J. R. R. Tolkien – aventura continuă

Legenda lui Sigurd si a lui Gudrun

Pentru fanii genului fantasy, anul 2012 a fost anul aventurilor neaşteptate. Hobbitul, cartea publicată în România la Editura RAO şi devenită un titlu clasic pentru copiii de pretutindeni, a fost cel mai bine vândut titlu al editurii la Târgul Internaţional „Gaudeamus – Carte de învăţătură”, 2012, fiind cumpărată de mii de fani ai genului fantasy în cele două formate disponibile: clasic şi cu copertă de film.

Mai mult, ecranizarea cărţii, Hobbitul – O călătorie neaşteptată, a fost filmul cu cele mai multe bilete de cinematograf vândute în România până în prezent. Peste 378.000 de români au urmărit povestea simpaticului hobbit Bilbo Baggins, în primele cinci săptămâni de la lansare. Filmul a reuşit să redea vizual universul fascinant creat de J. R. R. Tolkien şi să prezinte cu acurateţe lumea complexă construită de scriitor. În plus, adevăraţii cunoscători ai universului Tolkien au putut remarca faptul că ecranizarea conţine şi elemente din volumul Silmarillion, o colecţie a legendelor lui Tolkien despre universul Eä, Pământul de Mijloc şi destinul elfilor.

hobbitul coperta rao

Şi, pentru a completa seria de autor J.R.R. Tolkien, în luna februarie 2013 Editura RAO va lansa în premieră pentru piaţa din România cartea Legenda lui Sigurd şi a lui Gudrún, carte publicată postum în 2009 şi editată de fiul autorului, Christopher Tolkien. Poemele cuprinse în volum sunt propria versiune a omului de litere J. R. R. Tolkien a celebrelor j r r tolkienlegende nordice, cum ar fi povestea legendarului erou Sigurd şi a căderii Niflungilor. Tolkien a scris poemele între anii 1920–1930, însă data exactă nu este cunoscută. Autorul a rătăcit textul, declarând: „Cred că am uitat undeva un lung poem nepublicat, intitulat Völsungakviða en nýja, scris în strofe fornyroislag de 8 versuri, în engleză: o încercare de a organiza materialul Edda care are de-a face cu Sigurd şi Gudrún.” Poemul a fost regăsit după moartea sa şi completat de Christopher Tolkien.

Un nou titlu scris de Tolkien este întotdeauna un eveniment editorial de proporţii: cărţile lui J.R.R. Tolkien s-au publicat în peste 40 de limbi străine şi s-au vândut în zeci de milioane de exemplare în întreaga lume. Printre cărţile de referinţă ale lui Tolkien se numără: trilogia Stăpânul Inelelor, Hobbitul, Silmarillion, Roverandom, Povestiri neterminate, Scrisori de la Moş Crăciun – toate apărute la Editura RAO.

Legenda lui Sigurd şi a lui Gudrún, ediţie critică, format: Biblioteca RAO. Traducere de Bogdan Nicolae Marchidanu, 704 pp.

Folk-Jazz în limba poezească

Society Pub din București (str. Dianei nr. 11, din intersecția Piața Rosetti) găzduiește joi 4 octombrie, de la ora 20.00, o întâlnire artistică excepțională: violoncelistul Adrian Naidin explorează în premieră zona folk, ghidat de actorul Zoltan Butuc. Folk-jazz cu rădăcini tradiționale, folk-rock cu tușe de clasic, cei doi artiști se caută, dialoghează și interferează, trecând prin propriile experiențe și întâlniri muzicale, pentru a se regăsi în cea mai sensibilă zonă de confluență a muzicii contemporane.

Pentru rezervări: 0785 262626

Confirmat de muzicianul leton Mischa Maisky, care i-a fost profesor, și de regizorul grec Mihalis Kakogiannis – care i-a fost admirator, Adrian Naidin a fost aplaudat, alături de trupa „Phoenix” sau alături de actorii Ion Caramitru și Horațiu Mălăele, la Teatrul Național din București. A primit ovații și alături de pianistul Raul Kusak, pentru proiectului world Cântice’n cerc, lansat în luna mai și prezentat la Freedom Jazz Festival sau la Festivalul Folk You. Muzica i-a sedus și pe producătorii de la Voltage Production şi Bona Fide Productions, care au inclus „cânticele” în coloana sonoră a filmului The Necessary Death of Charlie Countryman, care s-a turnat în această primăvară în România.

Inspirat de șarmul lui Fanny Ardant, căreia i-a dat replica în Cenușă și sânge, ghidat, de-a lungul carierei, de regizori importanți, printre care francezul Claude Lelouch în filmul Iubiri din trecut sau de Francis Ford Coppola în Tinerețe fără tinerețe, Zoltan Butuc este unul dintre rebelii noului val, un actor plin de forță, experimental, inovator. A întâlnit pe platouri nume sonore ale cinematografiei mondiale, de la Armand Assante și Penelope Ann Miller, până la britanicul Ray Winston sau actorul american laureat cu Oscar Abraham F Murray. Sensibil scriitor și rostitor de versuri, le simte într-o manieră foarte personală.

Mădălina Corina Diaconu

Lansare de carte: „Măștile lui M. I.”

Miercuri, 11 aprilie 2012, ora 18.00, la Institutul Cultural Român (Aleea Alexandru nr. 38, București) va avea loc lansarea cărții Măștile lui M. I. –Gabriel Liiceanu în dialog cu Mircea Ivănescu (Editura Humanitas, 2012). Vor lua cuvântul poeta Denisa Comănescu, director general al Editurii Humanitas Fiction, scriitorii Ioana Pârvulescu, Mircea Cărtărescu și Radu Paraschivescu, Gabriel Liiceanu, președintele Grupului Editorial Humanitas și Horia-Roman Patapievici, președintele Institutului Cultural Român.

Apărut în Colecția „Portrete în dialog“, volumul Măștile lui M. I. recompune traseul destinului unuia dintre cei mai importanți poeți și traducători din literatura română, Mircea Ivănescu (1931–2011), dar și al unei generații. Mircea Ivănescu a fost o figură discretă a vieții literare, neafiliindu-se niciunei grupări sau direcții. Cu toate acestea, creația sa a influențat decisiv generațiile care se revendică de la poetici postmoderniste și textualiste. A absolvit Facultatea de Filologie la București; a lucrat ca redactor la Agerpres și la revista „Lumea”, apoi la Editura pentru Literatură Universală și la Editura Univers. A debutat în volum în 1968 și și-a publicat versurile, de o remarcabilă unitate valorică și stilistică, sub titluri voit banale (Versuri, Poeme, Alte poeme, Poesii nouă etc.). Traducerile sale din literatura universală (Joyce, Faulkner, Musil, Kafka, Broch, poezie engleză și americană etc.) au primit, ca și opera sa poetică, numeroase premii.

„După prima noastră întâlnire, s-a întâmplat ceva neașteptat. Stând de vorbă, ne-am pomenit prinși în complicitatea pe care o crea însuși dialogul nostru. A început să ne placă jocul nostru. Mircea Ivănescu s-a lăsat împins, pentru o ultimă oară, pe coridoarele vieții lui, lăsându-mi senzația că i-am prilejuit o mare și finală recapitulare a ei. Și că, într-un fel nerostit, îmi era recunoscător pentru asta. Iar eu, la rândul meu, urmându-l pe drumul pe care i-l deschideam prin întrebările mele, eram fascinat de ceea ce vedeam și, mai ales, de felul în care el se vedea pe sine. Muzica vieții lui a venit simplu spre mine…” – Gabriel Liiceanu.

„Uitați-vă la mine. Pare că sunt un tip vesel, care râde foarte mult. Poate că toata viața a trebuit să îngrop ceva, ceva pe care acum, în mod impudic, ajung să-l scot – și nu știu de ce o fac –, într-o conversație, la lumină.“ – Mircea Ivănescu.