Expoziție și seminar: „Vederi încântătoare. Urbanism și arhitectură în turismul românesc de la Marea Neagră în anii ‘60–‘70”

mamaia

Expoziția Vederi încântătoare. Urbanism și arhitectură în turismul românesc de la Marea Neagră în anii ‘60–‘70, proiect organizat de Asociația pepluspatru, în colaborare cu Muzeul Național de Artă Contemporană, va fi deschisă la Sala Dalles din București (Bd. Nicolae Bălcescu nr. 18) în perioada 10 octombrie–23 noiembrie 2014. Curatori: Kalliopi Dimou, Sorin Istudor, Alina Șerban.

Expoziția îşi propune să ofere o perspectivă inedită asupra celor mai importante produse ale arhitecturii și urbanizării realizate în anii ’60-’70 pe litoralul turistic românesc. Traseul expozițional surprinde rolul pe care ampla sistematizare și dezvoltare arhitecturală l-a jucat în articularea unei noi viziuni a modernități de tip socialist, reflectând în mod direct asupra reprezentărilor implicite pe care arhitectura timpului liber le-a proiectat în spațiul vizual și social al epocii.

vederi incantatoare litoral romanesc

Vederi încântătoare. Urbanism și arhitectură în turismul românesc de la Marea Neagră în anii ‘60–‘70 identifică proiectul arhitecturii de loisir de la Marea Neagră ca pe un câmp experimental de interacțiune între ideologie (stat), expresie (arhitectură) și utilizare (turist). Expoziția include materiale de arhivă, instalații de obiecte și fotografii ale perioadei, interviuri cu arhitecți implicați, secvențe din filme de propagandă, alături de o serie de lucrări ale artiștilor Ion Grigorescu și Nicu Ilfoveanu.

hotel-belvedere-neptun-olimp

Ca eveniment conex, marți, 4 noiembrie 2014, ora 17.00, la Muzeul Național de Artă Contemporană di București (Str. Izvor nr. 2–4, Palatul Parlamentului, aripa E4) va avea loc seminarul Amplasarea modernității în regiunea Mării Negre. Întâlniri transculturale, hărți ambivalente și arhitectura timpului liber.

Expoziția este realizată cu sprijinul Muzeului Național de Artă Contemporană București, Graham Foundation for Advanced Studies in the Fine Arts, Fundația ERSTE, Ordinul Arhitecților din România din timbrul arhitecturii, Ordinul Arhitecților Filiala Teritorială Dobrogea, Institutul Cultural Român, Uniunea Arhitecților din România – Arhiva de imagine a revistei Arhitectura, Atlas Corporation, Printman SRL, Square Media, Crama Corcova.

Proiect cultural finanțat de Administrația Fondului Cultural Național.

Convenția Română de Arhitectură și Design – ROCAD 2013

rocad 13

Cea de-a doua ediție a Convenției Române de Arhitectură și Design (ROCAD) se va desfășura în perioada 15–17 mai 2013 la Palatul Parlamentului din București. Pentru al doilea an consecutiv, ROCAD este cea mai amplă reuniune a arhitecților și designerilor din țară.

Autorul masterplanului pentru noua zona World Trade Center, Daniel Libeskind, vine la București pentru a primi titlul de Doctor Honoris Causa din partea Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din București și pentru a răspunde întrebărilor arhitecților din România.

conferinta rocad 2013Un alt nume de referință în arhitectura mondială contemporană – arhitectul francez Dominique Perrault, câștigător al Premiului Uniunii Europene pentru arhitectură „Mies van der Rohe” în 1996 și autor al celebrei clădiri a Bibliotecii Naționale Franceze – va primi și el acest titlu ca recunoaștere a contribuției sale la dezvoltarea arhitecturii internaționale.

Masayuki Kurokawa – cel mai important reper al designului de produs din Japonia – va susține în dimineața zilei de 16 mai o conferință dedicată nu numai temei centrale a evenimentului, ci și sustenabilitățiii și capacității designerului de a anima obiectele pe care le creează.

Sesiunile de conferințe și dezbateri pe tema: Experiențe și competiții în arhitectură îi au ca invitați speciali pe Peter Blundell Jones (Marea Britanie) – profesor la Universitatea din Sheffield, Dan Sergiu Hanganu (Canada) – cel mai important arhitect canadian de origine română, Masayuki Kurokawa (Japonia), Daniel Libeskind (SUA), Marvin Malecha (SUA) – profesor la Universitatea din North Carolina, Dominique Perrault (Franța), Brian Spencer (SUA) – membru al Institutului American de Arhitectură, Benedetta Tagliabue (Spania) – câștigătoare a Premiului Institutului Regal de Arhitectură din Londra pentru proiectarea clădirii Parlamentului Scoțian, Keisuke Toyoda (Japonia) – ucenic al celebrului Tadao Ando, Arturo Vittori (Italia) și Andreas Vogler (Elveția) – membri ai Institutului American de Aeronautică și Astronautică. Ariile de expertiză ale acestora variază de la curente în vogă, precum arhitectura organică, la direcții ultramoderne precum arhitectura aerospațială sau designul parametric.

La ROCAD vor avea loc vernisajele unor expozitii de arhitectură care au generat curente în domeniu și care sunt prezentate pentru prima oară în Europa de Sud-Est: The Heritage of Frank Lloyd Wright – curator: arh. Brian Spencer (SUA); From Pyramids to Spacecrafts – curatori: Andreas Vogler (Elvetia) și Arturo Vittori (Italia).

design rocad 2013

ROCAD mai înseamnă expoziții-spectacol ale unor mari companii din domeniile: urbanism, materiale de construcții, design de exterior, mobilă, iluminat, materiale și textile, baie și bucătărie, eco-design, retail și domenii conexe; boutique-uri tematice și degustări. Conferințele sunt susținute de arhitecți și designeri cu o reputație internațională deosebită, care vin la București pentru a împărtăși experiențe majore ale lor în participarea la competiții de alocare a unui proiect, în crearea unei lucrări dificile, în depășirea momentelor esențiale creației.

În demersul organizatorilor de a face cunoscut rolul arhitecților ca formatori de gusturi în construcții și al importanței fundamentale pe care o reprezintă exemplele internaționale, Primăria Municipiului București, Institutul Cultural Român și Institutul Francez s-au alăturat ca parteneri și au contribuit la promovarea arhitecturii românești peste hotare.

Detalii: rocad.org.ro

 

Primul eveniment organizat de către o organizaţie din România în cadrul Forumului Mondial Urban

Asociația Odaia Creativă din România a fost selectată să susțină unul dintre evenimentele de networking din cadrul Forumului Mondial Urban organizat de Organizaţia Naţiunilor Unite-Habitat (ONU-Habitat), aflat la cea de-a șasea ediție, care va avea loc între 1 și 6 septembrie 2012 la Napoli (Italia).

Forumul Mondial Urban este organizat de Organizaţia Naţiunile Unite o dată la doi ani şi este una din cele mai deschise şi renumite platforme internaţionale care analizează procesele de urbanizare, precum şi impactul lor asupra oraşelor, economiilor, mediului şi politicilor publice. Forumul aduce împreună o diversitate de actori la nivel internaţional: şefi ai guvernelor, miniştri, reprezentanţi ai administraţiilor publice locale, organizaţii non-guvernamentale, organizaţii internaţionale, membri ai comunităţii academice.

Evenimentul Asociației Odaia Creativă va expune mijloace şi strategii pentru implicarea tinerilor în procesele de planificare urbană, în prezența unor profesioniști internaționali: urbanişti, lideri de tineret, academicieni şi specialişti în politici publice.

Practic, Asociația Odaia Creativă propune, prin evenimentul prezentat la Forumul Mondial Urban (World Urban Forum), metodologii concrete ce iau în considerare procesele de guvernanţă şi dinamica socială a oraşelor. Asociația îşi propune să aducă laolaltă tineri vizionări, specialişti în planificarea urbană şi reprezentanţi ai autorităţilor publice centrale şi locale în vederea unui dialog constructiv pe tema parteneriatelor public-privat, care se axează pe calitatea vieţii şi creşterea economică.

În program va fi inclusă şi o simulare interactivă a metodologiei Habitat (concept Odaia Creativă), care a reuşit să sintetizeze mecanismele legislative care definesc planificarea urbană a oraşului Bucureşti şi să ducă mai departe dezbaterea asupra factorilor care contribuie la dezvoltarea sustenabilă şi prosperă a oraşelor. Habitat este joc de tip boardgame pentru patrimoniu şi urbanism în București. Acesta este gândit astfel încât să stimuleze imaginaţia şi viziunea modului în care potenţialul creativ al patrimoniului poate fi îmbinat cu nevoile de tip economic ale unui oraş. Jocul a fost lansat în noiembrie 2011 la București și continuă să fie distribuit în spaţii publice şi pus la dispoziţia utilizatorilor: cafenele, ceainării, grupuri extracurriculare tematice, biblioteci, muzee.

Experienţa Habitat va fi dublată de proiecte similare, în cadrul atelierului fiind invitaţi Festivalul reSITE (Republica Cehă), cu o prezentare a impactului Festivalului asupra strategiei de dezvoltare a oraşului şi Kallipolis (Italia), cu o contribuţie privind People versus Borders, un proiect de proiect de regenerare urbană şi de mediu pe malul râului Dobrinja, Sarajevo.

La evenimentul de la Forum, Implicarea tinerilor în planificarea urbană sustenabilă: Metode şi Perspective (miercuri, 5 septembrie 2012, orele 16.30–18.30, Pavilionul 6, Mostra d’ Oltremare, Fuorigrotta district), sunt așteptați peste 100 de participanți internaţionali. Intrarea este liberă. Asociația Odaia Creativă a lansat invitații către autorități publice, bresle profesionale și mass-media specializată pentru a lua parte la eveniment.

Temele principale tratate de metodologiile prezentate în cadrul evenimentului vor fi: vitalitatea economică în mediul urban, cadrul instituţional şi normativ al planificării urbane, vitalitatea culturală a oraşului și actori în dezvoltarea urbană: autorităţile locale, reprezentanţii puterii politice, societatea civilă, investitori.

www.odaiacreativa.ro

http://www.facebook.com/OdaiaCreativa

Mădălina Corina Diaconu

Bucureștii vechi și noi – de la Micul Paris la orașul canibal

Sâmbătă 28 mai 2011, Editura Subiectiv lansează la Târgul de Carte „Bookfest” de la Complexul Expozițional Romexpo două volume dedicate Bucureștiului. La ora 12.00, la standul D47 din Pavilionul C5, va fi prezentat volumul Bucureștii vechi și noi. La ora 15.00, în spațiul Scena Arena (Pavilionul C6) va fi lansată cartea Rahova – Ferentari – o poveste de Adrian Majuru. Volumul va fi prezentat de Sebastian Grama și de autor.

Bucureștii vechi și noi este o amplă antologie de texte scrise de colaboratori ai site-ului Bucureștii vechi și noi, realizat de Constantin Dumitru. Volumul coordonat de Andrei Slăvuțeanu cuprinde studii, evocări, texte cu caracter memorialistic, incursiuni documentare în istoria Capitalei și a instituțiilor ei, retrospective, fragmente de proză literară inspirate de București. Cititorul poate afla în acest volum atât informații prețioase referitoare la viața bucureșteană de-a lungul timpului,  la atmosfera Bucureștiului de altădată, detalii referitoare la monumente, locuri, cartiere, străzi, clădiri din București, la caracteristicile arhitecturale ale orașului, evenimente culturale de odinioară, întâmplări, istoria transformărilor urbanistice dar și analize aplicate vizând aspectul contemporan și viitorul Capitalei.

Semnează: Andrei Slăvuţeanu – Aproape totul despre Bucureşti; Adrian Majuru – Va mai fi Bucureştiul „Micul Paris”?; Dr. Adrian Paler – Bucureştiul Vechi – Bizanţul visului meu; Somkereki Andra – Portrete în paşi; Sebastian Grama – Februarie (sau despre stil); Puşa Roth – Bucureşti; Adrian Crăciunescu – Valoarea Bucureştiului; Mirela Nicolae – Intermezzo; Andrei Badea – Visul; Emil Nicolae – Scriitorul român: între centralism şi localism; Dorin Damaskin Huntai – Bucureştiul monden sau Bâlciul deşertăciunilor; Cristina Iosif – Bucureşti, oraşul balcanic; Gilly Justin Graur – O scurtă retrospectivă a sistematizării Capitalei; Alexandra Roată – Travesti şi Tarantella; Dr. Adrian Paler – Bucureştiul Monden – Avatarul unui citadin; Doina Ruşti – Amiaza unui manaf ucigaş; Cristian Radu – Cei patru Bucureşti; Emanuel Bădescu – Bucureştii sub trei regi. Schiţă de lucru; Doina Ruşti – Cerceii cu topaze; Silvia Colfescu – Câteva străduţe bucureştene. Un microcosm; Miron Manega – Cu statuia prin Bucureşti; Cezar Petre Buiumaci – Din istoria monumentelor bucureştene; Laura Rotaru – Locuind în centru; Costin Tuchilă – În Bucureşti, „La idee” și „Sapristi! ce deluviu de sunete!” – Primul concert simfonic la Ateneul  Român; Lucian Vasile – Cronica unui dezastru – Cutremurul din noiembrie 1940; Viorica Petrescu – Este necesară istoria Bucureştilor în şcoli?; Cornel Vlaiconi – Bucureştiul a fost mereu acelaşi pentru mine; Răzvan Ionescu – Bucureştiul meu; Miruna Lepuș – Studenții din Bucureștiul interbelic.

Denumirea de „Micul Paris” pe care o avea Bucureștiul interbelic este cunoscută de toți, dar puțini sunt familiarizați cu împrejurările istorice în care ea a apărut. În a doua parte a secolului al XIX-lea, scrie Adrian Majuru, „o parte consistentă a populaţiei Bucureştilor era formată din cetăţeni români de variate origini etnice. Putem da ca exemplu două străzi: una centrală precum Şepcari şi o stradă de la periferie, aşa cum era strada Mântuleasa la anul 1900. Pentru 1899, pe strada Şepcari erau menţionaţi 100 de locuitori în 14 case. Aceştia erau de etnii variate: 32 de români (un precupeț, doi cofetari, un băcan, un antreprenor în construcţii, un lucrător la fabricile statului, un servitor şi alte trei servitoare, o bucătăreasă şi 10 băieţi de prăvălie); albanezi, 14 locuitori dintre care: doi băcani şi cârciumari, un servitor şi o servitoare, patru băieţi de prăvălie; greci, 6 persoane (un bucătar şi cinci băieţi de prăvălie); austro-ungari erau 13 locuitori dintre care: cinci servitori şi şapte servitoare, două bucătărese, trei băieţi de prăvălie şi apoi un număr de 35 de mozaici (trei funcţionari particulari, un blănar cojocar, iar în rest, diferiţi comercianţi).

Potrivit aceluiaşi Anuar Statistic al anilor 1898 şi 1899, pe strada Mântuleasa locuiau 33 de români, 2 albanezi, un grec, 2 italieni, 4 elveţieni, 32 austro-ungari şi 18 evrei. Aşadar, 59 de alogeni şi 33 de români apar ca proprietari. împreună cu familiile lor, locuiau în 31 de case un total de 136 de locuitori.

Având aportul unor variate demografii venite din Europa urbană, Bucureştiul se schimbă în cele mai detaliate repere urbanistice, iar vestimentaţia, gesturile, accesoriile cotidiene ajung să fie aidoma celor de la Paris. Limba franceză era vorbită frecvent pe stradă şi pe anumite paliere sociale; includem aici şi o mare parte din middle class.

Ei bine, această schimbare spectaculoasă de imagine şi mentalitate, limbile felurite care se auzeau pe străzile Bucureştilor secolului al XlX-lea, au reprezentat o Europă în miniatură pentru un bulgar, sârb, albanez, grec sau croat, în comparaţie cu ţările lor din Balcani, aflate încă în componenta spaţiului oriental al imperiului turcesc. Această inevitabilă comparaţie a dus la apariţia sintagmei de «Micul Paris» pentru Bucureşti. Pentru majoritatea negustorilor şi liber-profesioniştilor balcanici, adevăratul Paris era prea îndepărtat şi prea costisitor şi de aceea, în Bucureştiul europenizat, au descoperit un Paris în miniatură. De aici vine denumirea de «Micul Paris», din uimirea smulsă călătorilor balcanici de un Bucureşti care s-a schimbat cu repeziciune, eliminând punţile care-l legau de Orient şi Balcani, pentru a se lega de Europa prin modelul cultural francez, de la vestimentaţie şi limbă, la arhitectură şi preocupări cotidiene. Sintagma de «Micul Paris» pentru Bucureşti apare treptat în ultimele decenii ale secolului al XlX-lea şi se impune în jurul anilor 1900. Bucureştiul se diferenţia foarte mult de oraşele balcanice, precum Sofia, Atena sau Belgrad, prin eleganța, delicateţea şi impetuozitatea cu care se schimbase într-un oraş european, şi care preluase aproape chirurgical părţi ale Parisului contemporan. Pentru bucureştenii de atunci, sintagma de „Micul Paris” valora mai puţin, ei cunoscând foarte bine faliile sociale dintre centru și periferia încă oriental-balcanică.”

O evocare cu caracter memorialistic a Bucureștiului anilor ’70–’80, cu răsfrângere în prezent este textul Puşei Roth: „Este greu să scrii despre un prieten, despre un coleg, despre o carte, un obiect de artă, un tablou, este greu să faci un «portret» din cuvinte despre orice sau oricine, dar cred că și mai complicat este să creionezi, să surprinzi și să dezvălui viața unui oraș. Și nu vorbim de un oraș oarecare, de un orășel apărut de curând pe harta democrației românești, ci despre capitala țării, București. Am trăit o viață aici și mă gândesc că sunt doar unul dintre miile de oameni care au crescut o dată cu orașul, care i-au simțit pulsul, care au făcut și mai fac parte din marea inimă a acestei metropole. Au trecut patru decenii de când fac parte din această lume colorată, mult mai pestriță în ultima perioadă, o lume neastâmpărată, cu oameni care vor cu orice chip să se «înghesuie» printre amintirile, clădirile, prin viața acestui oraș. Dacă am văzut cum se dărâma vechiul București, pentru a face loc «noilor clădiri», expresie a modernității comuniste, acum văd cum unele clădiri încărcate de istorie sunt acoperite de coloși de piatră, sticlă și ambiții. Nu este o atitudine retrogradă, ci doar o constatare nostalgică a unui om care a trăit o viață aici, admirând, scriind despre ceea ce odinioară se numea Micul Paris.”

Pentru Cristian Radu, „Bucureştii sunt mai mulţi. Patru la număr. Cel mai bătrân – pre-regalul, este tot mai dificil de identificat. Se compune din clădiri ridicate după Marele Foc din 1847, când cvartale întregi au fost distruse şi apoi reconstruite. Urmează, cronologic, regalul, care înglobează tot fondul vechi de locuinţe individuale, dar şi edificii monumentale cu diverse destinaţii, ridicate în perioada monarhiei, până în 1947. Comunistul îşi face simţită prezenta într-un mod agresiv, prin cartierele-dormitor şi bulevardele-canion ce duc spre noul Centru Civic, de exemplu. Cel mai aproape de noi, contemporanul vine cu blocuri-turn de sticlă şi arhitectură abstractă, greu de încadrat în structura tradiţională a Capitalei. Cei patru Bucureşti convieţuiesc şi se interpătrund la mai multe nivele, pornind de la oameni şi sfârşind cu arhitectura clădirilor. Cât de uşor este astăzi să delimităm cele patru oraşe, în condiţiile în care fiecare a distrus mai mult sau mai putin din precedentul pentru a-şi pentru a-şi câştiga, la rândul lui un loc în istorie?”

„Canibalismul este noul nostru urbanism”, constată, pe bună dreptate, Laura Rotaru.

O bună sinteză, excelent documentată, este studiul lui Emanuel Bădescu, Bucureştii sub trei regi. Schiţă de lucru. Într-un eseu bazat pe constatări care țin atît de psihologia socială cît și de sociologie, Adrian Crăciunescu ia în discuție deformarea ideii de patrimoniu și superficialitatea unor clișee atribuite Bucureștiului, deopotrivă cel de București turistic, dar și clișeul non-valorii Bucureștiului în comparație cu alte capitale.

Prin calitatea și diversitatea textelor, aparținând unor autori cu formație și orizont cultural diferit, Bucureștii vechi și noi este unul dintre cele mai cuprinzătoare și pline de interes volume dedicatei acestui oraș.

Costin Tuchilă

Fotografii din volumul Bucureștii vechi și noi