Lansări de carte la Bookfest 2014

annie musca volume biografii bookfest

eveniment liber sa spunÎn cadrul Salonului Internațional de Carte Bookfest 2014, la standul Editurii Adevărul Holding (Romexpo, Pavilion C4, stand C 17) va avea loc vineri, 30 iunie 2014, la ora 15.30, lansarea volumului Tudor Vornicu, biografie de Annie Muscă, apărut la Editura Terra din Focșani (2008), prima biografie autorizată a omului de televiziune. Invitați speciali: criticii de film: Irina Margareta Nistor și Tudor Caranfil. În continuare, de la ora 16.30, Editura Adevărul a programat o sesiune de autografe Dumitru-Dorin Prunariu (Dumitru-Dorin Prunariu – biografia unui cosmonaut de Annie Muscă, București, Editura Adevărul, 2012).

sesiune de autografe dumitru prunariu dan puican

Cu regizorul Dan Puican vă puteți întâlni, pentru o sesiune de autografe, sâmbătă, 31 iunie 2014, la ora 14.00, la standul Editurii Adevărul, unde a apărut recent volumul Dan Puican – „Radioul este viaţa mea” de Annie Muscă. La ora 15.00 este programată lansarea biografiei Pantelie Tuțuleasa. Întâlnire cu un alt fel de cineast de Annie Muscă (Editura Terra, 2013), eveniment care îi are ca invitați speciali pe criticul literar Costin Tuchilă, regizorul Laurențiu Damian și cineastul Pantelie Țuțuleasa. Duminică, 1 iunie 2014, ora 11.00, la același stand, Annie Muscă își va lansa biografia Dan Mihăescu. Spovedania unui umorist (Editura Terra, Focșani 2010). Invitați speciali: Simona Mihăescu, acad. Răzvan Theodorescu, actrița Cezara Dafinescu, actorul Valentin Teodosiu.

Vezi și: Annie Muscă, invitata emisiunii „Născut în România”

Arhiva emisiunii „Născut în România”, Radio România Cultural

Rubrica „Remember” de Annie Muscă, în Revista Teatrală Radiodedicată marilor actori ai teatrului românesc.

Temă și variațiuni

i l caragiale tema si variatiuni centenar caragiale

Textul publicat de Caragiale ca foileton în 1885, în „Voința națională” este, astăzi, cum poate că a fost mereu, exemplul de clasic al nebuniei generale cu care un eveniment poate fi răstălmăcit în presă. Aproape că nu-ți mai trebuie să citești sau să vezi cum va fi prezentat un fapt până la urmă banal în funcție de interesul politic. Sub forma temei cu variațiuni, procedeu larg întrebuințat de autor, mai mult sau mai puțin explicit, pentru a arăta cât de rizibil poate deveni delirul verbal în diverse împrejurări, este imaginată reflectarea în câteva ziare cu orientări diferite a unui eveniment în fond mărunt. „Universul” prezintă tema: un incendiu în Dealul Spirii, stins repede de pompieri și soldați, fără pagube însemnate. La fel cum vedem, astăzi și ieri, pretutindeni, e suficient – am zice noi, cu termenii actuali – ca goana după senzațional să se dezlănțuiască. Opoziția nu pierde ocazia să transforme incidentul într-un cataclism: de vină nu poate fi decât puterea și ziarul opozant „fără programă, nuanță liberal-conservatoare” (fiind „fără programă”, poate fi oricum, și liberal și conservator deopotrivă!) se lansează într-o acuză bombastică. Parodia e totală: textul confecționat de Caragiale este alcătuit în această primă variațiune dintr-o singură frază, care urcă și coboară nebunește, amestecând totul: discursuri parlamentare fără noimă, promisiuni politice, economice, ton patriotard, citate latinești, „judecata istoriei”, pentru a încheia absurd și ridicol: „daca pompierii, opera venerabilului și bătrânului general Florescu, nu stingeau focul, cine știe cât mai ardea!!!” Într-adevăr, concluzie demnă de antologia prostiei universale! Citește comentariul integral și textul lui Caragiale pe Portalul „Centenar Caragiale”.

Cu fișier audio: Temă și variațiuni. Interpretează: Mircea Albulescu, Valentin Teodosiu, Mitică Popescu.

Costin Tuchilă

Premieră la Teatrul Naţional Radiofonic: „Căsătorie cu de-a sila” de Molière

Luni, 24 septembrie 2012, la ora 11.00, la clubul Ramada-Majestic de pe Calea Victoriei din Bucureşti, Teatrul Naţional Radiofonic deschide o nouă stagiune de audiţii cu public şi vă invită la premiera Căsătorie cu de-a sila de Molière. Traducere de Tudor Muşatescu. Adaptarea radiofonică şi regia artistică: Dan Puican. În distribuţie: Alexandru Arşinel, Valentin Uritescu, Virgil Ogăşanu, Alexandru Bindea, Adriana Trandafir, Ana Maria Donoca, Ştefan Huluba, Valentin Teodosiu, Eugen Cristea. Spectacol realizat cu sprijinul Loteriei Naţionale Române şi al Fundaţiei Radio România.

Figură complexă a celui de-al XVII-lea secol francez, Jean Baptiste Poquelin, zis Molière, a izbutit să realizeze, în creaţia sa, acel echilibru unic între cultivarea formelor baroce, dezvoltând elemente burleşti şi caricaturale, pe de o parte şi, pe de alta, incontestabila notă intelectuală, raţionalismul şi rigoarea gustului clasic. Goethe spunea: „Molière este atât de mare, încât de câte ori îl recitesc încerc o nouă uimire.”

Reprezentată întâia dată în 1664, la Luvru, ca o comedie-balet într-un act, în proză – un spectacol fluid şi încântâtor, realizat de Molière în colaborare cu Lully, piesa Căsătorie cu de-a sila reuneşte valenţele creatoare ale marelui autor francez, distingându-se prin capacitatea de a se detaşa cu umor şi ironie de realităţi ilariante şi mai cu seamă prin înfăţişarea unor caractere pline de sevă comică. În scene deosebit de spirituale, Molière demască falsităţi comportamentale, satirizează snobismul, ironizează deformările faimoaselor reguli ale bunei cuviinţe şi ale bunului-simţ – les bieanséances, suverane în conduita epocii. Ia naştere un tablou redat cu nuanţe, realizat cu spirit de observaţie, îmbinând preţiozitatea şi burlescul, fineţea şi bufoneria, spiritul farsei şi stilul comediei nobile.

Este limpede că dialogurile atât de amuzante şi de un umor atât de rafinat nu puteau genera decât momente artistice pe măsură, Alexandru Arşinel interpretându-l fermecător pe Sganarelle (jucat, la premiera din 1664, de Molière însuşi), credulul care vrea să se căsătorească la bătrâneţe şi pendulează între excesele de încredere în sine, pe de o parte, iar, pe de alta, temerile fireşti legate de perspectiva de a trăi lângă o tânără cochetă şi superficială.

Coloana sonoră şi muzica sugestivă însoţesc ironic întâmplările, amplifică atmosfera, frământările ridicole ale lui Sganarelle, susţin inteligent dialogul, ideile, situaţiile piesei.

Premiera radiofonică a spectacolului Căsătorie cu de-a sila de Molière va avea loc luni, 24 septembrie 2012, la ora 23.00, la Radio România Actualităţi.

Regia de montaj: Mirela Anton. Regia de studio: Violeta Berbiuc. Regia muzicală: Patricia Prundea. Producţia şi regia tehnică: Vasile Manta. Redactor: Domnica Ţundrea.

„Mofturi” de I. L. Caragiale

„O, Moft! tu ești pecetea și deviza vremei noastre. Silabă vastă cu nețărmurit cuprins, în tine încap așa de comod nenumărate înțelesuri: bucurii și necazuri, merit și infamie, vină și pățenie, drept, datorie, sentimente, interese, convingeri, politică, ciumă, lingoare, difterită, sibaritism, vițiuri distrugătoare, suferință, mizerie, talent și imbecilitate, eclipse de lună și de minte, trecut, prezent, viitor – toate, toate cu un singur cuvânt le numim noi românii moderni, scurt: MOFT.”

În lectura actorului Radu Beligan, această caracterizare vesel-tristă, cu rol de profesiune de credință, desprinsă din Moftul român, articol-program apărut în primul număr al periodicului „Moftul român” (I, nr. 1, 24 ianuarie 1893), deschide spectacolul „Mofturi” de I. L. Caragiale, care va putea fi ascultat luni, 27 ianuarie 2012, ora 11.00, la barul Hotelului Ramada-Majestic din București, în cadrul audițiilor organizate de Teatrul Național Radiofonic, „Ne auzim la Majestic”.

Spectacolul cuprinde: Moftul român (1893), Moftangii: Rromânul, Rromânca, Savantul (1893), Trădarea românismului! Triumful străinismului!! Consumatum est!!! (1893), Politica (fragment, 1893), Temă și variațiuni (1885), În stilul și cu sintaxa „Monitorului oficial” (1877), Greșală de tipar (1902), Gogoși (1877), Mitică (1900), Succesul „Moftului român” (1893), Magnum mophtologicum (1893), Moșii (Tablă de materii) – 1901 ș.a. Interpretează: Radu Beligan, Ion Lucian, Mircea Albulescu, Virgil Ogăşanu, Mitică Popescu, Valentin Uritescu, Petre Lupu, Valentin Teodosiu, Mircea Constantinescu, Magda Duțu. Realizatori: Costin Tuchilă, Pușa Roth şi Vasile Manta. Înregistrare din anul 1998.

Acest spectacol are mica lui istorie. În 22 februarie 1998, se difuza la Radio România Cultural emisiunea Caragiale şi moftul român, înscrisă în seria „Clasicii dramaturgiei universale”, realizatori: Puşa Roth, Costin Tuchilă, Vasile Manta. Era a patra din respectiva serie, astăzi foarte lăudată de ascultătorii ce au avut bunăvoinţa de a ne comunica impresiile. În cea dedicată lui Caragiale am pus în discuţie moftul şi moftangiii revelaţi de contemporanul nostru Caragiale, permanenţi la noi, contemporanii lui Caragiale. Am invitat la microfon critici care au zăbovit asupra lor: Ştefan Cazimir, autorul studiului I. L. Caragiale faţă cu kitschul (1988), Alexandru Condeescu, semnatar al unui strălucit eseu, Planeta Moft (1997), subintitulat: O utopie critică despre rolul celei de-a patra puteri constituţionale (Sfinte Sisoe!) în opera lui I. L. Caragiale. Am dat cuvântul actorului Ilie Gheorghe de la Teatrul Naţional din Craiova, singurul care jucase pînă la data aceea roluri principale în toate piesele lui Caragiale. Textele şi fragmentele de texte (Moftul român, Moftangii, În stilul şi cu sintaxa „Monitorului oficial”, Temă şi variaţiuni, Politică, Succesul „Moftului român”, Diverse, Eclipse, Telegrame, Raport CFR, Greşală de tipar, Culmi, Moşii – Tablă de materii) au fost interpretate în premieră absolută la radio de mari actori: Radu Beligan, Ion Lucian, Mircea Albulescu, Valentin Uritescu, Mitică Popescu, Virgil Ogăşanu, în ordinea „intrării în scenă”. Textelor enumerate li s-a adăugat schița Amici, în versiunea inegalabilă a lui Radu Beligan și Ion Lucian. La înregistrare, în cunoscutul studio „Mihai Zirra” al Radiodifuziunii (T1, cum îi zicem noi), am tremurat puţin, nu pentru că era iarnă. Există un ton, o nuanţă timbrală a intonaţiei, un ritm al dicţiunii, o valoare inefabilă a fiecărei respiraţii. Le prinzi în clipa privilegiată iar ea poate fi ratată din varii pricini, inclusiv tehnice. Nu s-a întâmplat, din fericire. Maeştrii nu se dezmint niciodată. Veniţi într-o după-amiază, cu un ceas înaintea amurgului, pe gheaţă, după un turneu epuizant, Radu Beligan şi Ion Lucian, albi la faţă, au rostit cu tăietură clasică, fără vreo ezitare Moftul român şi Amici. Textul xerocopiat aflat în faţa domniilor lor era o dulce inutilitate. Ochii se urmăreau reciproc, fixau microfonul.

Mircea Albulescu ne-a surprins a doua zi fonotecând unul dintre interviuri. Intrat vijelios în cabină, l-am auzit: „Parşivilor, Caragiale fără mine?” A citit de îndată Rromânul cu un r graseiat inimitabil. „Caragiale fără mine, ai?!…”

Înregistrându-l pe Virgil Ogăşanu, am avut noi, în regie, emoţii. Stăteam lângă Vasile Manta la pupitrul acela lung, complicat, răspunzător de mii de ore de teatru. Priveam prin ciclop. Domnul Ogăşanu intrase în transă: Moşii (Tablă de materii). Un crescendo uluitor, apocaliptic în lectura textului, combinând nuanţele cele mai expresive, fără nici o respiraţie în plus. Spaima noastră – numai a noastră – era subînţeleasă: o atât de omenească bâlbă, o vocală inexpresivă, o virgulă omisă şi totul ar fi trebuit luat de la început. Nici vorbă: Virgil Ogăşanu a interpretat textul pe nerăsuflate. După finalul: „Criză teribilă, monşer!”, a respirat adânc, parcă nesfârşit. A rămas puţin timp pentru felicitări şi mulţumiri, actorul se grăbea la teatru, avea repetiţie…

Să revin: replica „Mofturi!” (cu varianta „Moft!”) din Moftul român este rostită de Ion Lucian de fiecare dată altfel (de 15 ori, conform textului), de la expresia plictisului la cea a ironiei capricioase, de la asprimea de buzdugan la revărsarea de fiere, de la zâmbetul fudul la dispreţul sec. O bogăţie de sensuri prin aceleaşi silabe aruncate meşteşugit în auz, cât imperiul fără graniţe al mofturilor. Fragmentul din Moftul român constituie pregenericul emisiunii menţionate; câteva pasaje din el – încheierea. După difuzarea benzii, nu am abandonat – să nu aveţi altă impresie! – mofturile… Am închegat alături de Pușa Roth și Vasile Manta un spectacol radiofonic cu titlul „Mofturi” de I. L. Caragiale, trimis în eter pe 5 iulie 1998. Durata lui este similară cu cea a emisiunii din seria „Clasicii dramaturgiei universale” (87 minute; cu o variantă scurtată, de 60 minute). Am pus la locul cuvenit textele omise din motive de spaţiu în emisiunea Caragiale şi moftul român; adică, au apărut integral Temă şi variaţiuni, Moftangii; am introdus altele, Mitică, Tot Mitică ş.a.m.d. Un spectacol, s-a spus, de teatru, deşi se bazează pe proză jurnalistică…

Costin Tuchilă