Aniversare la ICR: „Memoria Exilului Românesc” – 25

thb-poster-memoria-3-copy

eveniment-liber-sa-spunSerialul de televiziune Memoria Exilului Românesc, realizat de Marilena Rotaru, distins cu patru premii APTR (Asociația Profesioniștilor de Televiziune din România), aniversează un sfert de secol joi, 8 decembrie 2016, ora 18.00, la Institutul Cultural Român (Aleea Alexandru 38, București). În cadrul evenimentului dedicat memoriei și valorilor exilului românesc vor fi proiectate câteva fragmente video – o selecție din cele 150 de episoade ale documentarului, existente în arhiva TVR – urmate de o dezbatere. Alături de realizatoarea de televiziune Marilena Rotaru, vor fi prezenți Doina Alexandru, jurnalist la Radio Europa Liberă, Alex. Ștefănescu, scriitor și critic literar și Radu Preda, președinte executiv al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER). Continuă lectura „Aniversare la ICR: „Memoria Exilului Românesc” – 25”

Remember: Cornel Vulpe – de Annie Muscă

cornel vulpe liber sa spun

annie musca eterne reveniri in luna septembrie portrete actoriAstăzi, 4 septembrie 2014, ne amintim de actorul Cornel Vulpe (19 mai 1930–4 septembrie 2002).

Grimase peste grimase, acuitate, vorbă clară și penetrantă. Cornel Vulpe a fost un mare actor de teatru, lucru dovedit din zecile de roluri de pe scena Teatrului de Comedie în cei 30 de ani de colaborare. Apariție ce nu îți dădea răgazul să o uiți, cu un limbaj special, cu gesturi unice, Cornel Vulpe menținea vii personajele întruchipate pe scenă sau în spatele microfonului din studiourile de radio, unde gravitatea vocii sale aducea, nu de puține ori, destinderea.

Născut în Basarabia

S-a născut în ziua de 19 mai a anului 1930 într-un sat basarabean și a absolvit înrubrica remember annie musca revista teatrala radio 1953 Institutul de Teatru „I. L. Caragiale” din București. Anul de final al institutului i-a adus două roluri în două piese de excepție la A.T.F.: Brănescu din Ultima oră(1953) de Mihail Sebastian, sub bagheta regizorului George Timică, și Percihin din Micii burghezi (1953) de Maxim Gorki, cu regizorii George Timică și Ion Simionescu, avându-l ca partener de scenă pe Ștefan Bănică.

Teatrul de Comedie

La Teatrul de Comedie din Bucureşti este angajat în 1969. Aici joacă în spectacole cu piese de Cehov și Bertolt Brecht, de Jean Anouilh și Ben Jonson, de Caragiale și Tudor Popescu, de Goldoni și marele Shakespeare, Marin Sorescu sau Václav Havel, sub bagheta unor mari regizori. Citește integral în Revista Teatrală Radio. Portret monografic, rolurile lui Cornel Vulpe la Teatrul de Comedie din București, în filme, la radio și la televiziune. Scenete video, fragmente audio-video din spectacole radiofonice. 

Annie Muscă

Apollo 11, prima misiune cu echipaj uman care a ajuns pe Lună

apollo 11 decolare spre luna

calendarÎn urmă cu 45 de ani, în 16 iulie 1969, nava Apollo 11, prima misiune cu echipaj uman care urma să ajungă pe Lună, este lansată de la Kennedy Space Center din Cape Canaveral, Florida.

Echipajul era alcătuit din Neil Aiden Armstrong (comandantul misiunii), Michael Collins (pilotul modulului de comandă) și Edwin Eugene „Buzz Aldrin Jr.” (comandantul modulului lunar). 

Armstrong Collins Aldrin apollo 11

Armstrong, Collins, Aldrin (de la stânga la dreapta)

După patru zile, România avea să fie singura țară din „lagărul comunist” care transmitea în direct aselenizarea. Armstrong și Aldrin sunt primii pe oameni care au pășit pe Lună, în 20 iulie 1969, în timp ce colegul lor Michael Collins a rămas în nava care a orbitat în jurul corpului ceresc.

aselenizare 1969 andrei bacalu tudor vornicu studioul 4 tvr

În studioul 4 al TVR, iulie 1969: Andrei Bacalu (în stânga). În centru, Tudor Vornicu. Fotografie din vol. Tudor Vornicu de Annie Muscă (Focșani, Editura Terra, 2008)

Iată câteva mărturisiri ale jurnalistului Andrei Bacalu, care își începea cariera în TVR chiar în 1969:

„Am simțit pentru prima oara plăcuta căldură a reflectoarelor din studioul 4 într-o după-amiază de iulie, în 1969, în ziua lansării navei Apollo 11, care avea să poarte pe Lună primii pământeni destinați sa calce pe un alt corp ceresc. Eram destul de emoționat, deși îmi închipui că știu destul de bine să-mi ascund emoțiile, relativ bine pregătit – câteva săptămâni înainte de lansare citisem multe sute de pagini de material documentar, învățasem tot felul de prescurtări din jargonul aerospațial și chiar, acum pot să mărturisesc, îmi pregătisem un număr substanțial de poante «spontane» […]. Timp de aproape 15 ani am lucrat în redacția emisiunilor de știință si am colaborat cu entuziasm la emisiunile lui Tudor Vornicu, prilej de a o cunoaște pe Catinca Ralea – fie-i țărâna ușoară – o colegă și o îndrumătoare de neuitat…” ( Din vol. 125 de teleaşti despre ei şi Televiziunea Română, Mărturii esențiale – Personalități emblematice ale culturii la TVR de Alexandra Orban, 1996).

Annie Muscă

modulul lunar vulturul pe luna

Modulul lunar „Vulturul” pe Lună. Aldrin pune în modul probele culese de pe Lună.

TVR proiectează în avanpremieră documentarul „Masacrul de la Fântâna Albă – 1 aprilie 1941”

masacrul de la fantana alba

Televiziunea Română, prin Casa de Producţie TVR, organizează proiecţia în avanpremieră a documentarului Masacrul de la Fântâna Albă – 1 aprilie 1941, un film de Lucia Hossu Longin. Evenimentul este realizat în parteneriat cu Institutul Cultural Român.

Proiecţia are loc joi, 27 martie, de la ora 18.00, la Institutul Cultural Român. La eveniment vor lua cuvântul: Lucia Hossu Longin (realizator al filmului), Stejărel Olaru (istoric, secretar de Stat în Ministerul Afacerilor Externe) şi Demeter Andras (Coordonator cu atribuţii de Director al Casei de Producţie TVR).

Documentarul reface istoria zilei de 1 aprilie 1941, ziua tragică în care Bucovina a fost cedată imperiului sovietic. Atunci, peste 3.000 de oameni din mai multe sate de pe Valea Siretului au format o coloană paşnică şi s-au îndreptat spre noua graniţă sovieto-română, la Fântâna Albă. Trupele NKVD i-au somat să se oprească, dar coloana a ignorat somaţia şi sovieticii au tras în plin cu mitraliere.

Filmul dezvăluie, în premieră după 73 de ani, informaţii despre sumbrul eveniment, în care peste 3.000 de români au fost mitraliaţi la graniţa cu România.

Documentarul a fost realizat la Casa de Producție TVR, cu finanţarea Departamentului Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni din MAE, în urma câştigării concursului de proiecte din anul 2013.

Accesul în sală se va face în limita locurilor disponibile.

Seară dedicată psihologului Nicolae Mărgineanu

caractere

În deschiderea seriei Caractere – biografii emblematice ale detenţiei politice din România prezentate la Institutul Cultural Român

eveniment liber sa spunUn eveniment dedicat profesorului Nicolae Mărgineanu, personalitate a psihologiei românești moderne, va deschide miercuri, 27 februarie 2013, ora 17.00, seria de întâlniri Caractere – biografii emblematice ale detenţiei politice din România, organizată de Institutul Cultural Român în parteneriat cu Televiziunea Română. Evenimentul va avea loc la sediul ICR București, Aleea Alexandru nr. 38.

Va fi proiectat filmul despre prof. Nicolae Mărgineanu, din seria Memorialul durerii. Proiecția va fi urmată de o discuție moderată de Lucia Hossu Longin, la care vor participa regizorul Nicolae Mărgineanu (fiul profesorului), Cristina Anisescu, cercetător CNSAS și Carmen Muşat, director al revistei „Observator cultural”. Actorii Maria Ploae şi Armand Calotă vor citi fragmente din jurnalul Amfiteatre şi închisori.

Absolvent al Facultății de Psihologie din Cluj, cu specializări la universităţile din Leipzig, Berlin, Hamburg, Paris, Londra, bursier Rockfeller, Nicolae Mărgineanu a predat la Facultatea de Filosofie şi Litere din Cluj şi a condus Institutul de Psihologie. Arestat în 1948, este condamnat la 25 de ani muncă silnică pentru „crimă de uneltire contra ordinii sociale”, după ce refuzase posturile diplomatice oferite de regimul comunist. Eliberat în 1964, îşi reia pe cont propriu activitatea de cercetare, fără a fi readmis în învăţământ.

prof nicolae margineanu

Prof. Nicolae Mărgineanu

„Avantajul, marele avantaj al intelectualului, ajuns în închisoare, acesta a fost: bogăţia vieţii sale, care-l făcea să-şi ajungă sieşi şi să nu se simtă singur, oriunde s-ar fi aflat.” – Nicolae Mărgineanu.

Fiecare manifestare din seria Caractere va fi consacrată unei personalităţi din detenţia politică. Vor fi proiectate documentare din seria Memorialul durerii. O istorie care nu se învaţă la şcoală. Printre biografiile care vor fi prezentate: Tudor Greceanu, Gheorghe Brătianu, Elisabeta Rizea, Liviu Babeş, Mircea Vulcănescu, Corneliu Coposu, Iuliu Maniu, Lucian Blaga, răsculaţii din Vadu Roşca, luptătorii din Făgăraş, Radu Filipescu, Doina Cornea, Caius Muţiu, Teodor Stanca, Gheorghe Ursu, Petre Mihai Băcanu, Alexandru Zub.

„Într-o lume a contrastelor, a divizării, a rupturii de tot felul, e nevoie să reamintim că la construcţia României au stat oameni providenţiali. Caractere. Personalităţi care au avut conştiinţă, această exigenţă fundamentală a spiritului…” – Lucia Hossu Longin, iniţiatoarea proiectului.

O carte palpitantă despre paradis şi infern: „Omar cel orb” de Daniela Zeca

Joi, 18 octombrie, la ora 18.00, în Aula Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I” din Bucureşti va avea loc lansarea noului roman al Danielei Zeca, Omar cel orb, autoarea bestsellerurilor Istoria romanţată a unui safari (Polirom, 2009; ediţia a II-a, 2011) şi Demonii vântului (Polirom, 2010). Omar cel orb a apărut în colecţia „Ego. Proză” (coordonator Lucian Dan Teodorovici; şi în ediţie digitală) a Editurii Polirom. Cartea va fi prezentată de Alex. Ştefănescu și Alexandru Bălăşescu. Moderator: Daniel Cristea-Enache.

Cu acest prilej va fi proiectat şi filmul documentar de televiziune Focul lui Zarathustra, realizat de autoare. Director de imagine: Mihai-Adrian Buzura; editor imagine: Ionuţ Andrei; redactori: Cristina Dănilă, Radu Dănilă.

Evenimentul se va încheia cu trei piese muzicale în primă audiţie ale maestrului Grigore Leşe. Intrare liberă.

Exotismul oriental ori febra pasiunii din Istoria romanțată a unui safari sau din Demonii vântului lasă loc în noul roman lucidităţii amare faţă de lumea controversată şi uluitoare a Iranului contemporan.

Omar cel orb este o carte palpitantă despre paradis şi infern, iubire, credinţă şi moarte, prin care Daniela Zeca anulează un mit: acela care ne convingea că un autor scrie cel mai bine despre lucrurile, evenimentele sau oamenii care îi aparţin în mod nativ.

Acest ultim roman al trilogiei orientale, semnate de prozatoare, afirmă răspicat că, în mileniul al treilea, subiectele, dar şi problemele lumii globale sunt ale tuturor şi nu le putem rezolva decît împărtăşindu-le.

Daniela Zeca: „E îndeajuns ca un om – singur pe un fundal – să înceapă să se gândească la ale lui, pentru ca eu să văd mai întâi lumea care a amuţit lângă el, zvonurile şi ceţurile, ceea ce îl face să fugă ori să se apere şi ceea ce îl compune, numărându-l ca pe un chip alături de ceilalţi. Fiindcă mă captivează lumea care pătrunde în om, precum sărurile se lasă în apă, înainte de a-i şti împotrivirile sau îmbrăţişările lui de făptură neconsolată.”

Daniela Zeca este absolventă a Facultăţii de Litere din Bucureşti, a Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării şi a unui masterat în ştiinţele comunicării. Din anul 2001 este doctor în filologie al Universităţii din Bucureşti şi lector la catedra de presă a Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării din cadrul aceleiaşi universităţi. La sfîrşitul anului 2006 a primit distincţia „Personalitatea europeană a anului pentru România” – secţiunea televiziune, acordată de Fundaţia Eurolink şi Comisia Europeană. Din martie 2003 a fost redactor-şef al redacţiei Literatură Arte, apoi directorul canalului TVR Cultural.

Daniela Zeca

A mai publicat volumele: Orfeea (poezie, Viitorul Românesc, 1994), Îngeri pe carosabil (proză, Coresi, 2000), Melonul domnului comisar (critică literară, Curtea Veche, 2005), Jurnalismul de televiziune (Polirom, 2005), Totul la vedere. Televiziunea după Big Brother (Polirom, 2007), Veridic. Virtual. Ludic. Efectul de real al televiziunii (Polirom, 2009), Istoria romanţată a unui safari (roman, Polirom, 2009), Demonii vântului (roman, Polirom, 2010) şi Zece zile sub văl / Ten Days Under the Veil (jurnal de călătorie, Litera, 2011).

Protest la televiziunea publica

200 de angajati ai TVR au protestat astazi, spontan, in curtea institutiei. Un lider sindical ne-a declarat ca nemultumirile se refera la recentele decizii (reduceri financiare,inclusiv renuntarea la bonurile de masa) care au fost luate fara dialog cu reprezentantii salariatilor. Angajatii televiziunii publice sunt nemultumiti si fata de intentia anuntata a administratiei de a restructura o parte din personal. Nu a fost anuntat oficial pana la aceasta ora numarul de disponibilizari, insa subiectul a fost discutat ieri in Sedinta Consiliului de Administratie. Vom reveni.

Gala Vocea Populară la Sala Radio

Iubitorii de folclor sunt invitaţi sâmbătă 2 iulie 2011, la ora 17.00, la Sala Radio, la concertul de gală al Concursului „Vocea Populară”. În marea finală se vor întrece reprezentanţi din Muntenia, Ardeal, Moldova, Banat, Oltenia şi Dobrogea, acompaniaţi de Orchestra de Muzică Populară Radio, condusă de Adrian Grigoraş.

De asemenea, Gala se bucură de prezenţa unor invitaţi speciali, precum Tiberiu Ceia, Gheorghe Roşoga, Elesabeta Turcu, Anton Achiţei, Alexandru Pugna.

Concurenţii prezenţi în spectacolul de sâmbătă sunt câştigători ai semifinalelor şi finalei regionale transmise de TVR3 în colaborare cu TVR Bucureşti, TVR Cluj, TVR Craiova, TVR Iaşi, TVR Timişoara şi TVR Târgu-Mureş.

Concursul „Vocea Populară” este un proiect demarat de TVR 3 şi Radio România. Cele două mari instituţii media îşi propun să îndrume şi să promoveze tinerii talentaţi în domeniul muzicii populare şi al folclorului românesc. Totodată, evenimentul vine în întâmpinarea dorinţei publicului iubitor de cântece, tradiţii şi obiceiuri populare autentice.

Biletele se găsesc la Casa de Bilete a Sălii Radio (Str. G-ral Berthelot nr. 60–64) şi prin reţeaua Eventim, magazinele Germanos, Vodafone, librăriile Cărtureşti, Humanitas şi online pe eventim.ro.

Camelia Spataru si Mihai Melinescu la „Liber sa spun”, comunicare 100%

Fiecare editie de „Liber sa spun” are farmecul ei. Cu fiecare dintre colegii invitati am avut de impartasit idei frumoase, tehnici de presa, amintiri pretioase.
Despre aceasta editie a emisiunii am de spus ca parca ma cunosteam de cand lumea cu invitatii: Camelia Spataru si Mihai Melinescu. A fost un dialog firesc si bazat pe atatea puncte comune ale scolii de jurnalism pe care am facut-o (fiecare separat) incat indraznesc sa cred ca apartinem aceluiasi curent: al meseriei facute pentru public si mai putin spre deloc pentru faima sau sefi.



Camelia Spataru a facut parte din generatia postdecembrista care a invatat presa lucrand. Facandu-si timp pentru teoretizari dupa ani buni in care a parcurs: reporterie, activitate de agentie, prezentare de stiri, munca de corespondent si, ulterior, de purtator de cuvant. Este modesta si nu pretinde ca ea da „ora exacta” in stiri. Insa, dupa parerea mea, poate defini secunde bune ale acelei ore.


Mihai Melinescu este tanar, insa crescut si el la scoala rigorii in presa. Nu da verdicte, cauta argumente inclusiv in punctele de vedere care nu ii convin. Vorbeste dezinvolt si foarte bine engleza, stie cum e sa fii corespondent extern intr-o perioada in care atentia presei chiar era focalizata peste ocean (campania si alegerile lui Obama). Ca jurnalist de sectie „externa” la TVR, pledeaza pentru cultura generala in jurnalism, pentru educarea publicului si bunul simt ca punct de plecare in cariera.

Tema emisiunii de astazi a fost orientarea breslei spre public. Am fost cu totii de acord ca in presa romaneasca actuala se face putin, aproape deloc „scanning” pe public, iar jurnalistii nu isi cunosc publicul.

S-a pus problema si necesitatii ca presa sa „coboare” din inaltimea preocuparilor sale strict jurnalistice si in mijlocul publicului, prin campanii. Nu prin campanii orientate impotriva cuiva, ci campanii sociale pentru ca suntem formatori de opinie. Putem sprijini activitati educative, campanii umanitare, ii putem ajuta pe colegii tineri care sunt la inceputul carierei.

Nu stiu cand a trecut o ora de emisie. Stiu insa foarte clar ca mi-a facut o deosebita placere sa discut cu ei si, mai ales, m-am simtit foarte bine in preajma unor colegi bine pregatiti.

Sper sa nu ma „omorati” pentru un articol laudativ, nu obisnuiesc, dar sunt entuziasmata de colaborarea cu ei.

In dialog cu Adrian Sobaru

Am avut emotii pentru emisiunea de astazi (22 ianuarie). Tema a fost „Provocarile si afectiunile jurnalistilor” si s-a referit la toate echipele care contribuie la produsul jurnalistic (operatori, cameramani, redactori, reporteri, luministi, regizori, producatori etc). Invitati au fost Adrian Sobaru (operator lumini TVR) si Sorin Rada (redactor si lider sindical). Mirela Zivari (psiholog) a fost prezenta in emisiune prin intermediul unui interviu filmat cu cateva zile in urma).

De ce am avut emotii? Pentru ca nu imi inchipuiam cum va fi dialogul cu Adi Sobaru si ma temeam ca as putea spune ceva nepotrivit sau „siropos”.

Am venit „blindata” la emisiune cu documentatie privind legislatia (care nu prevede afectiuni profesionale pentru breasla noastra), cu statistici, cu diverse exemple din care rezulta ca, de-a lungul timpului, multi colegi au fost agresati, batuti, implicati in diverse accidente in timpul serviciului, insa nicio ancheta nu a facut referire la boli profesionale sau la provocari specifice acestui domeniu.


Adi a venit inainte cu o jumatate de ora. Este retras, foarte politicos, linistit, gandeste de doua ori inainte ce are de spus. I-am oferit cafea si a refuzat. Mi-a spus, necajit putin, ca nu bea cafea, nu bea alcool, insa au fost colegi din presa care au vorbit urat despre el, spunand inclusiv ca se drogheaza. Pe de alta parte, le multumeste multora care au sarit in ajutor, insa considera ca viata e grea pentru toti si ca ii ajung cuvintele frumoase. Vizibil emotionat mi-a povestit cum un pensionar din Arad i-a trimis un dar iar acest gest l-a tinut treaz o noapte intreaga, pentru ca i-a parut rau ca o persoana care nu are venituri foarte mari, si-a „rupt” din putinul sau, pentru a-l ajuta pe el. A promis ca atunci cand se va face bine, va merge sa il viziteze, sa ii multumeasca personal. Mi s-a strans inima. Noi mai avem timp de astfel de sentimente?

Pana la inceperea emisiunii mi-a povestit despre activitatea lui: deplasarile prin tara, participarea la reportaje, la stiri, la diverse emisiuni. L-am intrebat ce inseamna munca lui si ce emotii implica. Mi-a spus ca o lumina pusa gresit poate manipula sau poate strica un produs jurnalistic si ca are emotii cu toata echipa, sa nu „cada” circuitele la o transmisie directa, sa iasa cum trebuie, sa nu se strecoare nicio eroare in ceea ce e transmis telespectatorilor. Si-a dorit mult sa fie cameraman, a facut si cursul cu un coleg experimentat din Televiziunea Romana, al carui nume „nea Nita”, il rosteste cu piosenie si respect. Insa nu a fost suficient de vocal, nu a avut prea multe relatii, nu este genul de om care sa isi urmareasca interesul profesional cu tenacitate.
Dialogul cu noi, in redactie (cu Mada, cu Gabi, cu Adriana, Adi, Maria) s-a transformat in scurta vreme in discutia unor colegi de breasla, care isi impartasesc din griji, din informatii, impart un pahar cu apa si, uneori, tigarile.

Cand a venit Sorin Rada, colegul lui din TVR, noi deja eram „imprieteniti”. Coborand in studio, pentru emisiune, Adi si-a facut semnul crucii inainte de a intra in direct, mi-a zis ca are emotii si m-a rugat sa nu ma supar daca nu are deprinderea „directului” in fata microfonului, ci prefera locul din „spate”, de la tehnic.
Stiti ceva? S-a descurcat foarte bine, iar discursul lui este atat de sincer si de cald, incat nu s-au observat nici emotii, nici ezitari, nimic. Pentru ca raspunsurile lui au fost o parte din credinta sa: noi nu suntem „o societate”, ci suntem oameni, fiecare in parte important. Oamenii nu sunt cifre, iar ei sufera in absenta sistemului de valori in care au crescut.

Am discutat cu Sorin Rada despre provocarile noastre, ale jurnalistilor. Mi-a povestit cum, pentru o filmare de cateva secunde, intr-o iarna, cameramanul a stat cu o „beta” pe umar ore intregi, in ger, iar cand au terminat ce aveau de facut si au revenit la cabana, omul acela nu mai putea sa se miste. Sau ca altii dezvolta afectiuni ale coloanei vertebrale din cauza greutatii camerelor. Ca au de carat aparatura, cabluri, ca raspund pentru tot ce se degradeaza.

Am dat exemple, ca acela de la Mihailesti, unde vina a doi colegi (cameraman si reporter) a fost ca „s-au apropiat prea mult de locul accidentului” ca sa filmeze. Au platit cu pretul vietii „materialul” respectiv. Accidentul de munca a fost doar la nivel declarativ. Am revazut faptul ca muncim uneori si 14 ore, nefiind o profesie normata si ca trecem prin toate „focurile” pana ne vedem emisia difuzata.
„Afectiuni congenitale” – un diagnostic la moda cand vreun jurnalist cade rapus de atac cerebral sau infarct. Aveti aici un articol foarte documentat al unei colege de la Jurnalul National:
http://www.jurnalul.ro/special/special/muncesti-platesti-uneori-cu-viata-jurnalistii-superoameni-o-specie-pe-cale-de-aparitie-146335.html
In timp ce comentam cu Sorin Rada aceste aspecte, Adrian spune una si buna: „daca muncesti din pasiune, nu iti dai seama nici de stres, nici de timpul scurs”.
Emisiunea este una obisnuita, o gasiti la Galeria Video. Experienta intalnirii cu Adi Sobaru a fost pentru mine remarcabila.