A apărut nr. 90 al revistei „Lettre Internationale” / vara 2014

lettre internationale

Către cititorii noștri

Unul câte unul, supraviețuitorii celui de-al Doilea Război Mondial părăsesc scena vieții, pentru a se duce într-o lume pe care o speră, probabil, mai bună. Acest fapt îi alertează pe justițiarii din generațiile ulterioare, conștienți că ar putea pierde prilejul unei ultime reglări de conturi. Vinovații, nu cei mai mari, dar cei mai longevivi, le-ar putea scăpa printre degete, nepedepsiți. De aici, interesul pentru reevaluarea unor momente emoționale din timpul războiului, precum și intentarea unor procese cam tardive. Am prezentat în numărul anterior cazul lui Cornelius Gurlitt, moștenitorul unei colecții de artă cu origini dubioase. Între timp, Gurlitt a murit, fără ca secretul colecției ascunse să fie dezvăluit. Benjamin Korn ne reamintește, în numărul de față, de masacrul înfăptuit, spre sfârșitul războiului de trupele SS germane și franceze, în mica localitate fără însemnătate strategică Oradour sur Glane. A fost o izbucnire de cruzime fără sens, dar are vreodată cruzimea un sens? Culmea absurdului este, spune Korn, că s-ar fi făcut confuzia dintre Oradour-ul victimă și un alt Oradour, situat pe o altă apă, în care Rezistența Franceză ar fi fost mai activă. Rațiuni politice au făcut ca vinovații să fie lăsați în uitare, iar astăzi, când ultimii dispar, nevoia de justiție este brusc reactivată. Michael Walzer și Rodica Binder ne oferă două studii interesante de imagologie. Primul se referă la evrei, pornind de la o afirmație a lui Marx, cum că societatea banului (capitalistă) s-ar fi constituit prin evrei, chiar dacă și fără evrei, având în vedere că aceștia nu erau neapărat mari finanțiști. Autorul întreprinde o fină interpretare a piesei lui Shakespeare, Neguțătorul din Veneția, încercând să explice de ce figura lui Shylock era interesantă pentru publicul unui oraș ca Londra, care, la vremea respectivă, avea un număr neglijabil de locuitori evrei. Portia, arată Walzer, este, în raționamentele ei ingenioase, mai evreică decât orice evreu, de aici și ideea că pragmatismul capitalist s-a impus prin evrei, chiar dacă fără ei. Rodica Binder abordează curajos problema plină de capcane a romilor, pe care nu ezită să-i numească țigani, fără ghilimelele de rigoare. Ea ne arată cum studiile docte privind istoria acestei etnii și construcția culturală a imaginii sale sunt pe deplin acceptate, în timp ce relatările unor experiențe directe de interactivitate cu romii sunt blamate, în numele corectitudinii politice. Philippe Videlier reînnoiește narațiunea istorică, repovestind fapte din trecut cu ochiul ironic al omului de azi. Revolta de pe Potemkin este prezentată alternativ, din perspectiva participanților, dar și din cea rezultată din însemnările zilnice ale țarului, sau din presa internațională a timpului. La București s-a desfășurat până de curând Bucharest Biennale, bienala de artă contemporană, organizată de centrul Pavilion. Curatorul Gergö Horváth dezvoltă conceptul care a stat la baza manifestării, iar criticul de artă Vladimir Bulat evaluează distanța dintre anvergura teoretică a discursului și împlinirea vizuală a demersului. Secțiunea de arte vizuale mai conține un studiu captivant de Gerardo Piña-Rosales despre Artemisa Gentileschi, artistă pe nedrept mai puțin cunoscută decât tatăl ei, Orazio. Punctul de vedere este vădit feminist, ceea ce nu diminuează forța argumentelor. Marcăm împlinirea a o sută de ani de la nașterea pictorului și graficianului de renume Eugen Drăguțescu, prin studiul comprehensiv și empatic al Iolandei Malamen. Dar artele vizuale includ astăzi și zone considerate mai demult de domeniul decorativului. Dan Pleșa oferă o analiză pertinentă a creației tânărului artist Daniel Bălănescu, ale cărui lucrări ilustrează copertele acestui număr. Artistul s-a format în domeniul tapiseriei, pe care a știut să-l depășească, fără însă a-l părăsi. Paula Barbu pune la locul cuvenit creația vestimentară și propune o incursiune captivantă în sursele de inspirație etnice ale modei, de la exotism la sincretism. Artele spectacolului sunt prezente prin dramaturgie, scenografie și dans. Adrian Mihalache găsește conexiuni între modurile în care Shaw și Caragiale priveau, în aceeași perioadă, situația din Balcani, făcându-ne să înțelegem, în fine, „ce căuta neamțu-n Bulgaria”. Oana Stoica ne prezintă un dramaturg de viitor, pe Csaba Székely, iar Vera Molea o scenografă din trecut, pe Elena Barlo. Dialogul deosebit de incitant al Aurei Gherguț cu Farid Fairuz (pseudonimul coregrafului Mihai Mihalcea) ne familiarizează cu problematica, provocările și încercările dansului contemporan.

james-joyce-ulysses

Unul dintre cele mai stranii romane din literatura universală este Finnegans Wake de James Joyce. Dacă Ulysses, de bine, de rău, se mai înțelege, grație comentariilor erudite și a construcției inspirate de ilustrul model homeric, Finnegans Wake, scris într-o limbă inventată de Joyce, rămâne incomprehensibil și, evident, intraductibil. Lidia Vianu și G. C. Săndulescu, coordonatorii unui proiect de anvergură de cercetare a operei lui Joyce, desfășurat sub egida Universității București și concretizat prin publicarea online a zeci de volume de interpretări originale, au reușit să taie nodul gordian. În loc să caute, ca alți exegeți, intriga ascunsă și personajele minimal sugerate, ei argumentează că adevăratul subiect al cărții este limbajul însuși, creat de Joyce printr-o genială fuziune a mai multor limbi europene. Româna este prezentă și ea, după cum se arată detaliat și sistematic în articol.

fernando pessoa

Fernando Pessoa

Tot un roman greu de înțeles și de receptat ca un tot unitar este Cartea neliniștii a lui Fernando Pessoa. Thomas Cousineau recurge la un impresionant ansamblu intertextual, pentru a da seama de semnificațiile ei. Shakespeare, Ovidiu, Dante, Virgiliu sunt explorați și chiar exploatați, pentru a se reuși punerea în context a unei cărți care reprezintă mai curând însăși subminarea ideii de carte. Ne face plăcere să redescoperim cărți astăzi uitate, care, la vremea lor, reprezentau mari succese de librărie. De fapt, și multe din cărțile păstrate în programele școlare și în manuale tot uitate sunt, pentru că sunt mai puțin citite decât citate. George du Maurier, bunicul lui Daphné, mult mai cunoscută, aceasta din urmă, datorită ecranizărilor (deasupra cărora domnește Rebecca), era un om de lume, fin grafician, care-și publica desenele în celebrul ziar umoristic „The Punch”. Era prieten cu Henry James, romancier apreciat de cunoscători, dar ignorat de masa de cititori. Acesta i-a oferit pe tavă un subiect generos, despre o cântăreață care recurge la practici paranormale pentru a nu-și pierde vocea. George du Maurier s-a executat și a scris romanul Trilby, un mare succes comercial. Se pare că Henry James și-a regretat gestul care l-a privat de un succes personal. Pe vremea aceea, nu existau drepturi de autor asupra produselor derivate, cum ar fi adaptările teatrale. Piesa omonimă a avut, și ea, un imens succes, iar pălăria purtată de protagonistă, la premieră, una cuasi-masculină, cu borul din spate ridicat, a devenit un model clasic, numit, bineînțeles, trilby. Ilustrăm fragmentul din roman și studiul Anei-Maria Florea cu desene din creația autorului. Merită să reflectăm dacă o scriere supraviețuiește mai bine într-o bibliografie decât într-o pălărie.

Adrian Mihalache

Sumar nr. 90 / vara 2014

Retrospective

Michael Walzer – Evrei imaginari

Rodica Binder – Europa și „țiganii”: între clișee, prejudecăți și realități

Philippe Videlier – Supraviețuitorul de pe Potemkin

Thanassis Valtinos – Nevoie urgentă de un(t)delemn

Benjamin Korn – Reconstituire: Oradour

Thomas Knauf – La revedere, voi, imagini: amintiri dintr-o eră glaciară

Arte vizuale

Gerardo Piña-Rosales – Secretul Artemisei

Gergö Horváth – Aprehensiune. Înțelegând prin frica de a înțelege

Vladimir Bulat – Îngrășământ pentru cactuși

Iolanda Malamen – Desenul ca stare de spirit

Dan Pleșa – Daniel Bălănescu: incitare, evadare și traversare

Paula Barbu – Etno-moda

Teatru

Adrian Mihalache – Ruritania lui G.B. Shaw sau ce căuta neamțul în Bulgaria

Oana Stoica – Forța noii dramaturgii – Csaba Székely și Trilogia Minelor

Vera Molea – Elena Barlo: portret în culorile talentului

DIALOG Aura Gherguț – Farid Fairuz: Vreau să șterg din dicționar cuvântul „definitiv

Limbaje

Peter Brooks – Straniul caz al lui Paul de Man

Felix Nicolau – Critica filosofică față în față cu critica literară

Lidia Vianu, C. G. Săndulescu – Limba română în opera lui James Joyce

Thomas J. Cousineau – Complexul lui Dedal

Biblioteca Lettre Internationale

Günter Grass – Ani de câine

Care Santos – Aerul pe care îl respiri

James Meek – Inimă parazită

Jean-Christophe Rufin – Cordonul roșu

George du Maurier – Trilby

Ana-Maria Florea – Trilby: despre dragoste și candoare

Economie și ecologie

Ion Vianu – Perspective postapocaliptice

Mircea Coșea – Eficiența economică a demersurilor ecologiste

Corespondențe

Carmen Firan – Pe timp de vară

Mircea Țicudean – Farmecul rar al cumințeniei

Preț: 10 lei.

Revista poate fi comandată online pe www.e-icr.ro 

Festivalul „Bloomsday în Bucureşti”, ediția 2014

festivalul bloomsday in bucuresti

eveniment liber sa spunAmbasada Irlandei în România organizează cea de-a treia ediţie a Festivalului „Bloomsday în Bucureşti” luni, 16 iunie 2014, ora 19.00, la Berăria Gambrinus din București (Bd. Regina Elisabeta nr. 38, sector 5). Evenimentul este dedicat operei literare Ulise a scriitorului irlandez James Joyce.

Bloomsday se sărbătoreşte în întreaga lume în fiecare an pe data de 16 iunie. Aceasta este ziua în care se desfăşoară acţiunea din romanul Ulise de James Joyce. Sărbătoarea preia numele personajului principal din Ulise, Leopold Bloom. Romanul urmăreşte viaţa şi gândurile lui Leopold Bloom, precum şi a altor personaje pe parcursul zilei de 16 iunie 1904.

bloomsday-

Anul acesta, Bucureştiul se va alătura, pentru a treia oară, celor peste 40 de oraşe din lume care sărbătoresc Bloomsday. Originalitatea acestei ediții este oferită de caracterul autohton adus de pasaje din Momente şi schiţe de I. L. Caragiale, împletite cu lecturi din romanul Ulise, susţinute în spaţiul berăriei fondate de Caragiale în anul 1901, Berărie Gambrinus.

james-joyce-ulise

La festival vor fi prezenți și actori ai Teatrului Naţional Bucureşti: Ilinca Goia, Rodica Ionescu, Dorin Andone şi Gavril Pătru.

Evenimentul „Bloomsday în Bucureşti” este organizat în parteneriat cu Institutul Cultural Român, Editura Humanitas, Teatrul Naţional Bucureşti „I. L. Caragiale”, Berăria Gambrinus şi Hotel Cişmigiu.

Intrarea este liberă în limita locurilor disponibile.

Joyce Lexicography, volumul 101

lexicoane-joyce-c-george-sandulescu- volumul 101

eveniment liber sa spunContemporary Literature Press, sub auspiciile următoarelor foruri: Universitatea din București, The British Council, Institutul Cultural Român și Ambasada Republicii Irlanda, anunță publicarea volumului Joyce Lexicography. Volume 101: Text Exegesis. Excerpts from Assessing the 1984 Ulysses (1986), editat de C.G. Sandulescu și C. Hart.

Apare acum volumul 101 din seria Joyce Lexicography, publicată de Contemporary joyce lexicografie text exegesis vol 101Literature Press. Acest volum pornește de la primul Seminar Internațioal al Princess Grace Irish Library, organizat de directorul ei, C. George Sandulescu, în mai 1985 la Monaco. Titlul acelui seminar cu participare numai pe bază de invitație era A Finnegans Wake Approach to Ulysses (A Scrutiny of the 1984 Edition).

Conferința de la Monaco a fost aproape imediat urmată de publicarea de către editorul londonez al Bibliotecii a volumului Assessing the 1984 Ulysses, editat de C. George Sandulescu și Clive Hart.

Volumul publicat de noi acum reunește fragmente din volumul editat la Monaco, precum și fragmente din marea dezbatere care a precedat și a urmat apariției cărții Ulysses în ediția lui Hans Walter Gabler din 1984.

Trebuie subliniat, pe lângă marile însușiri exegetice ale cărții, meritul lui Hans Walter Gabler de a fi înlesnit munca cercetătorilor specializați în Ulysses unificând numerotarea rândurilor.

james-joyce-lexicoane

James Joyce

Publicând Text Exegesis. Excerpts from Assessing the 1984 Ulysses (1986), edited by C. G. Sandulescu and C. Hart, Contemporary Literature Press reunește cercetarea celor două cărți ale lui James Joyce, Ulysses și Finnegans Wake, ceea ce a fost, de altfel, chiar intenția lui George Sandulescu atunci când a intitulat conferința de la Monaco din 1985 A Finnegans Wake Approach to Ulysses.

C. George Sandulescu & Lidia Vianu

Text Exegesis. Excerpts from Assessing the 1984 Ulysses (1986), edited by C.G. Sandulescu and C. Hart se lansează official luni, 24 martie 2014 şi poate fi consultat și descărcat la adresa de internet: 

http://editura.mttlc.ro/assessing-1984-ulysses.html

Editura pentru Literatură Contemporană vă invită să accesați website-ul www.editura.mttlc.ro. Editura publică lucrări atât în limba engleză cât și în limba română. Pentru sugestii sau comentarii, vă rugăm să vă adresați Editurii,  lidia.vianu@g.unibuc.ro.

 

Operă inedită de James Joyce, publicată de o editură irlandeză

Cercetarea academică românească, prin Contemporary Literature Press, Editura online a Universității din București, în avangarda cercetării europene și a fenomenului literar internațional

Lumea literară europeană și internațională este tulburată de un eveniment de excepțională importanță culturală: recent, în ianuarie 2012, a fost publicată, la o editură irlandeză, o operă necunoscută a lui James Joyce, posibil ultima. Este vorba despre The Cats of Copenhagen, povestire scrisă de Joyce și inserată, într-un autentic stil joycean, într-o scrisoare către nepotul său, din 5 septembrie 1936.

A descoperi, la 71 de ani (împliniți în ianuarie 2012) de la moartea lui Joyce, o operă a marelui scriitor este cu adevărat un eveniment demn a emoționa lumea culturală mondială. Importanța scoaterii la lumină a unei scrieri necunoscute este cu atât mai mare cu cât este vorba despre un autor genial, care a influențat în mod decisiv literatura secolului XX, situându-se în avangarda modernismului european. Prin noua perspectivă asupra literaturii și scriiturii, prin tehnica fluxului conștiinței (the stream of consciousness), prin care investighează labirinturile universului interior, prin geniul cu care abordează limba și creează fabuloase universuri lexicale și filosofice, Joyce revoluționează literatura secolului XX. Cu toate acestea, autorul unor opere precum Dubliners (1914), The Portrait of the Artist as a Young Man (1916), Ulysses (1922), Finnegans Wake (1939) nu a primit Premiul Nobel… Publicarea unei scrieri inedite a lui James Joyce, deși comportă unele aspecte încă neclare din punctul de vedere al drepturilor de editare, este, în acest context auctorial, un eveniment de senzație pentru literele mondiale.

Nu trebuie să uităm un lucru foarte important: această povestire, devenită celebritate mondială prin subita sa publicare recentă, face parte dintr-o scrisoare. Scrisoarea era adresată copilului la care scriitorul Joyce ținea cel mai mult și al cărui nume, Stephen J. J., l-a făcut celebru prin cel puțin două din marile sale romane. Lumea întreagă nu a auzit încă ce are de spus acest nepot al marelui scriitor, care se întâmplă că, în momentul de față, este singurul și unicul moștenitor legal al tuturor drepturilor. Să așteptăm, deci, și părerea lui. Aceasta înseamnă că articolul de față va avea cu siguranță o urmare.

Pentru cultura română, pe lângă miza estetică, opera lui Joyce și scriitorul însuși prezintă un motiv special de interes prin prietenia marelui irlandez cu Brâncuși, considerat, la rândul lui, părintele artei moderne, cel mai mare sculptor al secolului XX. O prietenie exemplară, între două genii, culturi și limbi, care a lăsat urme adânci în Finnegans Wake – ultimul roman, straniu și impenetrabil, al irlandezului –, printr-o lungă serie de cuvinte românești.

Marele scriitor irlandez rămâne un univers încă neinvestigat în toate dimensiunile și virtualitățile sale estetice, filosofice, culturale și lingvistice. Complexitatea și profunzimea unei opere precum Finnegans Wake, de pildă, constituie, de la apariția scrierii, o provocare continuă pentru critici și exegeți din Europa și din întreaga lume. Este absolut remarcabil doi angliști de prestigiu ai culturii românești, profesorii universitari C. George Săndulescu și Lidia Vianu, întreprind o hermeneutică fără precedent în cadrul studiilor joyceene, la nivel european și mondial, a operei Finnegans Wake. Până în prezent, Contemporary Literature Press, Editura online a Universității din București, care funcționează în parteneriat cu British Council și Institutul Cultural Român, proiect inițiat și coordonat de prof. univ. dr. Lidia Vianu, a publicat patru lexicoane dedicate enigmaticei opere joyceene: A Lexicon of Romanian in „Finnegans Wake” de C. George Săndulescu; A Lexicon of the German in „Finnegans Wake” de Helmut Bonheim; A Lexicon of Common Scandinavian in „Finnegans Wake” de C. George Săndulescu; A Lexicon of Allusions and Motifs in „Finnegans Wake”, editat de C. George Săndulescu. Demersul științific și cultural al autorilor și Editurii Contemporary Literature Press promovează o abordare critică, estetică și filosofică de mare complexitate, inter-disciplinară, într-o viziune comparată integratoare, bazată pe o hermeneutică de înaltă rezoluție, desfășurată în spațiul cunoașterii academice și cercetării științifice de elită, într-un orizont multidimensional al interpretării savante și al unei rafinate inteligențe critice.

Se poate afirma că profesorii C. George Săndulescu și Lidia Vianu se află, prin cercetările lor, în avangarda europeană a studiilor joyceene, altfel spus în avangarda abordării critice a unei opere de avangardă, care și-a depășit cu mult epoca și nu încetează să fascineze nici astăzi, în epoca post-postmodernismului și a globalizării culturale. Iată că, prin recuperarea din labirintul timpului a unei scrieri ca The Cats of Copenhagen, Joyce surprinde din nou un public, pe care, de aproape un secol, îl provoacă și uimește cu himerele sale estetice, filosofice, psihologice și lingvistice… O performanță culturală precum a celor doi angliști români de prestigiu, exemplară în cadrul studiilor academice avansate în domeniul literaturii și criticii literare, pe plan european și mondial, nu face decât să ne dea speranțe pentru viitorul cercetării universitare și culturii românești în termenii excelenței și deschiderii universale.

Sorin Ivan

Articol preluat din „Tribuna învățământului”, nr. 1135, 20–26 februarie 2012