Reflecţii cromatice

reflectii cromatice

Alexandr Alavatchi, Vitalie Butescu, Iurie Lupu şi Vasile Sitari expun în perioada februarie–martie 2017, la Galeria de Artă Calea Victoriei 33 din Bucureşti, în organizarea Asociaţiei Butescu Art Studio în parteneriat cu Teatrul de Revistă ”C. Tănase”.
Vă aşteptăm joi, 23 februarie, orele 18.00 la întâlnirea pe care artiştii o propun pentru a vernisa împreună expoziţia Reflecţii cromatice şi a schimba impresii despre lucrările prezente pe simeze. 
Tel.: 0726117293, http://www.bas.arts.ro/. Continuă lectura „Reflecţii cromatice”

„Viziuni” la Galeria de Artă Calea Victoriei 33

AFIS 3 VIZIUNI (1)

Începând de marți, 24 noiembrie 2015, pictorii Vitalie Butescu, Andrei Damo şi Corneliu Drăgan-Târgovişte vă propun o nouă expoziție la Galeria de Artă Calea Victoriei 33 din Bucureşti, în organizarea Asociaţiei Butescu Art Studio în parteneriat cu Teatrul de Revistă „Constantin Tănase”.

Miercuri, 25 noiembrie, între orele 13.00–20.00 artiştii vor fi prezenți în Galerie pentru a schimba impresii despre cele peste 110 lucrări prezente pe simeze în cadrul expoziției Viziuni.

 Vezi: Arhiva categoriei Pictură

Expresii ale impresiei

VITALIE BUTESCU - IARNA

Alexandru Alavaţchi, Vitalie Butescu şi Gheorghe Zvarici expun în perioada 3–22 noiembrie 2015, la Galeria de Artă Calea Victoriei 33 din Bucureşti, în organizarea Asociaţiei Butescu Art Studio în parteneriat cu Teatrul de Revistă „C. Tănase”. Vă aşteptăm miercuri, 4 noiembrie  2015, ora 19.00, la întâlnirea pe care artiştii o propun, pentru a vernisa împreună expoziţia de pictură şi grafică şi a schimba impresii despre lucrările prezente pe simeze. Continuă lectura „Expresii ale impresiei”

Simfonii urbane

expozitie simfonii urbane

Pictorii Florin Bârză, Vitalie Butescu, Constantin Daradici, Corneliu Drăgan Târgoviște, Mihai Potcoavă expun în perioada august–septembrie 2015 la Galeria de Artă Calea Victoriei 33 din București, în organizarea Asociației Butescu Art Studio, în parteneriat cu Teatrul de Revistă „Constantin Tănase”.

Va așteptăm marți, 25 august 2015, la ora 19.00 la întâlnirea pe care artiștii o propun pentru a schimba impresii despre cele circa 70 de lucrări prezente pe simeze în cadrul expoziției Simfonii urbane.

Parteneri media: artportfolio.roartindex.roonlinegallery.ro.

logo liber sa spunVezi: arhiva categoriei Pictură

Armonii estivale

afis-armonii-estivale-calea-victoriei-33

eveniment liber sa spunÎncepând de joi, 16 iulie 2015, ora 19.00, pictorii Nicolae Blei, Vitalie Butescu, Constantin Daradici, Corneliu Drăgan Targovişte, Laurenţiu Midvichi, Mihai Potcoavă şi George Savu invită publicul iubitor de artă la expoziţia de pictură şi grafică Armonii estivale, organizată de Asociaţia Butescu Art Studio în parteneriat cu Teatrul de Revistă „Constantin Tănase”, la Galeria de Artă Calea Victoriei 33 din Bucureşti. Expoziţia va fi deschisă  în perioada iulie–august 2015, iar joi, 16 iulie, ora 19.00, artiştii  vor fi prezenţi pentru a schimba impresii despre cele circa 70 de lucrări prezente pe simeze în cadrul expoziției Armonii estivale.

Parteneri media: artportfolio.ro, artindex.ro, onlinegallery.ro.

logo liber sa spunVezi: arhiva categoriei Pictură

Expoziție de pictură Vitalie Butescu

Vitalie Butescu, Iarna

În perioada 5 decembrie 2012–5 ianuarie 2013, Galeria Artis a Muzeului Județean Olt din Slatina găzduiește expoziția de pictură Butescu a artistului plastic Vitalie Butescu. Vernisajul a avut loc miercuri, 5 decembrie, la ora 11.00.

Cuprinzând lucrări realizate într-o bogată paletă de culori, expoziţia propune privitorilor case, locuri, peisaje pline de atmosfera caldă şi luminoasă caracteristică picturii artistului, care nu expune acum pentru prima dată pe simezele de la Slatina.

Născut la 3 octombrie 1972, Vitalie Butescu este absolvent al Colegiului de Arte Plastice „Al. Plămădeală” din Chişinău, în 1990 şi licenţiat al Academiei de Arte „Ioan Andreescu” din Cluj, în 1997. Membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România, expune frecvent (chiar din facultate) în muzee, săli de expoziţii şi galerii private din ţară dar şi din străinătate (Germania, Olanda, Belgia, Grecia, Japonia), participă la tabere de creaţie, la târguri internaţionale de artă, impresionând prin dinamism, inspiraţie şi multă putere de creaţie, care îl fac unul din cei mai populari artişti plastici români contemporani.

Vitalie Butescu, Umbrela albastră

Lucrările sale se află în colecţiile muzeelor de artă contemporană din ţară (între care şi Muzeul Judeţean Olt), ca şi în multe colecţii particulare din ţară şi din afara ei.

„Pictura lui Vitalie Butescu emană o căldură luminoasă şi discretă, care este în acelaşi timp a picturii cât şi a autorului ei. Un farmec familiar, totuşi greu de numit, rezidă în lucrări, un murmur vibrant care vorbeşte despre lumină şi efemer. Este poate şi principalul motiv pentru care pânzele sale se bucură de o extraordinară popularitate”, citim într-o o cronică la una dintre expoziţiile sale.

Dr. Laurenţiu Guţică-Florescu

Director, Muzeul Județean Olt

 Lucrări de Vitalie Butescu

 

Culme de calcar și acoperișuri roșii

Biserică în Malta

Smochini

Biserica Stavropoleos

Casă la țară

La Marea Neagră

Peisajul marin nu este o temă predilectă în pictura românească. În istoria picturii românești putem găsi, ici-colo, marine, dar nu putem afla un pictor care să se fi dedicat acestui gen și să-l fi dus la desăvârșire ca, de exemplu, în pictura rusă, armeanul Aivazovski, născut în Crimeea. Pare oarecum ciudat, odată ce Marea Neagră și în general peisajul dobrogean sunt ofertante, au pitoresc, culoare locală, suficiente motive care să trezească interesul pictorilor. Excepția o constituie tema devenită tradițională a Balcicului, apărută la începutul secolului al XX-lea. Dar de o preocupare statornică pentru peisajul marin cu date de identificare locale, românești, care să se extindă pe un interval de timp larg, nu putem vorbi. În secolul al XIX-lea, marina este cu totul accidentală. O explicație ar putea consta în faptul că pictorii peisagiști români s-au format în descendența Școlii de la Barbizon, preferința lor îndreptându-se spre peisajul de câmpie și spre tema romantică a pădurii. Nici mai târziu, dacă exceptăm Balcicul, marina nu este în ansamblu foarte bine reprezentată. E adevărat, câteva lucrări inspirate de litoralul românesc și spațiul dobrogean merită atenția.

Carol Popp de Szathmary pictează o Marină în tonuri întunecate. O corabie se află, poate eșuată, poate încă nelansată la apă, pe marginea plajei, altele se văd în larg, pe țărm, în depărtare, se observă o moară de vânt. Așezată pe scaun, în rochie lungă, cu pălărie și șal alb, imens, în jurul gâtului, cu o umbrelă răsturnată alături, o femeie pare a privi în gol, în altă direcție decât marea (Nicolae Grigorescu, Femeie pe malul mării). E limpede că nu marea, ci personajul este centrul atenției în acest tablou pictat în nuanțe de ocru-brun, cu un cer nu foarte prietenos, în care albastrul abia răzbate. Marinele românești vor fi dominate de altfel de imaginea țărmului, a porturilor, a plajei, de prezența personajelor, imaginea propriu-zisă a mării, a mișcării valurilor, a reflexelor apei sau a furtunii fiind rareori în centrul atenției. Același motiv al femeii pe malul mării îl regăsim la Mihail Simonidi (1870–1933): aici verdele este dominanta cromatică, într-o tratare impresionistă, evident nostalgică.

Arthur Verona pictează în gust romantic un Violonist în barcă, suficient de bizar, în tonuri stinse, privit ca prin ceață. Dimpotrivă, Nicolae Vermont surprinde, în culori puternice, o imagine din Portul Constanța și una pe Plajă, cu tonuri violente de portocaliu în contrast cu nuanțele delicate ale peisajului, tratat aproape pointilist. Relativ mai frecvente sunt marinele la Jean  Al. Steriadi, Nicolae Dărăscu, Marius Bunescu, Gh. Petrașcu, dominantă fiind în general impresia de meditație sau relaxare – Gheorghe Petraşcu, Femeie la mare și Privind marea la Mangalia. Un tablou de mare rafinament, un poem liric dedicat țărmului mării este Peisaj din Constanța de Theodor Pallady, în care imaginea reflectată în apă devine un studiu cromatic aparte, cu impresia suverană de transparență. La antipodul lui este pictura lui Țuculescu, Marină la Mangalia, cu nelipsiții „ochi” care privesc de pretutindeni, în culori aprinse și tușe largi, cu acorduri cromatice care sugerează mai degrabă starea de angoasă. Subtil din punct de vedere cromatic, acordând tonuri de bleu, mov și verde, aproape surprinzător, este tabloul lui Ștefan Popescu, Diguri la Marea Neagră.

Istoria plastică a Balcicului, făcând epocă în perioada interbelică, începe înaintea primului război mondial. Din câte se pare, primul pictor român care a descoperit Balcicul a fost Iosif Iser în 1913, când participa ca soldat la războiul balcanic. Locul a devenit repede tărâm fabulos pentru pictorii români, atrași de revărsarea de lumină și culoare, de pitorescul așezării, cu golful privit de pe țărmul înalt, de orașul vechi cu străduțe înguste, de vegetația luxuriantă și de multiplele teme care pot fi speculate plastic: culoarea orientală, interferența de civilizații, parfumul exotic, culoarea mării, mai albastră decât pe țărmul dobrogean. Așa încât Balcicul a devenit rapid un adevărat fenomen în pictura românească, o țintă și un examen pentru pictori. Deși exagera, Camil Petrescu avea totuși dreptate să spună că „între 1919–1940 pictura românească avea un singur subiect: Balcicul – care proba şi evidenţia personalitatea şi stilul celui din faţa şevaletului.”

Așa cum sugeram mai sus, Balcicul înseamnă de fapt un complex de teme și motive plastice, depășind cu mult genul marinei, ceea ce îi conferă individualitate distinctă în pictura europeană. Dominantele cromatice sunt și ele diferite, interpretarea plastică dovedind de altfel o bogăție și o varietate deosebite. Vedem un Balcic albastru și cubist, altul în nuanțe fine, străveziu și îndepărtat, în fine, încă unul văzut dinspre mare, cu o explozie de lumină, la același pictor (Nicolae Dărăscu). Foarte precis în desen, Nicolae Tonitza pictează o Stradă la Balcic dar și o poartă în spatele căreia se profilează peisajul golfului. Primul pare să evoce „calmul etern” al locului de care vorbea artistul. Detaliul arhitectural este notat cu fidelitate într-o acuarelă a lui Ștefan Dimitrescu, diferită stilistic de tabloul Pe plaja din Balcic, cu ecouri expresioniste. Lumina caldă dar și ușor visătoare inundă Peisajul din Balcic al lui Francisc Șirato. Marea este inexistentă într-un tablou al lui Lucian Grigorescu, concentrat pe culorile pe care i le inspiră contemplarea orașului și a vegetației. În altul, e abia sugerată. Și „aventura” continuă cu o infinitate de sugestii.

Costin Tuchilă

Arthur Verona, „Violonist în barcă”

Nicolae Vermont, „Peisaj marin cu portul Constanța”

Nicolae Vermont, „Plajă”

Alexandru Ciucurencu, „Portul Constanța”

Marius Bunescu, „Înainte de furtună”

Jean Al. Steriadi, „Corăbii în port”

Jean Al. Steriadi, „Mahoanele părăsite”

Gheorghe Petrașcu, „Femeie la mare”

Gheorghe Petrașcu, „Privind marea la Mangalia”

Theodor Pallady, „Peisaj din Constanța”

Ion Țuculescu, „Marină la Mangalia”

Ștefan Popescu, „Diguri la Marea Neagră”

Nicolae Dărăscu, „Balcic”

Nicolae Dărăscu, „Vedere panoramică a Balcicului”

Nicolae Dărăscu, „Vederea Balcicului dinspre mare”

Nicolae Tonitza, „Stradă la Balcic”

Nicolae Tonitza, „Balcic”

Ștefan Dimitrescu, „Balcic”

Ștefan Dimitrescu, „Pe plaja din Balcic”

Francisc Șirato, „Peisaj din Balcic”

Lucian Grigorescu, „Peisaj din Balcic”

Lucian Grigorescu, „Balcic”

Mihai Potcoavă, „Balcic”

Marilena Murariu, „Coasta de Argint”

Mihai Sârbulescu, „Biserică la Balcic”

Constantin Grigoruță, „Balcic”

Vitalie Butescu, „Moschee la Balcic”