Un clujean este primul român care va face înconjurul lumii cu autostopul

timotei rad cluj ocolul lumii autostop

După trei experienţe similare în Europa, care au însumat 30.000 de kilometri, îşi ţine prietenii la curent pe reţeaua de socializare Facebook. A terminat Facultatea de Geografie, secţia Cartografie, iar visele din copilărie s-au combinat cu studiul din timpul facultăţii şi rezultatul este o aventură în jurul lumii. „A început cu o idee ca în Jules Verne sau cu un Singur pe lume, cu un roman citit în copilărie, cu un Coliba unchiului Tom. Îţi faci curaj în timp”, spune Timotei Rad. „Bănuiesc că este cam la fel pentru toată lumea. Mai e nevoie să fii şi o persoană fără prea multe frici sau griji. Umblasem destul de mult cu autostopul în România, aşa că mi-am zis: «Bă, cât e să te duci până la Viena, după aceea de la Viena la Praga şi tot aşa, încet, până la Paris câteva zile şi ajungi înapoi, că nu ai ce păţi.» Am făcut asta şi mi-a plăcut foarte mult. S-a întâmplat să fie nevoie să dorm în sacul de dormit pe plajă, la Veneţia. A fost fain pentru că a fost cald, era iulie. Nu a fost nici o problemă. Mâine dimineaţă o să pornesc spre Sahara şi îmi fac bagajul din seara asta. Nu sunt o persoană pretenţioasă.”

Plaza-de-Espana

Călătoria a început anul trecut şi va urma încă doi ani, după spusele şi planurile lui Timotei. „În momentul de faţă am venit în Spania să lucrez, să cobor în Maroc şi Sahara Occidentală săptămâna viitoare, aşa că nu mă întorc direct, ci pe ocolite, şi atunci din Spania o iau spre Insulele Britanice. Vreau să văd Irlanda, Nordul Scoţiei, Amsterdam, Berlin şi Polonia. Nu mă mai întorc în nici o altă parte. Pornind din România, spre est, planific să stau vreo trei luni prin Rusia, vreo lună prin Mongolia şi vreo 2-3 luni prin China. Asta ar însemna circa 6 luni. Din Vietnam în Laos şi Cambodgia. Ideea e să mă întorc de pe cealaltă parte: să o iau spre est şi să vin dinspre vest. Deci din Indochina vreau să cobor în Indonezia, apoi în Australia, din Australia să trec Oceanul Pacific în America de Sud şi să iau Americile de la Sud la Nord. În America de Sud şi America Centrală vreau să petrec mult timp. Din America de Nord – de undeva din Canada – de unde e distanţa mai scurtă, să trec în Europa cu vaporul.”

autostrada in munti

O idee, o aventură care ne va aduce cu siguranţă altfel de poveşti din toate colţurile lumii, prin ochii lui Timotei. „Nu sunt primul care face asta. Sunt oameni care au reuşit să facă înconjurul lumii pe jos. Sunt 4 români care în 1911 au început o călătorie care a durat 6 ani şi doar unul dintre ei a ajuns înapoi în viaţă. Are un muzeu undeva, în apropiere de Bacău. Înconjurul lumii a mai fost făcut şi de alţii. Eu am această noutate cu autostopul. Unii consideră că e mai periculos cu autostopul, dar nu e.”

L-am întrebat pe Timotei cum îl primesc oamenii din localităţile în care se duce şi le spune că a plecat să vadă lumea pe jos, cu autostopul? „Oamenii sunt amabili. Tuturor li se pare fain şi faptul că am cartea asta de vizită, toată lumea care te ia cu maşina ca să intre în vorbă, te întreabă: «Ce faci? De unde vii? Unde mergi?» şi spui că mergi în Sahara sau, mă rog, la Madrid şi te întrebă: «Cum? De la ce aeroport vii?» Omul se gândeşte care o fi oraşul mai mare în care a aterizat avionul cu care am venit… Sunt unii care nu pricep de la început. Li se pare de nerealizat. M-a luat un soldat american undeva în Italia, lângă Vicenza şi îi spuneam că vin din România şi nu îi venea să creadă. Îi ziceam că merg la Paris şi mi-a propus, la modul cel mai serios, să îmi cumpere bilet de avion din Milano la Paris şi nu am vrut. Îmi plac poveştile, îmi place ca experienţele să fie cât mai variate şi să fie cât mai multe de învăţat din ele.”

sahara

Din Spania, Timotei Rad a plecat spre Sahara. „Da, o să ajung. Nu îmi fac nici o problemă. Am prieteni care au mai fost în Maroc cu autostopul şi spun că marocanii sunt oameni amabili. Nu-i o problemă. E mai greu de circulat cu autostopul în Spania, pentru că spaniolii sunt mai reticenţi, însă britanicii sunt cei mai reticenţi. E foarte greu în Marea Britanie pentru că stai ore în şir până să te ia cineva. Dar se zice că în Maroc e foarte bine. Şi drumurile sunt foarte bune. Prefer de cele mai multe ori să nu mă informez decât minimum necesar, ca să existe sentimentul acela de a descoperi singur. Punându-te în situaţiile noi, îţi dezvolţi orientarea şi anumite instincte. Mă rog, o călătorie în ziua de astăzi, în 2013, o poţi planifica în cel mai mic detaliu dacă vrei şi aloci timp. Stai pe internet şi găseşti tot ceea ce te interesează. Atunci pierzi farmecul, pentru că până la urmă e farmec şi în a te pierde.”

timotei rad

Am vrut să mai aflu de la Timotei dacă a avut momente în care a vrut să renunţe. „Sunt situaţii dificile pentru că mergând multe ore, se întâmplă să adormi. Omul nu cunoaşte foarte bine drumul, zona şi pierzi ieşirea. Dacă eşti pe autostradă, trebuie să te lase undeva, într-un Peco, înaintea joncţiunii care se face între drumul tău şi drumul lui. Chiar să zicem: el o va lua spre sud, tu spre nord. Şi atunci omul a uitat să te trezească sau tu ai adormit, aşa că te lasă în următorul Peco şi de acolo fă bine şi întoarce-te. Nu-i la fel de uşor ca la noi, pentru că la noi, dacă ai luat-o într-o direcţie opusă, te dai jos din maşină şi treci pe partea cealaltă a drumului. Dar nici măcar nu mi-a trecut prin cap până acum să nu fac asta şi să mi se pară că e greu. E drept, poate fi greu din punct fizic, psihic, emoţional, poți fi foarte obosit. La un moment dat m-am ambiţionat să fac 3100 de km în continuu, 65 de ore şi a fost foarte obositor, dar oricât de greu a fost, nu mi-a trecut prin cap să renunț. Deci numai chiar constrâns, nu ştiu, adus înapoi acasă cu escortă… Eu am studiat Cartografie. În meseria asta eşti un tehnician care învaţă să facă hărţile folosind un calculator. Munca de teren e ceva concret. Te duci şi măsori, dar astea sunt informaţii tehnice care nu ţin de orientare. Am fost într-o situaţie în care am luat o mașină de ocazie şi am adormit. Șoferul m-a trezit şi mi-a zis că am ajuns la destinaţie şi, cum eram buimac de somn, am mulţumit, am salutat şi m-am dat jos. După aceea mi-am dat seama că nu ştiu unde sunt. Şi ziceam: «No, acum hai să vedem cum stai cu orientarea. În ce parte e Franţa, în ce parte e Spania!» Sau în alte situaţii întrebi localnicii unde e cutare loc, unde vrei să ajungi şi te îndrumă greşit pentru că nu ştiu. Ca eu să circul cu autostopul prin Europa de Vest, trebuie să stau în benzinării care sunt pe marginea autostrăzii. De multe ori nu e ușor să ajungi la aceste benzinării, pentru că nu au fost amplasate ca să ajungi la ele pe jos. Trebuie să o iei poate un pic pe câmp, pe marginea autostrăzii, să mergi pe jos, pe unde poţi şi atunci oamenii, chiar dacă sunt din localitate, îți zic: «Ştiu că acolo e o benzinărie, dar nu ştiu cum să ajungi acolo pentru că tot timpul am mers cu maşina» sau îţi zic: «Du-te şi încearcă pe acolo», direcția indicată e în contradicţie cu orientarea ta în teren şi de fiecare dată trebuie să mergi pe unde știi tu. Îţi dezvoltă instinctele.”

Între timp Timotei a ajuns în Sahara şi se pregăteste pentru un nou traseu care să-l aducă cu fiecare zi mai aproape de împlinirea visului său. Îi urăm mult succes şi îl aşteptăm cu poveşti din jurul lumii.

Mădălina Corina Diaconu