„Ficțiuni secunde” de Mircea Băduț

fictiuni secunde mircea badut

La Editura Europress din București a apărut volumul Ficțiuni secunde de Mircea Băduț, volum de proză scurtă, ficțională/speculativă. Foto copertă: Anca Băduț.

,,Cartea este, putem considera astfel, continuarea celor două cărţi apărute anterior tot la Editura Europress (Întoarcerea fratelui risipitor, 2014; DonQuijotisme AntropoLexice, 2015), însă ea include doar proze ficţionale (nu şi eseistice, precum acelea). Mai mult, în cuprins au fost preluate şi câteva «piese de rezistenţă» din volumele anterioare, printre care şi uimitoarele reinterpretări speculative de mituri şi legende populare (mitul biblic al întoarcerii fiului risipitor, şi respectiv baladele româneşti Mănăstirea Argeşului şi Mioriţa). De menţionat e şi faptul că unele dintre prozele scurte de aici au fost premiate la concursuri literare naţionale, iar altele au apărut anterior în antologii/almanahuri literare.

Melanjul de idei din cuprins (câteva piese având motive SF sau folosind pretexte «sefiste», altele încadrându-se ferm în main-stream) şi amalgamul stilistic – inclusiv cu acele mise-en-prose de mituri şi legende, abordate aparent arhaic – creează premisele unei lecturi cel puţin interesante, pentru un public deschis.” (Prefață). Continuă lectura „„Ficțiuni secunde” de Mircea Băduț”

Moș Nicolae s-a născut în Turcia

Pe urmele lui Moș Nicolae de la Patara

Sfântul Nicolae s-a născut în Patara prin anul 300 d.Hr., devenind mai târziu episcop al Myrei, unde a și murit. A fost un membru de seamă al bisericii și un delegat la Sinodul Ecumenic de la Niceea din 325 (actualul Iznik), cunoscut și pentru bunătatea sa imensă, și pentru miracolele pe care le făcea în timpul vieții.

Sfântul Nicolae

Legătura cu Moș Crăciun vine poate din două legende: potrivit primeia, el a dat trei pungi cu monede de aur unui comerciant care trecea prin vremuri grele, permițându-i astfel fiicei acestuia să se mărite; potrivit celei de-a doua, el a readus la viață trei băieți care fuseseră tăiați de un măcelar din partea locului. În prima dintre aceste povestiri se spune că își au originea și cele trei mingi de aur care se mai folosesc și azi ca semn al unui cămătar. În cele din urmă acest Sfânt a devenit patronul Greciei, al Rusiei (în secolul al X-lea, țarul Vladimir al Rusiei a călătorit la Constantinopole și, auzind povestirile minunate despre Sfântul Nicolae, a decis să-l facă patronul spiritual al Rusiei), al prizonierilor, marinarilor, călătorilor, fetelor nemăritate, comercianților și copiilor. Olandezii, care i-au schimbat numele în „Sinterklaas” (de unde și numele de Santa Claus – Moș Crăciun) au început să-l sărbătorească pe 6 decembrie, umplând pantofii copiilor cu cadouri. Acest obicei s-a legat repede de Crăciun, iar pantofii au devenit ciorapi. (Noi, românii, popor înțelept, ca și multe alte popoare creștine, sărbătorim nașterea Sf. Nicolae astăzi, cunoscând adevărata „călătorie” a Moșului Filantrop – Sf. Nicolae). Veselul om în roșu, cu barba albă, a fost invenția din secolul al XX-lea al firmei Coca-Cola – una din cele mai rezistente campanii publicitare a lor.

Patara (actualmente aflată pe teritoriul Turciei) a fost un puternic oraș lician. Azi este mai cunoscut pentru plaja sa spectaculoasă, albă, nisipoasă, de 18 km lungime, cea mai lungă și mai largă din Turcia, iar pământul dunelor este un vast șantier arheologic. Ca urmare, întreaga zonă din față a plajei este declarată parc național în apropierea satului Gelemis, la 9 km de orașul Kalkan. Legenda spune că aceasta ar fi fost locuința de iarnă a Zeului Soarelui, Apollo, și avea un oracol la fel de renumit precum cel din Delfi. A fost locul nașterii Sfântului Nicolae în secolul al IV-lea d. Hr.

Băile Portului Patara

Patara a fost un port prosper. Astăzi, ruinele sale sunt împrăștiate pe o suprafață uriașă, printre câmpuri și dune, multe dintre ele ascunse sub nisipurile mișcătoare aduse de vânt și care au invadat o mare parte a locului.

Vânt și nisip pe plaja din Patara

La intrarea oficială în vechiul oraș se află un triplu arc monumental (din secolul I î. Hr.), care s-a dublat ca parte a unui apeduct. Teatrul însă (din secolul al II-lea î.Hr) a rămas intact, dar a fost umplut cu nisip. După ce Patara a devenit patrimoniu UNESCO, au început lucrări de reconstrucție a sitului arheologic. Recent s-a reconstruit Teatrul. Cea mai importantă dintre clădiri este Hambarul lui Hadrian, o clădire vastă care a rămas întreagă, cu excepția acoperișului.

Arcul Triumfal al lui Mettius Modestus

Myra, în apropiere de Demre, a fost întemeiat în secolul al V-lea î. Hr. A devenit unul dintre cele mai importante orașe din Liga Liciană, iar mai târziu o episcopie creștină, vizitată printre alții și de Sf. Pavel. A fost distrusă de arabi în secolul al IX-lea, dar aceștia au lăsat intacte câteva dintre cele mai frumoase exemple de arhitectură funerară din țară. Se află aici două seturi impresionante de morminte din piatră, multe dintre ele cu sculpturi ce reflectă arhitectura autohtonă a perioadei respective.

Apeductul

În centrul orașului Noel Baba Kilesi (Biserica Sfântului Nicolae) se află o biserica bizantină, pictată (în locul în care Sf. Nicolae a fost Episcop) în secolul al IV-lea d. Hr. Biserica existentă a fost reconstruită în secolul al VI-lea, peste mormântul său reparat de împăratul Iustinian, extinsă de Constantin al IX-lea în anul 1043 și de către ruși în secolul al XIX-lea. Întreaga biserică este acum „înghițită” de un baldachin protector hidos.

Experții susțin că sfântul filantrop din Myra este înmormântat în vechea abație încă din secolul al XII-lea, după ce a fost adus acolo din Licia, de pe teritoriul actual al Turciei. Moș Nicolae a fost înmormântat în Myra, zonă ce a devenit un veritabil loc de pelerinaj pentru creștini.

Apus de soare în golful Patarei

Rămășițele Sf. Nicolae nu se mai află acolo, se pare că prin anul 1087 au fost luate de Cavalerii Templieri și depuse în Bazilica lui San Nicola din Bari, Italia, după ce mai mulți marinari italieni jefuiseră mormântul sfânt.

Apoi, în anul 1169, o familie de nobili francezi, Frainet, a reușit să transporte rămășițele la Nisa, de unde au luat drumul Irlandei. Pentru a le pune în siguranță, Nicholas de Frainet, un membru al familiei franceze, a finanțat construirea abației Jerpoint din Kilkenny, loc în care trupul sfântului Nicolae ar fi rămas până în ziua de azi.

O parte din moaștele Sfântului Nicolae se găsesc în Biserica Sf. Gheorghe Nou din Capitală.

Patara – plaja

Despre Licia

Licienii, care se presupune că ar fi de origine cretană, s-au așezat și au apărat peninsula dintre actualul Fethyie și Antalya, de prin 1400 î. Hr. Aveau limba lor unică, ce se mai vede încă pe inscripții, rămase neînțelese pe deplin. Sunt cei mai cunoscuți pentru modelele mormintelor lor. Începând din secolul al VI-lea î. Hr., cel puțin 20 de orașe din această regiune sofisticată s-au unit într-o federație liberă, cunoscută ca Liga Liciană, fiecare oraș votând în funcție de bogăția și statutul său. Totuși, în 540 î. Hr., Cyrus al II-lea a cucerit vestul Anatoliei, iar Licia a ajuns sub dominație persană. Epoca elenă a început când Alexandru cel Mare a ajuns acolo prin 333 î. Hr. și orașele Liciei s-au predat unul câte unul de bunăvoie, unele chiar cu bucurie, pentru că puțin după aceea regiunea a revenit la viață, câștigând importanță politică și economică. Limba liciană a murit treptat, fiind înlocuită cu greaca. În 197 î. Hr. Licia a fost cucerită de Antioh al III-lea al Siriei. În 189 î. Hr. Licia a fost cucerită de romani și s-a alăturat imperiului. A fost însă o legătură nefericită și, după 20 de ani, Senatul a dat autonomie orașelor liciene. După bătălia de la Philipi din 42 î. Hr., controlul a fost preluat de Marc Antoniu, care a eliberat teritoriul, lăsând-o ca singura regiune din Asia Mică neaflată sub dominație romană. Un secol mai târziu, împăratul Vespasian (69–79 d. Hr.) readuce provincia reunită, formată din Licia și Pamfilia, sub dominație romană.

Teatrul (stânga); basorelief cu obiecte militare din epoca elenistică (dreapta)

Pentru următorii 200 de ani, Licia rămâne zona îndepartată, izolată de continent prin munții săi înalți (Munții Taurus). Abia în anii 1980 au ajuns golfurile sale spectaculoase să fie legate de restul țării prin drumuri moderne. Drumul catre Pamfilia (Antalya) de astăzi continuă cu Drumul Florii de Măr spre Finike (stravechea Phoenicus), urmând Coasta Olimpică, atingând străvechiul oraș Olympos, apoi Phaselis… fascinanta coastă liciană.

Andreea Gheorghiu

 

Dune de nisip pe plaja din Patara

Plaja din Patara

 

Pe plajă

 

Patara, vedere generală din situl arheologic

Situl arheologic

Patara, teatrul antic

Vedere generală: Bouleuterionul (prim-plan), în spate, Arcul de Triumf al lui Mettius Modestus, agora, teatrul mic

Fotografii de Andreea Gheorghiu

Tintoretto, Sf. Nicolae, c. 1554-1555, Kunsthistorisches Museum Viena