„FE”, expoziție de fotografie Iulian Ignat

fe expozitie fotografie iulian ignat

Misterul şi aura feminităţii

Teatrul Naţional „I. L.Caragiale” din Bucureşti vă invită la cea de-a 12-a expoziţie de fotografie semnată Iulian Ignat, care va fi găzduită de foaierul Sălii Studio, în cadrul programului „TNB Parateatral” – arte vizuale.

Vernisajul expoziţiei FE va avea loc joi, 27 noiembrie 2014, de la ora 18.00, în foaierul de la parterul Sălii Studio. În continuare, până în data de 14 decembrie 2014, expoziţia va putea fi vizitată, de marţi până duminică, între orele 10.00–18.00.

„De la efervescenţa străzii din timpul carnavalului de la Veneţia la viaţa monahală de la Oaşa, de la instantanee din lumea rurală la spectacolele lui Dan Puric sau Răzvan Mazilu, toate fotografiile din expoziţiile mele precedente au fost realizate pe principiul: stai cât mai puţin vizibil şi surprinde momente în desfăşurare!, ne spune autorul. Pentru această nouă expoziţie, la care am lucrat aproape trei ani, am simţit nevoia să schimb. Să stau faţă în faţă cu persoana fotografiată şi să căutăm împreună, să trecem de suprafaţă, de convenţional, în încercarea de a surprinde pe peliculă un strop din aura, din misterul Feminităţii.”

Modelele portretizate provin în cea mai mare parte din lumea artelor – teatru, muzică, dans, modă.

FE este una din rarele expoziţii realizate exclusiv prin mijloace clasice: film…developare… printuri unicat, scoase la lumină de un entuziast al camerei obscure, Alex Voicu.

Epopeea_lui_Ghilgamesh_iulian ignat

Epopeea lui Ghilgameș, fotografie de Iulian Ignat

Născut în iulie 1972 la Bucureşti, Iulian Ignat colaborează din 1994 cu diverse ziare, reviste şi posturi de radio. Din 1998 este redactor şi fotograf al revistei „Formula AS”. Este unul dintre cei cinci autori ai albumului de fotografie Răzvan Mazilu – Oglinzi. Între albumele muzicale ilustrate cu fotografiile sale se numără Grigore Leşe şi aromânii fârşeroţi şi Trei Parale „Bazar II”.

În perioada 2000–2012 a realizat unsprezece expoziţii personale de fotografie: Sârba lui Nătăliţa, 2000, Club Grande Maguy, Bucureşti; Fotografii cu copii, 2004, Hotel Hilton; Dan Puric – Fără vorbe, 2004, Institutul Francez Bucureşti; Sinaia – Ieri şi alaltăieri, 2006, Cazinoul Sinaia şi Club Prometheus; Gura Râului, 2007, Gura Râului, Sibiu; Jazz & White, 2008, Sibiu, în cadrul Sibiu Jazz Festival; Răzvan Mazilu – Urban Kiss, 2009, Cărtureşti Bucureşti şi Timişoara; Buena Vista şi alte tarafuri, 2010, Sibiu, Sala Filarmonicii; Venezia, pasaje, năluci, ocheade, 2011, Institutul Cultural Român/ Romexpo, în cadrul TNT/Hotel Novotel; Papii, 2011, Club „La Copac”, Bucureşti; În pădure, la Cetate, 2012, Port Cultural Cetate.

venezia expozitie iulian ignat

În 2011 a participat la expoziţiile de grup: Roşia Montană, Clubul Ţăranului şi sediul Uniunii Arhitecţilor, Bucureşti, Oaşa, împreună cu Părintele Pantelimon, la Muzeul Franz Binder din Sibiu şi, în ianuarie 2012, la Muzeul Ţăranului Român şi Lungul drum…, Ateneul Român şi TIFF 2012.

Dan Puric: „Îl percep pe Iulian Ignat ca pe un alter ego artistic al meu. El mi-a fotografiat gândurile, vulnerabilităţile, acel pasaj, acea trecere fragilă între certitudine şi incertitudine. Iulian Ignat m-a surprins în zona aceea inefabilă, cea a poeziei. Sunt aceste stări din fotografiile lui Iulian Ignat de un rafinament şi de o subtilitate care mă fac să mă descopăr în laturi necunoscute până azi. Prin portretele lui am revelaţia că nu sunt singur. Că sunt dublat de un alt artist, de Iulian însuşi. Da, constat ca trăim o co-existenta stilistică. El m-a făcut să simt că, din spate, mai vine spre mine un val de sensibilitate ca un vânt de primăvară…”.

Răzvan Mazilu: „Dansul este una dintre cele mai efemere arte. Este foarte greu să-i surprinzi esenţa şi misterul pe peliculă, însă fotografia lui Iulian a reuşit să oprească clipe de dans, de energie, emoţie pură şi pentru asta îi mulţumesc.”

Plácido Domingo din nou la Royal Opera House, Covent Garden, Marea Britanie

Placido Domingo - I Due Foscari covent garden

cronica muzicala liber sa spunUn eveniment deosebit a avut loc la Royal Opera House în perioada 14 octombrie–2 noiembrie 2014: reîntoarcerea lui Plácido Domingo într-un rol major de bariton, cântat în premieră de către marele artist pentru publicul londonez: Francesco Foscari din opera I Due Foscari de Verdi.

Binecunoscuta operă a fost scrisă de Verdi pe un libert de Francesco Maria Piave dupăeveniment liber sa spun piesa lui Byron, Cei Doi Foscari (The Two Foscari). Acțiunea preia o secvență din istoria Veneției anului 1457.

Ca o mare iubitoare de operă, gândul ca voi merge la acest spectacol mi-a creat un sentiment de confort și bucurie. Chiar și așa însă, trebuie să recunosc că așteptările mi-au fost mult depășite.

i due foscari verdi placido domingo

Plácido Domingo în spectacolul I Due Foscari, Covent Garden

Plácido Domingo, la cei 73 de ani ai săi, este încă foarte activ pe marile scene de operă ale lumii. Pe întreaga perioadă el a cântat într-un număr de șapte spectacole un rol de bariton dramatic dificil, care cere și un efort scenic deosebit. Am savurat căldura registrului grav al vocii sale, întreaga sa interpretare precum și inteligența cântului său. Nu sunt mulți cântăreți care au o carieră atât de longevivă și pe care aș pune-o în primul rând pe seama măiestriei și inteligenței sale artistice. Comentariile din presă și social media susțin că el este și unul dintre cântăreții care „știe cel mai bine cum se moare pe scenă”.

Maria Agresta

Maria Agresta

Celelalte roluri principale au fost interpretate de doi cântăreți italieni, soprana Maria Agresta, care a debutat la Royal Opera House în această serie intepretând rolul Lucreziei Contarini și tenorul Francesco Meli în rolul lui Jacopo Foscari. Ei au fost parteneri pe măsură încântând publicul deosebit de pretențios al faimosului teatru londonez cu vocile lor expresive, voci lirice verdiene cu pianissime calde dar și cu interpretările lor pline de pasiune în același timp.

Nu în ultimul rând aș dori să menționez orchestra teatrului și corul conduse de Renato Balsadonna, care s-au ridicat la înălțimea celorlalți artiști.

placido domingo adriana benett

De fiecare dată când asist la un spectacol la Royal Opera House astept cu mare interes să văd și montarea scenică, la care mă aștept să fie făcută cu abundență de idei și fantezie și, aș mai adăuga, cu o susținere financiară majoră. Devine un adevărat efort să încerci să cuprinzi tot ceea ce se întâmplă pe scenă cu nesațul celui care nu dorește să piardă nimic: mișcările scenice de ansamblu, decorurile care se mișcă în toate direcțiile și fundalul intermitent în cazul acestui spectacol care ne face să nu uităm că totul se întâmplă la Veneția.

Nu aș putea spune că a fost un moment sau poate un cântăreț care a fost mai prejos decât altul. Tot spectacolul a fost unitar și fascinant.

Spectacolul a fost o coproductie cu Opera din Los Angeles, Palau de les Arts Reina Sofia din Valencia și Theather an der Wien.

Adriana Velincov-Bennett

Corespondență de la Londra, 8 noiembrie 2014

Seară de poezie la Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia

seara de poezie venetia

Ziua Culturii Naţionale

Miercuri, 15 ianuarie 2014, începând cu ora 18.30, Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia va sărbători ziua de naştere a marelui poet român Mihai Eminescu, declarată în 2010 Ziua Culturii Naţionale.

Cei 164 de ani de la naştere vor fi marcaţi printr-o seară de poezie la care vor participa şase dintre studenţii care frecventează cursurile de literatură română şi de traducere literară organizate la Universitatea Ca’ Foscari din Veneţia în cadrul convenţiei dintre IRCCU Veneţia şi prestigioasa instituţie veneţiană de învăţământ superior: Kevin Allotta, Constanţa Burlacu, Chiara Cavallin, Nicoleta Cheptea, Monica Crişan, Carolina Pîslaru. Studenţii vor citi poeme  eminesciene şi fragmente din corespondenţa cu Veronica Micle, după care vor împărtăşi publicului veneţian impresiile lor de lectură, în încercarea de a-i transmite acestuia emoţiile şi gândurile prilejuite de întâlnirea lor cu nepreţuita operă eminesciană.

Alessandro Canzian luceafarul

Invitatul special al serii este poetul italian Alessandro Canzian, autorul poemului Luceafărul (prefaţă de Sonia Gentili, Samuele Editore, Fanna 2012), care va oferi publicului o lectură a propriilor versuri şi-i va dezvălui întâlnirea sa cu poetul român şi experienţa de lectură care l-au condus la re-elaborarea capodoperei eminesciene.

Alessandro Canzian locuieşte şi lucrează la Maniago (Pordenone). A colaborat şi colaborează ocazional cu diverse reviste şi bloguri literare (Progetto Babele, Whipart, Books and other sorrows di Francesca Mazzuccato, Blog di Poesia di RaiNews di Luigia Sorrentino). În octombrie 2008 a fondat Editura Samuele Editore, care până în prezent a publicat numeroase volume premiate, prefeţe excelente, poezii de Franco Buffoni, Maria Grazia Calandrone, Isabella Vincentini şi alţii, şi a participat la târguri şi prezentări de carte în cele mai mari oraşe italiene (Roma, Milano, Torino, Pordenone, Udine, Napoli, Salone del Libro di Torino, Pordenonelegge, Casa della Poesia di Milano). În articolul Penisola dei poeti, publicat în 2013 în „L’Espresso”, Alessandro Agostinelli îl menţionează pe Alessandro Canzian printre cei mai promiţători poeţi din generaţia tânără şi, totodată, îl intervievează, considerându-l ca fiind unul dintre cei mai buni editori italieni de poezie la ora actuală.

Turneul „SoNoRo Bucharest Festival On Tour”

turneu sonoro

România îşi sărbătoreşte Ziua Naţională la 1 Decembrie, dată care aminteşte şi celebrează momentul cel mai reprezentativ al istoriei şi existenţei poporului român, unirea tuturor conaţionalilor într-un singur stat, realizată în 1918.

Pentru a marca această importantă sărbătoare, Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia organizează turneul „SoNoRo Bucharest Festival On Tour”, care se va desfăşura în perioada 29 noiembrie–1 Decembrie 2013 în trei oraşe din Italia: Verona, 29 noiembrie 2013, ora 18.00, la Conservatorul „Evaristo Felice Dall’Abaco”, Torino, 30 noiembrie 2013, ora 20.00, la Conservatorul de Muzică „Giuseppe Verdi” şi Veneţia, 1 Decembrie 2013, ora 19.00, la Conservatorul de Muzică „Benedetto Marcello”.

vlad maistorovici

Vlad Maistorovici

Concertele turneului „SoNoRo Bucharest Festival On Tour” vor fi susţinute de trei muzicieni români: Vlad Maistrovici – vioară, Răzvan Popovici – violă şi Christian Naş – violă. În program piese de: George Enescu, Wolfgang Amadeus Mozart, Béla Bartók, György Ligeti, Antonín Dvořák şi Johann Halvorsen.

Turneul „SoNoRo Bucharest Festival On tour” este organizat în colaborare cu Consulatul General al României la Trieste (pentru etapele Verona şi Veneţia), Asociaţia Open Onlus din Verona (pentru etapa Verona), Primăria oraşului Torino şi Consulatul General al României la Torino (pentru etapa Torino) şi beneficiază de patronajul următoarelor instituţii: Ambasada României în Italia, Regiunea Veneto, Regiunea Piemonte, Provincia Verona, Provincia Torino, Provincia Veneţia, Primăria oraşului Verona, Primăria oraşului Torino şi Primăria oraşului Veneţia.

Parteneri: Consulatul General al României la Trieste, Consulatul General al României la Torino, Primăria oraşului Torino, Conservatorul „Evaristo Felice Dall’Abaco” din Verona, Conservatorul de Muzică „Benedetto Marcello” din Veneţia, Asociaţia Open Onlus din Verona şi Promos Comunicazione din Milano.

Mihai Stan, Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia

Sursa: Romanian Global News

Ziua Europeană a Limbilor, sărbătorită de institutele culturale românești din străinătate

ziua limbilor afis

eveniment liber sa spunInstituită în anul 2001, Ziua Europeană a Limbilor este sărbătorită anual pe 26 septembrie, fiind dedicată diversităţii culturale şi lingvistice. Sunt organizate sute de evenimente în toată Europa, care adună anual milioane de oameni: spectacole, concerte, jocuri muzicale, cursuri de limbi străine, conferinţe.

Anul acesta, Ziua Europeană a Limbilor va fi din nou celebrată în rețeaua institutelor culturale românești din străinătate, printr-o serie de evenimente organizate de ICR Berlin, ICR Bruxelles, ICR Budapesta, ICR „Dimitrie Cantemir” Istanbul, ICR Lisabona, ICR Madrid, ICR Paris, ICR Varşovia, IRCCU Veneţia și ICR Viena.

26 septembrie ziua europeana a limbilor

ICR Berlin organizează cursurile de limbă şi cultură română în cadrul evenimentului Ziua Europeană a Limbilor, care vor avea loc, sub egida EUNIC Berlin, în data de 25 septembrie 2013, la Biblioteca Märkisches Viertel, Reinickendorf din Berlin. Ziua Europeană a Limbilor a ajuns la Berlin la cea de-a douăsprezecea ediţie, fiind organizată anul acesta de Comunitatea institutelor culturale europene din Berlin (EUNIC Berlin) în colaborare cu reprezentanţa Comisiei Uniunii Europene şi bibliotecile din Berlin. În perioada 25–26 septembrie 2013, în bibliotecile publice din Berlin vor avea loc cursuri de limbă pentru aproximativ 1200 de elevi din clasele primare. De asemenea, seara zilei de 26 septembrie este dedicată unei dezbateri deschise adresate în special adolescenţilor, a cărei temă este Limbi străine to go – engleza nu este suficientă! Obiectivul acestor manifestări este evidenţierea în rândul elevilor a importanţei cunoaşterii limbilor străine. În cadrul acestei ample manifestări, ICR Berlin, în calitate de membru al EUNIC Berlin, îşi propune prin evenimentele pe care le organizează să trezească interesul tinerilor elevi pentru limba şi cultura română. Cursurile se vor desfăşura în data de 25 septembrie, sub îndrumarea Idei Danciu, la Biblioteca Märkisches Viertel, Reinickendorf din Berlin. Ida Danciu a obţinut diploma de licenţă şi master în filologia iberoromanică şi pedagogie în cadrul Universităţii Friedrich-Alexander Erlangen-Nürnberg, iar în prezent este doctorand al Universităţii din Hamburg. Pe parcursul perioadei 2011–2012 a predat cursuri de limbă română pentru începători la Institutul de Romanistică din cadrul Universității Hamburg.

primaria bruxelles

Primăria Bruxelles

ICR Bruxelles, în colaborare cu Institutul Cervantes, Institutul Italian de Cultură, Goethe-Institut, Alianţa Franceză şi Institutul Cultural „Yunus Emre”, a organizat colocviul Sursum Linguae, în data de 20 septembrie 2013, la sediul Institutului Cervantes. Evenimentul a fost dedicat formării profesorilor de limbi străine din cadrul institutelor culturale naţionale reprezentate în capitala Belgiei. În cadrul acestui proiect EUNIC, au fost discutate aspecte tematice şi logistice referitoare la predarea/învăţarea limbilor în cadrul instituţiilor europene şi formarea personalului administrativ, inovaţii în metodologia de predare/învăţare a limbilor străine (platforme online, flexi-curs etc.), familiarizarea profesorilor de limbi străine cu lexicul specific UE, durata modulelor de curs, utilizarea noilor tehnologii informatice și de comunicații (TIC) etc. ICR Bruxelles a organizat în ultimii ani o serie de proiecte pentru promovarea limbii române, acţiuni care s-au concretizat prin organizarea cursurilor de limbă, coordonarea unor proiecte culturale care au avut ca temă centrală multilingvismul, acţiuni de diplomaţie publică.

Cu ocazia celei de a treia ediţii a proiectului Transpoesie, ICR Bruxelles readuce poezialimbi straine românească în mijloacele de transport în comun din Bruxelles. Poezia Speranţa a lui Ion Mureşan va putea fi citită în română, franceză şi neerlandeză de călătorii care aleg reţeaua de transport public din Bruxelles. Participarea ICR Bruxelles la acest proiect este constantă, reuşind să asigure o vizibilitate importantă creaţiilor poetice româneşti. Proiectul Transpoesie, organizat de EUNIC Bruxelles cu sprijinul tuturor institutele membre, al STIB şi al Casei Internaţionale a Literaturii Passa Porta, reuneşte anul acesta poezii din 25 de ţări, pe care publicul din Bruxelles va avea ocazia să le citească în mijloacele de transport în comun sau să le asculte în cadrul serilor de poezie organizate cu ocazia evenimentului. În fiecare an, tema poeziilor coincide celei alese de instituţiile europene, anul acesta tema fiind „cetăţenia activă”. Festivalul începe pe 26 septembrie şi sărbătoreşte multiculturalismul şi multilingvismul european, vizând creșterea receptivității publicului pentru poezie şi limbi străine, și evidențierea rolului fundamental al traducătorilor. Transpoesie este o experienţă care permite călătorilor să descopere creaţiile artiştilor internaţionali. Din 26 septembrie până pe 26 octombrie, poemele vor fi expuse în Galeria Anspach. Pe 26 septembrie, la sediul Passa Porta, și pe 17 octombrie, la Institutul Balassi, vor fi organizate seri literare şi lecturi de poezie în prezenţa poeţilor din Austria, Belgia, Bulgaria, Cehia, Danemarca, Estonia, Franţa, Insulele Feroe, Lituania, Olanda, Polonia, Slovenia, Ungaria. Partenerii proiectului sunt STIB, Loteria Naţională, Libris-Agora şi Galeria Anspach.

ICR Budapesta sărbătoreşte Ziua Europeană a Limbilor alături de Clusterul EUNIC Ungaria. Evenimentul cultural intitulat „European Languages Cocktail Bar” marchează Ziua Europeană a Limbilor la data de 26 septembrie 2013 printr-o serie de activităţi destinate promovării diversităţii lingvistice europene. Astfel, cu începere de la ora 15.30, la bordul Clubului „Vapor A38”, Institutul Cultural Român Budapesta va deschide alături de alte institute culturale ale ţărilor membre EUNIC, ambasade acreditate la Budapesta, precum şi ONG-uri partenere ale Clusterului, un stand unde se vor desfăşura activităţi de iniţiere în limba română, jocuri lingvistice şi dialoguri cu vorbitori nativi. Vor fi oferite premii pentru votanţii de pe reţeaua de socializare Facebook (https://www.facebook.com/EUNIC.ELCB), iar institutele culturale vor oferi, la rândul lor, premii speciale participanţilor. „Ziua Europeană a Limbilor” se va încheia cu un concert susţinut de grupul „Budapest Bar”.

istanbul

Istanbul

ICR „Dimitrie Cantemir” Istanbul susţine participarea românească la Ziua Europeană a Limbilor, sărbătorită în data de 28 septembrie 2013, între orele 12.00–18.00, la sediul Consulatului General al Republicii Grecia „Sismanoglio Megaro”.

ICR Istanbul va participa, împreună cu alte institute culturale europene și misiuni diplomatice din Istanbul, pentru a treia oară consecutiv, la cea de-a XII-a aniversare a Zilei Europene a Limbilor, eveniment organizat sub egida clusterului EUNIC Turcia. Diversitatea culturală și lingvistică vor fi celebrate printr-o varietate de acțiuni care se vor derula pe durata întregii zile în peste zece limbi: jocuri lingvistice interactive, standuri de prezentare a institutelor culturale europene, cursuri de dansuri tradiționale și contemporane (hasapiko, vals vienez, tango argentinian, polka etc.), vânătoare de comori, cursuri introductive de limbi străine, cutia magică cu surprize „Feel and Taste Europe”, colțul de pictură pe obiecte naționale, quiz-uri de limbă, concursuri video și de fotografii etc.

ICR Istanbul va coordona una dintre activitățile comune lingvistice ale evenimentului „Common Words Activity” și va participa cu un stand de prezentare a țării, două cursuri introductive de limbă română, obiecte tradiționale la jocul „Feel and Taste Europe”, întrebări și jocuri de cuvinte la „European Language Jeopardy / Q & A”, iar clădirea institutului va fi unul dintre obiectivele circuitului vânătorii de comori/treasure hunt, competiţie organizată în jurul clădirilor istorice din Beyoğlu. Cursurile elementare de limbă română vor fi susținute de profesorul de limbă română Andreea Vlad. Coodonatorul principal al evenimentului este Consulatul General al Republicii Grecia Sismanoglio Megaro. Participanții din acest an vor fi: Institutul Cervantes, Institutul Francez, Consulatul Republicii Cehe, Goethe-Institut, Institutul Italian de Cultură, ICR Istanbul, Concept Languages Turkey, Consulatul General al Slovaciei, Consulatul General al Elveției, Forumul Cultural Austriac și Consulatul General al Suediei.

turnul belem lisabona

Turnul Belém, Lisabona

ICR Lisabona susține participarea românească la Ziua Europeană a Limbilor, în data de 26 septembrie 2013, eveniment desfășurat la sediul băncii portugheze „Caixa Geral dos Depósitos” și într-un autocar turistic.

Ziua Europeană a Limbilor este un eveniment organizat anual de cele opt institute culturale membre ale clusterului EUNIC Portugalia, cărora li se adaugă, în acest an şi reprezentanţa Comisiei Europene în Portugalia şi Ambasada Republicii Cehe. Pentru sărbătorirea Zilei Europene a Limbilor, EUNIC Portugalia se va asocia pentru prima dată cu Festivalul „Lisbon Week”. Aflat la cea de-a doua ediţie, festivalul este organizat în colaborare cu Primăria din Lisabona şi este patronat de banca portugheză „Caixa Geral dos Depósitos”. „Lisbon Week” preia un concept desfăşurat și în alte capitale europene, fiind o manifestare deschisă tuturor artelor, și presupune vizite ghidate, conferinţe, expoziţii, concerte şi degustări gastronomice.

Pentru acest eveniment, va fi închiriat un autocar de 17 de locuri, inscripţionat cu siglele tuturor institutelor din clusterul EUNIC Portugalia. Câte un profesor din partea fiecărui institut cultural va asigura, pe un traseu stabilit, o scurtă lecţie de limbă străină. Lecţia se va desfăşura pe parcursul călătoriei dus-întors cu autocarul de la locul prestabilit, piaţa centrală „Marquês de Pombal”, la una dintre următoarele 9 destinații, unde călătorii vor beneficia de o vizită ghidată: „Bloco das Águas Livres”, Lectoratul „Universidade Nova”, „Paço da Rainha” („Palatul reginei”), Teatrul „Thalia”, Casa particulară din Rua das Janelas Verdes (strada Ferestrelor Verzi), Muzeul Naţional de Știinţă şi Istorie Naturală, Castelul „São Jorge” („Sfântul Gheorghe”), „Convento da Encarnação” (Mânăstirea Întrupării), sediul băncii „Caixa Geral dos Depósitos”.

La propunerea ICR Lisabona, lecţia de limbă română va fi susținută de Corneliu Popa, un vechi colaborator al institutului. În plus, la sediul băncii portugheze „Caixa Geral dos Depósitos”, unde va exista şi un stand cu materiale promoţionale ale fiecărui institut, se vor desfăşura şi alte sesiuni de limbi străine pentru cei interesaţi. Parteneri: Comisia Europeană, British Council (preşedinte EUNIC Portugalia), Institut Français, Istituto Italiano di Cultura, Instituto Cervantes, Institutul Ibero-American al Finlandei, Instituto Camões, Goethe-Institut, Ambasada Republicii Cehe, XN Dynamics (firma de design responsabilă directă pentru producerea festivalului „Lisbon Week”).

madrid muzeul prado

Muzeul Prado, Madrid

ICR Madrid participă la proiectul Porţi deschise culturilor europene. Ziua europeană a limbilor / Puertas abiertas a las culturas europeas. Día europeo de las lenguas, ediţia a II-a, organizat de EUNIC Spania în data ICR Madrid a iniţiat şi coordonat prima ediție a proiectului în 2012, când a deţinut preşedinţia cluster-ului EUNIC Spania. Datorită succesului de care s-a bucurat, membrii EUNIC Spania doresc să continue proiectul şi în 2013, tot sub coordonarea ICR Madrid şi a unui grup de lucru format din reprezentanţi ai Alliance Française, Goethe-Institut, Institut Français, Instituto Iberoamericano de Finlandia şi Embajada de Portugal. EUNIC Spania – care însumează 20 de instituţii participante, fie ele institute sau centre culturale, ambasade sau reprezentanţe ale instituţiilor europene în Spania – îşi propune să organizeze în seara zilei de 26 septembrie un maraton cultural şi lingvistic european care va cuprinde: proiecţii de filme de ficţiune, de animaţie şi documentare, dramatizări, recitaluri de poezie, lectură de poveşti pentru copii, târg gastronomic, expoziţii, book-crossing-uri, vizite cu ghid, degustări, cursuri şi ateliere de limbi străine, acordarea de premii şi burse de studiu a limbilor străine.

Cu această ocazie, ICR Madrid propune următoarele activităţi: degustare de mâncare românească, acompaniată de muzică românească; lectură de poveşti româneşti în limba spaniolă; proiecţia filmului Veronica, regia: Elisabeta Bostan. De asemenea, Alliance Française va găzdui o serie de lecţii demonstrative de limbi străine, printre care și pe cele de limba română, susținute de Virginia Oprișa, profesor colaborator al ICR Madrid. De asemenea, institutul propune acordarea ca premiu, în urma tragerii la sorţi, a unui curs gratuit de română desfășurat în perioada octombrie 2013–februarie 2014. Totodată, Alliance Française, Goethe-Institut, Institut Français şi Instituto Cervantes vor organiza la sediile lor book-crossing-uri la care ICR Madrid va pune la dispoziţia cititorilor cărţi în limba română, spaniolă şi engleză. Parteneri: membrii EUNIC Spania (centre culturale şi ambasade din Germania, Austria, Cipru, Spania, Finlanda, Belgia, Franţa, Ungaria, Italia, Polonia, Lituania, Republica Cehă, Regatul Unit al Marii Britanii, România, Elveţia, Portugalia, Slovenia), Comisia Europeană, Reprezentanţele UE în Spania – Comisia şi Parlamentul European.

camille pissarro le pont neuf

Camille Pissarro, Le Pont Neuf

ICR Paris organizează, în cadrul Semaine des Cultures Etrangères 2013, un atelier de gastronomie, dedicat Zilei Europene a Limbilor, în data de 26 septembrie, la sediul Maison d’Europe et d’Orient.

Semaine des Cultures Etrangères este un program organizat de Forumul Institutelor Culturale Străine din Paris (FICEP), care grupează acțiunile culturale a peste 40 de centre culturale străine. În 2013 a fost aleasă tema „Artele Scenei”, iar organizatorii au încheiat un parteneriat cu un alt festival parizian din aceeași perioadă, „Fête de la Gastronomie”. Participarea la „Fête de la Gastronomie”, eveniment dedicat Zilei Europene a Limbilor, se va concretiza într-un duo culinar și lingvistic între România și Ungaria; bucătari amatori din ambele țări vor găti simultan pentru public una sau mai multe rețete. În paralel, ei vor trebui să învețe publicul și vocabularul aferent rețetei respective, transformând atelierul într-unul gastronomico-lingvistic. La sfârșitul activității publicul va putea să deguste bucatele pregătite.

ICR Varşovia participă, pentru al patrulea an consecutiv, la celebrarea Zilei Europene a Limbilor, eveniment anual organizat de EUNIC Varşovia în colaborare cu Reprezentanţa Comisiei Europene în Polonia, Departamentul de Educaţie al Primăriei Varşoviei, Universitatea din Varşovia şi Fundaţia pentru Dezvoltarea Sistemului de Educaţie. Ediţia de anul acesta se va desfăşura în perioada 23-28 septembrie și va consta în mai multe activităţi: lecţii demonstrative de limbi străine şi lecţii de limba poloneză ca limbă străină la Universitatea din Varşovia, Biblioteca publică din cartierul Praga şi la Biblioteca publică din cartierul Ochota, ateliere de teatru la Teatrul Ochota, ateliere pentru copii, precum şi prin sprijinirea participării românești la conferinţa internaţională Motivation in Teaching and Learning.

Daniela Kohn, autor de manuale de limba română pentru străini şi cadru didactic la Universitatea de Vest din Timişoara, va susţine, pe 24 septembrie, o prelegere la conferinţa internaţională Motivation in Teaching and Learning, desfășurată la Universitatea din Varşovia. ICR Varșovia va organiza cursuri demonstrative de limba română pentru începători la Biblioteca publică din cartierul Praga, pe 24 septembrie, la Universitatea din Varşovia, pe 26 septembrie, ateliere pentru copii, în cadrul cărora vor fi citite poveşti românești, la sediul Asociaţiei franco-polone din Varşovia, pe 26 septembrie, cursuri demonstrative de limba română la sediul Reprezentanţei Comisiei Europene din Wrocław, pe 27 septembrie.

canaletto piata san marco cca 1730

Canaletto, Piața San Marco, cca 1730

IRCCU Veneţia participă, pe data de 28 septembrie, la Ziua Porţilor Deschise la Milano, alături de British Council, Institutul Cervantes, Institutul Francez şi Goethe-Institut, pentru a marca Ziua Europeană a Limbilor. Sub sloganul „Vieni a conoscerci!” / „Vino să ne cunoşti!”, îşi vor deschide porţile publicului larg British Council, Institutul Cervantes, Institutul Francez şi Institutul Goethe. Cu această ocazie, IRCCU Veneţia, membru EUNIC Milano din 2009, în colaborare cu Centrul Cultural Italo-Român din Milano, va promova limba şi cultura română la Milano.

Tot pentru a marca Ziua Europeană a Limbilor, în data de 26 septembrie 2013, la Universitatea Ca’ Foscari din Veneţia, va avea loc evenimentul PassaParola, organizat de Departamentul de Studii Lingvistice şi Culturale Comparate, din care fac parte şi cursurile de limba română. Cu această ocazie, vor fi prezentate cele 22 de limbi străine predate în cadrul Departamentului prin intermediul unor legături comune între culturi. Evenimentul se va desfăşura în Auditorium Santa Margherita din Veneția.

ICR Viena organizează, în data de 26 septembrie, la sediul institutului, un eveniment dedicat Zilei Europene a Limbilor. La iniţiativa Consiliului Europei din Strasbourg, Ziua Europeană a Limbilor este sărbătorită în fiecare an, începând cu 2001, în data de 26 septembrie. ICR Viena participă pentru a cincea oară consecutiv la Ziua Europeană a Limbilor, eveniment organizat de Ministerul Educației, Artelor și Culturii din Austria (BUKK) şi Centru austriac de competenţă lingvistică (ÖSZ). ICR Viena va colabora şi cu Biroul de Turism al României în Viena. Program: Coaching the Public – pachet informativ legat de oferta anuală de cursuri ICR Viena, prezentat de profesorii Claudia Nistor (coordonatoarea cursurilor de limbă şi civilizaţie română a ICR Viena), Florin Oprescu (lector la Institutul de Romanistică al Universităţii Viena, profesor în cadrul cursurilor de limbă şi civilizaţie română a ICR Viena) şi Vasilea Mihali (profesor în cadrul cursurilor de limbă şi civilizaţie română pentru copii ai originarilor din România ale ICR Viena); lectură în limba germană din autori români traduşi în Austria cu actrița Katharina Stemberger, şi un recital de pian cu Bela Körenyi. Pe toată durata evenimentului va exista un stand de carte al librăriei Kuppitsch cu manuale de limbă română, traduceri din autori români, precum şi ghiduri turistice.

România la ediția 2013 a Carnavalului de la Veneția

romania carnaval venetia costume populare

Costume și măști populare de ceremonie

eveniment liber sa spunInstitutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia, cu sprijinul Muzeului Național al Satului „Dimitrie Gusti” din București și în colaborare cu Scuola Grande di San Teodoro – Venezia și Venezia Marketing & Eventi – organizatorii oficiali ai Carnavalului de la Veneția, organizează în perioada 2–14 februarie 2013 expoziţia România: Costume și măști populare de ceremonie la Scuola Grande di San Teodoro din Veneţia. Tema din acest an a Carnavalului de la Veneția este „Vivi in colori/Trăiește în culori”.

Costumul popular românesc reprezintă unul dintre cele mai expresive domenii de afirmare a creativităţii feminine. Nenumărate sunt dovezile de fantezie şi ingeniozitate, de măiestrie şi bun gust care te atrag când priveşti veşmintele de sărbătoare şi ceremonial ale costumului tradiţional din fiecare zonă etnografică a României. Din ţesături de in şi cânepă, de lână şi bumbac, din blănuri şi postavuri, din borangic şi mătase, femeile au conceput ansambluri de forme expresive, de mare originalitate plastică, cu trăsături artistice inconfundabile în context european. Instruite la „şcoala tradiţiei”, ele au realizat un valoros ansamblu de piese vestimentare, cărora au ştiut să le imprime o înfăţişare adecvată „gustului” fiecărei generaţii, prin mijloace de expresie alese în ton cu „vremea”.

Portul-popular-romanesc-vechi

Asemenea unui vechi hrisov de cancelarie, aşternut cu slove frumos caligrafiate de mâna femeilor de la ţară, portul tradiţional românesc este un martor vizual capabil să transmită peste veacuri, importante referinţe cultural-istorice despre identitatea etnică, locul de provenienţă, vârsta şi statutul civil al purtătorilor. Diferitele cadre de afirmare publică ale costumului popular – la biserică şi la Jocul duminical, la Crăciun şi la Paşti, la Nedei şi la Hramurile bisericilor (celebrarea Sfinţilor patroni) – au imprimat acestei ţinute vestimentare particularităţi specifice, concretizate prin apariţia unor elemente cu valoare simbolică şi funcţie de însemn ceremonial. Prin subtilul mesaj cromatic al broderiilor şi motivelor decorative se comunica vizual natura evenimentelor în care este implicată o persoană îmbrăcată în costum popular. Roşul, într-o infinitate de nuanţe, dictate de nevoia adecvării vestimentaţiei la vârsta fiecărui purtător, era simbolul fetelor şi nevestelor tinere îmbrăcate pentru a participa la horă, nunţi şi alte petreceri tradiţionale. Roşul „potolit” sau ca „vişina putredă” este expresia vârstei mature, iar negrul se consideră culoarea bătrâneţii şi mesagerul vizual al durerii în faţa morţii; cămaşa cu broderie neagră şi basmaua cernită se îmbracă la înmormântări, purtându-se apoi pe toată perioada doliului, indiferent de vârstă.

palarie calusarAccesoriile cu statut de podoabă au îndeplinit rolul de „mărci ceremoniale” capabile să comunice sensul evenimentului în care este implicată o persoană. „Cununa de mireasă”, „peana de ginere” (podoabă de căciulă), „ştergarul de naş”, „baltagul de vornic”, sau „ciocanul de uspeţe”, alături de „însemnele colindătorilor” (podoabe de căciulă), „pălăriile Căluşarilor” sau măştile celor care practică Jocurile de priveghi sau pe cele de renovare augurală a timpului la Anul Nou, completează costumul de ceremonial, conferindu-i o identitate inconfundabilă, în consens cu specificul evenimentului în care apar.

Caracterizat printr-o remarcabilă unitate morfologică – materiale, croi, categorii de piese – costumul românesc se diferenţiază sub aspect plastico-decorativ şi cromatic, de la o zonă etnografică la alta. Marea lui varietate ce se manifestă uneori în cadrul aceleiaşi entităţi teritoriale, este rezultatul variantelor ce s-au născut sub imperiul nevoii de adaptare a veşmintelor, nu numai la condiţiile de mediu şi climă, ci şi la rigorile morale impuse de vârsta şi statutul civil al purtătorilor, precum şi de nevoia psihologică a fiecărei generaţii de a-şi impune propriul gust artistic şi chiar de a răspunde ecourilor unor mode, ajunse şi în mediul rural. Fiecare piesă a costumului popular de ceremonial este o „carte de înţelepciune şi experienţă umană” pe care o poţi deschide ori de câte ori doreşti cu adevărat să înţelegi sufletul şi universul spiritual al românilor.

masti populare romanesti

Inaugurarea expoziţiei va avea loc sâmbătă, 2 februarie 2013, ora 12.00, la Scuola Grande di San Teodoro din Veneţia (San Marco 4810).

De asemenea, pe durata desfăşurării expoziţiei România: Costume și măști populare de ceremonie, Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” va realiza în Noua Galerie (Cannaregio 2215) a Institutului Român de Cultură și Cercetare Umanistică de la Veneția şi o expoziţie de artă populară românească. În cadrul acesteia vor fi prezentate creaţii textile (covoare şi piese de vestimentaţie tradiţională), iar meșterul Paul Buță va face demonstrații de creare a măștilor populare românești.

În colaborare cu: Scuola Grande di San Teodoro – Venezia, Venezia Marketing & Eventi și Nuova CRS.

Parteneri Media: Venezia News, Un ospite di Venezia & Azienda di Promozione Turistica della Provincia di Venezia.

„Cervantes”, revistă internaţională de cultură, nr. 6

revista cervantes nr 6 ianuarie 2012revista revistelor culturale rubrica liber sa spunA apărut numărul 6, ianuarie 2013, al revistei internaţionale de cultură „Cervantes”. Cu un sumar foarte bogat și divers, revista editată la Târgoviște îl are ca fondator pe George Terziu. Redactor șef: Petruța Șerban.

Numărul 6 al revistei se deschide cu un Cuvânt al editorului, George Terziu, care face o incursiune în 2012 pentru a rememora câteva dintre manifestările anului pe care l-am depăşit de curând, adăugând că „am trecut şi în 2013, iată a venit sfârşitul şi l-am trecut cu bine, ne-am îndrăgostit de noi înşine mai vârtos şi ne-am dezamăgit. Ca de obicei. Literatura contrastelor”. Domnia sa face câteva precizări dar şi previziuni pentru noul an, concluzionând: „Toate aceste lucruri arată că lumea în care trăim este dinamică”, întărind această afirmaţie cu un citat din Vechiul Testament, Eclesiasul lui Solomon, Cap. 1, verset 8-9: „Toate lucrurile sunt într-o necurmată framântare, aşa cum nu se poate spune; ochiul nu se mai satură privind şi urechea nu oboseşte auzind. Ce a fost va mai fi şi ce s-a făcut se va mai face. Nu este nimic nou sub soare.”

Editorialul semnat de Ionel Bota are ca temă poezia cuprinsă în cartea vieţii, cu titlul: Despre cât de frumos se poate trăi poezia…

„…Cu poezia străbaţi cartea tragică a vieţii. Fiecare o avem, o purtăm, o extragem din devălmăşia agresiunilor existenţialului, psalmodiem marea traversare dar suntem consecvenţi ignari şi uităm să ştim că grotescul distruge normele, că grobianul deformează conştiinţe, că imoralitatea, livrată în nuanţe pretins lirice şi în stufozităţi de limbaj aproape paranoic, extirpă maliţiosul din noi şi ne obligă la altfel de idealizări. Visăm occidentalizarea propriei ipostaze, comiţând poezele din dorinţa epatării celor de acasă, mai ales feminine cu lipsuri la cerebel, în perioada în care der libidinose mann e peste tot, în politică, în patronat, în sistemul hemoragiei de diplome şi titluri ştiinţifice din învăţământ, în sistemul angajărilor la locul de muncă. Suntem patrioţi din dorinţa de a nu pierde onorurile locale, descifrând defulări acolo unde ar trebui să fim mai vigilenţi cu noi înşine. Dar nu vrem să separăm corect, realităţile: viaţa e viaţă iar creaţia literară pretinde, nu doar presupune, talent, pricepere, devotament.”

florian doru crihanaArtistul plastic Florian Doru Crihană este ales de revista „Cervantes” Personalitatea lunii. Detalii despre activitatea acestui mare artist român, în interviul realizat de George Terziu, dar şi în cronica semnată de Ionel Bota intitulată Don Quijote, Florian Doru Crihană și restaurarea nostalgiei. Alte argumente ale conștiinţei identitare în grafica românească de azi: „Iată-l, deci, pe prietenul nostru Don Quijote plutind augural, ca un duh inconformist, prin imperiul graficii inconfundabilului Florian Doru Crihană. Un Don Quijote pieziș, ca un fenomen, un personaj haosmotic, haosul de pe mirabilul Pământ având în terra di Romania modelul, deja, didactic. O grafică excelentă executând toate excentricităţile farsorilor interpreţi (eseiști sau alţi… iști!) și reabilitând, în fapt, patetismele personajului ne propune, așadar, Florian Doru Crihană.

Fiindcă Don Quijote ne iubește mereu, ne atrage mereu atenţia, oriunde ne-am afla, să nu blufăm în inutil, să stăm carevasăzică în miezul proiecţiei nu în marginea ei. Grafica lui Crihană ajută la astfel de depășire a handicapului fantastic, Don Quijote coboară deodată în stradă apoi intră pentru o cafea într-un bar anost, cere o ţigaretă și se miră de ce i se oferă una cu sfială (da, era în România contrabandei la toate straturile atmosferei sociale, y compris binecuvântata și aducătoare de avantaje, politică) dar, mai ales, întreabă unde e Galatz-ul utopiilor noastre și unde e cetăţeanul Crihană care, singur, îi poate garanta romantitatea sa ca personaj al culturii universale în est, în estul radiant al continentului hârșit de atâta istorie confuză. Crihană este acela care ni-l propune, direct, pe eroul lui de Saavedra, în ipostaza deloc comediografică și foarte gravă, ni-l aduce în certitudinile privilegiului nostru de a mai păstra, măcar un astfel de refugiu, în calea aventurilor unei civilizaţii ale cărei mărinimie și binefacere nu le mai înţelege nimeni. Grafica lui Florian Doru Crihană înţelege pentru noi că încă suntem parte din cultura Europei, că la Galaţi visezi mai bine, mai profund, pe malul danubian decât pe malurile Senei ponosite.”

florian doru crihana don quijote

Florian Doru Crihană, Don Quijote

La secţiunea Poezie a revistei internaţionale de cultură „Cervantes” sunt prezentaţi poeţii:

• Bogdan Baghiu (n. 1974), filosof și poet ieșean. A obţinut titlul de doctor în filosofie în anul 2005, cu o teză referitoare la conceptul de Logos în filosofia stoicilor și în gândirea patristică răsăriteană. Lucrarea a apărut în anul 2006 la prestigoasa editură știinţifică Lumen, având titlul Scurtă Istorie a Logosului. În perioada iunie 2010–martie 2011, Bogdan Baghiu a fost bursier postdoctoral al Academiei Române, în cadrul proiectului POSDRU „Societatea Bazată pe cunoaștere – cercetări, dezbateri, perspective”. Ca poet, el a publicat două volume de versuri: Evanghelia după OM (2000) şi Pe țărmul nebuniei tale (2003). Acest volum de versuri a fost premiat cu marele premiul la festivalul naţional de artă „Constantin Dracsin” de la Botoșani, în 2003. În perioada octombrie 2007–ianuarie 2008, Bogdan Baghiu a fost editorialist al cotidianului „Evenimentul zilei”, pe regiunea Moldova. Pe Bogdan Baghiu îl putem regăsi şi în Dicţionarul scriitorilor ieşeni contemporani.

Poemele mistice ale reîntoarcerii

După ce-ţi voi reînvăţa cuvintele să stea în lumină,

Voi tăia Marele Verb ca pe o pâine mare

abia scoasă din cuptorul alchimic şi îţi voi zice:

această mână ce a tăiat Verbul, vrea să-ţi atingă

gemetele plăcerii pentru a-şi readuce aminte

de felul în care tăcerea înfloritului de copaci

îmi sparge timpanele inimii.

Popa-Vasile-Centrul-vechi-al-Targovistei

Vasile Popa, Centrul vechi al Târgoviștei

• Petru Solonaru, n. comuna Iohanisfeld –Timiş, 20 iunie 1950. Facultatea de Economie Politică, ASE, 1973.Poet, Apicultor. Fost Economist. Activitatea literară: Debut cu poesie (da! Poesie) în ,,Suplimentul literar-artistic al Scânteii tineretului”, iunie 1984. Volume publicate: ÎN, poesie, Bucureşti, Ed. Semne, 2008; OR, poesie, Bucureşti, Ed. Semne, 2009; Tetraion, poesie, Constanţa, Ed. Nelinişti metafizice, 2010. Este cuprins în Antologia sonetului românesc, Ed. Muzeul Literaturii Române, Bucureşti 2007, 2009, îngrijită de Radu Cârneci. Este inclus în volumul de istorie şi critică literară ,,Poeţi români” de Aureliu Goci. Premiul ,,Paracelsius” al revistei Contact – Internaţional pe 2011.

Taci!…

Naşterile’ în hume a deşert apar.

Şi’ înţeleptul moare ca cel tâmp, zadar…

Cu durere-i plină cana vieţii… Smalţ

de iluzii poartă întrupatu-i var…

Bocetul îşi are’ în veselii izvor…

Toate-s vremii strâmte, deşi mari se vor,

necăzând adaos şi nimic scăzut.

Ce-a fost, este, fi-va… prag fără zăvor.

Funia speranţei sub nevoi s-a frânt

plină de obidă, goană după vânt…

N-o îndreaptă nime când aproape, sus

umblă pe sub soare ignic legământ.

De folos cuvântul sta-va să-l desfaci,

însă doar misteru-i cel mai bun tălmaci.

Nu deschide gura, stăruie’ în adânc…

Temerii de Unul dă urmare: – Taci!…

stefan-popescu-peisaj-de-iarna

Ștefan Popescu, Peisaj de iarnă

• Boris Marian

Acele cuvinte

Când am rostit prima oară

Acele cuvinte,

Am simțit că mă-ntorc

Din părinte-n părinte,

Se făcea că urcam

Sfântul Munte Sion,

Pașii mei străbăteau Valea Kidron,

Ascultam Psalmii, Cântarea Cântărilor,

Eram la izvorul fluviilor, mărilor.

arcimboldo biblotecarul

Giuseppe Arcimboldo, Biblotecarul

• Camelia Iuliana Radu

Paznicul bibliotecii

                           se dedică zilei de 21 martie, Ziua Mondială a Poeziei

Priveam strada îngustă a unui burg necunoscut

de pe un acoperiş. Sub un cer de pâslă,

femei cu rochii lungi, sofisticate, intrau şi ieşeau

din prăvălii, la braţul bărbaţilor eleganţi.

De parcă ar fi fost firesc să zbor,

planam în jurul lor, cercetându-i.

Mirosea a lemn, a porţelan și alamă şlefuită,

a haine din lână şi mătase.

Din coșuri împletite, doldora de fructe,

zaharicale colorate, batoane de ciocolată şi saci

cu piper

se ridicau mireasme de cireșe proaspete,

vinuri licoroase, amestecate,

iz de parfum franţuzesc.

Un bărbat a ridicat privirea

și mi-a facut cu ochiul râzând.

A continuat să meargă la braţul femeii, povestind.

Va să zică m-a văzut!

Îi spionam de pe acoperișul unde mă refugiasem

speriată

inima îmi bătea ca o portocală rostogolită

în cala vaporului, sângerând întunericul.

Nu știam ce caut acolo,

cine erau oamenii aceia ciudaţi, ce nume avea

burgul.

Dacă m-a văzut,

bărbatul nu aparţine acelui timp, mi-am zis încercând

să ghicesc identitatea întâmplării.

Nările mele erau naucite de mirosuri noi, din

trecut:

hârtie proaspăt tipărită, stofă englezească,

cerneală, mătase, levanţică, vin demisec, ceai

chinezesc,

măsline, curmale, smochine,

anason.

Ulei de păr, săpun de iasomie,

brioşe, lemn de

nuc,

piele de căprioară, gudron,

ceară, untură de balenă,

lămâi. Piatră, mahon, dantelă, verde de China,

cobalt, acaju.

Dimineaţă aveam în minte doar imagini cu

frunze căzând şi întrebări, de aceea te-am chemat.

Îmi spui că după orice plecare, urci la alt nivel şi

tarele vechi nu trec uşor. Chiar şi aleşii pot trişa,

vechile năravuri nu se vindecă nici într-o mie de

vieţi,

le porţi cu tine, până în ziua în care

lucrurile simple se vor întoarce.

Nu vei muri furând o pâine din cuptor,

dar flacăra va arde mereu,

vei rămâne fără mâinile mincinoase,

iar când vei privi drumul, fugind,

orizontul iţi va usca ochii,

tot ce ai urgisit prin minciună, va pleca de la

tine,

se va întoarce în miezul lucrurilor,

pentru că nu le-ai avut nicicând,

dar până atunci, faci ce vrei, aşa cum vrei,

o mie de vieţi şi mai multe, până ce-ţi vor cădea

toate

şi vei rămâne gol,

fără de cel ce nu eşti.

Furia mea a crescut: dar nu înţelegi? Nu înţelegi,

femeia iubea o fantomă, un hoţ de timp,

un colecţionar de savoare, un plagiator!

Nu contează, mi-ai spus, femeia iubea…

Hai, ridică-te

french cancan tour eiffel florian doru crihana

Florian Doru Crihană, French cancan, Tour Eiffel

• Ion Cristea

Pastel incert

Vino, te-aștept în bizare palate

Din lumi neștiute, cu nume ciudate.

Tronuri de aur te-așteptă, stăpână

Peste imperii, sub claruri de lună.

Vino, te-aștept pe o tainică mare

Printre furtuni luminate de soare

Vom naviga spre visate limanuri

Perle îţi voi dărui, și mărgeanuri.

Vino, te-aștept pe o bancă-n grădină

Sub un felinar cu lumină puţină

Singuri vom fi într-o lume pustie

Îmbrăţișaţi, nimeni să nu ne ştie…

• Alexandru Cazacu

Semne pentru Iulia

1. Vom fi declaraţi Iulia, ca ultima soluţie

a unui interval de Septembrie

providenţiali şi confuzi

atunci când dezamăgirea atinge cota de avarie

iar curajul de a te înfrunta pe tine însuţi

pare un numar de acrobaţie

supravieţuind tehnologiilor cu valoare adaugată

şi unui mountain-rousse sentimental

când seara devine albă ca o iniţiere

într-un ordin secret şi meridional

unde nu plec să te caut

ci vin să te găsesc

undeva în geometria variabilă

a zilei de mâine

jumătate veselă, jumătate tristă

pentru trupurile noastre

ca două lame de cuţit

ca două mecanisme de măsurat

saltul unei feline gata să prindă prada

căreia îi împrumută ochii

venetia florian doru crihana

Florian Doru Crihană, Veneția

• Gabriel Enache (n. 1973, Târgovişte) este licenţiat al Facultăţii de Litere, Universitatea Bucureşti. Master antropologie CESI (Centrul de Excelenţă pentru Studiul Imaginarului), Universitatea București. A publicat în mai multe ziare şi reviste din ţară și in publicaţia de studii antropologice „Salt“ din SUA. A lucrat ca jurnalist cultural (Radio România Cultural, Mediafax), ziarist („Dâmboviţa”, „Obiectiv dâmboviţean”, Radio Uniplus, „Independentul”). A publicat poezie, proză, eseu în „Climate literare”, „Singur”, „Litere”, „Biblioteca”, „Martor”, RIS (Revista de Istorie Socială) etc. Premiat de revista „22” (2002) pentru eseu politic. A editat singur sau în colaborare două reviste manuscris (Logos, S(b)rot). A participat la expoziţii de artă: Icoana –discurs poetic şi poveste, împreună cu Adrian Pancu, 10 Ani de MTR (Muzeul Ţăranului Român), cu Cosmin Manolache, Călin Torsan, Ciprian Voicilă, Lila Passima, Irina Nicolau etc., prezent în proiectul colectiv De la comunism la coca-cola, împreună cu colegi şi colaboratori de la MTR. A colaborat la executarea decorului operei Oedipe de George Enescu, regia Andrei Şerban, Opera Naţională Bucureşti. Membru în cenaclul „Litere“ din cadrul Facultăţii de Litere din Univ. Bucureşti, condus de Mircea Cărtărescu. Curs de creative wryting, Institutul PRO, Bucureşti.

Vis levantin

Petruței Șerban

era în amurg

un amurg colorat ca cenușa sub foc

un zeu privea obosit în oglindă

cenușa desigur durea…

fărâmițat chipul curgea peste lucruri

și mii de ceasuri moi se scurgeau pe pereți

iar timpul desigur ardea…

caderea bastiliei florian doru crihana

Florian Doru Crihană, Căderea Bastiliei

La capitolul Proză sunt semnalate: romanul în curs de apariţie Aspecte inedite din viața lui, ce poartă semnătura scriitorului Dan Iancu; Louise Dăncescu, Poveşti patetice, Ştefan Doru Dăncuş, Te iubesc, puşcăria mea!

Gabriel Enache semnează cronica Poezia ca… joc secund, la volumul Evanghelia după Maria din Magdala: Poeme nebune, sonete stricate și alte blasfemii curate de Sebastian Drăgan (Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2012): „Odată cu lansarea acestei cărți, Evanghelia după Maria din Magdala: Poeme nebune, sonete stricate și alte blasfemii curate, poetul ni se relevă ca un stăpân deplin al măiestriei poetice prezente. Spun asta pentru că odată cu această carte (ne)bună, poezia lui Sebastian Drăgan începe să își trăiască cu adevărat modernitatea fără compromisuri, să își arate calitatea detaliului și, de asemenea, obsesia de a-și controla până la capăt trăirile poetice mai mult sau mai puțin er(e,o)tice! Surprinde în Evanghelia… lui Sebastian Drăgan universul poetic și scriitura extrem de personalizate; ne propune, în aparență, un decadentism luminat (dacă îl pot numi așa), o lume a neliniștii iubirii/ îndrăgostirii și a insomniei existenței, existență în care singurele speranțe rămîn dragostea, scrisul și… descrisul transfigurat în poezie. «…Doar inima, doar inima-mi simțeam dogorând/ precum soarele…».

În paginile revistei, la rubrica Cronică literară, mai citim:

• Constantin P. Popescu despre Gânduri ciobite, autori: Hedir Al-Chalabi și Petru Don (Editura Mirador, 2012): „…Cei doi autori, Hedir Al-Chalabi și Petre Don, oferă un dar (Don) potrivit unei lecturi pe o scenă, în lumina unor reflectoare simple, reliefând numai ochii celor doi protagoniști. Și spectatorul să primească aceste cioburi de gânduri pentru a le întregi, pentru a se bucura și pentru a deveni mai bun. Citez: «Întinde-mi piciorul pe-o scândură de lemn și unge-mă cu șoapte, proptește-mi cotul de umărul tău uscățiv să nu mai stau cu gâtul aplecat. Simți agonia? Spinii ne-astupă treptat toți porii, respirăm arșiță, cuburile de gheață se topesc… expir cenușă.» (pag. 28). Din poezia veche a lumii se desprind frânturi singular trăite de cei doi, dar împreunându-se armonic, asemenea frunzelor aceluiași copac al toamnei tăcute pe cărări…”

constantin tanislav pescari

Constantin Tanislav, Pescari

• Grigore Timoceanu: Culorile fonetice ale Cameliei Iuliana Radu: „Apărută în cadrul proiectului „Întoarcerea poetului risipitor” al Editurii Singur, cartea Tangerine tango, scrisă de Camelia Iuliana Radu pare o dezlănţuire de curcubeie. Împărţite în cinci secţiuni, poemele sale emană o transpunere fonetică a culorilor. De fapt, culorile sunt prezente în tot volumul, fiind asociate cu stări de spirit ca în Lamentaţia: «[…] Durerea mea este vânăt-albastră / o lovitură în carnea prezentului,/ un cearcăn sub ochiul obosit.». La fel se termină şi poemul Visul: «[…] Te-ai apropiat de mine, ai desfăcut sacoşa, / ai pus mandarine pe masă, alune, şalul oranj, / cutia cu pantofii roşii, un medalion de coral / şi ai aprins focul.” Dacă în aceste exemple descifrăm o atmosferă mai domestică, să spunem aşa, mai personală, mai propice unor intimităţi colaterale care generează starea de creaţie, în alte poeme observăm aplicarea culorilor pe simboluri cum ar fi Luna (poemul Povestiri despre Lună, când nu este acasă), apa (poemul Insight), umbra (poemul Fereastra) sau focul (poemul Culori pentru pasărea timpului)…”

„Ghemele târziului” – o carte de poezie adevărată: „Una din surprizele editoriale din anul 2011 (din păcate, prea puțin mediatizată) este, cu siguranță, volumul de versuri Ghemele târziului al Mirelei Ispășoiu (Editura Eubeea). Consecință firească a unor puternice decantări sufletești, poezia acestei autoare se impune în primul rând prin excelenta capacitate concizie, de restrângere a sensurilor în formule cât mai reduse; apropiate cumva de haiku dar completate de o seducătoare alunecare în tematici care necesită o altă abordare a cuvintelor. Poemele adunate în această carte de Mirela Ispășoiu se constituie într-un fel de incantație magică, menită să alunge impresiile fugitive ale cititorului…”

• Lucian Gruia: Ion Spânu – O interpretare de referinţă a dramei Meșterul Manole de Lucian Blaga: „Cartea lui Ion Spânu, Meșterul fiinţei. Prolegomene la o nouă interpretare a dramei Meșterul Manole de Lucian Blaga (Ed. Dionysos, 2012) anunţă o viitoare carte de referinţă asupra piesei de teatru omonime. Cercetarea porneşte de la locuirea heideggeriană, dezvoltă prin similitudini semantice scenariile iniţierii din doctrinele indiene, mitiogice greceşti şi creştine; urmăreşte treptele gnoseologice spre cunoaşterea absolutului; precum şi etapele realizării creaţiei artistice, ajungând la desăvârșirea prin jertfă, sacrificiu și suferinţă. Autorul deplânge faptul că Heidegger, în teoria locuirii, nu s-a oprit și asupra spaţiului sacru pe care îl reprezintă biserica. Casa oferă omului locuire, găzduire dar tetrada: pământ – cer – divini – muritori, rămâne neîmplinită. Filosoful german interpretează şi mănăstirea doar ca un campus de chilii care oferă găzduire și ocrotire. Dar biserica, în care se petrec ritualurile religioase și rugăciunile, aflată în centrul complexului monahal, reprezintă altceva. Pentru Ioan Spânu mănăstirea simbolizează centrul lumii iar biserica axa acesteia, prin care se realizează comunicarea pământ – cer şi astfel tetrada se împlineşte. În problema destinaţiei construcţiei, constă diferenţa dintre Legenda Mănăstirii Argeșului (mănăstire) și drama Meșterului Manole (biserică)…”

adorno

Theodor Adorno

• Boris Marian: Adorno și morala noastră: „În anul 1999 apărea la Editura Univers, în traducerea unui ilustru germanist, Andrei Corbea-Hoişie, o carte aforistică a lui Theodor Adorno, Minima Moralia. Autorul este unul dintre străluciţii filosofi ai secolului XX, s-a născut în 1903 la Frankfurt, tatăl său fiind evreu, iar mama corsicană, de unde și numele preluat de fiu. În acte el era trecut Theodor Ludwig Wiesegrund. Pasionat deopotrivă de filosofie și muzică (a fost și compozitor de talent, interpret de jazz, pe care l-a studiat cu Bernhard Sekles), el a obţinut titlul de doctor în filosofie, în anul 1924, cu o teză despre Kierkegaard, un mare gânditor, filosof, moralist al secolului XIX. Între anii 1925–1928 a studiat cu Alban Berg, compoziţia, la Viena. Reia studiul filosofiei în 1928, la Institutul de Studii Sociale din Frankfurt cu marxistul Felix Weil (n.n., a nu se identifica marxismul originar cu ideologia partidelor comuniste din acea vreme). În 1931 se înfiinţează Școala de la Frankfurt, un cerc de studii filosofice, din care făceau parte, pe lângă Adorno, Horkheimer, Walter Benjamin, Herbert Marcuse (marxist până la finele vieţii), Erich Fromm…”

• Geo Călugăru: Fantastica aventură a descoperirii sinelui: „Realizată profesional la nivel de performanţă, inginer electronist, cercetător știinţific, la Institutul pentru Cercetări şi Proiectări Automatizări din Bucureşti, posesoarea unui brevet de invenţie, intitulat „Metodă şi aparat pentru măsurarea parametrilor motoarelor termice cu piston”, autoare a numeroase articole știinţifice în revista de specialitate „Construcţia de mașini”, participantă cu comunicări la simpozioane şi sesiuni ştiinţifice, cu alte cuvinte, un nume recunoscut în aria de preocupări profesionale, doamna Florica Gh. Ceapoiu ar fi avut destule motive să fie mulţumită de sine însăși. Aceasta, dacă toate bucuriile, tristeţile, durerile, extazul, iubirea aproapelui, ca parte a dumnezeirii din sine, locul natal ca parte a întregului cu numele ţară, tot ce ţine de om, a avea în sine seva și lumina cuvântului care zidește, nu s-ar fi acumulat și sedimentat în adâncul fântânii sufletului său, ca la un moment dat, asemeni lavei unui vulcan, mult timp aflat în adormire, să se trezească deodată și să ne arate ce este aceea o forţă a naturii dezlănţuite, Florica Gh. Ceapoiu n-ar fi fost poeta de astăzi, demnă de atenţia și respectul a numeroși cititori, dar și al multor personalităţi din lumea scriitorilor, criticii și istoriei literare…”

Din secţiunea Perspective istorice am reţinut: Scriitori interziși în România interbelică, articol semnat de Ioana Manta-Cosma; Continuitatea unui drept– Basarabia de Camelia Pantazi Tudor; Chelniţa, un sat din ţara Chioarului – aspecte politice şi toponimice, semnat de Radu Botiş.

Boris Marian dedică un articol academicianului Solomon Marcus – între matematică, viață și artă.

„Primele rânduri ale unei cărţi au o importanţă aparte, căci principalul lor scop este să fascineze cititorul şi să îl determine să devoreze cartea ce o are în mână” – este argumentul Lidiei Patricia, care selectează câteva Fraze introductive memorabile din romane celebre. Printre acestea: „Familiile fericite sunt toate la fel, fiecare familie nefericită este nefericită în felul său propriu” – Lev Tolstoi, Anna Karenina; „Eu, Tiberius Claudius Drusus Nero Germanicus şi aşa mai departe (fiindcă n-o să vă plictisesc de la început înşirându-vă toate numele şi titlurile mele!), poreclit până deunăzi de prieteni, de rude şi de intimi «Claudius Idiotul», «Claudius ăla», «Claudius Bâlbâitul», «Clau-Clau-Claudius» sau, rareori, «Sărmanul unchi Claudius», mă pregătesc să scriu pentru posteritate ciudatele întâmplări ale vieţii mele; încep, aşadar, cu frageda mea copilărie şi-mi voi urma povestirea an cu an, până voi ajunge la acea dată fatidică a vieţii mele, cu vreo opt ani în urmă, când, la cincizeci şi unu de ani, s-a abătut asupra mea «nenorocirea aurită», din care nu m-am mai putut apoi niciodată descurca.” – Robert Graves, Eu, Claudius Împărat; „Este un adevăr universal recunoscut că un burlac, posesor al unei averi frumoase, are nevoie de o nevastă.” – Jane Austen, Mândrie şi prejudecată.

hans-christian-andersen

Hans Christian Andersen

Sub semnătura lui Tibi Oprea, revista publică povestea Lumânare de seu de Hans Christian Andersen, descoperită după două aproape secole: „Manuscrisul unei opere semnată Hans Christian Andersen din perioada sa de şcoală a fost descoperit pe fundul unei cutii din arhivele localităţii daneze Funen de istoricul Esben Brage, situată în apropiere de Odense, oraşul natal al scriitorului. Intitulată Lumânare de seu, opera spune povestea unei lumânări care ajunge să fie neglijată şi să se înnegrească, până în momentul în care importanţa ei este redescoperită şi pusă în valoare. Povestioara scrisă de mână în cerneală îi este «dedicată doamnei Bunkeflod, din partea devotatului ei HC Andersen». Ulterior, în cerneală neagră, se vede adăugată o nouă dedicaţie, GPentru P Plum de la prietena lui, Bunkeflod».

Experţii sunt de părere că opera a fost scrisă în perioada urmării cursurilor școlii de gramatică la mijlocul anilor 1820, în special datorită stilului simplist şi metaforic al povestirii, care nu este deloc asemănător cu lucrările elegante scrise de acesta la maturitate. De asemenea, doamna Bunkeflod a fost identificată ca fiind o văduvă pe care autorul obişnuia să o viziteze în copilărie, pentru a-i citi şi de la care împrumuta cărţi. Totodată, ei bănuiesc că scrierea ar fi o copie a manuscrisului original, care s-ar fi pierdut.”

Wislawa Szymborska

Wisława Szymborska

La rubrica Traduceri, Alice Valeria Micu o prezintă pe Wisława Szymborska, poetă din Cracovia, care a fost propusă la Premiul Nobel în 3 octombrie 1996: „Nu se poate spune că Wislawa Szymborska s-a impus prin vastitatea operei, compusă din douăsprezece volumașe, de-a lungul a cincizeci de ani de activitate literară. Ceea ce contează este profunzimea reflecţiilor sale poetice, capacitatea ei de a se întreba pe sine despre sensul existenţei, cu formulări care au lăsat deoparte susţinerea „marilor construcţii”, ca ideologie.

Scriitura ei, care este una filosofică și reflexivă, glumeaţă și impulsivă, impresionează prin concreteţea lucrurilor, a situaţiilor și a sentimentelor cele mai comune, aproape banale, până în punctul ce poate fi definit „locul cotidianului”. Un cotidian care se iveşte dintr-o stare precisă şi din experienţa individuală, care nu se pretează niciodată generalizărilor. Este o „poezia cotidiană”, fără concesiuni făcute literarului sau sublimului și căreia îi este necunoscută orice formă de retorică.”

Mulţumire

de Wislawa Szymborska, traducere de Alice Valeria Micu

Datorez mult

celor pe care nu-i iubesc.

Ușurinţa cu care accept

ca ei să fie mai aproape decât un altul.

Mă simt în pace cu ei

și liberă cu ei

şi asta nu mi-o poate da iubirea

şi nici nu reuşeşte să mi-o ia.

Nu-i aștept

de la uşă la fereastră.

Răbdătoare

aproape ca un meridian

înţeleg

ceea ce iubirea nu înţelege,

iert

ceea ce iubirea n-ar ierta niciodată.

De la întâlnire la o scrisoare

trece nu o eternitate,

ci doar câteva zile sau o săptămână.

Călătoriile cu ei sunt mereu reușite,

concertele sunt ascultate în profunzime,

catedralele vizitate

și peisajele abrupte.

Și atunci când ne despart

şapte munţi şi râuri

sunt munţi și râuri

pe care le găseşti în orice atlas.

Este meritul lor

dacă trăiesc în trei dimensiuni,

într-un spaţiu nici liric, nici retoric,

cu un orizont adevărat, de vreme ce e mobil.

Ei înșiși nu au habar

cât duc în mâinile lor goale.

„Lor nu le datorez nimic!”

– ar zice dragostea

despre acest subiect deschis.

Pușa Roth

Poezie și pictură

Poeme de I. L. Caragiale, Ion Minulescu, Veronica Micle, Virgil Carianopol, Radu Stanca, Leonid Dimov

Tablouri de Mihai Potcoavă

În gondolă

                                            de Ion Luca Caragiale

La San Marco în piaţă,

Dulce curge-n carnaval,

Ca un vis, a noastră viaţă;

Lin şopteşte-al mării val.

– Vino, vino, gondoliere,

Ia-ne, du-ne-ncet-încet,

Sub a lunii scânteiere…

Cântă, scumpul meu poet!

Doarme-albastr-Adriatică;

Dorul tău îmi vei cânta…

Nu te teme de nimică…

Eşti al meu şi sunt a ta!

Doarme-acum şi crudu-mi gâde

În palatu-i aurit;

De gelosul meu poţi râde:

De demult l-am adormit.

– Pentr-un zâmbet, o privire

De la tine, scump odor,

Partea-mi dau de nemurire,

Dau chiar patrie, onor!

Vezi tu luna de pe ceruri

Cum străluce mângâios,

Învelind tot în misteruri?

Pentru mine-i de prisos.

Tu eşti singura-mi lumină,

Luna mea d-acum tu eşti.

Dogaressa mea divină!

Spune-mi, spune: mă iubeşti?

– Te iubesc ca o nebună;

Fă cu mine orice vrei;

Dacă-s pentru tine lună,

Tu eşti soare-n ochii mei!

Dă-mi căldura ta suavă,

De-al ei foc să mă topesc…

Sunt a ta fidelă sclavă;

Te iubesc! da, te iubesc!

Înainte, gondoliere

Du-ne, du-ne-ncet-încet!

Sub a lunii scânteiere,

Cântă, scumpul meu poet!

– În Veneţia duioasă,

Dulce-i viaţa-n carnaval!

Pentr-o inim-amoroasă,

Cântă, râde-al mării val!

Citește integral pe blogul  Pușa Roth – Dincolo de curcubeu e lumea

Memoria privirii

La Galeria Artelor de la Cercul Militar Naţional din București, va avea loc miercuri 1 februarie 2012, la ora 17.00 vernisajul expoziţiei de pictură Memoria privirii de Mircea Titus Romanescu. Tot cu această ocazie va fi lansat albumul artistului.

„Fie că era vorba de pictură sau de fluidităţile rafinate ale acuarelei, artistul se contura progresiv cu studiile sistematice asupra problemelor generale ale domeniului. Nu s-a aflat niciodată în situaţia celor care prin pictură rezolvau probleme, dar nici nu lăsa la mâna hazardului configurarea sensibilă a unei realităţi de dincolo de vizibil. Stagiile de studii libere în marile capitale ale picturii europene i-au permis, în Germania sau Olanda, în Franţa sau Italia să redecopere ideea de libertate, ivită din nevoia de a exprima tribulaţiile eului, dar şi aluviunile culturii contemporane. Între clasici şi moderni, Mircea Romanescu a optat să fie el însuşi, marile modele nefiind altceva decât reperele unui traseu care s-a dorit de la început a fi singular şi, pe cât se poate, original. L-au interesat maeştrii flamanzi, vedutiştii italieni, Cézanne. Acesta din urmă pare a fi influenţat decisiv spiritul pictorului prin geometrismul compoziţiei şi soliditatea formelor distribuite ritmic în cadru. Ideea geometrizării este proprie lui Cézanne, cel care privea Muntele Saint Victoire prin prisme şi cilindri. Astfel, Mircea Romanescu scapă de sub despotica povară a senzaţiei pure impresioniste şi conferă formelor distribuite în cadru un suport logic şi geometric. De aici şi până la soluţiile cubiştilor nu a fost decât un pas şi pictorul l-a făcut nonşalant şi personalizat. În expoziţie sunt juxtapuse toate aceste viziuni asupra lumii, identificate în peisaje româneşti şi europene, compozţii îndelung elaborate sau doar notaţii spontane. Verva imaginativă devine o calitate şi aparenta spontaneitate are în spate numeroase exerciţii şi studii de culoare. Vede simplu, identifică lejer structuri iar culoarea merge de la cea locală la amplificări corecte şi sugestive. Veneţia a devenit un brand universal. De la Cannaletto la Wateau, de la Guardi la Corneliu Baba s-a scris istoria Veneţiei în felurite chipuri deoarece fiecare are în proprietate exclusivă propria sa Veneţie. Cu cât se anunţă mai ritos inevitabila ei extincţie, cu atât ea reînvie mai strălucitoare cu fiecare privitor. În mod real, fiecare artist naşte o Veneţie personală, credibilă în măsura în care şi altul se identifică cu ea. Fantoma Veneţiei traversează istoria picturii cu paşi de dans pe o partitură de Vivaldi. Mircea Romanescu este pictor de peisaj în măsura în care locurile devin sensuri, elogii ale efemerul sortit să dureze. Buna manualitate, măsura şi echilibrul, privirea detaşat-reflexivă fac ca structura vizibilului să se emancipeze prin culoare şi inteligenta gestionare a armoniilor. În amplele naturi statice repune în discuţie problema cubismului, în cele câteva peisaje nemţene evocă un sentiment. Mircea Romanescu s-a aşezat competitiv lângă confraţii nemţeni şi, de aceea, şi-a configurat un perimetru de mişcare inconfundabil. Citatul cultural din aventura marilor creatori deschizători de drumuri noi în artă îi dovedeşte culturalitatea şi lasă astfel destul loc pentru propriile eresuri.” (Valentin Ciucă, Mircea Romanescu – Spiritul Veneţiei, „Ateneu”, martie 2007).

 

Calendar: Tiţian

Moartea pictorului veneţian Tiţian, în timpul unei teribile epidemii de ciumă, rămâne încă destul de misterioasă. Deşi se cunosc destule detalii despre ultimele sale luni de viaţă, împrejurările morţii nu sunt elucidate. Nu e clar dacă Tiziano Vecellio se îmbolnăvise de ciumă sau moartea s-a datorat vârstei înaintate. Bănuiala poate porni de la faptul că pentru a nu fi înmormântat la groapa comună, cum erau îngropaţi toţi morţii de ciumă, a fost necesară aprobarea Senatului veneţian pentru ca trupul artistului să fie coborât, conform dorinţei sale, într-o criptă lângă Biserica Santa Maria Gloriosa dei Frari. Dacă a fost într-adevăr bolnav de ciumă, Tiţian s-ar număra printre puţinele excepţii care se făceau de la regulile stricte din timpul epidemiilor. Oricum, una pe măsura artistului nonagenar.

Tiţian a murit la Veneţia, în casa Birri, în noaptea de 27–28 august 1576. Era trecut de 90 de ani, dacă acceptăm ca an al naşterii 1485. După alte surse, s-ar fi născut între 1488 şi 1490, la Pieve di Cadore, în munţii Dolomiţi, în regiunea Veneto. A purtat toată viaţa nostalgia peisajului montan şi a locurilor natale. Se spune că privind dincolo de zarea veneţiană, avea impresia că vede munţii. Era o structură puternică, pe lângă autoritatea incontestabilă pe care o dobândise arta sa.

Furtuna puternică din noaptea morţii pictorului a încetat, se zice, de îndată. Norii s-au risipit rapid şi zorii zilei au găsit Veneţia scăldată într-o dulce adiere de vânt. O slujbă scurtă şi o procesiune săvârşită mai degrabă în taină au marcat, în 29 august, înmormântarea. Gondola funerară a senioriei a transportat sicriul, bine ascuns, până la debarcaderul din faţa Bisericii dei Frari. Ciuma făcuse ravagii în Veneţia şi cei câţiva elevi ai maestrului, care au asistat la înmormântare, au stat departe unul de altul, atât de mare era frica de contaminare. Unul singur, Palma cel Tânăr, care înfruntase boala, s-a dus la Birri pentru a-l veghea pe Orazio, fiul cel mare al lui Tiţian, care zăcea în camera alăturată celei în care murise tatăl. Un om vindecat de ciumă devenea imun, acest secret era cunoscut de cei vechi dar nu suficient, probabil, pentru a alunga frica.

Palma n-a mai putut face însă nimic. Orazio a murit după câteva zile. În timp ce Palma îl ducea la cimitir, tâlharii au spart cu furie casa. Au furat bani, obiecte preţioase, antichităţi – colecţii întregi care se aflau la Birri, multe dintre ele unicate. Două corăbii aşteptau ancorate pentru a încărca prada. Nu se ştie de ce, nu au luat nici una dintre picturile lui Tiţian, nici mapele cu desene, nici schiţele pentru icoane de altar, o adevărată comoară, spunem noi astăzi. Casa părea devastată, aşa încât Pomponio, celălalt fiu al lui Tiţian, a avut impresia, când s-a întors, că toată preţioasa moştenire a dispărut. Din fericire, a recuperat toate lucrările tatălui său, pe care le-a vândut precipitat. Familia Polani şi-a însuşit o bună parte dintre tablouri, poate nu cele mai preţioase. Palma cel Tânăr a luat fără discuţii Pietà, angajându-se să o termine şi să o expună la Frari, după dorinţa lui Tiţian.

O restaurare recentă a probat că numai îngerul care ţine în mână o lumânare uriaşă, în partea de sus a tabloului, îi aparţine lui Tiţian, dar intervenţia considerabilă a elevului, care practic a terminat întreaga pânză de dimensiuni mari (351 x 389 cm), a fost făcută cu multă atenţie stilistică, aşa încât tabloul pare autentic.

O anchetă făcută de Senat a arătat că în timpul ciumei din 1575–1576 au murit 50 000 din cei 190 000 de locuitori ai Veneţiei.

Costin Tuchilă

Tablouri de Tițian

Isus și femeia adulterină, 1508–1510

Madona cu cireșe, 1515

Noli me tangere, 1511–1512

Gipsy Madona, 1511

Bunavestire, 1535

Cina din Emaus, 1530

Ecce homo, 1543

Ecce homo, 1548

Punerea în mormânt, 1523–1526

Mater Dolorosa, 1553–1554

Învierea, 1542–1544

Judith, c. 1515

Maria Magdalena, 1532

Dragostea sacră și dragostea profană, 1514

Dragoste profană (Vanitate), 1515

Venus Anadyomene, 1520

Venus din Urbino, înainte de 1538

Venus cu organist și cățel, c. 1550

Venus cu oglindă, c. 1555

Femeie cu oglindă, 1514