„Infanta” de Saviana Stănescu

infanta saviana stanescu

Sâmbătă, 16 martie 2013, ora 19.00, la Inlight Theater Pub din București (str. Academiei, nr.1A) sunteţi invitaţi la un spectacol născut din joc, poftă şi viaţă, o comedie tragică… o tragedie comică: Infanta de Saviana Stănescu, one-woman-show cu Adriana Bordeanu (câştigătoarea premiului de interpretare la Festivalul Teatrelor de Buzunar cu rolul Infanta). Regia: Liana Ceterchi.

Într-o gară, printre trenuri care vin şi pleacă, o tânără încearcă să-şi spună povestea încă o dată pentru a putea merge mai departe. După ce pică examenul de admitere la Facultatea de actorie de trei ori se refugiază în rolurile ei preferate pe care le joacă în sălile de aşteptare.

gara

După experienţele traumatizante din copilărie fuge de acasă şi rămâne într-o continuă fugă, fuge de trecut. Mereu în mers, mereu în căutarea echilibrului, la final se urcă în Trenul Ei.

Rezervări: tel. 021 32 11 449 sau 0720 136 264

Ce stație e asta?

birlic tren gara

simple intamplari rubrica liber sa spunBirlic, vă imaginați, era destul de neastâmpărat. Pus pe glume, în compania lui viața devenea foarte veselă. Nici nu trebuia să spună multe, pentru că figura și mimica lui erau atât de expresive, încât doar privindu-l te înseninai și râdeai. Putea să tacă minute în șir, să se abțină de la a spune vreo poantă, efectul era același pentru cei care-l urmăreau. Această expresie comică a figurii sale a fost, desigur, mult exploatată de regizori, succesul la public fiind asigurat. Și cum de la tinerețe avea o tehnică actoricească excelentă, inteligență artistică ieșită din comun și un simț teatral aparte, cariera fulminantă nu s-a lăsat așteptată. Era spontan, poantele îi veneau de la sine, cu o naturalețe fermecătoare. Făcea calambururi din orice.

Trupa teatrului călătorea cu trenul, într-un turneu prin Moldova. Pe vremea aceea nu se punea problema de autocar, de avion nici vorbă, așa ceva nu prea ajunsese pe la noi. Oricât de important ar fi fost teatrul, toată lumea călătorea cu trenul, noaptea la vagon de dormit. De dormit, pentru cine poate. Birlic nu prea avea somn. Noapte adâncă. Trenul oprește la Mărășești. Liniște mormântală, nu se aude decât pufăitul locomotivei. Trenul stătea de minute bune, probabil că mașina, mai neagră ca noaptea, lua apă. În lumina chioară a unui felinar uitat de vreme, nu se vedea mai nimic. Birlic scoate capul pe fereastra vagonului și întreabă un ceferist, revizorul de vagoane care mergea agale pe lângă tren: „Ce stație e asta?” Omul răspunde plictisit: „Mărășești.” La care Birlic, pe loc, făcând pe pelticul: „Și se mai luptă? Se mai luptă?”

Costin Tuchilă