„Maica-mare, poveste din Bucureștiul de altădată” de Dana Fodor Mateescu

dana fodor mateescu proza scurta bucuresti de altadata

proza scurta rubrica liber sa spunFerestrele erau larg deschise. De afară venea, ca un hoț, aerul curat, care trăgea după el un miros de iasomie și de brad ars. Cineva dăduse foc unor crengi. Era pe la sfârșitul lui mai, când Bucureștiul înnebunea de dor, s-ar fi smuls cu totul din rădăcini, ar fi fugit și s-ar fi iubit pe câmp cu te miri ce localitate proaspătă din apropiere. Dar Bucureștiul rămânea pe loc și doar zbuciumul lui se transmitea oamenilor care trăiau și visau în el.  Continuă lectura „„Maica-mare, poveste din Bucureștiul de altădată” de Dana Fodor Mateescu”

Teatrul Național Radiofonic: „La Vulpea Roşie” de Pușa Roth

delia-nartea-in-rolul-zaraza-la-vulpea-rosie

tnr-logoUnul dintre marile succese recente ale Teatrului Naţional Radiofonic este spectacolul La Vulpea Roşie, scenariu radiofonic de Puşa Roth, muzica: Gabriel Bassarabescu, regia artistică: Vasile Manta, cu Delia Nartea în rolul Zarazei, înregistrare de la începutul anului 2010. Veți putea reasculta acest muzical întru totul original astăzi, joi, 7 august 2014, la ora 19.00, la Radio România Cultural și în reluare sâmbătă, 9 august 2014, la ora 13.30, la Radio România Internațional. În distribuție: Delia Nartea, Mircea Albulescu, Cristian Iacob, Constantin Dinulescu, Ion Chelaru, Manuela Ciucur, Alina Teianu, Mihai Niculescu, Eugen Cristea, Ion Arcudeanu. Redactor: Costin Tuchilă. Regia de montaj: Mirela Anton. Producţia şi coloana sonoră: Vasile Manta. Regia de studio: Janina Dicu. Data difuzării în premieră: sâmbătă, 27 martie 2010, la ora 23.30, Radio România Actualităţi. Citește integral în Revista Teatrală Radio. Fragment audio-video din spectacol.

„Ieri după Shakespeare sau Visul unui preşedinte” de Pușa Roth, la Teatrul Național Radiofonic

ieri dupa shakespeare sau visul unui presedinte de pusa roth teatru radiofonic

Marți, tnr-logo4 martie 2014, la ora 19.00, la  Radio România CulturalTeatrul Național Radiofonic vă invită să ascultați spectacolul Ieri după Shakespeare sau Visul unui preşedinte de Puşa Roth, în regia lui Mircea Albulescu, care interpretează și roulu principal. Din distribuție fac parte, Tamaratnr-logo Buciuceanu, Sanda Toma, Coca Bloos, Mihai Dinvale, Armand Calotă, Andrei Ţârdea, Vlad Leaua, Andrei Bălaşa. Redactor: Costin Tuchilă. Regia de montaj: Radu Verdeş. Regia de studio: Janina Dicu. Muzica originală şi regia muzicală: George Marcu. Interpretează: Daniela Marinache (ţambal), Ştefan Marinache (vioară). Regia tehnică: Mihnea Chelaru. Producător: Domnica Ţundrea. Înregistrare din anul 2007.

„Puşa Roth ne invită la un spectacol aproape total, în care manechine absurde, trăind fără obsesia morţii, stau faţă în faţă cu moartea eroului domnului Tolstoi, cu nebunia rusă şi cu emoţia religioasă în faţa adevărului – specifică Marelui Englez”, scria D. R. Popescu în prefaţa volumului de teatru al Puşei Roth, Roman de Bucureşti ( Editura Adam, Bucureşti, 2005).

Şambelan la viezuri, prima sa piesă, montată mai întâi la Teatrul Naţional Radiofonic, apoi la Teatrul „Bacovia” din Bacău în 1999, aducea pe scenă personajele bizare ale lui Urmuz într-un captivant exerciţiu de imaginaţie, creând o lume paralelă cu cea reală şi reuşind performanţa de a transforma ciudatul univers din Pagini bizare într-o ficţiune dramatică foarte coerentă.

sambelan la viezuri pusa roth urmuz revista teatrala radio

Ringhişpilul, pus în undă în 2002, era o satiră care pornea de la un fapt real petrecut într-o comună din Ardeal în anii comunismului.

A urmat, la Teatrul Naţional Radiofonic, Roman de Bucureşti (2003), o comedie amară construită pe tema cuplului şi inspirată din realitatea cotidiană. Subtitlul ei, „comedie de moravuri la moment”, e într-o măsură explicit pentru intenţiile satirice ale Puşei Roth. Fina observaţie a societăţii contemporane, a comportamentelor, a clişeelor (inclusiv a celor lingvistice) este sprijinită de capacitatea autoarei de a crea tipuri vii prin situaţii, dar mai ales prin limbajul dramatic folosit cu virtuozitate.

pusa-roth teatru

Pușa Roth

Difuzată în premieră absolută în 29 aprilie 2007, Ieri după Shakespeare sau Visul unui preşedinte este la rândul ei o satiră care aduce în prim-plan un personaj exponenţial pentru psihologia şi moravurile contemporane. Între vis şi realitate, sau mai degrabă pradă unui coşmar, un preşedinte de concern amestecă reminiscenţe livreşti cu situaţii trăite zilnic, devenind când ridicol, când monstruos, într-o compoziţie dramatică admirabilă prin alternanţa de planuri şi construcţie – şi totodată şocantă prin neprevăzutul situaţiilor. Rămas târziu la serviciu, răsfoind o carte, Preşedintelui îi apar în faţa ochilor personaje din tragediile lui Shakespeare: Regele Lear, Kent, Bufonul, Hamlet, Marcellus, Horatio, Duhul. Situaţia insolită, aflată mereu la graniţa fragilă dintre halucinaţie şi realitate, dezvoltă intriga. Citește integral în Revista Teatrală Radio. Fragment audio-video din spectacol.

Costin Tuchilă

Vezi și: „O iubire fără sfârşit, Mihai Eminescu – Veronica Micle”, cronică de Loreta Popa

„«La Vulpea Roșie» mai cântă Zaraza?”, cronică de Maria Seiculescu

În Revista Teatrală Radio găsiți informații la zi, cronici de teatru, comentarii, portrete de mari actori, cronici de teatru radiofonic, sinteze referitoare la istoria teatrului la microfon, emisiuni de teatru și fragmente audio-video din spectacole radiofonice.

revista-teatrala-radio-redactia-teatru-romania-cultural

La Vulpea Roșie

pusa roth la vulpea rosie delia nartea zaraza

Unul dintre marile succese recente ale Teatrului Naţional Radiofonic este spectacolul La Vulpea Roşie, scenariu radiofonic de Puşa Roth, muzica: Gabriel Bassarabescu, regia artistică: Vasile Manta, cu Delia Nartea în rolul Zarazei, înregistrare de la începutul anului 2010. Veți putea reasculta acest muzical întru totul original, vineri, 27 decembrie 2013, la ora 13.10, la Radio România Cultural și în reluare în noaptea următoare, 27–28 decembrie, la ora 0.30, în seria „Mari spectacole”. În distribuție: Delia Nartea, Mircea Albulescu, Cristian Iacob, Constantin Dinulescu, Ion Chelaru, Manuela Ciucur, Alina Teianu, Mihai Niculescu, Eugen Cristea, Ion Arcudeanu. Redactor: Costin Tuchilă. Regia de montaj: Mirela Anton. Producţia şi coloana sonoră: Vasile Manta. Regia de studio: Janina Dicu. Data difuzării în premieră: sâmbătă, 27 martie 2010, la ora 23.30, Radio România Actualităţi.

la vulpea rosie muzical radiofonic pusa roth gabriel bassarabescu vasile manta

Pornind de la biografia vestitei Zaraza, cântăreaţă celebră din Bucureştiul interbelic, Puşa Roth a creat o poveste originală, alta decât cea cunoscută, adică dragostea dintre Zaraza şi Cristian Vasile. Aproape nimic din biografia, de altfel sumară şi acoperită de legendă, a Zarazei nu transpare în piesa Puşei Roth, care propune o imagine eliberată de clişeele adesea de prost gust care înconjoară figura cântăreţei lansate la restaurantul bucureştean „La Vulpea Roşie”. Povestea Zarazei este recreată fictiv, autoarea păstrând doar cadrul de la Vulpea Roşie şi amănuntul – nici el verificabil documentar – al călătoriei în Argentina. De fapt această presupusă călătorie devine o explicaţie contextuală a tangoului compus de Tagle Lara (compozitor uruguayan mort în Argentina), ajuns şlagăr în România, în interpretarea lui Cristian Vasile, sub titlul Zaraza (textul cântecului are puţine legături cu cel original, în spaniolă, cuvântul zaraza devenind substantiv propriu).

delia nartea in rolul zaraza la vulpea rosie

Recreând atmosfera bucureşteană a perioadei interbelice, autoarea propune un spectacol în cheie modernă, cu muzică originală de Gabriel Bassarabescu. Un muzical aşadar în care portretul Zarazei, desprins de stereotipii, devine unul viu, construit abil şi nuanţat, perfect verosimil din punct de vedere teatral-muzical, pentru că muzica lui Gabriel Bassarabescu nu rămâne doar o ilustraţie care să puncteze anumite momente ale acţiunii, cum se întâmplă în multe spectacole cu pretenţie de muzical, ci face parte integrantă din scenele imaginate de autoare, contribuind totodată, substanţial, la portretizarea personajului principal, la crearea dimensiunii interioare necesare într-o varietate de situaţii. Citește integral pe site-ul Revista Teatrală Radio, în pagina Teatrul Național Radiofonic. Fragment audio-video din spectacol.

Costin Tuchilă

Post scriptum: După sărbători

dupa sarbatorile de iarna masa tort vin caltabosi

Doamnelor şi domnilor, eu cred că am huzurit destul, am mâncat peste măsură (adică măsura zilnică), ne-am cam îndopat cu fel de fel de mâncăruri tradiţionale, sarmale, cârnaţi, caltaboşi, tobe, jumări, fripturi, piftii, murături, fel de fel de bunătăţi culinare, iar ca să punem moţ dezmăţului am adăugat cozonaci, plăcinte, torturi, fel de fel de prăjiturele, ţuică, vinuri de toate culorile, vinuri dulci, demiseci, seci, sucuri, cafele şi la final apă. Ei, cum să faci faţă avalanşei decât înghiţind cu poftă mare că de, e sărbătoare. Dar cum toate au un final, fericit sau nu, depinde cum priveşti lucrurile, se cam încheie şi cu sărbătorile de iarnă la români. Rezultatul acestui chef pelungit, de la Crăciun până la Sfântul Ion, a adus surplus la „bugetul” corpului nostru. Ne văicărim, ne consolăm, ne urâm pentru proastele noastre obiceiuri, adică ne punem cenuşă în cap şi ne facem autocritica. Dar pentru că istoria s-a repetat, se repetă şi se va repeta, mereu s-a găsit cineva să ne spună că ar trebui să existe o măsură în toate. Sigur, suntem conştienţi de asta, dar când eşti cu cârnatul în gură, cu sarmaua-n farfurie, cu caltaboşii şi piftiile sub nas păcătuieşti ca să poţi să te căieşti. Păi, cum să nu păcătuieşti, dacă pofteşti! Vorba lui Ion Pribeagu: Îndrăzneşte. Evident este vorba de poemul cu acelaşi titlu din seria Poeziilor şugubeţe. E vremea să înlocuim o masă cu o poezie, ce ziceţi?

Înainte de a citi poezia să ne amintim câteva date din biografia acestui poet și umorist evreu originar din România, pe numele său adevărat Isac Lazarovici (27 octombrie 1887, Sulița, județul Botoșani–1971, Tel Aviv, Israel). Până să se hotărască la pseudonimul literar de Ion Pribeagu, care l-a consacrat, a început prin a-și anagrama prenumele și a folosit primul pseudonim: Sachi Disperatu. Au urmat apoi alte pseudonime: Ion Palavră, Ivan Turbincă, Ion Vraiște, Vasile Ispravă, Vasile Găină. Ca într-un fel de curriculum vitae,a scris așa: „Numele: Ion Pribeagu / Ocupația: scriitor, / Peste un metru înălțime / De la cap pân-la picior. / Data nașterii: octombrie / Locul nașterii: în pat / Semnele particulare:/ Mărunțel și inspirat. / Ochi deștepti ascunși sub lupe, / Nas copoi și barba rade, / După stil și comportare / Par a fi om cumsecade.”

Ion_pribeagu_coperta mic si al dracului antologie tesu

Ion Pribeagu, caricatură de pe coperta cărţii Mic şi al dracului. Antologia unui rege al umorului, Editura Teşu, 2005

A scris foarte mult în viața lui: piese, reviste, cronici în proză, dar mai ales în versuri. Ca poet și umorist, a fost deseori tentat să scrie mai libertin, așa cum au făcut la vremea lor Creangă, Alecsandri și alții, unele dintre poeziile sale au fost definite de însuşi autorul lor ca fiind „impertinente”.

În perioada 1939–1944 a scris textele umoristice pentru spectacolele lui Constantin Tănase. Este autorul versurilor cunoscutei melodii Zaraza.

Sătul de sărăcie și de cenzura care îi cam respingea cupletele, uneori mai deocheate, Pribeagu s-a decis emigreze în Israel. Cum de câteva ori i se respinsese cererea de emigrare, s-a hotărât să-i scrie chiar lui Gheorghiu-Dej. Trebuie să adăugăm că în urma acestei scrisori a primit viză pentru Israel. Iată scrisoarea:

„Am depus actele toate / Și bilet de sănătate, / Și fotografii recente, cazierul cu amprente, / Plus biletul de vaccin / Că n-am fost supus străin, / Note bune la purtare, / Ordinul de concentrare, / Act de naștere-al lui tata, / De la fisc pe cinci ani plata. / Anexez aici chitanța / Că-s la zi cu Manutanța, / Am dovada de la «Sacra»/ C-am trăit bine cu soacra, / Că n-am bloc, că n-am moșie, / Că n-am stat la pușcărie, / Că n-am fost nici beat, nici mort. / Am și act de cununie / Și-mi mai trebuie-o hârtie, /Doar atâta: Pașaport.”

În Israel a continuat să scrie poezie umoristică în limba română în „Cronica rimată a cotidianului Viața Noastră” din Tel Aviv și a fost autorul a câtorva spectacole de revistă.

Acum vă las să citiţi poezia.

Pușa Roth

Îndrăzneşte…

de Ion Pribeagu

Sami, funcţionar de bancă

Şi cu creştere aleasă

A fost invitat la Natan

Şi nevastă-sa, la masă.

Tânăr, c-o înfăţişare

Ce te bagă în răcori,

N-a venit cu mâna goală,buchet trandafiri galbeni

Ci cu un buchet de flori.

Doamna, foarte încântată,

Dup’un an de măritiş,

A servit coniac, salată

Şi apoi ghefilte fiş.

Sami a mâncat cu poftă,

Şi c-un sentiment firesc,

A-ntrebat-o pe Şoşana:

– Doamnă, pot să îndrăznesc?

– Vai de mine, Domnu’ Sami –

Zise ea, înviorată –

Ca la dumneata acasă.

…Şi i-a dat înc-o bucată.

A urmat fripturi, kighel,

Vin de la Ierusalaim,

Şi-ntr-o caldă atmosferă,

Au ciocnit cu toţi „lehaim!”.

Cum petrecerea se-ntinse,vin carafa pahar

Natan l-a rugat, apoi:

– Ce să te mai duci acasă,

E departe, dormi la noi!

Tocmai când erau mai veseli,

A venit un amploiat,

Şi pe Natan, de urgenţă,

La direcţie, l-a chemat.

– Nu-i nimic, mă-ntorc îndată

Maximum o oră-două.

Voi, mai staţi, fiindcă în casă

Nici nu ninge, nici nu plouă.

Şi-a plecat, şi vremea trece,

Când nici n-ai băgat de seamă,

Îmbrăcând întreg oraşul

Într-o magică năframă.

După ce-au vorbit de toate,

Într-o ambianţă dulce,

I s-a năzărit Şoşanei

C-ar fi timpul să se culce.

I-a făcut, în grabă, patul

Pe sapaua de atlas,

A făcut „lampa mai mică”

Şi sub glass-wand s-a retras.poezii sugubete ion pribeagu indrazneste

Prin lumina roz, discretă,

Care dincolo apare,

Sami vede-o siluetă

Scumpă şi turburătoare.

A-nceput să se dezbrace,

A pus rochia de-o parte,

Ce frumoasă-i în dessou-uri,

Numai glass-wandu-i desparte.

Când alături c-o femeie

Şi bărbat-su e plecat,

Fără vrere-ţi trec prin minte,

Numai gânduri de păcat.

Ş-a mai scos şi cămăşuţa,

Rămânând ca o statuie

Capodoperă celebră,

Cum în lume alta nu e.

Părul, despletit pe umeri,

Sânii ca ai Sulamitei,

Chiar de-ai fi mai sfănt ca Papa,

Nu poţi rezista ispitei.

Sami, năucit de farmec,

Şi c-un sentiment firesc,

A-ntrebat, discret, prin glass-wand:

– Doamnă, pot să îndrăznesc?peste gefilte ion pribeagu poezie umoristica

– Vai de mine, Domnu’ Sami –

A răspuns ea, ştrengăreşte –

Ca la dumneata acasă!

Îndrăzneşte!

Şi, deodată, Domnul Sami,

Din sapa s-a smuls, furiş

Şi şi-a luat înc-o bucată

Din bufet, ghefilte fiş.

Tudor Gheorghe – rapsod și lăutar

Spectacolul-lecţie despre separarea clară a muzicii lăutăreşti de muzica populară, Tudor Gheorghe – rapsod și lăutar, va avea loc luni, 18 iunie 2012, ora 19.00, la Teatrul Naţional din Bucureşti, Sala Mare.

Potrivit unui comunicat al UNITER, acesta este un spectacol pro bono, care se desfăşoară în cadrul campaniei naţionale „Artiştii pentru artişti”.

Toate încasările spectacolului, care a avut premiera în luna martie a acestui an, vor fi direcţionate către Fondul de Solidaritate Teatrală, special constituit pentru susţinerea artiştilor cu probleme de sănătate. „Trebuie să ne gândim că o să ajungem şi noi în situaţia în care cei mai tineri să se gândească la noi. Acest spectacol este un omagiu adus de un actor colegilor lui”, spune Tudor Gheorghe, potrivit comunicatului.

Biletele s-au pus în vânzare la Teatrul Naţional Bucureşti, în reţeaua Vreaubilet, la Unirea Shopping Center, etaj 2 şi online pe www.vreaubilet.ro

În fiecare an, UNITER, împreună cu artişti importanţi, cu instituţiile teatrale din Bucureşti şi din ţară, cu parteneri care s-au asociat acestui program, face posibilă Campania „Artiştii pentru artişti”, prin intermediul căreia se strâng sumele necesare sprijinirii artiştilor din toată ţara cu probleme de sănătate.

Organizatorul evenimentului este UNITER – Uniunea Teatrală din România, iar co-organizatori: Teatrul Naţional Bucureşti, Asociaţia Culturală „Maria Domina” şi Vreaubilet.ro.

 

Mihai Olteanu, Rediu, ulei pe pânză

***

Tudor Gheorghe

Dorul călător

Mi-e dor… – versuri de Ion Bănuţă

Reîntoarcerea, Rondelul trecutului – versuri de George Cretzeanu și Alexandru Macedonski

De-abia plecaseși – versuri de Tudor Arghezi

Adio, doamnă

La Paris

Muică

Au înnebunit salcâmii – versuri de Arhip Cibotariu

Zaraza – muzică: Tagle Lara; versuri: Ion Pribeagu

«La Vulpea Roşie» de Puşa Roth

Joi 20 ianuarie 2011, la ora 19.00, la Radio România Cultural şi sâmbătă 22 ianuarie 2011, la ora 13.15, la Radio România Internaţional, Teatrul Naţional Radiofonic vă invită să ascultaţi La Vulpea Roşie, scenariu radiofonic de Puşa Roth, muzica: Gabriel Bassarabescu, regia artistică: Vasile Manta, cu Delia Nartea în rolul principal, alături de Mircea Albulescu, Cristian Iacob, Constantin Dinulescu, Ion Chelaru, Manuela Ciucur, Alina Teianu, Mihai Niculescu, Eugen Cristea, Ion Arcudeanu. Redactor: Costin Tuchilă. Regia de montaj: Mirela Anton. Producţia şi coloana sonoră: Vasile Manta. Regia de studio: Janina Dicu.

Spectacolul, unul dintre marile succese ale Teatrului Naţional Radiofonic, a fost prezentat în premieră absolută sâmbătă 27 martie 2010.

Pornind de la biografia vestitei Zaraza, cântăreaţă celebră din Bucureştiul interbelic, Puşa Roth a creat o poveste originală, alta decât cea cunoscută, adică dragostea dintre Zaraza şi Cristian Vasile. Aproape nimic din biografia, de altfel sumară şi acoperită de legendă, a Zarazei nu transpare în piesa Puşei Roth, care propune o imagine eliberată de clişeele adesea de prost gust care înconjoară figura cântăreţei lansate la restaurantul bucureştean „La Vulpea Roşie”. Povestea Zarazei este recreată fictiv, autoarea păstrând doar cadrul de la Vulpea Roşie şi amănuntul – nici el verificabil documentar – al călătoriei în Argentina. De fapt această presupusă călătorie devine o explicaţie contextuală a tangoului compus de Tagle Lara (compozitor uruguayan mort în Argentina), ajuns şlagăr în România, în interpretarea lui Cristian Vasile, sub titlul Zaraza (textul cântecului are puţine legături cu cel original, în spaniolă, cuvântul zaraza devenind substantiv propriu).

Recreând atmosfera bucureşteană a perioadei interbelice, autoarea propune un spectacol în cheie modernă, cu muzică originală de Gabriel Bassarabescu. Un muzical aşadar în care portretul Zarazei, desprins de stereotipii, devine unul viu, construit abil şi nuanţat, perfect verosimil din punct de vedere teatral-muzical, pentru că muzica lui Gabriel Bassarabescu nu rămâne doar o ilustraţie care să puncteze anumite momente ale acţiunii, cum se întâmplă în multe spectacole cu pretenţie de muzical, ci face parte integrantă din scenele imaginate de autoare, contribuind totodată, substanţial, la portretizarea personajului principal, la crearea dimensiunii interioare necesare într-o varietate de situaţii.

Tânărul compozitor George Barbu este îndrăgostit de cântăreaţa deja consacrată, Zaraza, care este curtată însă de un moşier bogat, Conu Iorgu, cu ajutorul căruia ajunge la Paris. Eroina este surprinsă în acest moment de cumpănă, în care se consumă drama sufletească, una desigur universală. Revenirea ei la Bucureşti, în restaurantul de lux unde se lansase, aureolată deja de celebritate internaţională, constituie deznodământul firesc, în logica ficţiunii.

Scenariul se impune prin originalitatea viziunii, fluenţa naraţiunii teatrale, scenele de atmosferă şi dialogurile bine conduse. Gabriel Bassarabescu, care semnează şi regia muzicală, a creat o muzică aparte prin formula melodică, ritmică şi armonică, cu teme cantabile, evitând tipare cunoscute şi întotdeauna foarte adecvate textului poetic. Cu armonie şi orchestraţie rafinate, aceste cântece au toate atributele unor şlagăre.

Cu o distribuţie excepţională, regizorul Vasile Manta a realizat un spectacol încântător prin ritm şi culoare. Interpreta Zarazei, Delia Nartea, construieşte cu un firesc desăvârşit personajul, într-o complexitate de nuanţe sufleteşti, cu un registru dramatic bogat, trecând cu abilitate de la o stare la alta. Pe lângă jocul actoricesc, se cuvine evidenţiată la superlativ interpretarea muzicală, de la calităţile vocale propriu-zise la expresivitatea abordării stilistice şi naturaleţea efectelor teatrale obţinute. Cele zece cântece, opt ale Zarazei şi două ale Emiliei, personaj interpretat cu multă fineţe de Manuela Ciucur, devin bijuterii de gen.

Mircea Albulescu conturează plastic figura lui Conu Iorgu, relaţiile de joc în scenele cu Zaraza fiind admirabil valorificate. Cristian Iacob construieşte exemplar personajul tânărului îndrăgostit iar Eugen Cristea (Coregraful) creează o scenă de mare efect din câteva replici.

Costin Tuchilă