Redescoperirea „orașului-grădină”

usa art nouveau hotel parc oradea

O fundație euroregională, Bihor – Hajdu-Bihar, din Oradea, în parteneriat cu Fundația de Protejare a Monumentelor Istorice Bihor, prezintă publicului orădean în această toamnă primele realizări ale proiectului Loisir stil Art Nouveau – Redescoperirea grădinilor interioare ale monumentelor istorice – ediția I. Continuă lectura „Redescoperirea „orașului-grădină””

Anne-Sophie Mutter și „The Mutter Virtuosi”

anne-sophie-mutter

Apreciata violonistă Anne-Sophie Mutter, una dintre stelele artei interpretative contemporane, va concerta la Ateneul Român miercuri, 9 septembrie, la ora 17.00, în compania orchestrei de coarde pe care o conduce, „The Mutter Virtuosi”. În program:  două lucrări în primă audiție românească, Duo concertante pentru vioară și contrabas (2010) de Krzysztof Penderecki (lucrare comandată de Anne-Sophie Mutter Foundation şi dedicată lui Anne-Sophie Mutter și Roman Patkoló), soliști: Anne-Sophie Mutter (vioară), Roman Patkoló (contrabas);  Nonet de André Previn (lucrare comandată de Anne-Sophie Mutter Foundation şi dedicată lui Anne-Sophie Mutter), urmate de Concertul în re minor pentru două viori și orchestră, BWV 1043 de J. S. Bach (soliști: Anne-Sophie Mutter și Mikhail Ovrutsky) și Anotimpurile de Vivaldi (solistă: Anne-Sophie Mutter). Continuă lectura „Anne-Sophie Mutter și „The Mutter Virtuosi””

Orchestra barocă a Festivalului de Muzică Veche din Miercurea Ciuc, la Bucureşti

 

afis orchestra fest de muzica baroca miercurea ciuc

Sâmbătă, 11 iulie 2015, începând cu ora 20.00, la Catedrala Sfântul Iosif din Bucureşti (Str. G-ral Berthelot nr. 17) Orchestra barocă a Festivalului de Muzică Veche din Miercurea Ciuc va susţine un concert de muzică barocă. Continuă lectura „Orchestra barocă a Festivalului de Muzică Veche din Miercurea Ciuc, la Bucureşti”

Concerte de familie

concerte afis

Federația de Artă, Muzică și Sport, acreditată de Camera Deputaților (Parlamentul României) și Parlamentul European, organizează, joi 26 martie 2015, începând cu ora 19.00, ciclul de concerte Bucuriile muzicii la Teatrul Elisabeta din București.

Protagonista evenimentului cultural este Orchestra „Chromatic București” (orchestra privată din România), condusă de dirijorul Andreas Mihăiță. Iubitorii muzicii clasice vor avea ocazia să asculte lucrări celebre, precum Anotimpurile de Vivaldi, dar și opusuri semnate de Rameau, Grieg, Elgar și alții.

Concertul de la sfârșitul lunii martie scoate în evidență un nou concept internațional, cel de „concerte de familie” și se adresează deopotrivă copiilor, dar și adulților. De asemenea, toate concertele sunt susținute de o orchestră simfonică și nu de ansambluri camerale și de soliști, în acest fel repertoriul fiind mult mai bogat și variat. Dirijorul orchestrei va oferi publicului nu numai un concert de educație muzicală, ci va aduce în plus date și informații de cultură generală: lucruri, fapte, evenimente, capodopere, cu lucrările pe care le va interpreta.

dan-puric

Dan Puric

Invitatul special al evenimentul este celebrul actor, eseist, autor și regizor de teatru Dan Puric, care va vorbi audienței despre importanța femeilor în viața noastră, despre religie și Dumnezeu și semnificația celor patru anotimpuri.

Dan Puric a primit nenumărate premii naționale și internaționale pentru activitatea sa profesională, printre care amintim: Crucea Casei Regale a României (2009), Marele Premiu UNESCO pentru dezvoltare culturală (2002), Ordinul Național Steaua României în grad de cavaler – pentru servicii excepționale în cultură (2000) etc.

„Tinerii și părinții vor avea o privire globală asupra perioadelor istorice, epocilor creatoare și a stilurilor și vor pleca de la concert mai bogați spiritual și cultural, mai elevați, pentru că lumea este avidă de frumos, adevăr și cunoaștere. Credem cu tărie că societatea s-a săturat de lucrurile urâte și dorește să se întoarcă la frumos, la lucrurile plăcute, la lucrurile simple dar profunde”, declară Cristian Munteanu, președintele Federației de Artă, Muzică și Sport.

Biletul costă 50 lei și poate fi procurat de la sediul Teatrului Elisabeta din București direct la casa de bilete a teatrului sau online (24/24) – pentru toate spectacolele Teatrului Elisabeta cât și pentru alte spectacole și concerte din București sau din țară – pe www.bilet.ro.
Program casa de bilete: zilnic, orele 10.00–22.00.

Telefon: 0727.703.703

Mai multe informații despre eveniment găsiți pe pagina de Facebook, http://www.facebook.com/artamuzicasport.

logo liber sa spunVezi: Arhiva categoriei Muzica

Concert la Institutul Cultural Român

serghei kravcenko

Luni, 15 septembrie 2014, de la ora 18.00, la Institutul Cultural Român (Aleea Alexandru 38, București) va avea loc un concert susținut de violonistul Serghei Kravchenko împreună cu Orchestra de cameră „Philarmonia“, dirijor: Nicolae Iliescu.

În program: C. Silvestri, Trei piese pentru orchestră de coarde op. 4 nr. 2; A. Vivaldi, Iarna din ciclul Anotimpurile; N. Paganini, Andante cantabile și Variațiuni pe coarda sol; A. Dvořák, Serenadă pentru orchestra de coarde.

Profesor la Conservatorul de Stat Ceaikovski din Mosova, Serghei Kravchenko (n.1947) a absolvit faimoasa Școală de Muzică Stoliarski din Odessa în 1965 și a intrat la Conservatorul din Moscova. Profesorul său a fost renumitul violinist și musician Leonid Kogan.

După ce a devenit câștigător al competiției Paganini, la Geneva, în 1969, a început cariera sa concertistică. De asemenea, a câștigat premiul competiției „J. Thibaut” la Paris, în 1971, și al competiției de cvartete de coarde din Liège (Belgia, 1972). Serghei Kravchenko a fost prezent în numeroase turnee atât în Rusia, cât și în străinătate. A concertat și a susținut masterclass-uri în Germania, Ungaria, Austria, Polonia, Italia, Japonia, Taiwan, Coreea de Sud și de Nord, fosta Iugoslavie, Bulgaria, Franța, Spania, Belgia, Luxemburg, Brazilia, Finlanda, Israel, SUA, Australia. Din 1972 este profesor de vioară la Concervatorul Ceaikovsky din Moscova, unde a început ca asistent al lui Leonid Kogan. În perioada 1996–2001 a fost decan al Facultății de Interpretare. Mulți dintre studenții săi sunt câștigători ai unor concursuri internaționale: V. Igolinski, V. Mullova, A.Lukirsky, S. Krylov, I.Gaisin, A.Kagan, J.Ko, N. Sachenko, A.Stepanenko, E. Stembolski, O. Shurgot, N. Kozhuhar și alții. Este membru al juriului în prestigioase competiții internaționale: concursurile Ceaikovsky, Brahms, Oistrakh, Enescu, Lysenko și altele. Sergey Kravchenko a realizat numeroase înregistrări în Rusia, Germania, Franța, Italia etc, fiind, de asemenea, autorul unor numeroase cărți de metodică pentru vioară. Pentru realizările sale remarcabile, Sergey Kravchenko a fost distins cu titlul onorific de Artist eminent al Rusiei (Distinguished Artist of Russia). Anul acesta, violonistul face parte din juriului Concursului Internațional „George Enescu”, secțiunea vioară.

Orchestra de cameră Philarmonia a luat ființă în anul 1983, la București, fiind apreciată pentru rafinamentul sunetului și calitatea artistică a repertoriului abordat, în care predomină repertoriul preclasic și clasic. Orchestra s-a impus încă de la debut prin susținerea în concert a unor opusuri de mare consistență, precum integrale Vivaldi, Corelli sau Händel. Printre înregistrările realizate de ochestră se numără L’estro Armonico de Vivaldi, Integrala Concertelor Grossi de Corelli, Integrala Concertelor Grossi de Händel, lucrări de Mozart, Giuliani, Respighi, dar și ale unor compozitori români contemporani.

Orchestra a fost invitată să susțină concerte la festivaluri de muzică de cameră din Rusia, Bulgaria, Turcia, Grecia, Spania, Germania și Austria. De-a lungul timpului, Orchestra Philarmonia a colaborat cu soliști români prestigioși, dar și cu reputați artiști străini, precum Rugiero Ricci, Victor Picaisen, Alberto Lisy, Mincio Mincef, Alirio Diaz, Barbara Hendricks și alții.

Accesul publicului este liber.

Festivalul de Muzică Veche București

festivalul de muzica veche bucuresti 2013

eveniment liber sa spunÎn perioada 2–5 decembrie 2013, la ArCuB se desfășoară a opta ediție a Festivalului de Muzică Veche București, care continuă tradiția de a pune publicul român în contact cu logomuzica cultă din Renaștere și Baroc. Tema Festivalului din acest an este Exotique.

Programul Festivalului de Muzică Veche București 2013 include concerte ale unor artiști consacrați precum Ansamblul belgian de muzică barocă „Il Gardellino”, violonista Melinda Béres, clavecinista Raluca Enea, care vor interpreta lucrări de J. S. Bach, A. Vivaldi, G. Fr. Händel, A. Corelli. Maestrul Harry Tavitian va participa, de asemenea, la festival prin susținerea unui concert de jazz cu improvizații pe teme bizantine și armenești (miercuri 4 decembrie 2013, ora 19.00, Sala ArCuB, str. Batiște nr. 14).

harry tavitian Foto-Iztok-Zupan

Harry Tavitian. Foto: Iztok Zupan

Ediția din acest an propune un element nou prin adăugarea artelor vizuale în program. Astfel, festivalul s-a deschis cu vernisajul expoziției Grădina suspendată, care reunește cei mai importanți maeștri ai picturii românești contemporane, dar și artiști în plină ascensiune. Deschiderea avut loc luni, 2 decembrie, la Muzeul Țăranului Român, sala Oaspeți și a inclus recitalul de muzică renascentistă Semper Dowland, susținut de Nicolae Szekely.

ansamblul Il-Gardellino

Ansamblul „Il Gardellino”

Gândită ca o manifestare concentrată, ediția de anul acesta a festivalului prezintă pe scena ArCuB o serie de concerte de excepție. Realizat în parteneriat cu Ansamblul „Il Gardellino” și Conservatorul Regal din Bruxelles, programul internațional Il Maestro e Lo Scolare încurajează tinerii muzicieni români în direcția aprofundării interpretative a muzicii vechi. Pentru a patra oară în România, membrii formaţiei „Il Gardellino” oferă publicului adevărate demonstrații de virtuozitate în cadrul unor masterclass-uri dedicate muzicienilor români, masterclass-uri ce se finalizează prin susținerea pe scena bucureșteană a concertului Il Maestro e Lo Scolare, marți, 3 decembrie 2013, la ora 19.00.

Melinda Béres Raluca Enea

Melinda Béres, Raluca Enea

Concertul de închidere al festivalului, de joi, 5 decembrie, are ca temă dialogul stilistic între doi mari compozitori ai Barocului: Corelli și Bach. Concertul propune publicului lucrări camerale reprezentative, dedicate viorii baroce și clavecinului, ca selecțiunile din ciclul celor Șase Sonate pentru vioară barocă și clavecin obligat de J. S. Bach și Follia de Arcangelo Corelli în interpretarea instrumentistelor Melinda Béres și Raluca Enea.

virgiliu parghel

Virgiliu Parghel

Ca un ecou al festivalului, joi, 12 decembrie 2013, la ART HUB va avea loc vernisajul expoziției Înregistrări vizuale, semnată Virgiliu Parghel, artist ce va realiza schițe și desene chiar în timpul concertelor.

sigla festival muzica vecheProgramul complet al festivalului și mai multe detalii despre spectacole pot fi găsite pe site-ul oficial www.earlymusic.ro.

Biletele pot fi achiziționate din rețeaua Eventim  în magazinele Germanos, Orange, Vodafone, Domo, librăriile Humanitas şi Cărtureşti și online pe www.eventim.ro.

Festivalul este organizat de Medieval Praxis cu sprijinul Ministerului Culturii și Patrimoniului Național, ArCuB, Muzeul Țăranului Român, Institutul Balassi, ART HUB, Galeria Rotenberg-Uzunov. Co-organizatori: Asociația ANTIQVA și Asociația pentru Promovarea Artelor Contemporane. Sponsori: Brâncoveanu Vinars, Aqua Carpatica, Domeniile Sâmburești, Elmiplant, Trufa Românească și Cramele Rotenberg.

Parteneri media: Radio România Cultural, Radio România Muzical, RFI, Itsy Bitsy, Șapte Seri, România Liberă, Observatorul Cultural, 121.ro, Historia, Modernism, ArtClue, Vernisaje.ro, Artindex.ro, AgențiadeCarte.ro, ArtActMagazine.ro, CalendarEvenimente.ro, Metropotam.ro, Nine O’clock, Sette Giorni, Business Woman, RomaniaInsider.ro, 9AM.ro, Wall-Street.ro, CityCompass.ro, TVCity.ro, Bewhere.ro și LiterNet.ro.

Poezia neatingerilor

vise de scrum florina sanda cojocaru

cronica literara liber sa spunÎntr-o lume literară în care scrisul se îndreaptă vertiginos înspre „industrializarea” sentimentelor, a cuvintelor, Florina Sanda Cojocaru*) rămâne autentică, o poetă ce alege să expună stări prin cuvinte ieşite de mult timp din uz, termeni cărora doar cei trecuţi prin viaţă le știu rostul. „Timpul s-a oprit în trecut” (Să ne iubim), dar emoţiile continuă să înflorească, ideile să nască idei, versurile să se aştearnă pe coli de hârtie, ca o dovadă incontestabilă a faptului că viaţa lasă urme.

Urmând parcă o călătorie ciclică, începând cu primul volum de poezie, Poveste de suflet, în care a elogiat iubirea tomnatică şi continuând cu cel de faţă, în care afectul este invadat de o stare de răceală, de resemnare, de pustiu şi de frig interior („Atâta zbucium în iriși şi-n suflet atâta pustiu.” – Stări în iarnă), Florina Sanda Cojocaru se lasă purtată de armonia vivaldiană, de trecerea sufletului prin anotimpuri, ca prin mai multe vieţi. Se caută pe sine, într-un egocentrism poetic ce defineşte dorinţa de perfectibilitate, dar şi printr-un alteregocentrismflorina sanda cojocaru („îmi eşti tu şi-o parte din mine” – Trecere; „Ne suntem eu şi tu ca părţi dintr-un întreg / […] Cât eu îţi sunt ca parte dintr-un tine” – Cât eu îţi sunt), o oglindire a celuilalt în ea, o fuzionare cu jumătatea ei, androgină, pentru a întregi sufletul într-o manieră complexă.

Autoarea nu se ascunde în spatele literelor, pune punctul pe i, opunându-se deliberat normelor literare actuale, poemele sale fiind, de cele mai multe ori, expansive, explicite, deschizându-şi sufletul preaplin de sensibilitate în faţa interlocutorului. Caracterul declarativ al versurilor sale („Pădure, stai dreaptă! De ce mi te clatini / Când ceruri îngheaţă-n poveste cu mine?” – Şi ninge; „În plictisul banal căutăm ineditul: / Tu îţi cauţi un mal, eu îţi caut zenitul. / Şi mă ninge flămând într-o iarnă nebună / Troienesc iar în gândul ce te ţine de mână” – Alt vis) relevă dorinţa de a se face înţeleasă, de a fi percepută exact cum se arată ea, cu toată transparenţa unui suflet nepătat de meschinării şi neajunsurile vieţii de care toţi ne împiedicăm: „Voaluri-ploi de mireasă îmi acoperă cântul/ Nu mă fac înțeleasă și mă arde cuvântul” (De primăvară). Poeta conştientizează micimea şi incapacitatea omului de rând de a înţelege relaţia profundă, sacră pe care scriitorii o dezvoltă cu poezia, dar nu îşi neagă dreptul la a spera că frumosul, evidenţiat de o gândire şi mâini măiastre, poate schimba trecerea timpului, îi poate clădi o altă faţadă decât cea de goliciune interioară: „Probabil va veni şi pentru mine rândul,/ Dar pân-atunci poetul încă mai visează.” (Vis în iarnă); „Singurǎtǎţi îmbǎtrânesc/ Purtând pe buze poezie.” (Așteptare); „Obosit îmi e cuvântul / Ce a fost, nu mai rămâne” (Dor).

mihai potcoava Mar inflorit la Tartasesti

Mihai Potcoavă, Măr înflorit la Tărtăşeşti

Poemele Florinei Sanda Cojocaru se lasă depănate, fir cu fir, vers cu vers, fie planând deasupra sufletului, într-o poveste atemporală şi aspaţială, fie în Moldova atât de dragă fiinţei sale, în „târgul Nicăieri”, identificându-se cu o provincială, „mult prea visătoare”: „Poeme nescrise, de mână, iubiţi, un târg ce se pierde în timpul uitat.” (În zi de februar’).

Poeta este un om al faptelor, mai mult decât al cuvântului, dar fapta pare să i se sustragă și atunci îi rămâne cuvântul ca un mijloc prin care își poate lua în stăpânire universul, ca o modalitate prin care să-și contureze o lume compensatorie, topica inversă utilizată în majoritatea versurilor reliefând acest aspect: „Făcut-am din cioburi, iubite, o viaţă / Şi încă rămas-au cioburi deoparte” (Port vina); „De verde purta-voi dorinţe de-o vară.” (Trăire de toamnă); „Mă tem că n-am să ştiu de mine a-ţi mai spune / Şi uite, ninge-aiurea din cerurile gri.” (Temeri); „Troienite năluci între dealuri cernite / Un pian într-o casă învechit şi tăcut / Candelabre de bronz, tacâmuri spoite / Şi în braţele-ţi reci o poveste-am s-ascult.” (Amăgire).

Din dorința unui confort cotidian pe care nu-l regăsește, Florina Cojocaru încearcă să se proiecteze pe sine, în afara ei, prin folosirea aproape sufocantă a prepoziției de, într-o încercare tulburătoare de ieșire din sine, din universul ei, în stilul eminescian: „Rugini de gând” (Vină); „Femei despletite, de ceaţă tulpine” (Trăire de toamnă); „Toamne-agonizând de mine” (Dor); „Mi-e toamnă, iubito, mi-e toamnă de tine… / Ba râd, ba mai plâng, netoamnă de mine!” (Pași). Caută salvarea, ar vrea ca acest cenușiu cotidian în care se simte încătușată să fie înlăturat de un cataclism care să curăţe neîmpliniri, ea are nevoie disperată de el şi se refugiază în lumea ei perfectă de cuvânt: „Mă arde pustiul, neiarnă din mine / Şi Arca lui Noe demult s-a pierdut” (Neiarnă din mine).

mihai potcoava tarm

Mihai Potcoavă, Ţărm

Însăși cromatica la care apelează, aproape întotdeauna încadrată într-un perimetru de nuanțe dezolante, din care răzbate uneori albul și verdele, subliniază starea de spirit a poetei. Ambele pot fi considerate, în calitate de simboluri, ca având două valențe, iar Florina îl alege mereu pe cel pozitiv. Dacă albul poate fi perceput fie ca non-culoare, fie ca armonia plenară a tuturor nuanțelor ansamblului de lumină deplină, a tuturor culorilor spectrului luminii, ca emblemă a purității și candorii, a inocenței, Florina Sanda Cojocaru îl leagă de poezia ei, în căutarea frumosului și a unui Eden de a cărui amintire nu se poate dezlipi („Şi iarna mi-e slută, aproape sălcie – / În lutul smerit caut chipuri de îngeri / Adulmec nebun pielea alb-sidefie…” – Cu tine), în ciuda griului, ca stare de incertitudine, de amărăciune apăsătoare („Închisori de cuvinte şi lacrimi amare / Zăpezi cenuşii în suflet la mine…” – Cu tine; „În cerul de plumb făcut-am popasuri/ Şi-mi caut o vină, îţi caut o vină.” – Port vina) și a negrului ca simbol al morții sufletului, a tot ce e pustiit, a neîmplinirilor, eșecurilor, un fel de barieră care consolidează imposibilitatea comunicării cu celălalt. Verdele, în varianta sa pozitivă, foarte rar și în cea negativă, de „venin” („Am s-aștept până la vară, poate-oi înverzi în tine/ Și-am să-ți cresc o iarb-amară cât amar a curs în mine.” – Blestem; „Mi-s zidurile reci şi-un verde mucegai s-a strecurat în suflete cu noi.” – Să povestim!) sugerează starea de pendulare dintre puritate și goliciune, pustiu, revârsându-se în versuri aidoma unei ultime speranță către viață, iubire pe care poeta nu este pregătită să și-o nege: „ Încă îmi caut de iarnă pricină/ Și noaptea din verde te vrea înapoi.” (Durere); „Un verde regal mai moare în mine” (Pași); „Eu sunt femeia verde făcută să iubească/ Eu sunt femeia verde şi cerul mă sărută” (Femeie verde).

Prin limbajul ales se remarcă încercarea sa de a evada din prezent, de abandonare a lui aici și acum, stare prudent și subtil reliefată prin arhaisme și regionalisme: „Gonaci de-ntuneric se aud pe afară… / […] Şi-n drumul stingher, presărat cu hârtoape” (Cu tine); „Mai sunt nebuni ce văd Apocalipse, mai sunt mofluzi în birtul de alături” (Provincială); „Zavistii poartă vorba mai departe / Când mor iubiri plăpânde-n dimineață” (Distanţe); „Şi viaţa şi moartea ne-ngheaţă în palme./ Cu tine, iubite, nu mai ştiu să mă tem…/ Căci trec, hăt, de noi cele sudalme.” (Şi ninge); „Scălâmbe dureri orbesc dimineaţa / Şi tâmpla miroase a dulci-mere coapte…” (Cu tine). Poziționarea adjectivelor înaintea substantivelor, această topică inversă a sufletului vizavi de trup – am putea spune, conturează ideea conform căreia pentru poetă contează mai mult circumstanța decât fapta însăși, mai mult calitatea obiectului decât obiectul în sine și denotă astfel lipsa superficialității, acest viciu al societății contemporane: „Tremurătoare ziuă mă sfătuie-n şoapte” (La moartea bătrânului om de zăpadă); „Îmi tremură gamba-n pântec de viaţă./ Bătrâni cerşetori se luptă pe-o pâine -/ Flămânde visări în trup de paiaţă” (Iubește-mă acum!); „Şi-n despletite vânturi, înspre seară/ Ţi-oi descreţi brumatele trăiri/ Să nu te doară iar o primăvară/ Şi să nu cad bolând de amintiri.” (Am să rămân, iubite!); „Mormântale tăceri şi de ceruri o mare,/ Adormită durere, nicio urmă de ei…/ Pe ţărm nisipiu ploaia-şi face cărare/ Şi mi-e dor, un dor nebun de toţi caii mei!” (Moartea cailor de apă).

mihai potcoava Peisaj cu irisi galbeni

Mihai Potcoavă, Peisaj cu irişi galbeni

Răzbate un fior bacovian în unele poezii ale Florinei Cojocaru, subliniate prin stări de dor, de neliniște, de angoasă, marcate printr-o aglomerare de propoziții scurte, coordonate prin și: „Și ne iubim ca-ntr-o necesitate/ Și ne urâm cum ne-am iubit demult./ Singurătăți ridică-n noi palate/ De-orgolii, suferințe și tumult” (Ne suntem); „Îngheaţă, nebuno, plânsul amar/ Şi fugi hăt-departe în zi de februar’! / Şi taci şi ascultă, şi taci şi învaţă / Şi lasă… Va trece de tine o viaţă” – (Și fugi!); „M-aş cuibări la pieptul tău, femeie, şi-aş scrie versuri fără de sfârşit…/ Ţi-aş săruta de gambă primăvara şi-aş spune poezii încă nescrise, / În braţe eu te-aş pierde înspre seară şi ţi-aş şopti c-amarnic te-am iubit” (Dor și doare); „Și-mi luasem, Doamne, vorbire de muți / Doar tu mai puteai în mine s-asculți.// Plângea în ziuă puiul de cuc/ Și-abia puteam durerea s-o duc. // Făcusem, Doamne, veșminte de vânt/ Și îmi căutam de Tine cuvânt. // Orgolii schimbate-n coroane de spini/ Și flori ce mureau îngropate-n ciulini” (Căutări).

Derivarea termenilor în stilul stănescian („Netoamna mea, o toamnă ce mă uită / Bolnav în cea mai cruntă desfrunzire / Neziua mea o zi închipuită / Născându-se pe buze din iubire.” – Netoamnă), născocirea de cuvinte („Bătrâni întunerici cerşesc ca milogii/ Frânturi de poveste din timp ce e-al tău” – În iarnă; „Se înalţă biserici, plâng rugini dintr-un cer / Mai roiesc întunerici într-un gând efemer” – Scrisoare; „Îmi plouă-amarnic corbi de întunerici, băltinde doruri zac între zăpezi/ Bătrânii-şi poartă umbra prin biserici şi eu mă rog atât, doar să mă vezi” – Şi de ţi-aş spune că mi-e dor de tine…) trădează străduința poetei de a nega realitatea imediată, de a lua limbajul sub propria stăpânire, de a scăpă de sub egida stării de angoasă mutiplicată a întunericului spaimei care o apasă. Dacă realitatea îi scapă, măcar prin limbaj să devină stăpână asupra propriei lumi.

Apetența pentru instrumente cu coarde (vioară, violencel) și clape (pian) este un semn al căutării unei stări de beatitudine, prin muzică încercând să atragă starea de calm, de pace, refuzând stridentul; deși ca formă, limbajul poate fi considerat strident, conținutul ideatic denotă un refuz al disonanțelor. Pendulează între anotimpuri (Vivaldi) mediteraneene (prin raportarea la Ravel se prelungește dorul de calm, de țărmuri neatinse și visate în stil eminescian, o proiecție în vis a poveștii de iubire) și glaciala Rusie prin referințe la Cehov sau Tolstoi: „Un Cehov rătăcit, un Vivaldi, o casă / Și cu tine alături rostul meu de a fi” (De dragoste); „Statui dintr-un antic trecut pe umeri îngheaţă de noapte / Un Tolstoi cam rupt şi bătrân îşi leagă o tristă poveste, / Iar eu încerc să te-ascult, miroase a dulci mere coapte / Şi-n caldul iubirii m-ascund, atât de bine îmi este” (De dragoste); „Îngâni Ravel, eu construiesc altare/ În iarna ce ne arde şi ne doare” (Noaptea noastră).

Iubirea este salvarea pe care o zăreşte, o respiră şi o inspiră la fiecare pas: iubirea de oameni,  de pustiu şi de frumos, de trecut şi de viitor, de un azi pe care nu vrea să-l scape din gând: „Iubirea este şi va fi lumină./ În ierni de noi ce simt aripa morţii/ Iubirea-i primăvara ce-o să vină” (Iubirea).

Florina Sanda Cojocaru nu se stinge „în nopţi de necuvinte”, ci cu fiecare emoţie, poveste, notă muzicală pe care o pune în vers (unele fiindu-i transpuse în melodii de către Trupa Arhaic) dovedeşte că arborele poeziei lăstăreşte, iar ea, ca poetă, este cât se poate de vie.

Raluca Pavel

*) Florina Sanda Cojocaru, Vise de scrum, 2013

John Malkovich, „Otello”, Orchestra Sinfonica Nazionale della RAI

concerte festival enescu 2013 sacre du printemps stravinski

The Infernal Comedy – Confesiunile unui ucigaş în serie este primul eveniment al zilei de luni, 9 septembrie 2013, la începutul celei de-a doua săptămâni a Festivalului Internațional „George Enescu”. Drama pentru un actor, două soprane şi orchestră, scenariul și regia: Michael Sturminger, este programată la ora 17.00, la Ateneul Român. Muzică de A. Vivaldi, J. Haydn, W. A. Mozart, L. van Beethoven ș.a. Narator: John Malkovich. Soliste: sopranele Laura Aikin și Marie Arnet. Ansamblul Wiener Akademie va fi dirijat de Martin Haselböck. Spectacolul este subtitrat în limba română.

John_Malkovich

John Malkovich

Nominalizat de două ori la Premiile Oscar, actorul John Malkovich este una dintre figurile legendare ale cinematografiei americane contemporane. Este pentru prima dată când John Malkovich vine în România şi va interpreta rolul unui criminal în serie în piesa The Infernal Comedy – Confessions of a Serial Killer. Piesa, care a avut premiera în 2006 la Los Angeles, este scrisă special pentru John Malkovich. Actorul american este narator și singurul personaj al dramei, iar piesa este un musical cu arii ale unor compozitori celebri.

La Opera Națională din București, ora 19.00, este programat al doilea spectacol cu Otello de Verdi (premiera avut loc vineri 6 septembrie a.c.) Detalii: http://libersaspun.3netmedia.ro/rezumate/festivalul-international-george-enescu-vineri-6-septembrie/.

Primul concert susținut de Orchestra Sinfonica Nazionale della RAI în cadrul Festivalului este programat la ora 19.30, la Sala Mare a Palatului. La pupitrul dirijoral. Juraj Valčuha. Solistă: Anna Țifu. Programul cuprinde: G. Enescu – Suita nr. 1 pentru orchestră, în Do Major, op. 9; Philip Glass – Concertul nr. 1 pentru vioară şi orchestră (1987); M. Ravel – „Tzigane”, rapsodie pentru vioară şi orchestră, op. 76 (1924): I. Stravinski – Suita din baletul „Ritualul primăverii”.

sacre du printemps premiera

Detalii despre premiera baletului Ritualul primăverii: O premieră cu scandal.

La ora 20.00, la Palatul de Justiție din București vor concerta Pinchas Zukerman, Amanda Forsyth, Angela Cheng, cu un program Mozart (Sonata pentru vioară şi pian în Sol najor, KV 301), Schumann (Adagio şi Allegro pentru violoncel şi pian în La bemol major, op. 70), Kodály (Duo pentru vioară şi violoncel op. 7), Mendelssohn-Bartholdy (Trio în re minor, op. 49).

Radio România Cultural și  Radio România Muzical vor transmite în direct concrtul de la ora 19.30.

Prim-dirijor al Orchestrei Sinfonica Nazionale della RAI din Torino din 2009, Juraj Valčuha s-a născut în 1976, în Slovacia. Bunicul său, muzicant la nunți și înmormântări, i-a pus în mână când era mic un țambal vechi, găsit întâmplător, pe care l-a recondiționat. Peste ani, Valčuha a studiat compoziție, dirijat și țambal la Conservatorul din Bratislava, după care a continuat la Conservatorul Național Superior din Paris cu Janos Fürst.

juraj valcuha

Juraj Valčuha

A plecat din Slovacia în 1995, cu o bursă în Rusia. A fost singurul candidat, pentru că nimeni altcineva nu mai voia să meargă acolo. În loc de trei luni, a stat doi ani la Sankt Petersburg, unde a studiat dirijatul cu Ilya Musin, convins că școala rusească are în continuare multe de oferit. Pentru el, muzica era cel mai important lucru, încă de atunci. Nici azi nu e doar o simplă profesie, iar după ce a preluat bagheta Orchestrei Sinfonica Nazionale della RAI din Torino declara pentru cotidianul slovac „Pravda”: „E profesia și plăcerea mea. Eu trăiesc pentru muzică.”

Talentat și carismatic, muzicianul slovac a fost, între 2003 și 2005, dirijor muzical adjunct al  Operei Naționale din Montpellier, după care și-a făcut debutul alături de Orchestre National de France din Paris.A condus și Filarmonica din Berlin, despre care spunea că este „visul oricărui dirijor” și care i-a trezit amintiri din timpul școlii, când urmărea alături de profesori concertele faimoase ale lui Herbert von Karajan. Valčuha consideră Filarmonica din Berlin una dintre primele cinci orchestre ale lumii.

„Orchestra e de fapt imaginea dirijorului care stă în fața ei”. De-a lungul timpului a observat că, deși majoritatea marilor orchestre ale lumii adună artiști de naționalități diferite, orchestrele tradiționale și-au păstrat un anume sunet distinct.

Pentru el nici bariera lingvistică, nici vârsta nu au fost impedimente pentru a lucra cu muzicieni de oriunde din Europa sau America. „Dacă un dirijor vine în fața orchestrei pregătit și are o idee clară despre ce vrea și ce poate obține, atunci muzicienii vor aprecia asta. Neîncrederea inițială și primul contact se transformă repede într-un acord. Totul se face în direcția muzicii”, declar aJuraj Valčuha într-un interviu.

În stagiunea 2008–2009, Valčuha a început colaborarea cu Gewandhaus Leipzig şi cu Swedish Radio Orchestra. Au urmat Orchestra Verdi din Milano, RAI Orchestra Torino şi Philharmonia London, Bavarian State Opera Munich şi Deutsche Oper Berlin sau Orchestra del  Teatro „La Fenice” din Veneţia.

Deși consideră că perfecțiunea unei înregistrări nu poate fi atinsă decât rareori într-un concert live, exact asta le recomandă iubitorilor de muzică: „Cui îi place mai mult să privească fotografia unei persoane dragi în loc să o vadă în carne și oase? Contactul cu muzica live o face mai interesantă.”

carmen simon flack lumi suprapuse

Carmen Simon Flack, Lumi suprapuse

Fiică a violonist Filarmonicii „George Enescu” din Bucureşti, Mircea Ţifu, Anna Ţifu s-a născut în 1986 la Cagliari – Sardinia, Italia. Cântă pe o vioară Carlo Bergonzi, construită la Cremona în anul 1739, denumită Mischa Piastro, instrument care i-a fost împrumutat de către Associazione Pro Canale din Milano. A luat primele lecţii de vioară la vârsta de şase ani, de la tatăl său. Şi-a făcut debutul ca solistă la vârsta de 11 ani cu Orchestre National des Pays de la Loire din Franţa şi Orchestra Haydn din Trento, Italia. Un an mai târziu, cântat Concertul nr. 1 în sol minor de Max Bruch, la Scala din Milano.

La cincisprezece ani a câştigat Diploma cu distincţie la Conservatorium Cagliari. Ulterior, Mozart Gesellschaft din Dortmund i-a facilitat studiile la Academia W. Stauffer din Cremona şi la Academia Musicale Chigiana din Siena, cu faimosul virtuoz italian Salvatore Accardo. Între 2005–2008 a studiat la Curtis Institute of Music din Philadelphia cu Aaron Rosand, Shmuel Ashkenazy şi Pamela Frank.

anna tifu vioara

Anna Ţifu

Anna Ţifu a câştigat numeroase premii I la concursuri internaţionale de prestigiu ca: Vittorio Veneto, Italia, 1994, Concursul Società Umanitaria di Milano, 1996, trei premii la Concursul Internaţional Kloster Schöntal din Germania, 1997 (inclusiv premiul pentru cea mai bună interpretare a unei lucrări a lui Bach), Premiul S.I.A.E. (Societatea Italienă de Autori şi Editori) de la Academia de Muzică Santa Cecilia din Roma, Premiul I la Concursul pentru cei mai buni studenţi din Academiile de muzică italiene –Viotti-Valsesia, Italia, 1998, M. Abbado, Stresa, 1999, Premiul Donna Sarda, 2007. În 2009 Anna Ţifu a obţinut la Paris Diplôme Supérieur de Concertiste cu cele mai înalte distincţii, iar în 2011 a fost invitată să susţină mai multe concerte cu Andrea Bocceli.

În anul 2007 Anna Ţifu a fost laureată a Concursului Internaţional „George Enescu”. În Concertul nr. 1 în la minor pentru vioară şi orchestră, op. 77 de Dmitri Şostakovici, susţinut pe scena Ateneului Român, Anna Ţifu a demonstrat calităţi violonistice excepţionale. Presa a remacat „o tehnică solidă, o rezistenţă psihică uriaşă, o ritmică fermă, dar şi un inteligent joc al sonorităţilor… Etanşeitatea trăsăturii, vibrato-ul amplu şi cu o frecvenţă mare, alături de faptul că solista poziţiona vioara spre sală (şi nu paralel cu aceasta) – toate sporeau forţa de penetrare a tonului viorii. În partea a doua, Scherzo. Allegro, solista a creat o atmosferă de iureş muzical nestăvilit, tipică scherzo-urilor lui Şostakovici. Virtuozitatea violonistei era dublată de o mare concentrare a expresiei. Cadenţa solistică de la sfârşitul părţii a treia, Passacaglia. Andante, de o dificultate transcendentală, a fost interpretată impecabil”.

Violonista a apărut ca solistă cu orchestre precum: Orchestra Simfonică Toscanini, Orchestra del Teatro Massimo di Palermo, Orchestra Philharmonic of the Nations, Limburg Sinphonie Orkest din Maastricht, Orchestra Regionale Toscana, Orchestra del Teatro Comunale di Bologna, Orchestra del Teatro Lirico Cagliari, Orchestra simfonică a Ungariei, Orchestra Nazionale Abruzzese, Orchestra Radiodifuziunii Române, Virtuosi de la Berliner Philharmoniker, Israel Philharmonic Soloists, Orchestrele de cameră din Praga, München, Essen, Mantova şi Orchestra de Cameră Lituaniană. A fost invitată de asemenea la Festivalul Ravello (Campania).

Costin Tuchilă

liber-sa-spun-radio-3-net-parteneri-media-festival-george-enescu35

Concert aniversar Ion Dumitrescu

ion dumitrescu centenarul nasterii

eveniment liber sa spunLuni 20 mai 2013, la ora 19.00, la Filarmonica „Ion Dumitrescu” din Râmnicu Vâlcea (Sala „Lahovari”) va avea loc Concertul aniversar dedicat centenarului nașterii compozitorului Ion Dumitrescu. La pupitrul Orchestrei simfonice a a Filarmonicii se va va afla dirijorul Cristian Lupeș. Soliști: pianista Ilinca Dumitrescu și fagotistul Vasile Macovei. În program: Ion Dumitrescu, Suita „Muntele Retezat”; Antonio Vivaldi, Concertul în mi minor pentru fagot şi orchestră; Ludwig van Beethoven, Concertul nr. 3 în do minor pentru pian şi orchestră.

cristian lupes ilinca dumitrescu vasile macovei concert rm valcea ion dumitrescu

Luni 20 mai 2013, chiar în ziua concertului, se împlinesc 100 de ani de la nașterea compozitorului, muzicologului și profesorului Ion Dumitrescu (20 mai 1913, Oteșani, Vâlcea–6 septembrie 1996, Bucureşti).

suita muntele retezat ion dumitrescu

Compusă pentru filmul documentar Muntele Retezat (regia: Paul Călinescu), Suita simfonică „Muntele Retezat” a fost cântată în primă audiție în 1956, de Orchestra Cinematografiei, dirijată de Paul Popescu. Ea depășește caracterul ilustrativ al muzicii de film. O introducere imnică, sugerând priveliştea panoramică a înălţimilor, evocă în prima parte „cetăţile dace”. Răsăritul de soare, cu sunetele învăluitoare ale suflătorilor, peste murmurul plin de culoare al corzilor, imaginea maiestuoasă, dând un sentiment de împăcare, asigură acel echilibru sufletesc pe care îl conferă contemplarea cotelor alpine. Ultima parte, fuga în Do major, intitulată Caprele negre, este o capodoperă. Aici descriptivismul pe care îl putem sesiza în alte părți ale suitei nu mai este uşor de susţinut. După o ascensiune iniţiatică, pare că ai regăsit o solitudine apolinică. Urcuşul este motivul principal al suitei, de la expresia directă la impresia subiacentă, ca în Simfonia Alpilor de Richard Strauss. Un Andante con moto indică pasul ferm, pentru ca mai târziu o surprinzătoare asociere timbrală (un trombon şi două clarinete) să conducă linia melodică a Caravanei care urcă. O senzaţie „lichidă”, trăirea unei nostalgii aurorale, niciodată pronunţată. Muntele Retezat este un opus de o individualitate aparte în creaţia unuia dintre cei mai importanţi compozitori români.

Costin Tuchilă

Sangit Chamber Ensemble

sangit chamber ensemble

În cadrul stagiunii muzicale „Iosif Sava” 2012–2013, Fundaţia ACCUMM prezintă miercuri, 6 februarie 2013, ora 19.00, la Muzeul Municipiului Bucureşti (Palatul Şuţu), concertul cameral Sangit Chamber Ensemble cu Anne Marie Ene – vioară, Mihai Zamfir – oboi, Cleopatra David – soprană, Ieronim Buga – pian, Alexandra Pascaru – violoncel.

În program, lucrări de: Fr. W. Ferling, J. Ph. Rameau, I. Pleyel, A. Vivaldi, G. Ph. Telemann

Intrarea este liberă.