Suflet la răspântie
Mă tot gândesc să plec, să plec,
Dar unde și din care gări,
Mai pleacă trenuri cu-amintiri,
De azi, spre ziua cea de ieri?
Ce drumuri se întorc din drum,
Când nu mai văd drum înainte
Și câte nerostite gânduri
Se sinucid azi în cuvinte?
Cum poate-un suflet tras pe roată,
Să pară-ntreg, când nu mai e,
Când pe sub haina ce o poartă,
Sălbatici colți îl sfâșie?
Cum pot doi ochi în ei să poarte,
Seninul cer, când norii grei,
I-apasă-atât de crunt pe pleoape,
Stingând luminile din ei?
De veți vedea un tren, o gară,
Ce par uitate-ntr-o poveste,
Chiar de ciudate-or să vă pară,
Vă rog frumos să-mi dați de veste.
Flori Cristea
18 noiembrie 2016
Vezi: