Festivalul Concurs de Interpretare Pianistică „Iulia Hasdeu” de la Câmpina

Festivalul Concurs de Interpretare Pianistică „Iulia Hasdeu” de la Câmpina a ajuns la cea de-a XIV-a ediţie. În acest an concursul se va desfăşura duminică, 13 mai 2012, începând cu ora 10, în trei locuri: cele două săli dotate cu pian ale Casei Municipale de Cultură „Geo Bogza”, Muzeul Memorial „B. P. Hasdeu” şi Sala Praznicală a Parohiei „Sf. Nicolae” (începând cu ora 12.30).

Organizat sub egida UNESCO de către Asociaţia Culturală „Paul Constantinescu – 2009” Ploieşti, în parteneriat cu Consiliul Local Câmpina, Primăria Municipiului Câmpina, Casa Municipală de Cultură „Geo Bogza” Câmpina, Muzeul Memorial „B. P. Hasdeu”, Parohia „Sf. Nicolae”, cartier Slobozia-Câmpina, Societatea Filarmonică Câmpina, Asociaţia Culturală UNESCO „Iulia Hasdeu” şi Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România, acest concurs are ca scop stimularea şi dezvoltarea disponibilităţilor creative ale tinerilor care studiază pianul, indiferent de forma de învăţământ pe care o frecventează: licee de muzică, şcoli de muzică, şcoli de arte şi meserii sau învăţământ privat.

Înscrierea la concurs este gratuită, singura cerinţă, în afara fişei de identificare, constă în prezentarea unei lucrări plastice (desen sau pictură) sau a unei lucrări literare. Desenele şi picturile fac obiectul unei expoziţii deschise în ziua concursului la Casa Municipală de Cultură „Geo Bogza”. Lucrările literare şi plastice premiate sunt publicate în pliantul concursului, valorificându-se astfel toate laturile creativităţii artistice a participanţilor.

Anul acesta, la concurs s-au înscris în jur de 200 de tineri pianişti din Bucureşti, Ploieşti, Buzău, Giurgiu, Cluj-Napoca, Cîmpulung-Muscel, Bârlad, Braşov.

Patru jurii alcătuite din profesori de la liceele şi şcolile participante vor evalua prestaţia tinerilor pianişti. De menţionat este faptul că aceşti inimoşi dascăli nu sunt remuneraţi pentru efortul lor.

Manifestarea se va constitui şi de această dată într-o sărbătoare a muzicii culte, cu atât mai mult cu cât fiecare concurent va interpreta în mod obligatoriu o piesă din repertoriul pianistic românesc.

Organizatorii concursului mulţumesc pe această cale Consiliului Local Câmpina, reprezentat de dl. Consilier Marian Dulă, doamnei Dr. Jenica Tabacu, directoarea Muzeului Memorial „B.P. Hasdeu” şi domnilor Florin Dochia şi Ştefan Alexandru Saşa de la Casa Municipală de Cultură „Geo Bogza” din Câmpina.

În premieră, 13 februarie – Ziua Mondială a Radioului

În 13 februarie 2012 este sărbătorită în premieră Ziua Mondială a Radioului. Sărbătoarea a fost instituită în anul 2011 de UNESCO și are drept obiectiv sensibilizarea la nivel mondial privind rolul radioului.

Scopurile instituirii Zilei Mondiale a Radioului sunt încurajarea factorilor de decizie pentru a oferi acces la informaţie şi pentru a îmbunătăţi cooperarea internaţională și locală între radiodifuzori.

„Într-o lume în care schimbarea se produce cu pași rapizi, radioul are capacitatea de a conecta oamenii. Ziua Mondială a Radioului este un moment de a recunoaşte importanța acestui canal de informații şi de a valorifica puterea sa pentru beneficiul tuturor”, a declarat directorul general al UNESCO, Irina Bokova, în mesajul său cu prilejul Zilei Mondiale a Radioului.

Ideea de a institui Ziua Mondială a Radioului a venit de la Academia Spaniolă de Radio şi a fost prezentată oficial la sesiunea Comitetul Executiv a UNESCO în septembrie 2011.

Conform deciziei UNESCO, marcarea în fiecare an, la 13 februarie, a Zilei Mondiale a Radioului va contribui la evidenţierea rolului radioului, la dezvoltarea colaborării internaţionale a jurnaliştilor radio, oferind totodată suport conducătorilor posturilor de radio în asigurarea accesului la informaţie prin intermediul posturilor cu răspândire națională, dar al și celor locale.

George G. Potra: „Pentru a da sens vieţii, trebuie să căutăm adevărul”

Născut în 9 februarie 1940, istoricul, diplomatul și publicistul George G. Potra a absolvit în 1962 Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. În anul 1959, George G. Potra fusese exmatriculat din toate facultăţile din România din raţiuni politice.

A făcut studii postuniversitare de ştiinţe politice (1980) şi de ziaristică (1987). Referent relaţii în Ministerul Afacerilor Externe, Direcţia Politică de Sinteză, Oficiul de Studii şi Documentare (1964–1967), devine apoi director adjunct al Secretariatului Comisiei Naţionale Române pentru UNESCO (1967–1969). Comentator de politică externă, şef de secţie la săptămânalul de politică externă „Lumea” (1969–1973), în perioada 1979–1989 a fost redactor şef al Redacţiei publicaţiilor pentru străinătate.

George G. Potra este coordonatorul Colecţiei de documente politico-diplomatice Nicolae Titulescu, sub egida Fundaţiei Europene Titulescu. Între 1992–1994, a ocupat funcţia de redactor şef adjunct al cotidianului „Meridian” (secţiile ştiinţă, literatură, artă), apoi redactor şef al Editurii Enciclopedice (1994–1997), director relaţii publice al Societăţii Profox (1997–1999), consilier ştiinţific pe lângă Direcţia Arhivelor Diplomatice din Ministerul Afacerilor Externe (2001), membru al Comisiei Naţionale pentru Publicarea Documentelor Diplomatice (2002), consilier personal al primului-ministru al Guvernului României (2002). Din anul 2002 este director executiv al Fundaţiei Europene Titulescu, iar din 2003 şi director ştiinţific al Asociaţiei de Drept Internaţional şi Relaţii Internaţionale din România. A publicat, singur sau în colaborare, circa 50 de volume: ediţii de documente, monografii pe probleme de politică externă sau de istoria culturii, traduceri ale unor lucrări de antropologie, istorie politico-diplomatică, ale unor volume dedicate războiului rece, serviciilor secrete, traduceri din literatura engleză, americană, franceză şi rusă (André Fontaine, Milton Friedman, Jeffrey T. Richelson, Mihail Bulgakov, Roy Medvedev, Lev Bezîmenski, Konstantin Simonov, Elena Rjevskaia, Maurice Taïeb, Daniel Pauchet, Ivor Porter, John Le Carré, Keith Hitchins, George Brown Tindall, David E. Shi). În 2011 a lansat volumul Lucian Blaga în diplomaţia românească.

Un loc aparte l-au avut şi îl au preocupările pentru personalitatea şi opera lui Nicolae Titulescu. A fost distins cu Premiul naţional de jurnalistică (1980), Premiul „Ion Ghica” al Fundaţiei Culturale „Magazin Istoric“ (1998) pentru lucrarea Constantin Vişoianu, Misiunile mele; „Appreciation Award”, acordat de Doina Romanian American Society of Las Vegas, SUA (2002); Premiul „I. C. Filitti” al Fundaţiei Culturale „Magazin Istoric” (2006) pentru lucrarea Pro şi contra Titulescu; Diploma de excelenţă a Fundaţiei Europene Titulescu (2006); Diploma Honoris Causa oferită de Lega culturale per l’unità dei romeni nel mondo, Roma (2006); Premiul „Take Ionescu” pentru lucrarea Organizarea instituţională a Ministerului Afacerilor Externe. Acte şi documente, vol. II (1920–1947), apărută în 2007.

George G. Potra se află înscris în Enciclopedia personalităţilor din România, Enciclopedia biografică a femeilor şi bărbaţilor contemporani cu carieră de succes din România, Hübners Who is Who, 2007.

Puşa Roth: – Domnule profesor, dacă ar trebui să ţinem cont de toate afirmaţiile, de toate negaţiile, de toate vorbele înţelepte legate de rolul şi rostul destinului, dar şi de cel al pasiunii, lumea s-ar împărţi în două. N-ar fi prea simplu?

George G. Potra: – Cu siguranţă că ar fi simplu. Nu pot să cred în predestinare. Cred că o pasiune apare cu timpul, se cultivă, este rodul, dacă vreţi, al unei întâmplări şi apoi al unei stăruinţe. S-ar putea spune că e unul şi acelaşi lucru? Cred că nu. Dar sunt de acord cu dumneavoastră că există o legătură între ceea ce cu un termen generic numim destin şi ceea ce ajungem să credem că devine la sfârşitul unei vieţi, sau aproape de sfârşitul ei, o pasiune.

P. R.: – Ţinând cont de preocupările dumneavoastră, se impune să ne folosim de o diplomaţie în mişcare. Faptul că v-aţi apropiat de opera, de activitatea, de ce nu, de viaţa marelui diplomat Nicolae Titulescu, ţine de mâna destinului sau este un reper al pasiunii dumneavoastră?

G. G. P.: – Cred că este mâna destinului şi datorez această întâlnire fericită cu Nicolae Titulescu unui om pe care mă simt dator să-l evoc. Este eminentul diplomat Mircea Maliţa, membru al Academiei, care m-a chemat în 1964, în Ministerul Afacerilor Externe, la Oficiul de Studii şi Documentare, unde aveam să mă ocup, un număr de ani, de elaborarea unui prim volum de documente diplomatice, dedicat lui Nicolae Titulescu. Întâlnirea aceasta poate fi luată ca o întâmplare. Puţin câte puţin s-a transformat în pasiune. Din 1964 a devenit chiar principala mea preocupare, riscând să fie apreciată de către unii drept o patimă…

Pușa Roth

Citește integral interviul cu George G. Potra

Concert aniversar Mădălin Voicu la Sala Radio

Formaţiile Muzicale Radio îl sărbătoresc pe dirijorul Mădălin Voicu, la împlinirea a 45 de ani de activitate artistică. Concertul Orchestrei Naţionale Radio de vineri, 10 februarie 2012, ora 19.00 îi este dedicat şi îl va avea la pupitru chiar pe sărbătorit, care ne propune un program integral Beethoven. În deschiderea concertului va fi interpretat Concertul în Re major pentru vioară şi orchestră, op. 61, avându-l ca solist pe violonistul Valery Oistrakh, care concertează pentru prima oară alături de Orchestra Naţională Radio. În continuare vom audia Simfonia a V-a în do minor, op. 67.

Biletele se pot procura prin Eventim, la Casa de bilete a Sălii Radio, magazinele Germanos, Vodafone, librăriile Cărtureşti, Humanitas şi online pe www.eventim.ro.

Descoperind tainele muzicale prin intermediul viorii, Mădălin Voicu a urmat cursurile Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti, unde a studiat cu George Manoliu şi Cornelia Bronzetti. Ulterior Mădălin Voicu avea să studieze şi dirijatul, de-a lungul timpului fiind îndrumat în arta dirijorală de muzicieni de prestigiu precum Sergiu Celibidache, Carlo Zecchi, Corneliu Dumbrăveanu, Hans Swarowsky. Mădălin Voicu a fost dirijor al Filarmonicii „Oltenia” şi al Filarmonicii din Ploieşti, invitat permanent al orchestrelor de profil din ţară şi a întreprins numeroase turnee în Anglia, Austria, Argentina, Belgia, Brazilia, Germania, Grecia, Elveţia, Luxemburg. A susţinut concerte alături de Orchestra de Cameră „Bucureşti”, înfiinţată de către distinsul violonist Ion Voicu, iar din anul 2001 Mădălin Voicu este membru de onoare al Academiei Franceze de Ştiinţe, Arte şi Litere. Alături de activitatea artistică, Mădălin Voicu s-a dedicat între anii 1990–1995 unei intense activităţi didactice, la pupitrul Orchestrei Conservatorului din Izmir. O altă latură a personalităţii sale este reprezentată de implicarea în viaţa politică, în calitate de deputat şi membru al Comisiei pentru Cultură, Arte şi Mass Media a Camerei Deputaţilor, totodată îndeplinind funcţia de Secretar general al UNESCO pentru România. În prezent Mădălin Voicu este Preşedinte de Onoare al Romilor din România. Este un promotor al tinerelor generaţii de muzicieni, iar prin intermediul Fundaţiei Internaţionale „Ion Voicu” realizează o serie de concerte, numeroşi artişti precum Florin Ionescu-Galaţi, Gabriel Croitoru sau Cosmin Bănică fiind răsplătiţi cu premii din partea Fundaţiei.

Având un nume cu rezonanţă ce aminteşte de iluştrii săi bunic şi tată, Valery Oistrakh şi-a consolidat o carieră artistică solidă, concertând pe importante scene din Marea Britanie, Statele Unite ale Americii, Germania, Rusia, Canada, Italia, Australia, Spania şi Japonia. Talentul său muzical se exprimă atât prin intermediul viorii cât şi prin cel al violei, abordând cu succes lucrări reprezentative dedicate celor două instrumente.  Aprecierea de care se bucură Valery Oistrakh transpare din multiplele colaborări avute, în calitate de partener de muzică de cameră, cu maestrul Yehudi Menuhin, Jorg Demus şi totodată colaborând cu Cvartetul „Amadeus”. Numeroase orchestre filarmonice precum cele din Sankt Petersburg, Moscova, Orchestra Simfonică din Berlin, Orchestra simfonică londoneză, Orchestra Simfonică Naţională a Scoţiei, Orchestra Gewandhaus din Leipzig, orchestrele simfonice din Vancouver şi Toronto au avut prilejul de a colabora cu muzicianul, în diverse concerte apreciate de critica de specialitate. Dintre muzicienii cu care a mai avut prilejul de a colabora menţionăm pe: Kurt Masur, Gennady Rozdestvensky, Gyorgy Lehel, Saulius Sondeckis, Vladimir Fedoseev, Marco Parisotto. Valery Oistrakh este profesor la Conservatorul Regal din Bruxelles, este invitat să susţină cursuri de master la Academiile de muzică din Austria, Belgia, Italia, Turcia, Germania şi Japonia, iar din anul 1999 este profesor invitat al Conservatorului „Mozarteum” din Salzburg.