Shakespeare – replici

shakespeare replici clasicii dramaturgiei universale

Duminică, 27 octombrie 2013, la ora 19.00, la Radio România Cultural, Teatrul Național Radiofonic va invită să ascultați emisiunea Shakespeare – replici, din seria Clasicii dramaturgiei universale. Realizatori: Pușa Roth, Costin Tuchilă, Vasile Manta. Înregistrare difuzată în premieră în 26 aprilie 1998.

Pe scena elisabetană, unde decorul era ca şi inexistent iar cortina lipsea cu desăvârşire, cuvântul rostit de actori, cuvântul pe care spectatorii ce luau parte la întâmplările din piesă, îl aprobau sau dezaprobau, rămânea temelia construcţiei dramatice. În formulări adesea memorabile, cuvântul trezea puterea închipuirii. Închis în cadenţa versului, cuvântul poetic era menit să imagineze universul întreg. El era umbra faptei, era conştiinţa dar şi visul de nemărginire. Era deopotrivă împlinire şi zădărnicie.

hamlet scena gropari tablou shakespeare
Pascal Adolphe Jean Dagnan-Bouveret, Hamlet și groparii (1883)

Trecuse puţin peste un secol de la moartea lui Shakespeare, când în 1725, poetul Alexander Pope afirma că „dacă toate replicile din piesele sale ar fi fost tipărite fără indicarea numelui personajelor ar fi putu fi, fără ezitare, atribuite vorbitorilor respectivi.” Mai mult ca la oricare autor dramatic, personajele shakespeariene rostesc replici memorabile, care le caracterizează. Şi nu numai atât: pasaje mai lungi sau mai scurte, uneori un vers sau o singură întorsătură de frază, o propoziţie de proză teatrală sunt semnificative pentru ideile puse în dezbatere într-o piesă întreagă. Ca într-o carte a destinului, o replică sintetizează un adevăr esenţial. Adevăruri universal-valabile în expresii cu caracter aforistic, interpretări dovedind o permanentă raportare a faptului particular, accidental la aspectele general-umane predomină în spaţiul dramatic inventat de Shakespeare. Replica aşează faptul obişnuit în aureola neobişnuitului. Expresia pătrunzătoare, esenţializată individualizează o acţiune şi un caracter. Conferă adâncime morală, defineşte şi justifică psihologic, creează un raport filosofic.

Despr toate acestea, cu fragmente memorabile din spectacole radiofonice cu piese Shakespeare, aflate în Fonoteca de Aur, în emisiunea Shakespeare – replici.

Stagiunea de Jazz Radio România Cultural

Miercuri, 5 decembrie 2012, în ajunul lui Moş Nicolae, când acasă ne pregătim pentru daruri, când lumea exersează refrenele „Leru-i ler” şi „Florile dalbe”, la Teatrul Act din Bucureşti, de la ora 19.00, Stagiunea de Jazz Radio România Cultural şi Formaţiile Radio punctează un nou „jazz-act”, menit să vă scoată din rutina sonoră de sezon. George Natsis – pian, Adrian Mircea Flautistu – contrabas şi Vlad Popescu – baterie o vor avea invitată pe Elena Moroşanu – voce, pentru o seară Forever standards.

Nu se doreşte o „întoarcere la clasici” prin gesturi sonore tipice, pedagogice chiar, ci mai degrabă, se formulează construcţii „jazzy” într-o strânsă relaţie a trecutului cu prezentul. De fapt, seara se va axa intens pe ideea alternativelor sonore, pentru ca publicul să-şi activeze propriul mecanism analitic. Pe de-o parte, din această zonă (a memoriei afective) s-a extras argumentul „Forever standards” (nu din motive de marketing artistic), deoarece implicarea publicului este esenţială pentru consonanţa senzitivă, aprobatoare, comună. Pe de altă parte, potenţa artistică a protagoniştilor se va decela progresiv sau modulator în „efecte jazzy”, în fapt, un atu evident al muzicienilor dobândit în timp prin experienţă.

Patina timpului (a standardelor – jazz), cu trimiteri clare către propriul „remember” cultural, va fi evidenţiată prin procedeele muzicale actuale, masterizată prin pulsul concret al prezentului, păstrându-i unde este cazul,„turaţiile” tezaurizării existente pe vinilul de altădată.

Va fi o seară a expresiei sonore ilustrative, foarte bine identificată de artişti, motivată şi de anvergura lor în acest spaţiu stilistic. Ei se vor pronunţa prin sunet fără sensuri confuze dar cu tentele relative consacrate ale muzicii universale.

Calea Victoriei nr. 126, Teatrul Act, Bucureşti, o adresă de reţinut pentru data de 5 decembrie 2012, ora 19.00. Atunci (timpul) şi acolo (spaţiul) se vor împleti firesc în armoniile Stagiunii de Jazz Radio România Cultural într-o tematică solidă, universală… „Forever standards”…vă aşteptăm….