Borch, Duo: cântăreață acompaniată la teorbă, 1669

Între 3 si 8 septembrie 2012, pe esplanada Bibliotecii Naționale a României din vecinătatea bulevardului Unirii, vor răsuna, dupa lăsarea serii, acorduri de Bach, Vivaldi, Scarlatti sau Händel, în cadrul primei ediții a Festivalului „Nocturne Baroce” –, se arată într-un comunicat al Asociaţiei Culturale Kitarodia.

Prima seară a Festivalului „Nocturne baroce” cu un recital de laută şi teorbă susţinut de Olivia Iancu şi Claudiu Lobonţ, luni 3 septembrie, ora 20.30. În a doua parte a serii, chitariștii Maxim Belciug şi Tiberiu Gogoanţă oferă un program cu lucrări de John Dowland, Antonio Vivaldi si Johann Sebastian Bach.

A doua zi a festivalului propune un recital de vioară și chitară, cu participarea violonistei Natalia Pancec, urmat de spectacolul medieval al trupei Nomen Est Omen.

Miercuri, soprana Rodica Vica și ansamblul său aduc pe malul Damboviței rezonanta serilor de gală, într-un concert cu lucrări de Händel și arii de operă.

Evaristo Baschenis, Instrumente muzicale cu statuetă, 1665–1670

Joi, 6 septembrie va fi o seară specială, cu două recitaluri solistice: chitaristul Maxim Belciug și violoncelistul Răzvan Suma vor prezenta un program cu lucrări de Gaspar Sanz, Ernst Gottlieb Baron, Robert de Visée, François Couperin, Jean Philippe Rameau și Johann Sebastian Bach.

Vineri, Olivia Iancu și Claudiu Lobonț vor renunța la instrumentele de epocă pentru a oferi publicului un recital de chitară în duo, cu compoziții semnate de Domenico Scarlatti sau Santiago de Murcia. Programul continuă cu acordurile nobile ale harpei mânuite de Ion Ivan-Roncea, maestrul desăvârșit al acestui instrument.

Seara de sâmbătă 8 septembrie programează în prima parte un recital de clavecin având-o ca protagonistă pe Irina Nastase. Festivalul se încheie cu recitalul cântăreței Pilar Diaz Romero, în sonoritatea pasională a muzicii napolitane din secolele XVI-XVIII.

Concertele încep la ora 20.30 și se desfășoară pe esplanada Bibliotecii Nationale a României (sediul nou, din Bd. Unirii nr. 22), situată pe latura din dreapta a clădirii, spre Dâmbovița. Accesul publicului la toate concertele este gratuit.

Festivalul este organizat de Asociația Culturală Kitarodia și Biblioteca Națională a României.

O recomandare

Giuliano Carmignola și Orchestra Barocă Venețiană interpretând al patrulea Concert pentru vioară și orchestră din ciclul „Anotimpurile” de Antonio Vivaldi, „Iarna”, în fa minor. Părțile sunt: Allegro non molto, Largo, Allegro.

Ca o completare la ceea ce am ascultat, în cadrul Festivalului „George Enescu”, sâmbătă noaptea la Ateneu, când muzicienii italieni au cântat, ca al doilea bis, în fața unui public care i-a aclamat, partea a treia din Concertul în sol minor, „Vara”. Nu vreau să repet ce am scris în cronica postată pe „Liber să spun”. Dar evident aceleași observații se impun – bucurându-mă că am găsit pe You Tube această înregistrare. Formațiile de muzică veche, și în cazul muzicii italiene, în mod special această Venice Baroque Orchestra și Giuliano Carmignola, ne fac să observăm că media percepției noastre față de muzica barocului e falsă. Tempii sunt mai rapizi decât credeam, nu trebuie insistat prea mult asupra ornamentelor, totul e mai direct, mai frust, dacă vreți, sunetul mai „abrupt”, fără nuanța romantică pe care mulți o adaugă greșit. Observați în prima parte alternanța dinamică și chiar de tempo, crescendo-ul foarte abil realizat și tensiunea creată astfel. Viteza execuției se impune de la sine viorii soliste, prin valorile de note, indicația Allegro non molto e de fapt generală, mai mult pentru pasajele de ansamblu. Trebuie să sugerezi, doar, spaima bietului muritor care tremură de frig prin zăpadă, în vânt… totala indispoziție a italienilor, chiar a celor din nord, când temperatura ajunge la 0 grade sau puțin mai jos…

Apoi, împăcarea și mica bucurie în sfârșit regăsite în fața focului care arde liniștit în cămin, în timp de ploaia rece bate în geam – sugestia din partea a doua, Largo, cu acompaniamentul pizzicato la viori. În fine, suferința, uneori dramatică, din partea a treia, un Allegro cu scriitură capricioasă, în care, la început, apare explicația „camminar sopra il ghiaccio” („plimbare pe gheață”) iar vioara solistă trebuie să redea impresia că nefericitul care s-a aventurat pe o asemenea vreme va aluneca dintr-un moment în altul… (Concertele din ciclul „Anotimpurile” sunt, de altfel, muzică programatică, ele ilustrând patru sonete de un autor necunoscut, iar indicațiile din partitură nu sunt altceva decât versurile sonetelor, pe care muzica le-ar „traduce” sau acompania.)

Firește că la aceste diferențe de interpretare contribuie din plin atmosfera timbrală pe care o creează instrumentele vechi: un clavecin, nu mă îndoiesc, de epocă, un instrument din familia lautei – teorbă și, în loc de contrabasul modern, o viola-contrabas, cu 6 corzi. Giuliano Carmignola cântă pe o vioară Stradivarius din 1732.

Costin Tuchilă