Fiziologia gustului: Morcovul

fiziologia gustului morcovul de pusa roth

Vom începe povestea acestei legume, vechi de peste cinci mii de ani, cu două ghicitori, evident, spre amuzamentul cititorilor, fiindcă ghicitori mulţi n-au mai spus din copilărie, ca şi mine, de altfel. Este adevărat că pentru noi, adulţii, viaţa este un şir nesfârşit de ghicitori, iar pentru unele nu găsim, poate, răspunsul niciodată. Dar să lăsăm la o parte sentimentalismele şi să coborâm pe firul poveştii la ghicitorile copilăriei.

Prima ghicitoare:

„Şade moşul în cămară

Cu mustăţile afară.”

Ghici, ghicitoarea mea!

Cea de a doua:morcovul

„Roşu, lung şi mustăcios

Mai subţire ori mai gros,

Dulce, vitaminizat

Rege-i peste zarzavat.”

Ghici, ghicitoarea mea!

Evident, răspunsul e simplu. Vorbim despre morcov! Acum mai bine de 5000 mii de ani morcovii, una dintre cele mai cunoscute legume, se cultiva într-o regiune ce se întinde pe teritoriile actuale ale Afganistanului, Pakistanului şi Iranului. Pe timpul suveranului Merodach-Baladan, morcovul se cultiva în grădinile imperiale ale Babilonului, în special pentru frunze, flori sau seminţe, dar, doamnelor şi domnilor, morcovul nu avea culoarea portocalie de azi.

Galenus din Pergam

Galen

morcov movStudiind desenele din temple, unii egiptologi ar fi identificat morcovul ca o rădăcină de culoare violetă. În criptele faraonilor au fost descoperite papirusuri ce dezvăluie tratamente în care se folosesc morcovul, dar şi seminţele acestuia. Secole de-a rândul, această legumă ale cărei seminţe au ajuns în Africa, Asia, Arabia, datorită negustorilor, a fost semnalată ca având o mare varietate de culori, de la violet la alb, galben pal, roşu, verde şi negru. Grecii au cultivat morcovul cu 500 de ani înainte de Hristos şi îl utilizau ca plantă medicinală. Claudius Galenus din Pergam, Galen, sau Galenos (129–200 sau 216), ultimul mare medic al Antichității, considerat unul dintre fondatorii anatomiei și farmacologiei, afirma că morcovul sălbatic este nepotrivit pentru gătit. Morcovii erau bine cunoscuţi atât grecilor, cât şi romanilor. Romanii obişnuiau să mănânce morcovii cruzi, cu un sos asemănător vinegretei de astăzi, sau îi găteau într-un sos preparat din chimen, sare, vin fermentat şi ulei. Varietăţile mov, albă şi galbenă au fost aduse în sudul Europei în secolul al XIV-lea, urmate de morcovii negri, verzi şi roşii. În secolul al XVI-lea morcovul se găsea deja în trei varietăţi coloristice principale: galben, roşu şi auriu închis. În Anglia, în timpul reginei Elisabeta I (7 septembrie 1533–24 martie 1603), florile, frunzele şi rădăcinile erau utilizate pe post de decoraţii ale veşmintelor şi pălăriilor.

morcovi de diferite culori

În România se cultivă în toate regiunile, iar astăzi, din supă, ciorbă sau din alte preparate, nu poate lipsi portocaliul morcov. De aceea, la final, să ne reamintim o poezie frumoasă, intitulată Supa de zarzavat de Otilia Cazimir, o minunată poveste despre „egalitatea de şanse a legumelor” atunci când ajung împreună în oala de supă. Cu bine şimorcovul istoric cu bucurie!

„S-a dus gospodina să ia zarzavat

Şi vine acasă cu coşul încărcat:

Cu morcovi, cu varză, cartofi,

Pătrunjel, cu sfeclă, cu ceapă,

Că toate-s la fel!

 

Şi toate încep să se certe pe masă:

„Ba eu sunt mai dulce”, „ ba eu mai frumoasă”,

Dar morcovi, sau varză, cartofi,

Pătrunjel, ori sfeclă, ori ceapă,

Nu-s toate la fel?

 

Le ia gospodina pe rând să le spele,

Pe urmă le taie bucăţi, bucăţele,

Şi morcovi, şi varză, cartofi,

Pătrunjel, şi sfeclă, şi ceapă,

Pe toate la fel!

 

Pe oala în clocot, capacul tresaltămorcovi in supa

Şi fierb sărăcuţele, fierb laolaltă.

Şi morcovi, şi varză, cartofi,

Pătrunjel, şi sfeclă, şi ceapă,

Fierb toate la fel!

 

Acuma tac toate, ce vreţi să mai spună?

Că supa e gata şi-i straşnic de bună!

Şi morcovi, şi varză, cartofi,

Pătrunjel, şi sfeclă, şi ceapă,

Că toate-s la fel!”

Pușa Roth

Tudor Gheorghe, „Supa de zarzavat”

Vezi: arhiva rubricii „Fiziologia gustului” de Pușa Roth

Lecția

tudor-gheorghe

eveniment liber sa spunMaestrul Tudor Gheorghe îi aşteaptă pe prahoveni și nu numai la Cazinoul din Sinaia, miercuri, 4 iunie, la ora 19.00 pentru a se bucura de concertul Lecția.

Lecția, denumire simbolică, este un spectacol unic, plin de iubire și patriotism. Maestrul vine în întâmpinarea profesorilor, elevilor și tuturor spectatorilor cu un nou concert pentru a le arăta cât de frumoasă este limba română.

„Spectacolul începe cu o pledoarie pentru păstrarea acurateţei limbii române. Dacă nu-ţi păstrezi frumuseţea limbii tale, nu poţi să vorbeşti de dragoste. Vom ajunge la cântecul popular românesc, la cele mai frumoase poeme, apoi voi intra într-o zonă de gând de reîntoarcere acasă, la părinţi. Spectacolul se va încheia cu dorul de casa noastră, de ţară,” după cum afirmă însuși maestrul Tudor Gheorghe.

Pentru informații suplimentare și rezervări, sunați la 0733.422.430

Fiziologia gustului: Povestea sfeclei

sfecla-rosie

Motto: „La rărit sfecla.

În genunchi femeile –

Mătănii Terrei.

Am să încep mica poveste a sfeclei cu o poezie de Otilia Cazimir, intitulată Supa de zarzavat, aşa, spre dulcea delectare gustativă a domniilor voastre, căci ce e mai bună ca această delicată supă? Printre atâtea legume se află şi sfecla noastră, neîntrecută la culoare şi cu un gust aparte.

„S-a dus gospodina să ia zarzavatsupa de zarzavat cu sfecla

Şi vine acasă cu coşul încărcat:

Cu morcovi, cu varză, cartofi,

Pătrunjel, cu sfeclă, cu ceapă,

Că toate-s la fel!

Şi toate încep să se certe pe masă:

«Ba eu sunt mai dulce», «ba eu mai frumoasă»,

Dar morcovi, sau varză, cartofi,

Pătrunjel, ori sfeclă, ori ceapă,

Nu-s toate la fel?

Le ia gospodina pe rând să le spele,

Pe urmă le taie bucăţi, bucăţele,

Şi morcovi, şi varză, cartofi,supa-de-zarzavat poezie de otilia cazimir

Pătrunjel, şi sfeclă, şi ceapă,

Pe toate la fel!

Pe oala în clocot, capacul tresaltă

Şi fierb sărăcuţele, fierb laolaltă.

Şi morcovi, şi varză, cartofi,

Pătrunjel, şi sfeclă, şi ceapă,

Fierb toate la fel!

Acuma tac toate, ce vreţi să mai spună?

Că supa e gata şi-i straşnic de bună!

Şi morcovi, şi varză, cartofi,

Pătrunjel, şi sfeclă, şi ceapă,

Că toate-s la fel!”

Ei, toate-s la fel, fiindcă au aceeaşi soartă, adică ajung în oală şi de acolo în stomacul nostru ce freamătă de poftă, atunci când mirosul ajunge la delicatul nostru nas. Trebuie să ne reamintim, doamnelor şi domnilor, că au trecut aproape patru mii de ani de când se cultivă povestea sfecleisfecla, dar atunci nu se folosea rădăcina, ci frunzele grase şi gustoase. Documentele atestă prezenţa ei în Iran, Babilon şi Asiria, fiind cunoscută sub numele de „mangold”. În schimb, sfecla pentru rădăcină este ceva mai tânără, respectiv 2600-2700 de ani şi a fost cultivată mai întâi în Asia. „Strămoşul” tuturor varietăţilor de sfeclă este considerată o specie spontană denumită „Beta vulgaris”, răspândită în regiunile răsăritene ale Mării Mediterane şi în unele zone din Asia Centrală. Datorită conţinutului său bogat în zahăr, ea a fost folosită în antichitate ca medicament, în locul mierii de albine. Fenicienii şi grecii au introdus sfecla cultivată pentru frunze în toate insulele greceşti și Sicilia cu circa opt secole î. Hr.

De aici, ea a fost răspândită în toate celelalte ţări ale bazinului mediteranean şi în zonele de pe ţărmul răsăritean al Oceanului Atlantic.

Începând cu secolele II–III d.Hr., sfecla este consumată în cantităţi tot mai mari, fiind cultivată pe suprafeţe tot mai întinse.

apollo si sfecla

În Grecia antică, sfecla roşie era atât de preţuită încât, potrivit unui mit, a fost oferită pe o tavă de argint zeului Apollo.

La Roma era considerată o legumă de lux care nu trebuia să lipsească de pe masă. De aceea, împăratul Tiberius le-a impus germanilor să plătească tributul în sfeclă.

Pe teritoriul ţării noastre sfecla a ajuns abia în secolul al IX-lea, iniţial în zona Mării Negre, odată cu ridicarea cetăţilor greceşti, luând apoi drumul Rusiei. În secolul X, călugării ruşi o cultivau cu succes aproape de Marea Baltică, preparând din ea ciorbe şi borşul de sfeclă, iar iarna se punea la murat împreună cu varză şi fructe de pădure.

istoric sfecla rosie sfecla de zahar

În secolul al XVI-lea, cultura ei a luat o mare extindere. Tot în acea vreme, un agronom francez a demonstrat că avantajele siropului de sfeclă roşie sunt asemănătoare cu cele ale siropului de trestie de zahăr.

În urma proceselor repetate de selecţie ale strămoşului comun, s-au obţinut formele valoroase existente astăzi în cultură. Sfecla roşie, sfecla albă şi mangoldul sunt mult mai vechi în cultură decât sfecla de zahăr sau cea furajeră. Soiurile valoroase de sfeclă roşie au fost create către sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea. Anul 1747 este unul de cotitură pentru cultivarea sfeclei. La acea dată, Andreas Sigismund Marggraf (1709–1782) a prezentat Academiei din Berlin un memoriu în care arăta că se poate produce „zahăr adevărat” şi din sfeclă, la fel de bun ca cel fabricat din trestia de zahăr. Începând cu această dată, a dispărut monopolul trestiei de zahăr în circuitul industrial, apărând o nouă plantă din care se poate produce zahăr cristalizat. Cu toate că descoperirea lui Marggraf a fost valorificată abia peste 50 de ani de către Franz Karl Achard (1753–1821), totuşi, el a pus bazele unei noi industrii care, de la an la an, a solicitat suprafeţe, cultivate cu sfeclă, tot mai mari.

salata de sfecla rosie

Ei, doamnelor şi domnilor, acestea sunt principalele repere ale istoriei sfeclei, fie ea sfeclă roşie, sfeclă de zahăr sau mangold. În copilăria mea, mama făcea turtă de mălai îndulcită cu sfeclă de zahăr, tăiată bucăţele şi fiartă. Se mânca în perioada postului Crăciunului, adică pe vremea asta, cu iahnie sau chiar cu ciorbă de fasole. Avea un gust desăvârşit, dar lumea modernă a lăsat în urmă multe mâncăruri tradiţionale pentru altele cu denumiri sofisticate. În final, aş dori să vă reamintesc că poezia Supa de zarzavat a fost pusă pe muzică şi interpretată magistral de maestrul Tudor Gheorghe. Ce să vă mai spun? Citiţi poezie, chiar şi mica istorie, faceţi o salată de sfeclă roşie şi asculaţi cântecul Supa de zarzavat. Eu cred că e o reţetă reuşită. Cu bine şi cu bucurie!

Pușa Roth

Tudor Gheorghe, „Supa de zarzavat”

Pelerini în țara nimănui

Pelerini in tara nimanui

Programul turneului național Pelerini în țara nimănui, spectacol susţinut de Tudor Gheorghe, pe versuri de Mircea Micu şi Grigore Vieru. Orchestrator şi dirijor: Marius Hristescu.

9 octombrie 2013, ora 19.00 – Izbiceni, Centrul Cultural „Tudor Gheorghe”

10 octombrie 2013, ora 19.00 – Curtea de Argeș, Casa de Cultură „G.Topârceanu”

11 octombrie 2013, ora 19.00 – Pitești, Casa de Cultură a Sindicatelor

13 octombrie 2013, ora 19.00 – Câmpulung, Casa de Cultură a Sindicatelor

14 octombrie 2013, ora 19.00 – Brașov, Centrul Cultural „Reduta”

16 octombrie 2013, ora 19.00 – Constanța, Casa de Cultură a Sindicatelor

17 octombrie 2013, ora 19.00 – București, Sala Palatului

20 octombrie 2013, ora 19.00 – Piatra Neamț, Casa de Cultură a Sindicatelor

21 octombrie 2013, ora 19.00 – Iași, Teatrul Național „Vasile Alecsandri”

23 octombrie 2013, ora 19.00 – Suceava, Casa de Cultură a Sindicatelor

24 octombrie 2013, ora 19.00 – Bacău, Casa de Cultură a Sindicatelor

25 octombrie 2013, ora 19.00 – Tulcea, Teatrul „Jean Bart”

27 octombrie 2013, ora 19.00 – Galați, Casa de Cultură a Sindicatelor

28 octombrie 2013, ora 19.00 – Ploiești, Casa de Cultură a Sindicatelor

29 octombrie 2013, ora 19.00 – Râmnicu Vâlcea, Casa de Cultură a Sindicatelor

04 noiembrie 2013, ora 19.00 – Timișoara, Opera Națională Română

05 noiembrie 2013, ora 19.00 – Arad, Filarmonica de Stat

06 noiembrie 2013, ora 19.00 – Oradea, Teatrul „Regina Maria”

08 noiembrie 2013, ora 19.00 – Satu Mare, Filarmonica de Stat „Dinu Lipatti”

10 noiembrie 2013, ora 19.00 – Baia Mare, Teatrul Municipal

11 noiembrie 2013, ora 19.00 – Cluj-Napoca, Opera Națională Română

13 noiembrie 2013, ora 19.00 – Sibiu, Casa de Cultură a Sindicatelor

14 noiembrie 2013, ora 19.00 – Mioveni, Casa de Cultură a Sindicatelor

16 noiembrie 2013, ora 19.00 – Râmnicu Sărat, Casa de Cultură a Sindicatelor

17 noiembrie 2013, ora 19.00 – Câmpina, Casa de Cultură a Sindicatelor

19 noiembrie 2013, ora 19.00 – Alba Iulia, Casa de Cultură a Sindicatelor

20 noiembrie 2013, ora 19.00 – Deva, Teatrul de Artă

29 noiembrie 2013, ora 19.00 – Petroșani, Casa de Cultură a Sindicatelor

1 decembrie 2013, ora 19.00 – Slatina, Casa de Cultură a Sindicatelor

2 decembrie 2013, ora 19.00 – Craiova, Teatrul Național „Marin Sorescu”

 

Degeaba…?!

tudor-gheorghe-degeaba-sala palatului

„Un concert ca şi România, cu disperare, cu frustrare, dar şi cu iertare şi speranţă.” – Tudor Gheorghe

eveniment liber sa spunTudor Gheorghe, maestrul cuvintelor cântate va încheia seria concertelor din anul 2012, la Sala Palatului din Capitală, cu o reprezentaţie inedită a spectacolului Degeaba…?!, ce va aveatudor-gheorghe loc sâmbătă, 22 decembrie, începând cu ora 19.00.

Inspirat din proiectul Mie-mi pasă, prezentat cu succes publicului la şapte ani de la Revoluţie, „Degeaba” va oferi celor prezenţi garanţia unei experienţe în stilul rock-simfonic prin intermediul poeziei şi a cântecului românesc.

Sub bagheta dirijorului şi orchestratorului Marius Hristescu, alături de mult îndrăgitul artist vor evolua timp de aproximativ două ore, peste 70 de instrumentişti, un grup coral şi o trupă rock, iar efectele speciale de lumini şi efectele pirotehnice vor completa atmosfera unui peisaj muzical de neuitat.

Festivalul „Folk You! Florian Pittiş”

În perioada 2–5 august 2012, la Vama Veche va avea loc cea de-a opta ediţie a Festivalului „Folk You! Florian Pittiş”. Timp de patru zile, plaja din Vama Veche va găzdui artişti ca Iris, Celelalte Cuvinte, Tudor Gheorghe (cu taraf), Alina Manole, Taxi, Phoenix, Zdob şi Zdub sau Rezident Ex & Kempes.

Programul Folk You 2012

• Joi, 2 august

Poze cu Sunet, Cristi Dumitrașcu și Andreas Aron, Adrian Ivanițchi, Magda Puskas, Andrei Păunescu, Jelena+Totuși, Doru Stănculescu, Compact, Bere Gratis, Desperado, Iris, Celelalte Cuvinte.

• Vineri, 3 august

Claudia Ciobanu&Răzvan Krivach, Foișorul de Folk, Motto, George Sărluceanu, Maya, Zoia Alecu, Adrian Sărmășan, Tudor Gheorghe (cu taraf), Maria Gheorghiu, Alina Manole, Emeric Set, Taxi, Phoenix, Zdob și Zdub.

• Sâmbătă, 4 august

Strada Mare, Proiectul Tivodar, Fox Studis, Alexandru Andrieș, Ada Milea, Dinu Olărașu, Adrian Naidin, Poesis, Florin Chilian, Nicu Alifantis, Mircea Baniciu, Vama.

• Duminică, 5 august

Folk Frate, Țapinarii, Marius Matache, Timpuri Noi, Gheorghe Zamfir&Dumitru Fărcaș, Vița de Vie, Mircea Vintilă&Brambura, Marius Mihalache și Irina Sârbu, Sarmalele Reci, Vunk, Rezident Ex.

Pentru buna desfășurare a festivalului, începând din 30 iulie până pe 6 august, corturile nu vor mai putea fi instalate în zona dintre cherhana și „La Galerie”. „Cortiștii” se pot instala după „La Galerie” sau la Marina Park, unde o zi de campare costă 15 lei.

În toate cele patru seri, recitalurile încep la ora 19.00. Intrarea este liberă.

Sâmbătă, 4 august, Emeric Imre își va lansa cel de-al 2-lea album de autor, intitulat Târziu. Lansarea va avea loc într-un spațiu neconvențional, chiar pe plajă, ora de începere fiind 17.00. Alături de autor vor fi și colegii săi din Emeric Set. Autografele sunt incluse în prețul discului.

Duminică, 5 august 2012, se împlinesc 5 ani de când Motzu’ Pittiș nu mai deschide serile de festival de la masa din colțul scenei. Pe această scenă, a festivalului care îi poartă numele, organizatorii îl vor omagia pe cel care, în 2005, deschidea, prin Folk You!, „mişcarea de rezistență împotriva prostiei revărsate”.

Parteneri Media: Antena 2, TVR2, Neptun TV, Rock Fm, Radio România Actualități, Radio România Constanța.

Sponsori: Ministerul Culturii și Patrimoniului Național, Consiliul Judetean Constanța, Aqua Carpatica.

Tudor Gheorghe – rapsod și lăutar

Spectacolul-lecţie despre separarea clară a muzicii lăutăreşti de muzica populară, Tudor Gheorghe – rapsod și lăutar, va avea loc luni, 18 iunie 2012, ora 19.00, la Teatrul Naţional din Bucureşti, Sala Mare.

Potrivit unui comunicat al UNITER, acesta este un spectacol pro bono, care se desfăşoară în cadrul campaniei naţionale „Artiştii pentru artişti”.

Toate încasările spectacolului, care a avut premiera în luna martie a acestui an, vor fi direcţionate către Fondul de Solidaritate Teatrală, special constituit pentru susţinerea artiştilor cu probleme de sănătate. „Trebuie să ne gândim că o să ajungem şi noi în situaţia în care cei mai tineri să se gândească la noi. Acest spectacol este un omagiu adus de un actor colegilor lui”, spune Tudor Gheorghe, potrivit comunicatului.

Biletele s-au pus în vânzare la Teatrul Naţional Bucureşti, în reţeaua Vreaubilet, la Unirea Shopping Center, etaj 2 şi online pe www.vreaubilet.ro

În fiecare an, UNITER, împreună cu artişti importanţi, cu instituţiile teatrale din Bucureşti şi din ţară, cu parteneri care s-au asociat acestui program, face posibilă Campania „Artiştii pentru artişti”, prin intermediul căreia se strâng sumele necesare sprijinirii artiştilor din toată ţara cu probleme de sănătate.

Organizatorul evenimentului este UNITER – Uniunea Teatrală din România, iar co-organizatori: Teatrul Naţional Bucureşti, Asociaţia Culturală „Maria Domina” şi Vreaubilet.ro.

 

Mihai Olteanu, Rediu, ulei pe pânză

***

Tudor Gheorghe

Dorul călător

Mi-e dor… – versuri de Ion Bănuţă

Reîntoarcerea, Rondelul trecutului – versuri de George Cretzeanu și Alexandru Macedonski

De-abia plecaseși – versuri de Tudor Arghezi

Adio, doamnă

La Paris

Muică

Au înnebunit salcâmii – versuri de Arhip Cibotariu

Zaraza – muzică: Tagle Lara; versuri: Ion Pribeagu

Calendar: Ionel Fernic

În 22 iulie 1938 a murit, într-un acident aviatic, compozitorul Ionel Fernic, autorul unor şlagăre de mare succes în perioada interbelică. Născut în 29 mai 1901, la Târgovişte, compozitor, pianist, chitarist, ziarist, Ionel Fernic a fost totodată pilot civil şi unul dintre primii paraşutişti români. Pilot la Galaţi şi Bucureşti între 1936–1938, în 1937 devenea comandant al Şcolii de Aviaţie Civilă ARPA din Cernăuţi.

Îşi făcuse studiile muzicale la Galaţi cu Theodor Fuchs, apoi la Bucureşti cu Iosif Paschill, pentru ca în 1930 să absolve cursurile de artă dramatică ale Conservatorului din Bucureşti, la clasa Ion Soreanu şi Aristide Demetriad. Nu a făcut însă o carieră teatrală notabilă ca actor la Teatrul Naţional din Bucureşti şi în trupe particulare (Ion Cigalia, Ion Manolescu).

Pianist la cinematograful „Modern” din Ploieşti, apoi pilot, se afirmase de tânăr ca autor de romanţe, unele pe versuri proprii. Prima compoziţie publicată data din 1918 (Balada crucii de mesteacăn, pe versuri de Artur Enăşescu şi Ion Sângiorgiu, apărută La Editura Ţicu Eşanu din Bucureşti, care îi va publica aproape toate melodiile începând de la mijlocul deceniului al treilea). Publică articole în „Realitatea ilustrată”, Cerul nostru”, „Dreptatea Prahovei” şi „Să nu te superi că te-njur”, revistă satirică pe care o înfiinţează la Ploieşti, în 1928. În 1927 îi apare volumul de schiţe Misterele de la Mizil, urmat de un volum de versuri şi cărţi pentru copii. La Ploieşti, compune mai ales romanţe şi câteva valsuri (Amorul nu este o sărutare, Margarita, Plâns de ţigan).

La începutul anilor ’30 se mută în Bucureşti. În 1935 absolvă şcoala de pilotaj de la Bănesa şi primeşte brevetul de aviator. Compozitorul Ionel Fernic devenise însă celebru de câţiva ani buni. Chitara îl însoţea la bordul avionului: nu era probabil un gest excentric, una dintre „micile nebunii” ale aviatorilor, ci mai degrabă sprijinul sufletesc atât de necesar în aventura zborului.

Pe boltă când apare luna, primul său tango, publicat în 1931, pe versuri ale compozitorului şi ale lui Aurel Felea, interpretat de Cristian Vasile, avusese un succes enorm. Era înregistrat pe disc, ca şi Iubesc femeia, şlagăr cântat ani la rând. Titlul iniţial al tangoului Pe boltă când apare luna fusese Minciuna: „Într-o zi stăteam acasă şi exersam la pian. Simţeam oarecare inspiraţie în acel moment şi am luat hârtia şi condeiul în mână. După o muncă de o jumătate de oră, am compus Minciuna, primul meu tango. Primul meu succes nu m-a îmbătat deloc, căci îmi dădeam seama cât e de ieftin, dar trebuia să trăiesc şi m-am pus cu nădejde pe lucru, luptând din răsputeri să escaladez, cât era cu putinţă, zidurile banalităţii”, mărturiseşte Ionel Fernic.

În 1932 îi apăruse o primă culegere de Melodii de mare succes. În 1931 lansase romanţa Îți mai aduci aminte, doamnă, pe versuri de Cincinat Pavelescu, urmată de tangourile Ştiu că voi plânge, Aş vrea să uit, Te vreau, Scrisoare de dor, Despărţire, Nunuțo, de Nina-Rumba pe versurile Nunuţei Morţun-Fernic, de nocturna pentru voce şi pian Visul unei nopţi de vară, Romanţa celei care minte (versuri de Ion Minulescu) ş. a. Tangoul se dovedeşte a fi ritmul preferat statornic de Ionel Fernic pentru cântecele de muzică uşoară. În 1934 Cristian Vasile lansează Pentru tine am făcut nebunii, succes de asemenea extraordinar, ca şi Aprinde o țigară.

Din cele peste 400 de romanţe, cântece de muzică uşoară, cântece în stil popular, cuplete compuse într-o viaţă nedrept de scurtă, rămân câteva zeci de creaţii absolut remarcabile, care au impus numele lui Ionel Fernic printre marii melodişti din istoria muzicii româneşti.

Ionel Fernic a murit la 22 iulie 1938, într-un accident aviatic. Aflându-se la Cernăuţi, este chemat în interes de serviciu la Bucureşti. Reuşeşte cu greu să găsească un loc în cursa companiei LOT, Varşovia–Cernăuţi–Bucureşti, convingându-şi un prieten să-i cedeze biletul. Avionul se prăbuşeşte din motive necunoscute în pădurea Negrileasa, lângă satul Stulpicani, între Gura Humorului şi Câmpulung Moldovenesc.

Costin Tuchilă