Conferință susținută de Christian Tămaș: „Repoziționări strategice: islamul în noul context global”

conferinta christian tamas islam

eveniment liber sa spunMarți, 13 ianuarie 2015, ora 16.00, în Sala de Consiliu a Facultății de Limbi şi Literaturi Străine a Universității din București (str. Pitar Moş, nr. 7-13, et. 1, sector 1), va avea loc conferința Repoziționări strategice: islamul în noul context global, susținută de dr. Christian Tămaș de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.

Moderator: conf. dr. Laura Sitaru.

 christian-tamas

Evenimentul deschide noua serie anuală a conferințelor organizate şi găzduite de Centrul de Studii Arabe al Universității din București.

Recent, la Editura Ars Longa a apărut volumul Modelul medinian și islamul global de Christian Tămaș.

Modelul medinian si islamul global christian tamas ars longa

 

Limba engleză la Universitatea din București

Roxana Petcu. Subiecte pentru Admitere. CLP

eveniment liber sa spunContemporary Literature Press, sub auspiciile următoarelor foruri: Universitatea din București, The British Council, Institutul Cultural Român și Ambasada Irlandei, anunță publicarea volumului Limba engleză la Universitatea din București. Subiecte date la examenul de admitere de Roxana Petcu editat de Lidia Vianu și Violeta Baroană.

În pragul anului 2015, publicăm un număr de subiecte pentru examenul de admitere alcătuite de Roxana Petcu. Această carte vine în ajutorul tuturor celor care intenționează să se prezinte la examenul de admitere la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București. Subiectele din acest manual au fost date între anii 1999–2014 la examenele de admitere pentru toate secțiile FLLS și Facultății de Litere care studiază limba și literatura engleză.

Roxana Petcu: Limba engleză la Universitatea din București. Subiecte date la examenul de admitere, editat de Lidia Vianu și Violeta Baroană, se lansează oficial vineri 19 decembrie 2014, dar volumul poate fi consultat și descărcat din acest moment la adresa de internet: http://editura.mttlc.ro/petcu-subiecte-admitere.html.

Editura pentruLiteratură Contemporană vă invită să accesați website-ul www.editura.mttlc.ro. Editura publică lucrări atât în limba engleză cât și în limba română. Pentru sugestii sau comentarii, vă rugăm să vă adresați Editurii, lidia.vianu@g.unibuc.ro.

Nea Nae Stoian și confuzia buclucașă

erata viata studenteasca amintiri zoe ceausescu

amintiriMare bucurie a mai fost pentru noi, cei din redacţia revistei „Universitas”, revista studenţească a Almei Mater bucureştene, atunci când, la începutul lui martie ’69, după nişte peripeţii (despre care am mai povestit acum câţiva ani în ospitalierul supliment de sfârşit de săptămână al „Jurnalului Naţional”), am văzut primul număr – nr. 3 –, ieşind de sub teascurile Tipografiei „Informaţia Bucureştiului”.

Bucurie la care s-a adăugat peste câteva zile, reluarea în revista „Viaţa studenţească” a unui interviu pe care subsemnatul îl realizasem cu profesorul Alexandru Valentin, prodecanul Facultăţii de Filozofie, un cărturar autentic şi un mare sufletist. Numai că, să vezi şi să nu crezi?!, interviul era reprodus, cum s-ar spune „cap-coadă”, dar fără a se menţiona nici publicaţia şi nici numele celui care a făcut treaba.

Eu-ca eu, dar ce te faci cu minunata mea colegă Zoia, redactor şef adjunct (ca şi mine) al revistei?! A luat foc şi m-a somat să sun numaidecât la redacţie şi să cer să se dea o precizare chiar în numărul următor al revistei. Uşor de zis, dar greu de făcut, de vreme ce ştiam şi pricina acestei omisiuni… nu chiar involuntare. Ce să mai lungim vorba?, la mijloc era supărarea redactorului şef al „Vieţii stundeţeşti”, poetul Niculae Stoian, pe mine. Şi asta pentru că, numai cu câteva săptămâni înainte, mă încontrasem cu „nea Nae” care, mai vechi în ale presei, vroia să ia sub un fel de oblăduire a „Vieţii studenţeşti” revistele studenţeşti din principalele instituţii universitare din ţară, reviste care apăruseră începând din toamna lui 1968.

Ideea mea nu o împărtăşeau nici alţi colegi, de exemplu Eugen Uricaru de la „Echinox”-ul clujean, Costică Dumitrache de la „Cadran universitar” din Craiova sau Alexandru (Sandu) Dobrescu de la „Alma Mater” din Iaşi. Drept pentru care nea Nae m-a declarat instigator. Şi instigator mi-a rămas numele!

Aşa că degeaba am dat eu telefon la redacţie, nea Nae a rămas ferm pe poziţie – fără nicio erată! Chestie care a înfuriat-o peste poate pe Zoia!

Întâmplarea a făcut ca exact a doua zi, joi adică, să aibă loc o şedinţă UTC pe Universitate (pe atunci, organizaţiile UTC erau separate de Asociaţiile Studenţilor), şedinţă pe care, din partea Biroului CC al UTC, o conducea… Niculae Stoian!

Pentru a duce treaba la bun sfârşit, îmi trebuia, normal, nu?!, şi curaj. Curaj pe care l-am căpătat şi întărit la bufetul de la subsolul clădirii Universităţii prin bunăvoinţa lui nea Laurenţiu, barmanul.

Astfel blindat, am urcat la tribună şi „am demascat”, adică „am înfierat” pirateria de la „VS”. Nae Stoian asculta şi nu-i venea să creadă! A dat pauză şi m-a luat din scurt, pe hol, în văzul tuturor:

– Mă Şerbane, ai înnebunit? Te iei de mine în şedinţă? Unde te crezi?

Zoia, care tot timpul filipicei mele mă aplaudase cu frenezie, a izbucnit:

– Cum îţi permiţi să vorbeşti aşa cu prietenul meu? Te rog să-i ceri imediat scuze!

– Sunt membru al Biroului CC al UTC, s-a făloşit Nae.

– Eşti pe dracu’, i-a replicat scurt Zoia, eşti un prost crescut şi atât! Cere-ţi imediat scuze …

– Ce scuze vrei, mă, papiţoaico?

Asta a fost picătura care a umplut paharul! Zoia s-a făcut roşie ca para şi-a luat avânt şi „harşti!” i-a aplicat lui nea Nae o palmă zdravănă, după care m-a luat de mână şi duşi am fost!…

Vă închipuiţi ce hărmălaie a ieşit! Ba, colac peste pupăză, sâmbătă la prânz am fost convocaţi direct la Primul Secretar al CC al UTC! Ca să nu mergem cu mâna goală, Zoia şi eu ne-am luat întărituri: pe Jeana Gheorghiu, redactor-şef şi pe Andrei Aszody, sufletistul nostru secretar general de redacţie.

din presa studenteasca in comunism

Normal, primul înscris la cuvânt a fost nea Nae! Numai că, după ce şi-a terminat rechizitoriul împotriva mea, Primul Secretar l-a luat cu binişorul:

– Ei lasă şi tu, Stoiane, că nu-i Cionoff aşa băiat rău. Nu mi-ai povestit tu mai deunăzi despre el că e băiat bun, că scrie bătăios?

– Aşa este, tovarăşe Prim Secretar. Şerban e băiat bun dar eu cred că l-a montat asta, papiţoaica asta. Ia uitaţi-vă la ea şi aici îşi permite să fumeze!

Zoia, care, de nervi, îşi aprinsese o ţigară fără să mai ceară permisiunea (bineînţeles!), a sărit imediat în sus:

– Ceeeee? Nu vrei să-ţi ceri scuze? Pe mine nu mă interesează deloc ce spui tu despre mine, dar de prietenul meu nu îţi dau voie să te legi!

Abia atunci şi-a dat seama Primul Secretar al CC al UTC cum că nea Nae habar nu avea cu cine s-a luat la harţă.

– Stoian, stai liniştit – l-a luat din scurt pe belicos şi apoi s-a îndreptat către Zoia cu un zâmbet prietenesc:

– Tovarăşa Zoia, tovarăşa Ceauşescu, vă rog să vă liniştiţi…

Peste bietul nea Nae a căzut cerut! Dar, după ce şi-a revenit, s-a sculat şi a recitat:

– Tovarăşe Prim Secretar, am meditat la ceea ce a spus tovarăşa Zoia. Recunosc, am greşit! Îmi cer scuze…

Zoia bombănea:

– Îţi ceri pe dracu’!

– Ei, a intervenit cu blândeţe Primul Secretar, dai erată, Stoian?

– Dau, tovarăşe Prim Secretar, cum să nu dau?!

– Şi le plăteşti şi drepturi de autor pentru textul reprodus?

– Sigur că da.

– Atunci, a încheiat Primul Secretar, daţi-vă mâna şi împăcaţi-vă.

A trebuit multă stăruinţă din partea Jeanei şi a lui Andrei, ca să nu mai vorbesc despre mine, până când Zoia să accepte împăcarea.

Care împăcare, odată pecetluită, a fost bineînțeles stropită cu o cafea şi un coniac (mic!) la „Albina”!

Şerban Cionoff

George, referatul şi dilema

george tarnea amintiri studentie serban cionoff

amintiriCu George Ţărnea – vreau să spun: cu studentul George Ţărnea –, am fost coleg, la Facultatea de Filosofie a Universităţii Bucureşti, cam trei trei ani: când eram eu în anul I, George era în anul II, am trecut eu în II, George era în anul II bis, am trecut eu în… II bis, George era în II… tris! Şi aşa mai departe: eu, în anul IV, George în anul I – la drept, eu, în anul V, George, în anul I… de armată!

Nu am să mai intru, acum, în hăţişurile birocraţiei universitare spre a lămuri de unde i se trăgea lui George zăbovirea îndelungată în acel an II. În ceea ce mă priveşte, repetenţia mea s-a datorat împrejurării că în anul 1967 mama mea a fost condamnată în urma unei abjecte înscenări cu nişte dedesubturi asupra cărora nu vreau să mai stărui, fapt este că la examenul de economie politică socialistă (mai precis la restanţă), adică în septembrie 1967, un aşa zis profesor universitar, mare ştab la acea vreme pe la partid, la curent fiind cu denunţul cu care mă cadorisiseră aceiaşi nemernici care îmi „turnaseră” mama… acolo unde trebuie, mi-a spus-o pe şleau: „Mă, mă-ta (textual, n.n.) a fost condamnată pentru lipsă în gestiune, la farmacie, eu, ca activist de partid nu te pot trece la examenul de economie politică socialistă, fiindcă nu este corect.” Scurt pe doi!

Am povestit toate astea nu pentru a-mi face poză de „persecutat politic” (ipostază în care regăsesc, azi, nu fără oareşce uimire, nişte vajnici militanţi de acum douăzeci şi ceva de ani), ci doar pentru a ajunge la împrejurările în care am devenit coleg de an şi de grupă cu George.

Rămânând eu, aşadar, repetent tocmai la economie politică socialistă, normal şi firesc era ca tovul care mă lăsase repetent să urmărească neobosit prezenţa mea la cursurile şi la seminarele pe care se făcea că le ţine.

economie politica socialista

Tovul se numea H. N. şi fusese făcut conferenţiar universitar direct din activist de partid. Gura lumii mai povestea că, atunci când i s-a dat să aleagă între conferenţiar universitar şi profesor univeritar, ipochimenul ar fi ales să fie făcut conferenţiar, fiindcă, spunea el, la ei în comună sunt mulţi profesori dar niciun conferenţiar! Că, mai apoi, s-a dovedit că tovul… uitase să îşi dea examenul de bacalaureat (de maturitate, cum se spunea la vremea aia!), asta este cu totul altă poveste…

Pentru felul său de a fi, grobian, necioplit, lui „Haşul” i se scoseseră multe porecle, până când hâtrul nostru coleg, Dan Petrache, i-a zis „Majuru’” şi Majuru’ i-a rămas numele!

Multe şi felurite hachiţe avea Majuru’, dar, dintre toate, îi plăcea la nebunie să ne pună să ne luăm referate la seminar, referate pe care, după aia, să le facă el harcea-parcea.

Şi unde ne pomenim că, încă la primul seminar, ridică George al nostru mâna şi îşi ia referat! Referat pe care urma să-l prezinte fix peste două sau trei săptămâni!

Numai că – şi de-aici începe marea tevatură – la data cu pricina, ia-l pe George de unde nu-i! Absent nemotivat, aşa scria în condica de prezenţă a grupei. Aşa, săptămâna asta, tot aşa – ailaltă şi aşa mai departe. Firesc, Majuru’ turba, iar noi ne frecam mâinile de bucurie.

Până când, într-o bună zi (că bună a mai fost ziua asta pentru amuzamentul straşnic al întregii facultăţi!) intră Majuru’ în… ştiţi dumneavoastră unde. Iar acolo, peste cine dă? Peste George!!!

Turbat, Majuru’ strigă, mai să-şi spargă piepţii:

– Ţărneaaaaaaaaaaaaaa!!!!!!!!!

Dar nici George nu se lasă mai prejos:

– Vai, tovarăşe profesor, de când vă cauuuuuut?!

Şi, văzând că i-a luat piuitul lui Majuru’, continuă cu voce mieroasă:

– Eu am referatul gata, scris de mână, dar vroiam să vă întreb: îl vreţi scris la maşină cu indigo roşu sau cu indigo albastru?

După care, George a ieşit ţanţoş pe uşă şi dus a fost!

masina scris indigo

De referat nici că a mai fost nevoie, pentru că, la scurtă vreme după asta, studentul Ţărnea George a fost exmatriculat, fireşte, pentru absenţe nemotivate!

Şi, uite aşa, au rămas şi Majuru’ fără referat, dar şi George fără răspuns la dilema sa existenţială!

Şerban Cionoff

Gramatica limbii engleze în nouă volume

Sub auspiciile Universităţii din Bucureşti, în colaborare cu Consiliul Britanic şi Institutul Cultural Român, Contemporary Literature Press (Editura pentru Studiul Limbii Engleze prin Literatură) a reeditat în facsimil, sub coordonarea lui C. George Sandulescu, Gramatica limbii engleze, publicată inițial de Editura Didactică și Pedagogică în anul 1962. Îngrijită de C. George Sandulescu și Lidia Vianu, ediția are în acest format nouă volume: Fonetica, Substantivul. Articolul, Adjectivul. Pronumele. Numeralul, Verbul I, Verbul II, Verbul III, Adverbul. Prepoziția. Conjuncția. Afixația, Propoziția, Subordonarea.

Cartea de față este o gramatică tradițională. Explicațiile sunt făcute pentru a lămuri în egală măsură pe toată lumea, specialiști sau nespecialiști. Utilitatea ei este în primul rând practică. Cea mai importantă particularitate a acestei abordări teoretice este că explică subtilități de cunoaștere avansată a limbii, așa cum nu poate face nici un alt fel de gramatică. Cel care o va citi va găsi în ea un imens material de limbă, ilustrări ale explicațiilor cu fraze din clasicii literaturii engleze, pe care autorii le-au căutat cu migală. Important în acest volum de gramatică, deopotrivă teoretic și aplicat, este tocmai faptul că pune accentul pe text, pe usage, pe învățarea limbii engleze.

Coordonatorul acestei ediții, profesorul C. George Sandulescu, a fost unul dintre autorii Gramaticii, în anii când era asistent la Catedră de Limba și Literatura Engleză a Universității din București. El a fost studentul și apoi colegul profesorului Leon Levițchi, care a coordonat ediția din 1962 a cărții, cunoscută atunci sub numele de Gramatica Catedrei.

Cele nouă volume ale Gramaticii limbii engleze pot fi consultate și descărcate începând cu data de 23 august 2011 la adresa de internet: gramatica-catedrei.html.