Lansare de carte: „Florilegiu enescian” de Viorel Cosma

George Enescu

eveniment liber sa spunCunoscutul muzicolog Viorel Cosma își lansează cartea Florilegiu enescian vineri, 16 septembrie 2016, la ora 19.00, la Ateneul Român, înaintea recitalului susținut de violonistul Florin Croitoru în cadrul Concursului Internațional „George Enescu” 2016. La finalul recitalului, Viorel Cosma va acorda autografe în holul Ateneului. Continuă lectura „Lansare de carte: „Florilegiu enescian” de Viorel Cosma”

George Enescu. Muzicianul de geniu în imagini/Le musicien de génie en images

album -enescu-ro-fr

eveniment liber sa spunA apărut ediția bilingvă, în română și franceză, a albumului George Enescu. Muzicianul de geniu în imagini/Le musicien de génie en images. Selecția, introducerea și legendele fotografiilor au fost realizate de muzicologul Viorel Cosma. Traducere în limba francează de Ileana Cantuniari, concepție grafică de Dan Glăvan. Fotografiile provin din arhivele Muzeului Național „George Enescu”, Teatrului Național din București, Muzeului Național de Istorie a României, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand” și din arhive personale. Continuă lectura „George Enescu. Muzicianul de geniu în imagini/Le musicien de génie en images”

Lansare de discuri

AFIS LIANA SERBESCU

eveniment liber sa spunMarți, 30 septembrie 2014, la ora 18.00, la Biblioteca Metropolitană București va avea loc lansarea albumelor discografice: Compozitoare de-a lungul secolelor prezentate de Liana Şerbescu • Silvia şi Liana Şerbescu în concert, apărute la Casa de discuri „Electrecord”. Invitați: Dr. Ilinca Dumitrescu, prof. dr. Lavinia Coman, prof. dr. Viorel Cosma, Valeriu Râpeanu, Olga Grigorescu, muzicolog, realizator emisiuni radio. Evenimentul va avea loc la Sediul Central al BMB, Sala „Auditorium” (str. Tache Ionescu nr. 4, lângă Piața Amzei).

cd  liana serbescu

Fiică a pianistei Silvia Șerbescu şi a inginerului de CFR Florian Şerbescu, Liana Șerbescu a absolvit Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București la clasa mamei sale, în 1957. A studiat pianul și cu maeştrii Constanţa Erbiceanu, Cella Delavrancea și Guido Agosti.

Este laureată a trei Concursuri Naţionale de Tineret, din 1953, 1955 şi 1957.

După absolvire apare în multe recitaluri, emisiuni de Radio și concerte simfonice în ţară, iar, mai târziu, şi peste hotare. Între anii 1960 şi 1964 e numită Solistă de Stat a Filarmonicii „Oltenia” din Craiova şi a Filarmonicii de Stat din Bacău.

În 1964 reuşeşte să intre prin concurs asistentă la clasa de pian complementar din Conservatorul „Ciprian Porumbescu”.

În decembrie 1974 emigrează din ţară şi, după două scurte peregrinări în Norvegia şi Suedia, se stabileşte cu soţul ei, prof. Mihai Gavrilă, la Amsterdam. După doi ani de luptă, soţii Gavrilă obţin reunificarea familiei, adică tatăl Lianei şi cei doi copii. Ioa-Silva şi Dariu Mihai Gavrilă primesc viza să părăsească România şi să se stabilească în Olanda la părinţii lor.

cd silvia si liana serbescu

Liana îşi continuă activitatea concertistică în Olanda şi în alte ţări şi prezintă şi multe prime audiţii de muzică românească (cum ar fi „Jeux” pentru pian şi orchestră cu Orchestre des Concerts Lamoureux la Paris, în 1975) sau din muzica altor ţări (Concertul pentru pian și orchestră de compozitorul Alfred Boeckmann din Weimar etc.) Face cunoscută creaţia compozitorilor români în recitaluri live sau prin înregistrări şi emisiuni la radio (Sveriges Radio, Paris, Radio Hilversum în Olanda, Suedwestfunk Baden-Baden etc.) Din 1975, „Anul Internaţional al Femeii”, începe să alcătuiască programe speciale cu muzică de compozitoare. Îmbină activitatea solistică cu cercetări muzicologice efectuate în biblioteci şi arhive, care duc la descoperirea unui număr impresionant de nume de compozitoare din secolele trecute.

Propagă această muzică prin articole în diverse publicaţii de specialitate, înregistrări la radio şi pe disc, conferinţe şi concerte simfonice.

Clara_Schumann_1878

Clara Schumann, portret de Franz von Lenbach, 1878

În 1980 prezintă în cadrul primului Festival Internaţional de Muzică Feminină de la Bonn, Concertul pentru pian şi orchestră, în la minor, op. 7 de Clara Schumann. În calitate de membră a organizaţiilor „Frau und Musik” din Germania şi „Vrouw en Muziek” din Olanda, îşi îmbogăţeşte repertoriul cu noi nume de compozitoare din trecut sau contemporane. Unele compozitoare, ca Barbara Heller, Caroline Ansinck și Joanna Bruzdowicz etc., îi dedică Lianei compoziţii de-ale lor (Sonate d’octobre de Joanna Bruzdowicz etc.)

Cu orchestra de femei „Clara Schumann Frauenorchester”, întreprinde turnee în Germania şi Olanda cu Concertul Clarei.

În 1986–87 înregistrează pe 2 CD-uri Suita pentru pian „Anul”(Das Jahr) şi 3 Sonate pentru pian de Fanny Mendelssohn Hensel.

În 1990 înregistrează pe CD cu „Frauenmusikorchester Clara Schumann”, dirijoare Elke Mascha Blankenburg, Concertul Clarei. În acelaşi an începe cercetări asidue la British Library din Londra, despre compozitoarea britanică Dame Ethel Smyth (1858–1944). Copiază cu mâna în secţia de manuscrise a muzeului toată creaţia pentru pian a acestei compozitoare. În 1992–93, înregistrează la Baden-Baden pe 2 CD-uri, opera ei completă pentru pian.

De asemenea editează în 4 volume critice muzica de Fanny Mendelssohn Hensel la Furore Verlag şi opera completă pentru pian a lui Ethel Smyth la Editura Breitkopf.

Pierre Auguste Renoir Femeie la pian

Pierre-Auguste Renoir, Femeie la pian

Participă la conferinţe şi festivaluri dedicate compozitoarelor, ultimul fiind în 2008 la Oxford, cu ocazia împlinirii a 150 ani de la naşterea compozitoarei Ethel Smyth. Cu acest prilej încheie Festivalul (concertul final), cu un recital-conferinţă dedicat compozitoarei britanice Ethel Smyth şi poetei române Anna de Noailles.

După 1989 revine în România cu diverse concerte cu orchestra şi recitaluri. Ultimul recital la Ateneu, în 2001, a fost un istoric succint al muzicii compozitoarelor din secolul al XVII-lea până în prezent, cu scurte prezentări ale pieselor executate.

Copiii 

Ioa-Silva Gavrilă a studiat vioara cu Davina van Wely, la Sweelinck Conservatorium din Amsterdam. La Concursul Naţional de Vioară „Oskar Back” din 1982 obţine un premiu. A susţinut diverse recitaluri şi concerte cu orchestra în Olanda, Suedia şi Germania.

A absolvit Facultatea de Informatică a Universităţii din Amsterdam, obţinând şi un doctorat în chimie. Este stabilită în Elveţia.

Dariu Mihai Gavrilă a studiat violoncelul la Conservatorul din Amsterdam (doar un an), în paralel cu studii de fizică şi informatică, la Universitatea din Amsterdam. Se specializează la University of Maryland din Washington, unde îşi ia şi doctoratul. Lucrează la Ulm (Germania) la compania Daimler-BENZ, iar din 2007 este şi Profesor la Universitatea din Amsterdam, la disciplina „Intelligent Perception Systems”.

George Georgescu şi muzica românească

Concertul omagial George Georgescu 125, organizat de Societatea Română de Radiodifuziune, vineri, 26 octombrie 2012, la Sala Radio (cu începere de la ora 19.00), va prilejui prezentarea, în pauză, a noului album produs de Editura Casa Radio: Arta lui George Georgescu – M. Jora, Th. Rogalski, P. Constantinescu, C. Silvestri, G. Enescu. Continuă lectura „George Georgescu şi muzica românească”

Luni la ora 5 – După-amiaza unui interpret: Centenar Sergiu Celibidache

Cea de-a treia Stagiune Camerală „Luni la ora 5 – După-amiaza unui interpret”, desfășurată sub egida Bibliotecii Metropolitane București, se va încheia luni, 25 iunie 2012, la ora 17.00, cu o un medalion dedicat dirijorului Sergiu Celibidache. Centenar Sergiu Celibidache este titlul sub care muzicieni care au cântat în compania sa și critici muzicali îl vor evoca pe marele dirijor născut în 28 iunie 1912. Participă: Dan Cavassi, Andrei Dorobanțu, Nicolae Licareț, Costin Tuchilă. Manifestarea programată în Sala „Mircea Eliade” a Bibliotecii Metropolitane București (str. Tache Ionescu nr. 4, lângă Piața Amzei) se va încheia cu un Recital Aurelian-Octav Popa (clarinet). În program, piese de Rameau, Debussy, Enescu (adaptare de Aurelian-Octav Popa). În cadrul serii care îi este dedicate vor putea fi ascultate și vizionate înregistrări de referință cu Sergiu Celibidache. Intrarea este liberă.

Director artistic al Stagiunii Camerale „Luni la ora 5 – După-amiaza unui interpret”: dr. Mirela Zafiri.

Sergiu Celibidache (28 iunie 1912, Roman, România–14 august 1996, La Neuville-sur-Essonne, Franța)

„Cândva, la un moment dat, acest om a devenit mit. Înainte de asta, însă, fusese o legendă.” ( Mario Gerteis).

„A fost iubit, admirat, temut, iar acum va fi cu siguranță și divinizat.” (Steen Christian Steensen).

„Un tip de dirijor ca Celibidache nu va mai exista niciodată.” (Roland de Beer).

„De unde vine această priză electrizantă pe care Celibidache o exercită asupra muzicienilor şi melomanilor şi care pare să fie adevărată magie sau miracol? Printr-o amănunţită analiză şi o concentrată observaţie, înlăturând tot ceea ce ar părea de domeniul supranaturalului, se pot scoate la iveală toate însuşirile care dau acel caracter neobişnuit valorii indiscutabile a acestui mare artist. Înzestrat de la natură cu toată generozitatea şi stăpânit de o pasiune mistuitoare pentru muzică, valoarea sa extraordinară este fructul unei munci fără odihnă, al unui studiu ştiinţific şi vast al tuturor disciplinelor muzicii pe care le stăpâneşte la cel mai înalt nivel şi în cele mai intime amănunte, al unei fantezii de o bogăţie rară, al unei culturi academice. Doctor în filozofie şi în matematici, interpretările sale sunt construite numai pe temeiul unei logici inebranlabile, iar fantezia aceea, despre care vorbeam mai sus, se împrospătează printr-un proces continuu de rafinare şi sublimare, hrănindu-se din universalitatea cunoştinţelor sale nu numai din domeniul artelor – muzică, literatură, teatru, plastică – ci din toate ramurile activităţii umane, dar mai ales trăgându-şi seva din izvorul nesecat al unei bogate vieţi interioare. Tot din acestea trebuie desprinsă şi taina faptului că Celibidache nu se repetă niciodată. Compozitor el însuşi, acest magistral interpret se apleacă plin de umilinţă asupra operei ce intră în repertoriul său, caută să pătrundă cu truda unui studiu meticulos şi cât mai complet în intimitatea limbajului creatorului respectiv şi, reuşind să se substituie acestuia, îi cântă lucrarea cât mai aproape de ceea ce putea fi idealul de interpretare, aşa cum i-a sunat compozitorului atunci când şi-a scris opera. Ca să ajungă aici, el caută să intre în universul compozitorului, în concepţia lui de viaţă, în epoca lui, în idealurile, preocupările şi problemele acelei epoci, în aşa fel încât să poată traduce opera compozitorului prin prisma epocii lui şi nu prin prisma epocii, mentalităţii şi stilului nostru actual de viaţă.” (Costache Popa).

„Gesturile dirijorului sculptează în spaţiu o sinteză geometrică şi predomină volumul, relevat nouă prin statornicia nuanţei alese şi precizia structurii perioadelor. El îşi afirmă voinţa cu o autoritate severă, mâna stângă tăind în aer împlinirea şi dezlegarea expresiei. Pare a fi calm în mişcări, bagheta lui vibrează tot atât de subtil ca vibrato-ul viorilor, obligate de el la un tremur mai strâns decât cel obişnuit, ce naşte o palpitaţie emoţională în diminuendo, topit infinitezimal, încât se percepe ca umbra umbrei unei vibraţii. Dar când porneşte un crescendo, atunci tot trupul se îndoaie ca un copac răscolit de furtună. Modulează în cercuri mari avântul, dar nici o clipă nu-i îngăduie să depăşească armonia echilibrului cerebral. El aşează muzica în zona spiritului şi o priveşte epurată de tot balastul inutilităţilor omeneşti. De aceea poate să exprime esenţialul!” (Cella Delavrancea).

„S-a spus (nu fără temei) că muzica adevărată trebuie ascultată doar cu inima. În cazul lui Sergiu Celibidache dictonul rezistă pe deplin confruntării cu realitatea. Mai mult decât atât: emoţia creată de universul sonor este sporită la Celibidache de trăirea totală a partiturii, care i se citeşte pe faţă. […] Celibidache trebuie văzut, nu doar ascultat, şi mai ales trebuie văzut de aproape, mai ales din faţă, pe întregul parcurs al desfăşurării discursului muzical. Ai zice că mâna dirijorului, gesturile de pronunţată expresivitate vin să servească, în primul rând, acea privire caracteristică, plină de forţă, ce domină şi subjugă instrumentiştii. Este un privilegiu să retrăieşti fiecare pagină muzicală în ambianţa acestui mare maestru al baghetei, capabil să comunice emoţia artistică la tensiuni dintre cele mai înalte. Şi este, în sfârşit, pilduitor să-l urmăreşti pe Sergiu Celibidache la repetiţii pentru a pătrunde în extrema complexitate a actului creator, în munca epuizantă a aspiraţiei spre perfecţiune, în dăruirea totală dedicată tălmăcirii capodoperelor. Numai aşa vom înţelege «secretul» acelor concerte de referinţă artistică pe care Sergiu Celibidache le oferă auditorilor. Numai aşa vom cunoaşte preţul marilor eforturi ale membrilor orchestrei, permanent solicitaţi de dirijor până la limita posibilităţilor fizice şi psihice. Iar publicul românesc dovedeşte că a înţeles pe deplin această înaltă lecţie de artă, asaltând, pur şi simplu, porţile Ateneului pentru a putea asista la repetiţii, pentru a fi martor la acel veritabil laborator de creaţie. Îmbucurător este şi faptul că, în primele rânduri, am remarcat un foarte mare număr de tineri, studenţi la Conservator sau la alte facultăţi, elevi etc. Fără îndoială că pentru ei, exemplul maestrului se poate transforma într-o experienţă unică, greu de uitat şi menită apoi să marcheze întreg drumul evoluţiei lor. Vor fi învăţat de aici că orice izbândă artistică, orice înfăptuire de preţ se atinge numai cu o muncă perseverentă, fără menajamente. Că în spatele interpretării strălucitoare, aparent fără nici un efort, dintr-un concert, se ascunde un imens sacrificiu, strădanii adesea greu de închipuit.” (Viorel Cosma).

Sergiu Celibidache „nu poate relata nimănui ce face, pentru că muzica, pentru el, este o succesiune de momente prezente, aidoma oricărei rostiri esenţiale, irepetabile în datele ei fundamentale. Un dirijor care urcat la pupitrul orchestral, se adânceşte în sine până la a se confunda cu universul din care izvorăşte spre noi pe căile iluminate ale harului divin.” (Corneliu Antim).

 

 Richard Strauss, Poemul simfonic „Till Eulenspiegel” – fragment de repetiție cu Sergiu Celibidache, Orchestra Simfonică Radio din Stuttgart

P. I. Ceaikovski, Simfonia nr. 5 în mi minor, partea a IV-a, Andante maestoso – Allegro vivace, Filarmonica din München, dirijor: Sergiu Celibidache. Herculessaal, München, 1983

J. Brahms, Simfonia a III-a în Fa major, partea a III-a, Poco allegretto, Filarmonica din München, 1985

M. Ravel, Bolero, Filarmonica din München, Japonia, 1994