Mesaj de Ziua Mondială a Teatrului, 27 martie 2016

ziua-mondiala-a-teatrului-2016

De Ziua Mondială a Teatrului, regizorul Anatoli Alexandrovici Vasiliev împărtășește reflecții asupra teatrului. Mesajul Internațional de Ziua Mondială a Teatrului – 27 martie, primit de la Institutul Internațional de Teatru, va fi citit înaintea spectacolelor jucate sub semnul Campaniei Naționale „Artiștii pentru artiști” sau înaintea spectacolelor programate în jurul datei de 27 martie. (UNITER).

Anatoli Vasiliev

Anatoli Vasiliev

Avem nevoie de teatru?

Îşi pun această întrebare mii de profesionişti din domeniu, dezamăgiţi în speranţele lor, dar şi milioane de oameni, obosiţi de teatru.

De ce avem nevoie de teatru? Continuă lectura „Mesaj de Ziua Mondială a Teatrului, 27 martie 2016”

Mesaj Internațional de Ziua Mondială a Teatrului – 27 martie 2015

ziua-mondiala-a-teatrului-2015

calendarPe adevăraţii maeştri ai teatrului îi găsim, mai degrabă, departe de scenă. De obicei, ei sunt cei care înţeleg ca teatrul nu e o maşină de reprodus clişee şi convenţii. Sunt cei care-i caută sursa vie pe care nu o regăseşti tot timpul în sălile de teatru unde mulţimi de oameni se-nghesuie în fiecare zi, preocupaţi să copieze o lume sau alta. Copiem, în loc să ne creăm propriile lumi care să incite la dezbateri, care au la bază emoţiile ascunse în interiorul nostru. În fapt, tocmai Teatrul este cel care reuşeşte să dezvăluie aceste lumi.

De multe ori mă întorc la proză ca să înţeleg mai bine cum e teatrul. Zi de zi, mă surprind gândindu-mă la scriitorii care, acum aproape o sută de ani au descris în mod profetic, dar fără exagerare, decăderea zeilor europeni, apusul ce a cufundat civilizaţia noastră într-o beznă în care nici astăzi nu s-a făcut lumină. Mă gândesc la Franz Kafka, la Thomas Mann şi la Marcel Proust. Acestor profeţi le-aş adăuga astăzi numele lui John Maxwell Coetzee.

ziua-mondiala-teatrului-liber sa spuneatrala-radio

Sentimentul lor comun al sfârşitului inevitabil al lumii – nu al planetei, ci al unui model al relaţiilor interumane  – şi al ordinii sociale şi răsturnărilor acesteia, ne însoţeşte astăzi, marcându-ne profund. Pe noi, cei care trăim după sfârşitul lumii. Noi, care trăim în faţa unor crime şi conflicte ce izbucnesc în fiecare zi, în mereu alte locuri, mai rapid chiar decât reuşesc să fie relatate de mijloacele de comunicare. De altfel, aceste „incendii” devin repede plictisitoare şi dispar fără urmă din relatările de presă. Iar noi ne simţim neputincioşi, îngroziţi şi încolţiţi. Nu mai suntem capabili să înălţăm turnuri, iar zidurile pe care le construim cu încăpăţânare nu ne apără de nimic; dimpotrivă, ele însele au nevoie de protecţie şi grijă, lucru care ne consumă o bună parte din energia noastră vitală. Şi nu mai avem forţa de a încerca să vedem ceea ce se află în spatele porţilor, dincolo de zid. Tocmai din acest motiv teatrul ar trebui să existe şi, de acolo, din spatele porţilor, să-şi caute forţa. Pentru a pătrunde cu privirea acolo unde ne este interzis.

„Legenda însă încearcă să explice inexplicabilul. De vreme ce pleacă de la un adevăr, trebuie să sfârşească din nou în inexplicabil” – în aceste cuvinte descrie Kafka transformarea legendei lui Prometeu. Eu asociez profund aceste cuvinte modului în care ar trebui să fie teatrul. Şi un asemenea teatru, care să-şi aibă începutul în profunzimea adevărului iar sfârşitul în inexplicabil, le doresc tuturor slujitorilor acestuia, atât celor de pe scenă, cât şi celor din public. Le-o doresc din tot sufletul! 

Krzysztof Warlikowski

 Traducere în limba română de Luiza Săvescu

Mesajul International Ziua Mondiala a Teatrului 2015

Krzysztof Warlikowski. Foto: Bartek Warzecha   

Krzysztof Warlikowski este unul dintre cei mai reprezentativi regizori europeni ai generaţiei sale. S-a născut în Polonia în 1962. Împreună cu scenografa Małgorzata Szczęśniak, Warlikowski creează imagini teatrale excepţionale. În munca sa cu actorul, îl îndrumă pe acesta către cele mai profunde straturi ale creativităţii sale. A inventat, practic, un nou fel de a pune în scenă Shakespeare. Opera sa include, de asemenea, interpretări subversive ale tragediilor greceşti şi este cunoscut şi pentru punerea în scenă a autorilor contemporani. Producţia sa Purificare de Sarah Kane a fost foarte bine primită la Festivalul de la Avignon în 2002 şi la Festival de Théâtre des Amériques din Montréal – acesta fiind un moment decisiv pentru intrarea lui Warlikowski pe scena internaţională.

Din 2008 este director artistic al NowyTeatre (Teatrul Nou) din Varşovia, unde a regizat până în prezent patru spectacole care au la bază adaptări proprii după mai multe texte: (A) Pollonia (2009),Sfârşitul (2010), Povestiri africane de Shakespeare (2011) şi Kabaretwarszawski (2013). În prezent lucrează la adaptarea pentru scenă a romanului În căutarea timpului pierdut de Marcel Proust.

La NowyTeatre, Warlikowski a creat o viziune personală a rolului şi locului teatrului în societate, implicând şi spectatorii. Motto-ul său pentru teatru a devenit: „Evadarea prin teatru.”                                   

Spectacole regizate de Warlikowski au fost prezentate la cele mai importante festivaluri de teatru ca: Festival d’Avignon, Festival Prensa de Otoño in Madrid, Edinburgh International Festival, Wiener Festwochen, Next Wave Festival BAM – New York, Athens Festival, International Theatre Festival Santiago a Mil în Chile, International Theatre Festival PoNTI în Porto, XXI Seoul Performing Arts Festival în Coreea de Sud, Festival BITEF în Belgrad.

Activitatea artistică a lui Krzysztof Warlikowski include de asemenea opera. Warlikowski a regizat în cele mai importante opere din lume, inclusiv La Monnaie din Bruxelles, Opera Naţională din Paris şi Opera de Stat Bavareză din München. În dorinţa sa de a „reteatraliza” opera, este perceput ca un regizor de operă revoluţionar. Printre altele, el a pus în scenă: Iphigenia in Tauris, The Makropulos Affair, Parsifal, The Woman without the Shadow, Medea, Lulu şi, de curând, Don Giovanni.

Krzysztof Warlikowski a câştigat numeroase premii printre care Premiul Uniunii Criticilor de Teatru din Franţa în 2003 pentru spectacolul Purificare de Sarah Kane, considerat ca fiind cel mai bun spectacol de limbă străină prezentat în Franţa în stagiunea 2002–2003. În 2008, criticii francezi i-au acordat, de asemenea, un premiu pentru Îngeri în America. El a fost premiat şi de către Secţia Criticilor de Teatru – secţia poloneză a Institutului Internaţional de Teatru pentru promovarea teatrului polonez în străinătate. În 2006 a primit prestigiosul „Meyerhold” la Moscova, iar în aprilie 2008 „Premiul Europa Noi Realităţi Teatrale” la Salonic, Grecia. În luna mai 2008 New York’s Village Voice i-au conferit lui Warlikowski „ObieAward” pentru spectacolul Krum de Hanoch Levin, prezentat la cea de-a 25-a ediţie a BAM Festival. A primit „Golden Mask” pentru cel mai bun spectacol străin în Rusia, în 2011, pentru producţia NowyTeatr cu (A) Pollonia. În luna mai 2012, NowyTeatr este premiat de către juriul internaţional prezidat de Gérard Mortier cu „Diagilev Award” în Perm pentru spectacolul Povestiri africane de Shakespeare. În 2013 a primit din partea Franţei titlul de Comandor al Artelor şi Literelor.

Sursa: UNITER

logo liber sa spunVezi: arhiva categoriei Teatru

Arhiva rubricii Calendar

Viitorul e în… teatru

ziua mondiala a teatrului

Societatea Culturală „Eugen Ionescu” din Slatina (SCEIS), în colaborare cu Muzeul Judeţean Olt, propune sărbătorirea Zilei Mondiale a Teatrului prin organizarea evenimentului intitulat Viitorul e în… teatru miercuri, 27 martie 2013, la ora 18.00.

În sala de festivităţi a Muzeului Judeţean Olt, elevii Liceului teoretic „Ion Gh. Roşca” din comuna Osica de Sus vor prezenta un fragment din spectacolul Noul locatar de Eugène Ionesco (Marele premiu şi trofeul Festivalului de teatru pentru liceeni „Teatru pentru mâine”, Dialogul Absurzilor, ediţia a doua). De asemenea, Colegiul Naţional „Radu Greceanu” va prezenta un fragment din spectacolul Nopţi la circ de Angela Carter (Premiul pentru interpretare feminină la acelaşi festival). În deschiderea evenimentului, va fi citit mesajul internaţional dedicat Zilei Mondiale a Teatrului.

sceisLa acest eveniment sunt invitaţi să participe toţi membrii SCEIS, precum şi toţi cei care au contribuit, de-a lungul timpului, la construcţia unei tradiţii culturale fără ecou, dar cu istorie.

Ziua de 27 martie se doreşte a fi dedicată valorilor teatrului românesc, pe care SCEIS le-a susţinut şi promovat încă de la înfiinţarea sa, (în)datorată regretatului, dar şi veşnicului nostru prieten, Visi Ghencea. Prezenţa membrilor SCEIS va fi un prilej pentru a împărtăşi detalii inedite despre trecut şi informaţii importante despre viitor

Tuturor, cu prilejul Zilei Mondiale a Teatrului, Societatea Culturală „Eugen Ionescu” din Slatina le doreşte viaţă armonioasă, limpede şi sănătoasă… la minte, la trup şi la suflet.

Mihai Lungeanu

Preşedinte SCEIS

Cine are nevoie de teatru?

teatru

Institutul Cultural Român – Filiala Tulcea, în colaborare cu Consiliul Judeţean Tulcea, Institutul de Cercetări Eco-Muzeale şi Teatrul „Jean Bart” din Tulcea, organizează, miercuri, 27 martie, ora 15.00, cu ocazia Zilei Mondiale a Teatrului, conferinţa cu tema: Cine are nevoie de teatru? Artistul şi dublul său, publicul.

Conferinţa va avea loc la Sala Mare a Teatrului „Jean Bart” şi va fi prezentată de conf. univ. Carmen Stanciu.

Evenimentul va fi urmat, începând cu ora 16.00, de spectacolul de teatru Ivan Turbincă după Ion Creangă, regia: Ciprian Huţanu.

Intrarea la cele două evenimente este liberă.

Mesaje de Ziua Mondială a Teatrului

27 martie 2012 – aniversarea a 50 de ani de la prima Zi Mondială a Teatrului

„Sunt onorat de invitaţia Institutului Internaţional de Teatru al UNESCO de a saluta aniversarea a 50 de ani de la prima Zi Mondială a Teatrului. Voi adresa câteva gânduri succinte tuturor colegilor şi prietenilor mei din teatre.

Vă doresc ca munca voastră să fie convingătoare şi originală. Vă doresc ca ea să fie profundă, să emoţioneze, să îndemne la reflecţie, să fie unică. Fie ca ea să ne ajute să medităm la ceea ce înseamnă să fii om şi ca această meditaţie să fie binecuvântată cu suflet, sinceritate, inocenţă şi graţie. Vă doresc să învingeţi adversităţile, cenzura, sărăcia şi nihilismul, ceea ce mulţi dintre voi cu siguranţă vor fi obligaţi să facă. Vă doresc să fiţi binecuvântaţi cu talentul şi rigoarea necesare pentru a ne învăţa bătaia inimii umane în toată complexitatea ei, precum şi cu modestia şi curiozitatea necesare pentru a face din aceasta, munca voastră de o viaţă. Fie ca cei mai buni dintre voi – căci doar aceia, numai rareori şi pentru scurt timp vor reuşi – să fie în stare să ilustreze elementara întrebare: «Cum este viaţa?». Succes!

John Malkovich, actor, regizor și producător american

„Nu cred că există azi în România, o raportare mai autentică la realităţile neamului decât teatrul. Suntem în anul lui Caragiale şi personajele lui ne bântuie constant. În plină dezvoltare şi degringoladă, societatea românească se oglindeşte în teatru cu asupra de măsură. E mai puţin decât ne-am fi aşteptat şi mai mult decât ne-am fi închipuit. Dacă mergeţi la teatru azi, vă trataţi cu happy end şi catharsis, plecând acasă oarecum împăcaţi cu tragedia de zi cu zi a tranziţiei.

«Teatrul e oglinda lumii», perora Hamlet, căutându-şi izbăvirea în dilema lui existenţială, «ea arată virtuţii chipul, păcatului icoana, iar vremii şi mulţimii, vârsta, forma şi limitele lor.»

Ce vreţi mai mult?

Veniţi la noi, bucuraţi-vă de viaţă, luaţi din curtea noastră ce vă place şi plecaţi spre bibliotecă – un liman unde vanităţile sunt interzise.

Teatrul a devenit leagăn al istoriei unde şi cetăţeanul turmentat e la locul lui, într-o lume plină de «eroi» ai timpurilor noastre.

À bon entendeur, salut!”

Ion Caramitru, Preşedinte UNITER / Centrul Român ITI

Organizată pentru prima dată la Viena, în 1961, în timpul celui de-al nouălea Congres Mondial al Institutului Internaţional de Teatru, Ziua Internaţională a Teatrului a devenit, din 1962, un eveniment anual, organizat de Centrele naţionale ale Institutului Internaţional de Teatru, înfiinţat în 1948, la iniţiativa UNESCO.

În fiecare an, o personalitate recunoscută la nivel internaţional e invitată să comunice reflecţiile sale asupra celei mai vechi forme artistice: teatrul. Mesajul este tradus apoi în peste 20 de limbi, citit spectatorilor înaintea reprezentaţiei din seara zilei de 27 martie, publicat în ziare şi reviste, difuzat la radio şi televiziune.