„Fascinaţia Diferenţei. Anii de ucenicie ai unui antropolog” de Vintilă Mihăilescu

fascinatia diferentei

eveniment liber sa spunVineri, 30 ianuarie 2015, la ora 18.00, la Clubul Ţăranului de la Muzeului Naţional al Ţăranului Român din București va avea loc lansarea volumului Fascinaţia Diferenţei. Anii de ucenicie ai unui antropolog de Vintilă Mihăilescu, apărut la Editura Trei.

Alături de autor, antropolog şi profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative, la lansare vor vorbi Alfred Dumitrescu – psihanalist, Lazăr Vlăsceanu – profesor, şef al Catedrei de Sociologie a Universităţii Bucureştii şi Vasile Dem. Zamfirescu – psihanalist şi profesor universitar la Universitatea „Titu Maiorescu” din Bucureşti şi director general al Editurii Trei. Discuţiile vor fi moderate de Victor Popescu, redactor la Editura Trei.

„Pe parcursul a peste zece ani, am petrecut una sau mai multe luni pe an în Novaci (jud. Gorj), mirându-mă cum este posibil ca «pământenii» să fie atât de diferiţi de «ungureni», şi unii şi alţii fiind ţărani, români, ortodocşi, ba chiar trăind împreună de un secol-două. La fiecare revenire în teren, inventam alte probe şi urmăream Diferenţa în alte planuri de manifestare. La fiecare întoarcere de pe teren, făceam noi «motoraşe», încercând să dăm o altă explicaţie acestor diferenţe. S-ar putea oare ca mecanismele de diferenţiere întrevăzute în cazul ungurenilor şi pământenilor să fie doar o ipostază a mecanismelor de producere a Diferenţei în general? Ar fi posibil atunci ca diferenţele din Novaci să fie un «studiu de caz» al diferenţierii umane în general?” – spune autorul.

Vintilă Mihăilescu (n.1951) este profesor de antropologie şi director al Departamentului de Sociologie din Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative din Bucureşti. A fondat, în 1990, Societatea de Antropologie Culturală din România şi a publicat, printre altele, volumele Antropologie. Cinci introduceri (Polirom, 2007), Scutecele naţiunii şi hainele împăratului (Polirom, 2013) şi Povestea maidanezului Leuţu. Despre noua ordine domestică şi criza omului (Cartier, 2013).

„Nevroză balcanică” de Vasile Dem. Zamfirescu

La Editura Trei a apărut volumul Nevroză balcanică de Vasile Dem Zamfirescu. Eseurile de psihanaliză ale apreciatului autor își propun să dea răspunsuri la întrebarea: Ce este nevroza balcanică? Capitolele cărții sunt: Conflicte legate de stima de sine (Ura de sine la români, Mândria și rusinea de a fi român, Psihologul echipei naționale, Românul la volan, Psihanaliza activiștilor mărunți etc.); Conflicte „clasice” (Creangă pe divan, Actele ratate ale politicienilor, Romanele psihanalitice, Șovăiala lui Ibraileanu, Coca și Lolita, Visele personajelor literare, Gânduri despre criză, Sex sau Eros, Cine nu l-a urât pe Ceaușescu? etc.); Conflicte de identitate (Noica, psiholog?, Obsesia Noica, Un vis al lui Andrei Pleșu, Fascinația nelimitatului), Dincolo şi dincoace de nevroză (Maxima moralia, Inconștientul regelui, Inconștientul interzis, Noul feminism, Testarea realității, Resentimentul lui Pascal Bruckner etc.); Psihanaliza în România – momente cairotice (Psihanaliza, o terapie scurtă?, Cum lucra Freud, Jung și Freud – un caz de contradicție unilaterală, Arhetipurile sinelui și simbolurile sale, Fundamentele teoriei arhetipurilor, Cărți și psihanaliză la Cotroceni etc.).

„O bună parte dintre eseurile volumului de față îşi propun să abordeze o temă pe cât de importantă, pe atât de controversată: nevroza colectivă sau etnică. În calitate de psihanalist ader la poziţia unui Geza Róheim sau Georges Devereux care susţin modelarea culturală a inconştientului. Conform reprezentanţilor teoriilor biologice, însă, românii, ca popor latin, ar fi predispuşi la isterie.

Din materialele pe care le-am avut la dispoziţie reiese o altă ipoteză: specifică pentru români este prelucrarea defectuoasă a conflictelor narcisice, generată de deficite narcisice timpurii. Astfel de tulburări ale sentimentului valorii proprii se exprimă mai ales prin depresie, lipsa bucuriei de a trăi, hipersensibilitate faţă de lezările narcisice, ruşine, toate suficient de împovărătoare pentru a merita întreaga atenţie teoretică şi practică, la fel ca problemele «clasice», prezente şi ele ca la orice european, și cărora li se acordă atenția cuvenită în carte.

Atât de importantă mi s-a părut rezolvarea acestor «simptome», încât în mai multe rânduri m-am gândit că am avea nevoie de un Minister al Stimei de Sine… […]

Cum se nasc hotărârea şi gestul eroice, prin deliberare sau spontan? s-ar putea întreba cititorul de azi. Şi multe altele. Ca psihanalist, mi-am pus şi altă întrebare: cât de departe poate merge exerciţiul de sinceritate al unei persoane care a făcut două tranşe de psihanaliză personală în Elveţia (una freudiană şi alta jungiană însumând patru ani) şi care se numără printre primii practicanţi ai psihanalizei în România comunistă? Cu alte cuvinte, reuşeşte Ion Vianu să nu lase nimic deoparte, să nu se cruţe, aşa cum îşi propune, datorită faptului că a deschis uşa care separă conştientul de inconştient? […]

Andrei Pleşu a aranjat lucrurile în aşa fel încât ursul-Jung să poată fi sacrificat. Motivul sacrificiului ar putea fi tatăl, alături de care visătorul se află mai tot timpul. Din context reiese că ar fi vorba despre tatăl natural, dar în vis o persoană este utilizată adesea pentru a simboliza altă persoană, pe care cenzura nu o vrea dezvăluită. Pentru fiu, tatăl este întotdeauna paznic al legii, dar pentru Andrei Pleşu ar putea fi şi tatăl spiritual – Constantin Noica – deţinătorul şi păzitorul programului de acces la cultura mare.

Alegerea dificilă, și de aceea inconștientă, din vis ar fi putut fi cea între doi părinți spirituali: Noica sau Jung?” (Vasile Dem. Zamfirescu)